1ra-1996/21 — art.151 alin.1 CP

Dosarul nr.1ra-1996/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Babenco Igor, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 04 martie 2020, în cauza penală în privința lui

Babenco Igor XXXXX, născut la XXXXX, originar

și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.05.2019-12.12.2019;

Instanța de apel: 11.01.2020-04.03.2020;

Instanța de recurs: 28.09.2021 – 15.12.2021.

a c o n s t a t a t :

Babenco Igor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.151 alin.(1) Cod penal,

la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

În baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pe o perioadă de probațiune de 5 ani.

S-a încasat de la Babenco Igor, în beneficiul statului, cheltuielile de judecată în

mărime de 320 lei.

decembrie 2018, la aproximativ ora 02:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se

în holul de la etajul I al casei XXXXX, în rezultatul unui conflict iscat cu cet. Axenti

Vasile, având intenția de a cauza leziuni corporale persoanei în cauză, i-a aplicat

ultimului multiple lovituri cu pumnii și picioarele în diferite regiuni ale corpului,

provocându-i în rezultat, conform raportului de expertiză judiciară nr.XXXXX din

03.04.2019, leziuni corporale sub formă de traumă craniu-cerebrală închisă manifestată

prin fractura osului temporal pe stânga cu implicarea ambelor lambele, cu trecere în baza

craniană, contuzie cerebrală grad II, hemomastodidum pe stânga, fractura oaselor nazale,

1

fractura cominutivă arcadei zigomatice bilateral, excoriații la nivelul feței, echimoze

bilateral peri oculare, fractura coastelor VI, VII, pe dreapta, și fractura coastelor VI, VII,

VIII, IX, pe stânga, emfizem subcutan și intermuscular bilateral în regiunea toracelui și

gâtului, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur,

posibil în timpul și circumstanțele indicate, ce prezintă pericol pentru viață, ce se califică

ca vătămare corporală gravă.

Pe baza stării de fapt, confirmată de probele administrate, instanța de judecată a

reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive a infracțiunii

prevăzute de art.151 alin.(1) Cod penal, individualizată prin „Vătămarea intenționat

gravă a integrității corporale și a sănătății, care este periculoasă pentru viață”.

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care

Babenco Igor să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.151 alin.(1) Cod penal,

la 8 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea cerințelor sale procurorul a invocat că, inculpatul Babenco Igor atât

la etapa urmăririi penale, cât și în ședința de judecată nu a recunoscut vina de comiterea

infracțiunii incriminate, însă, vina inculpatului este dovedită în instanța de judecată prin

următoarele probe: declarațiile părții vătămate Axenti Vasile; declarațiile martorilor:

Josanu Veceslav, Bostan Olga, Mînza Artiom, Irașcu Nicolae Gheorghe, Kuzmenco

Ghenadie, declarațiile expertului Goncioglo Ecaterina; plângerea cet. Axenti Vasile din

07.02.2019; procesul verbal de cercetare la fața locului din 16.04.2019; procesul verbal

de constatare din 04.04.2019; raportul de expertiză judiciară nr.201902D0357 din

03.04.2019; proces verbal de confruntare din 09.04.2019.

Totodată, instanța de fond la emiterea sentinței a ignorat prevederile art.61 Cod

penal, conform căruia pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc

de corectare și reeducare a condamnatului. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât

din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Astfel, pronunțând o sentință de

condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru comiterea unei

infracțiuni contra veți și sănătății persoanei, fiind periclitate interesele constituționale ale

cetățenilor și orânduirea socială, nu a fost atins scopul principal și anume prevenirea de

comitere de noi infracțiuni de către inculpat, precum și de către alte persoane.

De asemenea, instanța de judecată eronat a individualizat criteriile generale de

aplicare a pedepsei în ordinea art.75 Cod penal, instanța de judecată nu a luat în

considerație că, inculpatul Babenco Igor anterior a fost condamnat pentru comiterea altor

infracțiuni, a comis o infracțiune gravă, prin ce se demonstrează că inculpatul nu a făcut

careva concluzii, și din nou a comis o altă infracțiune din categoria celor grave, pentru

care sancțiunea prevede o pedeapsă de la 5 la 10 ani privațiune de libertate.

La fel, apelantul a indicat că, efectul pedepsei penale este prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni de către persoana implicată pe caz cât și de alte terțe persoane, iar prin

aplicarea unei pedepse blânde, în privința inculpatului Babenco Igor, nu se va atinge

scopul pedepsei penale de corijare a acestuia.

În final, procurorul a menționat că, reieșind din scopul pedepsei penale –

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane, precum și de influența

2

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, suspendarea condiționată a

executării pedepsei, poate doar să încurajeze comiterea pe viitor de către inculpat și alte

persoane a altor infracțiuni.

apelul declarat a fost admis, casată sentința parțial, inclusiv din oficiu, în baza art.409

alin.(2) Cod de procedură penală și pronunță o nouă hotărâre potrivit modului stabilit de

prima instanță după cum urmează:

Babenco Igor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.151 alin.(1) Cod

penal, la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În rest s-a menținut dispozițiile sentinței instanței de fond.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, referitor la învinuirea

înaintată inculpatului Babenco Igor, instanța de apel a constatat în baza probelor

administrate de acuzatorul de stat că acțiunile infracționale ale inculpatului întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(1) Cod penal, sentința

primei instanțe nefiind contestată în această parte de către părțile la proces.

Instanța de apel a constatat însă că instanța de fond, la stabilirea pedepsei

inculpatului Babenco Igor a aplicat în mod eronat normele de drept penal.

Astfel, din materialele cauzei rezultă că prin decizia Curții de Apel Chișinău din

13.10.2011, s-a casat parțial sentința Judecătoriei Criuleni din 27.05.2011, cu rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care inculpatul Babenco Igor, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art.art.27-186 alin.(2) lit. d), e); 186 alin.(2) lit. b), c), d); 187 alin.(2) lit. d),

e); 188 alin.(2) lit. b), d), f); 1921 alin.(2) lit. a), c) și 208 alin.(1) Cod penal și cu

aplicarea art.84 Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 10 (zece) ani

închisoare în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit scrisorii semnate de Administrația Penitenciarului nr.4 Cricova, prin

încheierea judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 21.02.2018, Babenco Igor a fost

eliberat în baza art.91 Cod penal de executarea părții rămase de 3 luni și 19 zile.

Cu trimitere la prevederile art.art.34, 111 alin.(1) lit. h) Cod penal, instanța de apel

a notat că, pe 23.12.2018, adică după 10 luni de la eliberarea din locurile de detenție,

Babenco Igor săvârșește infracțiunea prevăzută la art.151 Cod penal, care potrivit art.16

Cod penal, la fel se atribuie la categoria infracțiunilor grave.

Respectiv, în privința lui Babenco Igor a fost reținută starea de recidivă

periculoasă, or acesta a săvârșit infracțiunile în timpul majoratului, a fost condamnat la

închisoare cu executare reală și având antecedente penale nestinse pentru săvârșirea unei

infracțiuni grave, a comis din nou cu intenție o infracțiune gravă. Prevederile art.33

alin.(5) Cod penal nu sunt aplicabile speței.

Potrivit art.90 alin.(4) Cod penal, persoanelor care au săvârșit infracțiuni deosebit

de grave și excepțional de grave, precum și în cazul recidivei periculoase sau deosebit de

periculoase, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se aplică.

Respectiv, mărimea pedepsei penale în privința lui Babenco Igor pentru comiterea

infracțiunii prevăzute la art.151 alin.(1) Cod penal, a fost determinată în conformitate cu

art.82 alin.(2) Cod penal, adică această nu poate fi mai mică de o treime din maximul

pedepsei prevăzute la art.151 alin.(1) Cod penal, ceea ce constituie 6 ani și 8 luni.

Astfel, ținând cont de personalitatea inculpatului, care anterior a fost atras la

3

răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunilor contra proprietății, inclusiv cu

aplicarea violenței, de faptul că a săvârșit infracțiunea având antecedente penale nestinse,

de comportamentul acestuia după săvârșirea infracțiunii, instanța de apel a ajuns la

concluzia că corectarea și reeducarea lui Babenco Igor va fi posibilă cu stabilirea unei

pedepse în formă de închisoare pe un termen de 7 ani, cu izolarea acestuia de societate.

unei pedepse non privative de libertate în privința sa.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, nu i-a fost adus la cunoștință data ședinței

de judecată. De către prima instanță a fost condamnat la 5 ani închisoare, cu suspendarea

condiționată pe o perioadă de probațiune de 5 ani.

Totodată, a indicat că regulat s-a prezentat la probațiune, însă fără motiv i-a aplicat

o pedeapsă cu executare în penitenciar, în acest context solicită să-i fie aplicat o pedeapsă

non privative de libertate.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art.432 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel,

decide asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că, recursul este

declarat peste termen.

Termenul de recurs este un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită prin

lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși recursul a fost declarat după expirarea

termenului el urmează a fi respins ca tardiv, cu excepția când întârzierea a fost

determinată de motive întemeiate.

În conformitate cu prevederile art.422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Potrivit dispozițiilor art.230 Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia

impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Analizând materialele cauzei, Colegiul penal constată că, conform procesului-

verbal al ședinței de judecată din 04 martie 2020 (f.d.38-42 Vol. II), a fost pronunțat

dispozitivul deciziei instanței de apel în prezența inculpatului Babenco Igor și avocatului

acestuia, Tașco Vasile, cu înștiințarea lor despre pronunțarea deciziei integrale la 01

aprilie 2020.

Totodată, potrivit certificatului din 01.04.2020, privind situația epidemiologică de

COVID-19, pronunțarea deciziei motivate la caz, a fost amânată pentru 06.04.2020.

La fel, potrivit materialelor cauzei penale, Curtea de apel Chișinău a expediat

copia deciziei motivate, inculpatului Babenco Igor și avocatului acestuia Tașco Vasile

(f.d.44 Vol. II).

Conform art.231 alin.(2)-(3) Cod de procedură penală, calcularea termenelor

procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul indicate în actul care a provocat

curgerea termenului. La calcularea termenelor nu se ia în calcul ora sau ziua de la care

începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

4

Așadar în speță, termenul de declarare a recursului conform art.422 Cod de procedură

penală, a început să decurgă din 07 aprilie 2020 de la pronunțarea deciziei integrale,

ultima zi pentru declararea recursului fiind 07 mai 2020, iar recursul ordinar declarat de

inculpat a fost depus la 09 septembrie 2021 (conform ștampilei de pe plic), prin urmare,

cu omiterea termenului de 30 de zile stabilit de lege.

În acest context instanța de recurs dispune inadmisibilitatea recursului ca fiind

depus peste termen, aceasta nu se expune asupra circumstanțelor de drept ale cauzei și

legalității hotărârii adoptate, din care motiv nu există temei de a se verifica legalitatea

deciziei instanței de apel.

Astfel, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.art.422, 432 alin.(2) pct.2)

Cod de procedură penală, rezultă că recursul declarat este inadmisibil, deoarece este

declarat peste termen.

Colegiul penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpat, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 martie 2020, în cauza penală în

privința lui Babenco Igor XXXXX, deoarece este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 decembrie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

5