1ra-1776/2021 — Art. 201-1 alin. 1 lit. a CP

Prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 28 mai 2020, Gorban Dmitri a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal la 3 luni închisoare. În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată condiționat, pe un termen de probațiune de 1 an, fiind obligat pe perioada de probațiune stabilită să participe la program special de consiliere în vederea reducerii comportamentului violent. De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții vătămate Gorban Xxxx prejudiciul moral în mărime de 20.000 lei.

Instanța de fond a constatat că, inculpatul Gorban Dmitri, la 04.05.2019, orele 21:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în timp ce se afla în gospodăria proprie, situată în s. Xxxx, r-nul Xxxx, având intenția de a-i cauza fiicei sale, Gorban Xxxx, a.n.xxxx, care potrivit art. 1331 lit. b) Cod penal este membru de familie, leziuni corporale și dureri fizice, încălcând în mod vădit dispozițiile art. 24 aliniatele (1) și (2) 1 din Constituția Republicii Moldova, care stipulează că „Statul garantează fiecărui om dreptul la viață și la integritate fizică și psihică. Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante”, precum și cerințele Codului familiei, îndeosebi art. 7 și a Legii cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie nr. 45-XVI din 01.03.2007, în special articolele 3-5, intenționat, cu scopul săvârșirii violenței în familie, i-a aplicat o lovitură cu ajutorul unei farfurii în partea stângă a capului, în regiunea urechii, cauzându-i, conform raportului de expertiză judiciară nr. xxxx din 28.05.2019, plagă suturată și echimoză a pavilionului urechii pe stânga, care poate fi produsă la acțiunea traumatică a unui corp contondent dur la lovire, posibil în timpul și circumstanțele relatate, ce condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și se califică ca vătămare corporală ușoară. Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina, însă aceasta este dovedită prin totalitatea probelor administrate și i-a încadrat acțiunile în baza art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, ca acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin maltratare, soldată cu vătămare ușoară a integrității corporale sau a sănătății. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 75 Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă, este caracterizat pozitiv la locul de trai, nu are antecedente penale, dar a săvârșit infracțiunea în stare de ebrietate alcoolică, este pensionar, concluzionând posibilă corectarea și reeducarea lui fără izolare de societate. Totodată, instanța a statuat că potrivit art. 2036 alin. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin plata de despăgubiri. Același art. 2036 alin. (2) Cod civil prevede că, prejudiciul moral se repară indiferent de existența și întinderea prejudiciului patrimonial. Conform art. 2037 Cod civil, mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul social al persoanei vătămate. La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului. Ori, prin comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal de către Gorban D., părții vătămate Gorban x. i-au fost cauzate suferințe fizice și psihice, ceea ce s-a demonstrat prin raportul de expertiză judiciară medico-legală nr. xxxx din 28 mai 2019 și raportul de evaluare psihologică nr. xxxx din 18 septembrie 2019. Astfel, Gorban x. a fost victima abuzului fizic și psihologic cauzat de către tatăl său, Gorban D. Fiica a trăit și trăiește așa stări psihoemoționale negative, precum frică, 2 hipervigilență, acuze psihosomatice, dorința de izolare, anxietate, amintiri referitoare la abuz trăite intens și gânduri negative copleșitoare. Gorban x. a fost nevoită să solicite de mai multe ori aplicarea măsurilor de protecție a victimelor violenței în familie, fapt care denotă existența fricii continuă față de inculpat. În același timp, instanța a constatat că ultimul nu și-a cerut scuze de la partea vătămată și nici nu a reparat prejudiciul moral cauzat. În asemenea circumstanțe, ținând cont că inculpatul a comis o faptă cu intenție și până la moment nu a reparat prejudiciul moral cauzat, instanța va admite integral acțiunea civilă, fiind echitabilă încasarea de la ultimul în beneficiul părții vătămate Gorban x. prejudiciul moral în sumă de 20.000 lei.

Avocata Arina Țurcan-Donțu a declarat apel în numele părții vătămate Gorban Xxxx, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri. Apelanta a invocat că la aplicarea pedepsei, instanța de fond a ignorat mai multe aspecte importante, cum ar fi: inculpatul nu și-a cerut scuze de la partea vătămată, care este fiica sa, nici până la finisarea procesului de judecată nu și-a recunoscut vinovăția, având versiune proprie despre cele comise, nu s-a căit de cele comise, nici măcar în fața instanței, nu și-a schimbat comportamentul, potrivit declarațiilor părții vătămate, actele de violență în familie au continuat, iar pe rolul Judecătoriei Cimișlia, se află cauza contravențională nr. 4-19137738-21-4-22082019, de învinuire a lui Gorban Dmitri în săvârșirea contravenției prevăzute în art. 781 Cod contravențional. Probele prezentate în instanța de fond și cercetate nemijlocit în instanță, au demonstrat cu certitudine faptul că partea vătămată pe tot parcursul traiului în comun cu tatăl său, Gorban D., era victimă a violenței în familie, urmare a acțiunilor violente, a abuzului fizic și maltratărilor din partea tatălui ei. 3.1. Avocatul Vasile Zagaican a declarat apel în numele inculpatului, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acesta să fie achitat. Apelantul a indicat că, instanța de fond nu a elucidat sub toate aspectele, multilateral și în deplină măsură circumstanțele care au importanță la emiterea unei sentințe, bazându-se unilateral pe declarațiile părții vătămate or, inculpatul nu a comis infracțiunea imputată lui, fiind nevinovat.

Potrivit deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 31 martie 2021, apelul avocatei Arina Țurcan-Donțu a fost respins, ca nefondat. Apelul avocatului Vasile Zagaican a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre, în latura civilă, potrivit cărei: „Acțiunea civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Gorban Xxxx împotriva lui Gorban Dmitri privind încasarea prejudiciului moral se admite parțial, cu încasarea din contul inculpatului Gorban Dmitri în beneficiul lui Gorban Xxxx a sumei de 1000 (una mie) lei cu titlu de prejudiciu moral. Pretențiile părții vătămate privind recuperarea prejudiciului moral în sumă de 190000 lei se resping. În rest, dispozițiile sentinței se mențin”. Instanța de apel a statuat că instanța de fond corect a stabilit că în acțiunile inculpatului sunt prezente toate elementele componenței infracțiunilor prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, inclusiv și latura obiectivă, argumente pe care instanța de apel le-a acceptat și pentru a evita repetări inutile, le-a însușit. Ori, infracțiunea prevăzută de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, ca violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin maltratare, intimidare, în scop de impunere a voinței și a controlului personal asupra victimei, se clasifică ca infracțiune mai puțin 3 gravă și se pedepsește cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 150 la 180 de ore sau cu închisoare de până la 3 ani. Astfel, din alternativa de pedepse, instanța de fond a stabilit inculpatului cea mai aspră pedeapsă, cea cu închisoare, prin urmare sunt neîntemeiate argumentele apărătorului părții vătămate privind înăsprirea pedepsei. Faptul că inculpatul nu și-a cerut scuze de la partea vătămată, care este fiica sa, nu s-a căit de cele comise, nu poate fi apreciată ca circumstanță care indică la necesitatea stabilirii pedepsei mai aspre decât cea aplicată de instanța de fond. Aflarea pe rolul Judecătoriei Cimișlia a cauzei contravenționale nr. 4- 19137738-21-4-22082019, de învinuire a lui Gorban Dmitri în săvârșirea contravenției prevăzute în art. 781 Cod contravențional, în lipsa unei hotărâri irevocabile, de asemenea nu putea fi apreciată ca circumstanță importantă la stabilirea pedepsei pe prezenta cauză. Faptul că inculpatul nu și-a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii incriminate, reprezintă o măsură aleasă pentru apărarea dreptului său, iar prima instanță a stabilit pedeapsa luând în considerație că Gorban D. nu s-a căit sincer și nu a recunoscut vina cu privire la comiterea infracțiunii incriminate. Așadar, instanța de fond cert a ținut cont de circumstanțele cauzei, legate de rolul vinovatului la săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, a pus în coroborare circumstanțele atenuante stabilite și cele agravante, pericolul social al infracțiunii comis asupra membrului familiei, stabilind pedeapsa echitabilă în limitele sancțiunii normelor penale respective. Prin urmare, instanța de fond a ținut cont și a aplicat corect limitele de pedeapsă prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, întemeiat a stabilit pentru săvârșirea infracțiunii date pedeapsa de 3 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, o pedeapsă echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza căreia persoana a fost condamnată, mai mult, instanța este în drept de a aplica și prevederile Părții Generale a Codului penal, inclusiv și ale art. 90 Cod penal, însă în cazul în care nu sunt careva impedimente. Astfel, pedeapsa aplicată de prima instanță inculpatului a fost una legală, întemeiată și echitabilă, asigurându-se restabilirea echității sociale și prevenirea comiterii de noi infracțiuni și va duce la conștientizarea de către inculpat a necesității respectării legii, ceea ce asigură îndeplinirea scopului pedepsei penale de restabilire a echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane. Iar soluția adoptată își va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, pedeapsa aplicată, va duce la conștientizarea de către inculpat a celor comise, cu atragerea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul acestuia pe viitor, nefiind necesar o soluție privind izolarea inculpatului de societate. Totodată, partea vătămată a înaintat o acțiune civilă prin care a solicitat încasarea de la inculpat în beneficiul său cu titlu de prejudiciu moral suma de 20.000 lei, motivând acțiunile tatălui, care a bătut-o nemilos. Violențele au o vechime, durează permanent și au marcat-o perioadă îndelungată de timp. Nu și-a recăpătat liniștea sufletească, cu frică așteaptă când tatăl ei revine acasă. Nu crede că în viitorul apropiat 4 va reuși să-și recapete integritatea psihică și fizică, va reveni la o viață normală, fără violență. Însă, mărimea prejudiciului încasat este una exagerată. Indubitabil nu se pune la îndoială faptul că prin acțiunile sale infracționale inculpatul i-a cauzat părții vătămate anumite suferințe psihice, stare psihoemoțională negativă, respectiv un anumit prejudiciul moral. Totuși, urmează a fi admisă parțial acțiunea civilă și încasată suma de 1000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, suma dată fiind una echitabilă în condițiile cauzei în vederea reparării daunei în urma suferințelor psihice și fizice cauzate părții vătămate în urma infracțiunii comise de către inculpat. Or, la aprecierea cuantumului prejudiciului moral solicitat nu puteau fi luate în considerație alte circumstanțe sau conflicte invocate în cadrul ședinței instanței de apel, deoarece acestea nu au fost parte componentă a învinuirii aduse inculpatului și instanța nu a fost în drept să depășească limitele învinuirii, inclusiv și la examinarea acțiunii civile, nefiind confirmate în mărimea solicitată de partea vătămată și, respectiv, fiind respinse ca neîntemeiate.

Avocata Arina Țurcan-Donțu declară recurs ordinar în numele părții vătămate Gorban Xxxx, în care solicită casarea acestei decizii, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie pedepsit mai aspru, cu încasarea prejudiciului moral în mărime de 20.000 lei. Recurenta invocă că decizia instanței de apel este una incompletă, deoarece nu oferă răspuns la toate motivele și argumentelor avocatului părții vătămate, că inculpatul nu și-a cerut scuze de la partea vătămată, care este fiica sa, nici până la finisarea procesului de judecată nu și-a recunoscut vinovăția, având versiune proprie despre cele comise, nu s-a căit de cele comise, nici măcar în fața instanței de judecată. Nu s-a luat în considerare faptul că partea vătămată, pe tot parcursul traiului în comun cu tatăl său, era victimă a violenței în familie urmare a acțiunilor violente, a abuzului fizic și maltratărilor din partea tatălui ei, natura și gravitatea faptei comise, în contextul circumstanțelor reale de săvârșire a infracțiunii și a celor personale ale condamnatului, ținând cont de comportarea ultimului în timpul și după consumarea infracțiunii, nu a recunoscut comiterea infracțiunii imputate, nu a dat dovadă de simț de regret pentru fapta comisă, pedeapsa aplicată fiind una prea blândă, care nu poate servi ca temei de reeducare și îndreptarea a acestuia, nu poate preîntâmpina săvârșirea de noi infracțiunii similare, iar pedeapsa aplicată nu va duce la restabilirea echității sociale, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de acest gen din partea altor persoane. Mai mult, instanța de apel nu a dat apreciere la cele invocate de partea vătămată, precum că:”violențele au o vechime, durează permanent, și au marcat-o perioadă îndelungată de timp la fel și acțiunile tatălui care a bătut-o nemilos, iar aceasta nu și- a recăpătat liniștea sufletească, cu frică așteaptă cînd tatăl ei revine acasă. Nu crede că în viitorul apropiat va reuși să-și recapete integritatea psihică și fizică, revenire la o viață normală fără violență”. Prin comiterea infracțiunii, părții vătămate i-au fost cauzate suferințe fizice și psihice, ceea ce s-a demonstrat prin raportul de expertiză judiciară medico-legală nr. 5 xxxx din 28 mai 2019 și raportul de evaluare psihologică nr. xxxx din 18 septembrie 2019. Astfel, instanța de apel a evitat să constate că, Gorban x. a fost victima abuzului fizic și psihologic cauzat de către tatăl său, Gorban D, că a trăit și trăiește așa stări psihoemoționale negative, precum frică, hipervigilență, acuze psihosomatice, dorința de izolare, anxietate, amintiri referitoare la abuz trăite intens și gânduri negative copleșitoare, că a fost nevoită să solicite de mai multe ori aplicarea măsurilor de protecție a victimelor violenței în familie, fapt care denotă existența fricii continuă față de inculpat și că ultimul nu și-a cerut scuze și nici nu a reparat prejudiciul moral cauzat. În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală.

Judecând recursul ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acesta este pasibil admiterii din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. În sensul vizat, se impun următoarele concluzii. În primul rând, în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar în aspectul pedepsei penale (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, corect ținând cont de prevederile art. 7, 61, 75, 90 Cod penal, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa 6 stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului. Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a acestuia precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane (pct. 4. din decizie). Pe lângă aceasta, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2), a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl propune partea vătămată este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea doar acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal. Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova). Prin urmare, împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă în aspectul pedepsei penale, că hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția vizată supra, că inculpatului s-au aplicat pedepse individualizate conform prevederilor legale și că recursul ordinar în această parte este neîntemeiat. În al doilea rând, conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. Potrivit art. 225 alin.(3), 220 alin. (3) Cod de procedură penală, art. 2037 Cod civil, odată cu soluționarea cauzei penale, judecătorul este obligat să soluționeze acțiunea civilă. Hotărârea privind acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele dreptului civil. La evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale victimei, etc. Hotărârea privind acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele dreptului civil. O dată cu sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge. Mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se 7 determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul social al persoanei vătămate. La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece, nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 2037 Cod civil, ori, prejudiciul moral încasat de la inculpat în mărime de 1000 lei nu este adecvat și proporțional caracterului și gravității suferințelor psihice cauzate părții vătămate, împrejurărilor în care au fost săvârșite faptele infracționale, gravității consecințelor survenite și constatate prin raportul de expertiză judiciară nr. xxxx din 28.05.2019 - plagă suturată și echimoză a pavilionului urechii pe stânga, care poate fi produsă la acțiunea traumatică a unui corp contondent dur la lovire, posibil în timpul și circumstanțele relatate, ce condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și se califică ca vătămare corporală ușoară, prin raportul de evaluare psihologică nr. xxxx din 18.09.2019 a părții vătămate Xxxx Gorban– stările psihoemoționale negative constatate sunt caracteristice persoanelor care au trăit exp-eriența abuzului fizic și psihologic (frică, hipervigilență, acuze psihosomatice, dorința de izolare, anxietate, amintiri referitoare la abuz trăite intens și gânduri negative coplișătoare). Persoana trăiește intens necesitatea de a-și reveni din starea emoțională percepută drept insuportabilă, motiv pentru care are nevoie de un mediu securizant și stabil. Nivelul sever al anxietății și depresiei impun necesitatea suportului specializat, cât și măsurii în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă părții vătămate (pct. 4. din decizie). Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat cauza penală în latura prejudiciului moral în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, că apelul avocatului Vasile Zagaican a fost greșit admis, și că recursul ordinar este întemeiat în aspectul vizat (pct. 4., 5. din decizie). Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală instanța de recurs admite recursul, casează parțial hotărârea atacată și menține hotărârea primei instanțe în partea vizată, când apelul a fost greșit admis. Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, se impune soluția casării deciziei contestate în partea privind: „Se admite apelul declarat de către avocatul Zagaican Vasile în interesele inculpatului Gorban Dmitri și inculpatul Gorban Dmitri. Se casează parțial sentința judecătoriei Cimișlia sediul Xxxx din 28 mai 2020 în cauza penală în privința lui Gorban Dmitri, în latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, după cum urmează. Acțiunea civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Gorban Xxxx împotriva lui Gorban Dmitri privind încasarea prejudiciului moral se admite parțial, cu încasarea din contul inculpatului Gorban Dmitri în beneficiul lui Gorban Xxxx a sumei 8 de 1000 (una mie) lei cu titlu de prejudiciu moral. Pretențiile părții vătămate privind recuperarea prejudiciului moral în sumă de 190000 lei se resping”, pe motiv că apelul avocatului Vasile Zagaican a fost greșit admis, cu menținerea sentinței primei instanțe în partea vizată. În rest, decizia contestată urmează a fi menținută.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. a), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul Penal lărgit, DECIDE : Admite recursul ordinar declarat de avocata Arina Țurcan-Donțu, în numele părții vătămate Gorban Xxxx, casează decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 31 martie 2021, în privința inculpatului Gorban Dmitri xxxx, în partea privind: „Se admite apelul declarat de către avocatul Zagaican Vasile în interesele inculpatului Gorban Dmitri și inculpatul Gorban Dmitri. Se casează parțial sentința judecătoriei Cimișlia sediul Xxxx din 28 mai 2020 în cauza penală în privința lui Gorban Dmitri, în latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, după cum urmează. Acțiunea civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Gorban Xxxx împotriva lui Gorban Dmitri privind încasarea prejudiciului moral se admite parțial, cu încasarea din contul inculpatului Gorban Dmitri în beneficiul lui Gorban Xxxx a sumei de 1000 (una mie) lei cu titlu de prejudiciu moral. Pretențiile părții vătămate privind recuperarea prejudiciului moral în sumă de 190000 lei se resping”, cu menținerea sentinței Judecătoriei Cimișlia din 28 mai 2020 în partea vizată, pe motiv că apelul a fost greșit admis. În rest, decizia contestată se menține. Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 11 noiembrie 2021. Președinte Nadejda Toma Judecători Iurie Diaconu Liliana Catan Ion Guzun Victor Boico 9 10