1ra-911/21 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-911/21 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-911/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena și Guzun Ion

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, și de către

reprezentantul părții vătămate „Capital Imobiliar” SRL, Agachi Ivan, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

17 noiembrie 2020, în cauza penală în privința lui

Guzun Grigore xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare:

Prima instanță: 04.08.2017 – 06.08.2018;

Instanța de apel: 05.09.2018 – 17.11.2020;

Instanța de recurs: 04.02.2021 – 12.10.2021.

A C O N S T A T A T :

Guzun Grigore a fost achitat de sub învinuirea înaintată în baza art. 190 alin. (5)

Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

16 februarie 2017, acționând împreună cu o altă persoană, director comercial

al „Eximangro” SRL, cu scopul de a dobândi ilicit bunurile altei persoane, prin

înșelăciune și abuz de încredere, folosindu-se de faptul că deținând funcția de

administrator al „Eximangro” SRL, fiind în drept să încheie contracte cu alte

firme, să gestioneze mijloacele bănești aflate pe conturile întreprinderii, fapt

care creează încredere în el, neavând scopul de a executa obligațiunile

contractuale, sub pretextul livrării semințelor de floarea-soarelui, a încheiat

contractul de vânzare-cumpărare nr. 16/02n din 16 februarie 2017, prin care

s-a obligat să furnizeze „Capital Imobiliar” SRL, adresa juridică xxxxx, semințe

de floarea-soarelui în cantitate der 150 tone, pentru ce prin ordinul de plată

nr. 1 din 17 februarie 2017, de la „Capital Imobiliar” SRL a fost transferată pe

contul „Eximangro” SRL, suma de 645 000 lei, pe care, Guzun Grigore, în calitate

1

de administrator al „Eximangro” SRL, a ridicat-o de pe contul întreprinderii și a

folosit-o în scopurile personale.

Astfel, acțiunile inculpatului Guzun Grigore au fost încadrate de către

organul de urmărire penală în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, escrocherie,

adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de

încredere, săvârșită de două persoane, în proporții deosebit de mari.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Guzun Grigore să fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 12 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activitate de întreprinzător, pe

un termen de 5 ani. Potrivit art. 84 alin. (4), 87 Cod penal, lui Guzun Grigore

să-i fie adăugat la pedeapsa stabilită prin sentință, pedeapsa aplicată prin

sentința Judecătoriei Orhei (sediul Telenești) din 19 decembrie 2017, și să-i fie

stabilită pedeapsa definitivă de 12 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a

exercita activitate de întreprinzător pe un termen de 5 ani și amendă în mărime

de 150 unități convenționale, echivalentul a 3 000 lei, care urmează a fi

executată separat. Acțiunea civilă înaintată de reprezentantul părții vătămate

Agachi Ivan, să fie admisă integral.

În motivarea apelului a invocat, că la materialele cauzei penale, au fost

prezentate și examinate suficiente probe care demonstrează vinovăția

inculpatului Guzun Grigore în săvârșirea infracțiunii incriminate, și anume:

declarațiile reprezentantului părții vătămate Agachi Ivan, declarațiile

martorilor Buzurnîi Maxim și Gudimov Serghei, precum și alte probe

administrate în cadrul urmăririi penale și examinate în cadrul cercetării

judecătorești.

Astfel, a indicat că în speță probele acuzării demonstrează faptul că

anume inculpatul Guzun Grigore, în calitate de fondator și administrator al

„Eximangro” SRL (f.d.22, vol.I), având obligații conform legii să administreze

procedurile juridice legate de realizarea obiectului de activitate al societății

comerciale; să gestioneze bunurile societății comerciale și să verifice stocurile

firmei; să țină și să verifice registrele solicitate de autoritățile competente

conform legislației contabile; să realizeze bilanțul firmei, precum și contul de

beneficii și pierderi al societății; să asigure achitarea dividendelor și

repartizarea beneficiilor în conformitate cu legislația în vigoare, în complicitate

cu o altă persoană, care a activat în calitate de subaltern al inculpatului, director

comercial al „Eximangro” SRL, urmărind scopul cupidant de însușire a

bunurilor altei persoane, și anume banii în sumă de 645 000 lei, care îi aparține

„Capital Imobiliar” SRL, având situația extrem neprielnică a întreprinderii

(dezorganizarea ordinii de evidență contabilă, datorii debitoriale, neachitarea

salariilor angajaților, sechestrarea recoltei pentru datorii debitoriale etc.), care

demonstrează imposibilitatea, alături de nedorința de a-și executa

2

angajamentele, având minimum necesar de încredere din partea părții

vătămate, a dezinformat-o conștient pe partea vătămată că dispune de bunuri

de care victima are nevoie, a ascuns faptele și circumstanțele care trebuiau fi

comunicate în cazul săvârșirii cu bună-credință și conform legii a tranzacției

(înșelăciune pasivă), că nu dispune de semințe de floarea-soarelui și depozitul

de la Sadovoe, mun. Bălți nu îi aparține, iar partea vătămată fiind convinsă că

banii i-au fost ridicați cu respectarea obligațiilor asumate de către inculpat și

cealaltă persoană, la 16 februarie 2017, a încheiat contractul nr. 16/02 de

vânzare-cumpărare în privința semințelor de floarea-soarelui, roada

anului 2016, termenul contractual fiind de 10 zile.

În acest context, a menționat acuzarea că pentru a economisi banii și

timpul, victima s-a lăsat convinsă de faptul că anume „Eximangro” SRL îi va

soluționa rapid și calitativ problema de livrare a semințelor de floarea-soarelui,

întrucât între părți exista un raport contractual, mijlocul care a fost utilizat

pentru sustragerea banilor în sumă de 645 000 lei.

De asemenea, a invocat că prin ordinul de plată nr. 1 din 17 februarie

2017 (f.d.21, vol.I), potrivit căruia destinația plății fiind „pentru

floarea-soarelui conform contractului nr. 16/02 din 16 februarie 2017”,

inculpatul Guzun Grigore a ridicat suma de bani de la bancă, și a folosit-o în

scopuri personale, acesta neavând intenția să-și onoreze obligațiile.

În aceeași zi, la 17 februarie 2017, inculpatul Guzun Grigore a încheiat

două contracte de împrumut (f.d.69-71, vol.I), cu persoanele fizice

Balan Alexandru, în sumă de 250 000 lei și fratele său, Guzun Adrian în sumă

de 150 000 lei, a căror obiect fiind acordarea împrumutului de către

„Eximangro” SRL a banilor pe un termen scurt pentru rezolvarea temporară a

necesarului de lichidități cu restituirea împrumutului în maxim de 365 de zile,

iar din declarațiile inculpatului, suma de 645 000 lei primită de la

„Capital Imobiliar” SRL, i-a transmis-o fratelui său, Guzun Adrian.

Prin urmare, a precizat acuzarea că în speță s-a stabilit cu certitudine

faptul că acțiunile inculpatului Guzun Grigore întrunesc elementele

componente ale infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

În opinia acuzării, poziția inculpatului Guzun Grigore potrivit căreia

susține că nu a săvârșit infracțiunea incriminată, nu s-a confirmat, precizând că

aceasta se combate prin materialele cauzei penale, cu declarațiile date de către

martori și partea vătămată.

Totodată, a mai indicat acuzarea că prima instanță în sentință a constatat

că inculpatul, fiind în funcție de administrator al „Eximangro” SRL, a cunoscut

că pe contul bancar al „Eximangro” SRL au parvenit mijloace bănești în sumă de

645 000 lei, de la „Capital Imobiliar” SRL, pentru procurarea semințelor de

floarea-soarelui, însă acesta a intrat în posesia mijloacelor bănești și le-a

dobândit prin faptul că le-a ridicat de pe contul întreprinderii.

De asemenea, a mai constatat și faptul că întreprinderea

„Eximangro” SRL, în anul 2017 a avut datorii față de agenți economici, iar

3

floarea-soarelui recoltată, a fost sechestrată. Mai mult, a precizat acuzarea că

prima instanță concluzionând asupra vinovăției inculpatului Guzun Grigore în

săvârșirea infracțiunii incriminate, care a fost integral demonstrată prin

probele pertinente și concudente prezentate și cercetate în cadrul ședințelor de

judecată, a dispus achitarea inculpatului din motiv că nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii, astfel că sentința conține o motivare contradictorie.

În acest sens, a indicat acuzarea că prima instanță deși a reținut că partea

vătămată a transferat pe contul întreprinderii „Eximangro” SRL suma de

645 000 lei, ulterior a reținut că de către Guzun Grigore a fost ridicată suma de

654 000 lei, circumstanță care nu a fost corectată potrivit art. 249 Cod de

procedură penală.

contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Guzun Grigore să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190

alin. (5) Cod penal, cu admiterea acțiunii civile înaintată.

În motivarea apelului a invocat, că în cadrul ședințelor de judecată, au fost

cercetate suficiente probe care demonstrează vinovăția lui Guzun Grigore în

aceea că fiind administrator al „Eximangro” SRL, la 16 februarie 2017 împreună

cu Guzun Adrian, director comercial al „Eximangro” SRL, prin înșelăciune și

abuz de încredere, neavând scopul de a executa obligațiunile contractuale

stipulate în contractul de vânzare-cumpărare nr. 16/02 din 16 februarie 2017,

care a fost încheiat între „Eximangro” SRL, în persoana lui Guzun Grigore, însă

semnat de către fratele ultimului, Guzun Adrian, cu „Capital Imobiliar” SRL, în

persoana lui Agachi Ivan, prin care primul s-a obligat să furnizeze „Capital

Imobiliar” SRL 150 tone de semințe de floarea-soarelui, astfel că prin ordinul

de plată nr. 1 din 17 februarie 2017, de către „Capital Imobiliar” SRL a fost

transferată pe contul „Eximangro” SRL, suma de 645 000 lei, pe care

Guzun Grigore a ridicat-o de pe contul întreprinderii și a însușit-o, folosind

banii în scopuri personale.

În acest sens, a precizat partea vătămată, că prin infracțiunea săvârșită i-

a fost cauzat un prejudiciu material în sumă de 645 000 lei, care până în prezent

nu i-a fost compensat.

2020, au fost admise apelurile declarate, din alte motive decât cele invocate,

casată sentința primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care potrivit art. 390 alin. (1)

pct. 3) Cod de procedură penală, Guzun Grigore a fost achitat de sub învinuirea

înaintată în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

Conform art. 397 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

apel nu s-a expus asupra acțiunii civile.

4

5.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că

la examinarea cauzei prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor

art. 93-101, 26-27 Cod de procedură penală, apreciind probele prin prisma

pertinenței, concludenței, coroborării lor, astfel corect stabilind starea de fapt

în privința lui Guzun Grigore, însă eronat a reținut temeiul de achitare a

inculpatului, și anume că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Prin urmare, instanța de apel a menționat, că sentința de achitare, în cazul

în care nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, se adoptă atunci când

faptele incriminate inculpatului nu au avut loc ori când consecințele indicate în

învinuire s-au produs în urma acțiunilor persoanei căreia i s-a pricinuit dauna

sau indiferent de voința cuiva, de exemplu, cazul fortuit (fapta săvârșită fără

vinovăție).

Instanța de apel a precizat că la caz, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, deoarece în partea descriptivă a sentinței, prima instanță

a motivat soluția de achitare prin prisma altui temei de achitare decât cel

indicat în dispozitivul hotărârii, și în mod pripit a conchis că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii.

În acest context, a reținut instanța de apel că potrivit rechizitoriului,

Guzun Grigore a fost învinuit în aceea că, la 16 februarie 2017, acționând

împreună cu Guzun Adrian, director comercial al „Eximangro” SRL, cu scopul

îndreptat spre dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și

abuz de încredere, folosindu-se de faptul că deținând funcția de administrator

al „Eximangro” SRL, este în drept să încheie contracte cu alte firme, să

gestioneze mijloacele bănești aflate pe conturile întreprinderii, fapt care

creează încredere în el, neavând scopul de a executa obligațiunile contractuale,

sub pretextul livrării semințelor de floarea-soarelui, a încheiat contractul de

vânzare-cumpărare nr. 16/02n din 16 februarie 2017, prin care s-a obligat să

furnizeze „Capital Imobiliar” SRL, adresa juridică xxxxx, 150 tone de semințe de

floarea-soarelui, pentru ce prin ordinul de plată nr. 1 din 17 februarie 2017, de

către „Capital Imobiliar” SRL a fost transferată pe contul „Eximangro” SRL,

suma de 645 000 lei, pe care Guzun Grigore în calitate de administrator al

„Eximangro” SRL, a ridicat-o de pe contul întreprinderii și a folosit-o în scopuri

personale.

Astfel, acțiunile inculpatului Guzun Grigore au fost încadrate de către

organul de urmărire penală, în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, escrocheria,

adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de

încredere, săvârșită de două persoane, în proporții deosebit de mari.

Instanța de apel a reținut probatoriul administrat la materialele cauzei

penale, și anume: declarațiile inculpatului Guzun Grigore, declarațiile părții

vătămate Agachi Ivan, declarațiile martorului Iovu Maria, declarațiile

martorului Gudimov Serghei, declarațiile martorului Buzurnîi Maxim,

declarațiile martorului Gherasim Nicolae, precum și plângerea depusă de

Agachi Ivan din 20 martie 2017 (f.d.10, 17, vol.I); contractul de vânzare-

5

cumpărare din 16 februarie 2017, semnat de către Guzun Andrian și

Agachi Ivan (f.d.20-21, vol.I); informația despre persoane juridice (f.d.22-23,

vol.I); extras din Registrul de Stat al persoanelor juridice (f.d.24, vol.I); certificat

de înregistrare „Capital Imobiliar” SRL (f.d.25, vol.I); ordinul de plată, prin care

„Capital Imobiliar” SRL a transferat în contul SRL „Selmax și K” suma de

591 300 lei (f.d.26-27, vol.I); contractul de vânzare-cumpărare nr. 21/02 din

21 februarie 2017 semnat de către Agachi Ivan și Buzurnîi Maxim (f.d.28, vol.I);

ordinele de eliberare a numeralului și delegațiile privind retragerea de

numerar din 17 februarie 2017 și 20 februarie 2017, prin care se atestă că

banca i-a eliberat lui Guzun Grigore mai multe sume de bani (f.d.63-66, vol.I).

Consideră instanța de apel, că există dubii rezonabile cu privire la faptul

că acțiunile inculpatului Guzun Grigore întrunesc elementele infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, acțiuni care i-au fost incriminate lui

Guzun Grigore de către organul de urmărire penală.

De asemenea, instanța de apel a conchis că în conformitate cu prevederile

art. 101 Cod de procedură penală, prima instanță a verificat complet, sub toate

aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, corect apreciind probele

administrate din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, însă în mod eronat a reținut temeiul de achitare a inculpatului

Guzun Grigore, și anume – din motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii, or, în speță s-a constatat temeiul de achitare prevăzut la art. 390

alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală – fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

Instanța de apel a menționat că chestiunile de drept pe care le poate

soluționa instanța de apel, sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii;

dacă infracțiunea a fost corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și

aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal, administrativ ori civil au

fost corect aplicate.

Cu referire la obiectul juridic special al infracțiunii de escrocherie,

instanța de apel a indicat că acesta reprezintă relațiile sociale cu caracter

patrimonial, nașterea și dezvoltarea cărora trebuie să se bazeze pe

buna-credință și încrederea între subiecții afacerilor, fie persoane fizice, fie

juridice; buna-credință și încrederea subiecților raporturilor juridice

patrimoniale se prezumă, iar în anumite cazuri este și protejată prin legea

penală.

Latura obiectivă a escrocheriei se exprimă prin dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune. Astfel, prin dobândirea ilicită a

bunurilor legiuitorul prezumă un act opus celui licit, efectuat cu rea-credință,

prin care făptuitorul obține transmiterea voită în proprietate, posesiune,

detenție a bunului mobil sau imobil, a altor valori străine sau dreptul asupra

acestora. Înșelăciunea întrunește în sine variate metode, procedee și tehnici de

operare ale făptuitorului - denaturarea informațiilor despre sine sau prin

ascunderea unor informații a căror anunțare era obligatorie. Datele false se pot

6

referi atât la persoana făptuitorului sau a altor persoane, cât și la unele obiecte,

fenomene.

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii de escrocherie, aceasta

se manifestă prin vinovăție sub formă de intenție directă. Primirea bunurilor

cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi calificată ca escrocherie doar

în cazul în care făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpânire asupra

acestor bunuri, urmărea scopul de a le sustrage și nu avea intenția să-și onoreze

angajamentul asumat, având scopul special de cupiditate.

Prin urmare, instanța de apel a reținut, că Guzun Grigore este fondatorul

și administratorul întreprinderii „Eximangro” SRL, potrivit extrasului din

registrul de stat al persoanelor juridice (f.d.119, vol.I), precum și faptul că

inculpatul a intrat în posesia banilor, pe care i-a ridicat legal de pe contul

întreprinderii, adică banii fiind dobândiți prin acțiuni licite, neinterzise de lege.

În cadrul examinării cauzei penale, deși partea vătămată a menționat, că

a transferat mijloace bănești în sumă de 645 000 lei pe contul întreprinderii

„Eximangro” SRL în urma înțelegerii care a avut-o cu Guzun Adrian, cu care a

încheiat contractul de vânzare-cumpărare, prin care Guzun Adrian s-a obligat

să furnizeze „Capital Imobiliar” SRL, 150 tone de floarea-soarelui, totuși s-a

constatat că partea vătămată a transferat pe contul „Eximangro” SRL mijloace

bănești în sumă de 654 000 lei, care au fost ridicate de către Guzun Grigore.

Totodată, instanța de apel a stabilit că banii au fost ridicați de către

Guzun Grigore, însă obligațiunile contractuale nu au fost executate de către

persoana care s-a ocupat și s-a obligat să livreze semințe de floarea-soarelui

pentru partea vătămată Agachi Ion, astfel precizând că în sensul legii penale,

pentru escrocherie este caracteristică trecerea ilegală a averii proprietarului

din posesia acestuia în posesia vinovatului, însă în cazul dat banii au fost ridicați

în mod licit de către inculpat, or, partea vătămată a transferat banii pe contul

întreprinderii, care au fost ridicați de Guzun Grigore și transmiși lui

Guzun Adrian, însă marfa promisă de ultimul nu i-a fost livrată părții vătămate.

Instanța de apel a precizat că prin dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane se înțelege transmiterea benevolă infractorului de către victimă a

bunurilor sau a dreptului asupra bunurilor sub influența înșelăciunii sau a

abuzului de încredere, or, astfel de acțiuni la momentul transmiterii banilor de

către partea vătămată lui Guzun Grigore nu au avut loc.

Mai mult, instanța de apel a indicat că potrivit probatoriului anexat la

materialele cauzei, se atestă că Guzun Grigore nu a încheiat un careva contract

cu partea vătămată „Capital Imobiliar” SRL, astfel că nu a avut nici o obligațiune

contractuală, or, Guzun Grigore nu i-a creat părții vătămate o încredere falsă,

întrucât reprezentantul părții vătămate, Agachi Ivan a declarat că nu l-a văzut

niciodată și nu a discutat telefonic sau în scris cu Guzun Grigore.

Partea vătămată nu l-a contactat și nu i-a comunicat în scris sau verbal lui

Guzun Grigore despre acțiunile lui Guzun Adrian, după cum prevede condițiile

contractului de vânzare-cumpărare din 16 februarie 2017, semnat de către

7

Guzun Adrian și Agachi Ivan, unde în pct. 4) este stipulat, că „În cazul când

intervin evenimente neprevăzute, Cumpărătorul își rezervă dreptul de a anunța

în scris sau telefonic vânzătorul...”, circumstanțe care se demonstrează prin

declarațiile martorilor și părții vătămate, or, la încheierea contractului

Guzun Grigore nu a participat și negocierile nu au fost efectuate cu acesta, iar

intermediarul Gudimov Serghei indică că de fiecare dată a discutat doar cu

Guzun Adrian.

De asemenea, instanța de apel a reținut și declarațiile reprezetantului

părții vătămate „Capital Imobiliar” SRL, Agachi Ivan, declarațiile martorului

Gudimov Serghei, declarațiile martorului Buzurnîi Maxim, precum și

declarațiile martorului Gherasim Nicolae date în cadrul ședinței instanței de

apel care a confirmat, că Guzun Grigore și-a îndeplinit obligațiunile de serviciu

și i-a transmis banii lui Guzun Adrian, în scopul de a continua afacerea

întreprinderii privind achitarea pentru cereale.

Astfel, instanța de apel a conchis că la caz, fapta inculpatului

Guzun Grigore nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (5) Cod penal, deoarece lipsește latura obiectivă, întrucât acesta nu a

întreprins acțiuni de înșelăciune sau de abuz de încredere, și nu a însușit banii

părții vătămate, precum și latura subiectivă a infracțiunii de escrocherie, adică

intenția directă de a sustrage banii, precum și faptul că nu avea intenția să-și

onoreze angajamentul asumat. Mai mult, nu s-a confirmat faptul că inculpatul

cunoștea de condițiile pe care și-au asumat părțile contractante, or, martorii au

confirmat că inculpatul nu a participat la negocieri.

Instanța de apel a reiterat, că totalitatea probelor administrate și

cercetate de către instanța de apel, nu confirmă învinuirea înaintată

inculpatului, întrucât lipsesc probe pertinente, concludente și utile, care să fie

puse la baza unei sentințe de condamnare, din care motiv a conchis că

inculpatul Guzun Grigore urmează a fi achitat de sub învinuirea înaintată în

baza art. 190 alin. (5) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii. Or, învinuirea inculpatului se bazează pe presupuneri,

iar probele acuzării, atestă că toate acțiunile ce formează latura obiectivă a

escrocheriei, nu au fost săvârșite de către inculpat, întrucât acesta nu a negociat

cu partea vătămată, nu a înșelat-o, și nu a primit și beneficiat de banii însușiți,

or, pentru această infracțiune a mai fost trasă la răspundere o altă persoană,

fapt ce se confirmă prin ordonanța din 31 iulie 2017 privind disjungerea

cauzelor penale (f.d.138, vol.I), din cauza penală nr. 2017040639 a materialelor

în privința învinuitului Guzun Adrian.

În speță, s-a constata cu certitudine că de fapt, inculpatul Guzun Grigore

a ridicat de la bancă în numerar suma transferată pe contul „Eximangro” SRL

de către partea vătămată Agachi Ivan, însă acesta i-a transmis-o lui

Guzun Adrian. Prin urmare, nu s-a constatat faptul că inculpatul a folosit suma

de bani extrasă de pe contul întreprinderii în scopuri personale, după cum se

reține în învinuirea înaintată acestuia prin rechizitoriu, or, de această sumă de

8

bani a beneficiat o altă persoană. Faptul că inculpatului Guzun Grigore i se

incriminează agravanta de săvârșirea infracțiunii prin participație, nu este

suficient pentru a condamna o persoană, în contextul în care partea acuzării

urma să demonstreze care acțiuni au fost săvârșite de către inculpatul

Guzun Grigore cu privire la însușirea banilor părții vătămate, faptul că acesta a

acționat în participație și că a dispus și a beneficiat de banii însușiți.

declară recurs ordinar, solicitând casarea deciziei instanței de apel cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

În motivarea recursului ordinar acuzarea indică, că instanța de apel a

indicat în decizie doar câteva din probele acuzării, însă acestea nu au fost

coroborate cu celelalte probe din dosar, care de asemenea nu au fost supuse

aprecierii, astfel că concluziile instanței de apel un caracter general cu privire

la cercetare și verificare a probelor.

Prin urmare, susține că instanța de apel, contrar prevederilor art. 101

Cod de procedură penală, nu și-a argumentat poziția cu privire la respingerea

probelor administrate de partea acuzării, și anume: plângerea depus de

Agachi Ivan din 20 martie 2017; plângerea depusă de Agachi Ivan din 20 martie

2017 (f.d.10, 17, vol.I); contractul de vânzare-cumpărare din 16 februarie 2017,

semnat de către Guzun Andrian și Agachi Ivan (f.d.20-21, vol.I); informația

despre persoane juridice (f.d.22-23, vol.I); extras din Registrul de Stat al

persoanelor juridice (f.d.24, vol.I); certificat de înregistrare „Capital Imobiliar”

SRL (f.d.25, vol.I); ordinul de plată, prin care „Capital Imobiliar” SRL a transferat

în contul SRL „Selmax și K” suma de 591 300 lei (f.d.26-27, vol.I); contractul de

vânzare-cumpărare nr. 21/02 din 21 februarie 2017 semnat de către Agachi

Ivan și Buzurnîi Maxim (f.d.28, vol.I); ordinele de eliberare a numeralului și

delegațiile privind retragerea de numerar din 17 februarie 2017 și 20 februarie

2017, prin care se atestă că banca i-a eliberat lui Guzun Grigore banii (f.d.63-

66, vol.I); declarațiile părții vătămate Agachi Ion și declarațiile martorilor

Buzurnîi Maxim, Iovu Maria și Gudim Serghei.

Astfel, invocă partea acuzării că deși instanța de apel a stabilit ca fiind

legale acțiunile inculpatului Guzun Grigore cu privire la ridicarea banilor de pe

contul bancar, iar referitor la livrarea semințelor de floarea-soarelui, că

Guzun Grigore nu poartă răspundere, deoarece contractul de

vâzare-cumpărare a fost încheiat între partea vătămată Agachi Ion și

Guzun Adrian, totuși în acest sens lipsește un act care îi oferă dreptul lui

Guzun Grigore să ridice această sumă, în contextul în care instanța de apel a

menționat că potrivit obligațiunilor contractuale stabilite între Agachi Ion și

Guzun Adrian, inculpatul nu poartă răspundere pentru livrarea mărfii, fapt ce

atestă că Guzun Grigore, nu avea dreptul nici să ridice banii.

9

De asemenea, precizează că instanța de apel nu s-a expus asupra

contractelor de împrumut încheiate de către Guzun Grigore cu Guzun Adrian și

Balan Alexandru.

În acest sens, conchide acuzarea că motivarea soluției instanței de apel,

contrazice dispozitivul deciziei adoptate, instanța eronat interpretând probele

administrate, danturând conținutl acestora.

procedură penală, declară recurs ordinar, solicitând casarea deciziei instanței

de apel cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În motivarea recursului ordinar indică, că vinovăția lui Guzun Grigore în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, a fost

demonstrată, prin probele prezentate de partea acuzării.

Astfel, susține că instanța de apel nu a luat în considerație faptul că prin

ordinul de plată nr. 1 din 17 februarie 2017, destinația plății fiind

„pentru floarea-soarelui conform contractului nr. 16/02 din 16 februarie

2017”, inculpatul Guzun Grigore a ridicat această sumă de bani, și a folosit-o la

discreția sa, neavând intenția să-și onoreze angajamentele.

De asemenea, precizează că în aceeași zi, la 17 februarie 2017, inculpatul

Guzun Grigore a încheiat două contracte de împrumut, în calitate de

împrumutat, cu persoanele fizice Balan Alexandru în sumă de 250 000 lei și

Guzun Adrian în sumă de 150 000 lei. Obiectul ambelor contracte a fost

împrumutul mijloacelor bănești de la „Eximangro” SRL, pe un termen scurt

pentru rezolvarea temporară a necesarului de lichidități cu restituirea

împrumutului în maxim 365 zile. Din declarațiile inculpatului, banii în sumă de

645 000 lei primite de la „Capital Imobiliar” SRL, inculpatul a transmis-o

fratelui său, Guzun Adrian.

Consideră partea vătămată, că declarațiile inculpatului contravin

materialelor cauzei penale, precum și declarațiilor martorilor și ale părții

vătămate date în cadrul primei instanțe și în instanța de apel.

Totodată, menționează partea vătămată că instanța de apel, a constatat

că inculpatul Guzun Grigore, deținând funcția de administrator al „Eximangro”

SRL, a cunoscut că pe contul bancar al „Eximangro” SRL au parvenit mijloace

bănești în sumă de 645 000 lei de la „Capital Imobiliar” SRL, pentru procurarea

semințelor de floarea-soarelui, și astfel a intrat în posesia banilor, dobândindu-

i prin faptul că i-a ridicat de pe contul întreprinderii.

Prin urmare, invocând declarațiile martorilor Iovu Maria,

Gudimov Serghei, Guzun Adrian, Buzurnîi Maxim și Gherasim Nicolae, conchide

partea vătămată că probele administrate la materialele cauzei penale confirmă

integral învinuirea înaintată inculpatului Guzun Grigore, în baza art. 190

alin. (5) Cod penal.

Mai mult, precizează că instanța de apel nu a luat în considerație faptul că

inculpatul Guzun Grigore, anterior a fost judecat și potrivit sentinței

10

Judecătoriei Telenești din 19 decembrie 2017, a fost condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 196 alin. (1) Cod penal, la amendă în

mărime de 150 unități convenționale, echivalentul a 3 000 lei, cu privarea de

dreptul de a desfășura activitate de întreprinzător pe un termen de 4 ani.

cauzei, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise din

considerentele ce succed.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul cererilor de recurs declarate în speță,

acestea se bazează pe temeiul pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și apel atunci când 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate

în recursuri și temeiului de casare nominalizat, Colegiul penal lărgit constată că

criticile aduse de către titularii cererilor de recurs, parțial și-au găsit

confirmare în speța dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a

fi desființată.

În acest context instanța de recurs menționează, că conform art. 414

Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să

se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

11

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual, penal sau administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată

urmând să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de

fond trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a

verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în

vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea

ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt

obligatorii, nu au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în ordine de apel,

iar erorile admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, întrucât

decizia contestată nu conține motive clare pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

Așadar, în primul rând, instanța de recurs ține să menționeze că, reieșind

din analiza textuală a rechizitoriului, în care a fost descrisă următoarea situație

de fapt: „Guzun Grigore, la 16 februarie 2017, acționând împreună cu o altă

persoană, director comercial al „Eximangro” SRL, cu scopul de a dobândi ilicit

bunurile altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, folosindu-se de

faptul că deținând funcția de administrator al „Eximangro” SRL, fiind în drept să

încheie contracte cu alte firme, să gestioneze mijloacele bănești aflate pe

conturile întreprinderii, fapt care creează încredere în el, neavând scopul de a

executa obligațiunile contractuale, sub pretextul livrării semințelor de floarea-

soarelui, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 16/02n din 16 februarie

2017, prin care s-a obligat să furnizeze „Capital Imobiliar” SRL, adresa juridică

mun. Bălți, str. Pușkin nr. 44, semințe de floarea-soarelui în cantitate der 150

tone, pentru ce prin ordinul de plată nr. 1 din 17 februarie 2017, de la

„Capital Imobiliar” SRL a fost transferată pe contul „Eximangro” SRL, suma de

645 000 lei, pe care, Guzun Grigore, în calitate de administrator al

„Eximangro” SRL, a ridicat-o de pe contul întreprinderii și a folosit-o în scopurile

personale”, se constată că inculpatului Guzun Grigore i se incriminează

săvârșirea infracțiunii de escrocherie – „prin înșelăciune” și „abuz de încredere”,

însă din acțiunile descrise în actul de învinuire, nu rezultă o delimitare concretă

a acestora.

Aspectele evidențiate mai sus prezintă importanță deosebită, deoarece

rolul lor este acela de a determina în final încadrarea juridică a faptei

imputabilă inculpatului, atât pentru aplicarea corectă a legii penale, cât și

pentru modul de desfășurare a judecării acestui dosar, determinând, nu în

ultimul rând, concordanța între conținutul legal al infracțiunii și conținutul

constitutiv al acesteia.

12

În jurisprudența sa constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului

reamintește cu fiecare ocazie posibilă că echitatea unei proceduri se apreciază

în raport cu ansamblul acesteia. Vorbind despre importanța încadrării juridice

a unei fapte, Colegiul penal face trimitere la dispozițiile art. 6 § 3 lit. a) din

Convenție, care exprimă necesitatea acordării unei atenții deosebite notificării

„acuzației” aduse persoanei deferite judecății.

Principala problemă adusă în discuție pe orice cauză penală se referă la

vinovăția sau nevinovăția persoanei deferite judecății în raport cu faptele

infracționale imputate acesteia prin rechizitoriu.

În sensul art. 296 Cod de procedură penală, rechizitoriul este actul de

sesizare al instanței de judecată, care este compus din două părți: expunerea și

dispozitivul. Expunerea cuprinde informații despre fapta și persoana în

privința căreia s-a efectuat urmărirea penală, analiza probelor care confirmă

fapta și vinovăția învinuitului, argumentele invocate de învinuit în apărarea sa

și rezultatele verificării acestor argumente, circumstanțele care atenuează sau

agravează răspunderea învinuitului, precum și temeiurile pentru liberarea de

răspundere penală conform prevederilor art. 53 din Codul penal dacă se

constată asemenea temeiuri. Dispozitivul cuprinde date cu privire la persoana

învinuitului și formularea învinuirii care i se incriminează cu încadrarea

juridică a acțiunilor lui și mențiunea despre trimiterea dosarului în instanța

judecătorească competentă.

Articolul 6 § 3 lit. a) din Convenția Europeană îi recunoaște acuzatului

dreptul de a fi informat cu privire la încadrarea juridică a faptelor, dar și cu

privire la cauza acuzației, adică privitor la expunerea detaliată a faptelor

materiale pentru care este acuzat și pe care se bazează acuzația (cauza Pelissier

și Sassi contra Franței nr. 2544/94 pct. 52-54, CEDO 1999-II). Sfera de aplicare

a acestei dispoziții trebuie apreciată, în special, în lumina celui mai general

drept la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 din Convenție.

În materia penală, o informare precisă și completă cu privire la acuzațiile

aduse unei persoane constituie o condiție esențială a echității procedurii.

Dreptul de a fi informat cu privire la natura și cauza acuzației trebuie analizat

în lumina dreptului inculpatului de a-și pregăti o apărare eficientă pentru a

răspunde coerent, prompt și adecvat acuzației înaintate.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit menționează că potrivit sentinței

primei instanțe, Guzun Grigore a fost achitat de sub învinuirea înaintată în baza

art. 190 alin. (5) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

Fiind învestită cu judecarea apelurilor depuse de procuror și partea

vătămată, instanța de apel a admis apelurile, din alte motive decât cele

declarate, cu casarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Guzun Grigore a fost

achitat de sub învinuirea înaintată în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, din motiv

că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

13

Totodată, instanța de recurs reține prevederile art. 390 alin. (1) Cod de

procedură penală, potrivit cărora sentința de achitare se adoptă dacă: 1) nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii; 2) fapta nu a fost săvârșită de inculpat;

3) fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii; 4) fapta nu este

prevăzută de legea penală; 5) există una din cauzele care înlătură caracterul

penal al faptei.

În acest context, Colegiul penal lărgit remarcă faptul că deși instanța de

apel a constatat că în sentința primei instanțe, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, deoarece în partea descriptivă prima instanță a motivat

soluția de achitare prin prisma altui temei de achitare decât cel indicat în

dispozitivul hotărârii – din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii,

corespunzător aceeași instanță de apel, dispunând casarea sentinței și

achitarea inculpatului Guzun Grigore dintr-un alt temei, a indicat în descriptiv

motive de achitare, care sunt contradictorii temeiului indicat în dispozitivul

deciziei, și anume – că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Astfel, casând sentința și pronunțând o nouă hotărâre potrivit modului

prevăzut pentru prima instanță, pe de o parte instanța de apel stabilind că

„....probele prezentate de partea acuzării, indică că toate acțiunile ce formează

latura obiectivă a escrocheriei nu au fost săvârșite de către inculpat, nu el a

negociat cu partea vătămată, nu el a înșelat-o și nu el a primit și beneficiat de

banii însușiți”, totodată în mod divergent mai constată că „....probele acuzării nu

confirmă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate, din care

motiv rezultă că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal”, și prin urmare dispunând în partea

dispozitivă achitarea inculpatului Guzun Grigore, din motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Aspectele descrise mai sus denotă faptul, că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și că motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, în prezenta

speță și-a găsit parțial confirmare temeiul pentru recurs invocat de recurenți,

ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea remiterii cauzei

la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece

aceste erori nu pot fi corectate de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să țină seama de împrejurările expuse, care au

servit temei de casare a soluției adoptate, având obligația să înlăture erorile

menționate și cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, să

pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă

prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

14

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, și de către reprezentantul părții vătămate

„Capital Imobiliar” SRL, Agachi Ivan, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 17 noiembrie 2020, în cauza penală în privința lui

Guzun Grigore xxxxx și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 06 decembrie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Guzun Ion

15