2ra-1178/15 — încasarea sumei

prima instanță: M.Tertea dosarul nr. 2ra-1178/15

instanța de apel: Iu.Cimpoi, N.Craiu, A.Doga

Î N C H E I E R E

27 mai 2015 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

Judecător: Ala Cobăneanu

Judecători: Tamara Chișca – Doneva, Valentina Clevadî

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Pascari

Ion,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Pascari Ion

împotriva societății pe acțiuni ,,Edilitar” cu privire la repararea prejudiciului moral în

rezultatul accidentului de muncă,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2015, prin care a fost

respins apelul declarat de către Pascari Ion, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei

Căușeni din 06 noiembrie 2014,

c o n s t a t ă

La 12 august 2014, reclamantul Pascari Ion a depus cerere de chemare în judecată

împotriva societății pe acțiuni ,,Edilitar” cu privire la repararea prejudiciului moral în

rezultatul accidentului de muncă.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 19 septembrie 1975, a fost angajat

în calitate de tractorist la Asociația intergospodărească de construcții nr. l din or.

Căușeni, succesor în drepturi și obligațiuni a căreia în prezent este pîrîta SA „Edilitar".

Afirmă reclamantul că, în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu a suferit un

accident de muncă, în urma căruia a fost încadrat în diferite grade de invaliditate cu

diferite procente de pierdere a capacității de muncă, fiind reexaminat obligatoriu anual.

Susține că, la 20 mai 2014, a fost reexaminat la Consiliul de revedere a deciziilor al

Consiliului Național pentru Determinarea Dezabilității și Capacității de Muncă, în urma

rezultatului examinării, prin raportul nr. 624 din aceeași dată, a fost încadrat în gradul de

dezabilitate accentuat, procentul păstrării capacității de muncă fiind stabilit în mărime de

40%, iar durata dezabilității fiind stabilită pe un termen nelimitat.

Menționează că, procentul pierderii capacității de muncă constituie 60%.

Remarcă că pîrîta, fiind recunoscută vinovată de survenirea accidentului de muncă,

refuză să-i achite suma de compensare a pagubei cauzate în rezultatul accidentului de

muncă conform Legii privind modul de recalculare a sumei de compensare a pagubei

cauzate angajaților în urma mutilării sau a altor vătămări ale sănătății în timpul

exercitării obligațiunilor de serviciu nr. 278-XIV din 11 februarie 1999 și art. 1488 alin.

(3) din Codul civil.

1

Specifică că, conform calculelor, suma compensării pagubei cauzate în rezultatul

accidentului de muncă pentru perioada 01 aprilie 2014 - 31 august 2014 constituie

22204,40 lei, iar de la 01 septembrie 2014 - 31 martie 2015, a cîte 4440,88 lei lunar.

Solicită reclamantul Pascari Ion, încasarea din contul societății pe acțiuni ,,Edilitar”

a sumei de compensare a pagubei cauzate în rezultatul accidentului de muncă pentru

perioada 01 aprilie 2014-31 august 2014 în mărime de 22204,40 lei, iar pentru perioada

01 septembrie 2014-31 martie 2015, a cîte 4440,88 lei lunar.

Prin hotărîrea Judecătoriei Căușeni din 06 noiembrie 2014, acțiunea înaintată de

către Pascari Ion a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din contul societății pe

acțiuni ,,Edilitar” în beneficiul lui Ion Pascari suma de compensare a pagubei cauzate în

rezultatul accidentului de muncă pentru perioada 01 aprilie 2014-31 martie 2015 în

mărime de 7371,87 lei și în beneficiul statutului taxa de stat în sumă de 270 lei. În rest,

acțiunea a fost respinsă (f.d.33-34).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2015, a fost respins apelul

declarat de către Ion Pascari, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Căușeni din 06

noiembrie 2014 (f.d.89-93).

Invocînd ilegalitatea hotărîrilor judecătorești pronunțate, la 19 martie 2015, Ion

Pascari a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea atît a hotărîrii

Judecătoriei Căușeni din 06 noiembrie 2014 cît și a deciziei Curții de Apel Chișinău din

05 februarie 2015, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea cu privire la

repararea prejudiciului moral în rezultatul accidentului de muncă să fie admisă în sensul

declarat.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a indicat că, la caz, hotărîrile instanțelor

de judecată sunt ilegale și neîntemeiate și urmează a fi casate, pe motiv că nu au fost

constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

pricinii și au fost încălcate normele de drept material.

Indică recurentul că, instanțele de judecată nu au ținut cont de faptul că, suma

inițială de compensare în mărime de 230 lei lunar a fost stabilită prin hotărîrile și

deciziile instanțelor judecătorești rămase irevocabile.

La fel, a invocat că, instanțele de judecată la examinarea pricinii, greșit au aplicat

art. 2 din Legea nr. 278-XIV din 11 februarie 1999 privind modul de recalculare a

sumei de compensare a pagubei cauzate angajaților în urma mutilării sau a altor

vătămări ale sănătății în timpul exercitării obligațiunilor de serviciu, scăzînd suma

pensiei de invaliditate din suma compensației a pagubei cauzate sănătății în rezultatul

accedentului de muncă, ceea ce contravine prevederilor art. 1418 alin. (3) Cod civil.

Consideră că, instanțele ierarhic inferioare au examinat superficial circumstanțele

cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate circumstanțele și probele

existente ale cauzei, pronunțînd hotărîri ilegale și neîntemeiate de admitere parțială a

acțiunii.

Pe cale de consecință, a invocat recurentul că, în prezenta speță, instanțele de

judecată urmau să ia în considerație și opiniile instațelor judecătorești expuse în

hotărîrile pronunțate în cauze analaogice, fapt ce nu se atestă la caz.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

2

Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată cu recurs a fost pronunțată la data de

05 februarie 2015 (f.d.88), iar recursul a fost depus la data de 19 martie 2015 (f.d.97-

98).

Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanța de recurs constată

că recursul depus de către Pascari Ion a fost declarat în termen.

La 14 aprilie 2015 în adresa societății pe acțiuni ,,Edilitar” a fost expediată copia

recursului declarat de către Pascari Ion, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței la recurs (f.d.102).

La 05 mai 2015 societatea pe acțiuni ,,Edilitar” a depus referință, solicitînd

respingerea recursului declarat de către Pascari Ion ca fiind inadmisibil și menținerea

hotărîrilor judecătorești ca fiind legale și întemeiate (f.d.103).

Verificînd legalitatea deciziei contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea

de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de către Pascari Ion urmează a fi

declarat inadmisibil.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: nu

a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia

dreptului.

Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au

fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător

care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absența unui

participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în

judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului;

instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în

proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost

pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului enunțat prevede expres că, săvîrșirea altor încălcări decît

cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3)

și (4).

Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către

Pascari Ion este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de

apel.

3

Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat

existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres

prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Argumentele invocate de Pascari Ion în cererea de recurs poartă un caracter

declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de

apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

Cele relatate mai sus derivă și din dispoziția articolului 13 din Convenția

Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît în

practică, cît și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

considerate ca fiind „serioase și legitime" conform Convenției (a se vedea Mitropolia

Basarabiei și alții vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, reieșind din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Pascari Ion ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Pascari Ion se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Valentina Clevadî

4