1ra-667/2021 — art.264 alin. 4; art. 266 CP

1ra-667/2021 — art.264 alin. 4; art. 266 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-667/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți,

Bodareu Octavian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 23 octombrie 2020, în cauza penală în privința lui

Ciobanu Adrian XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 04.03.2019 – 26.05.2020

instanța de apel: 07.07.2020 – 23.10.2020

instanța de recurs: 30.12.2020 – 11.10.2021.

A C O N S T A T A T :

Ciobanu Leonid a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 264 alin. (3), lit. a) și b) și art. 266 Cod penal, stabilindu-i

pedeapsa după cum urmează:

- în baza art. 264 alin. (3) lit. a) și b) Cod penal – sub formă de

închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu executare în penitenciar de

tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport;

- în baza art. 266 Cod penal – sub formă de amendă în mărime de 550

(cinci sute cincizeci) unități convenționale, echivalentul a 27500 (douăzeci și

șapte mii cinci sute) lei.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumul total al pedepselor penale aplicate, lui

Ciobanu Adrian i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare

pe un termen de 3 (trei) ani, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport și cu amendă în

mărime de 550 (cinci sute cincizeci) unități convenționale, echivalentul a

27500 (douăzeci și șapte mii cinci sute) lei.

1

A fost admisă cererea procurorului, dispunându-se încasarea de la

Ciobanu Adrian în beneficiul statului, cheltuielile judiciare suportate în

legătură cu investigarea prezentei cauze penale în mărime totală de 3464

(trei mii patru sute șaizeci și patru) lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Ciobanu Adrian, la data de 19 ianuarie 2019 aproximativ pe la orele

03:00, deținând permis de conducere pentru categoria ”B”, eliberat la data

de 14.03.2018 în timp ce conducea automobilul de model ”XXXXX”, cu

numărul de înmatriculare XXXXX, pe traseul M-5, direcția de deplasare

Cupcini-Edineț, având în calitate de pasageri pe cet. Podgurschi Anatolie

XXXXX, a.n. XXXXX, Tanas Daria, a.n. XXXXX și Ciubotaru Dmitri Iurie, a.n.

XXXXX, toți locuitori ai XXXXX, deplasându-se cu o viteză de aproximativ

140 km/h, ignorând cerințele pct. 45, subpct 1), lit. a), b) și d) a Regulamentului

Circulației Rutiere a RM care prevăd că ” Conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de

următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b)

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; și d)

situația rutieră”, prevederile pct. 47, sbpct. 1, lit. a) conform cărora limitele maxime

de viteză a vehiculelor pe drumurile publice în localități sunt de 50 km/h, încălcând

totodată prevederile pct. 48, sbpct. 1) al aceluiași Regulament potrivit cărora

conducătorilor care au vechimea în conducerea autovehiculului de categoria

(subcategoria) respectivă mai mică de un an, li se interzice să depășească limita

vitezei de 70 km/h, nu s-a isprăvit cu conducerea automobilului, a ieșit pe

contrasens și a derapat de pe traseu spre stânga tamponându-se în copac

după care s-a inversat.

În urma accidentului rutier, pasagerul Podgurschi Anatolie XXXXX a

decedat pe loc, iar Tanas Daria a fost internată în secția de reanimare a

Spitalului Raional Edineț. Conform raportului de expertiză judiciară

nr. 201919D0007 din 22.01.2019 la cet. Tanas Daria a fost stabilită contuzie

cerebrală, hemoragia subarahnoidală, hematomul subdural în regiunea

fronto-parientală pe stînga, excoreațiile multiple la față, membre, cutia

toracică, abdomen și spinare care au fost produse prin acțiunea traumatică a

unui corp contondent dur, posibil la data și circumstanțele indicate și se

califică ca vătămare corporală gravă, periculoasă pentru viață. Conform

raportului de expertiză judiciară nr. 201919C0013 din 28.01.2019 decesului

lui Podgurschi A., 43 ani a survenit la 19.01.2019 în rezultatul traumei

asociate, exprimate prin echimoze la față și gât, hemoragie în țesutul moale

pericranian și subarohnoidală, fractura coloanei vertebrale cervicale cu

2

lezarea măduvei spinării, fractura ambelor clavicule și coastelor 1-3 bilateral

cu hemoragii în țesuturile adiacente, fractura închisă a osului femoral stâng

și fracura deschisă a oaselor gambei drepte cu deplasarea fragmentelor,

plaga contuză la gamba dreaptă, excoreații la mâina dreaptă. Vătămările

descrise mai sus au fost produse prin acțiunea traumatică a unui corp

contodent dur, posibil la data și circumstanțele indicate (accident rutier) și

se califică ca grave, periculoase pentru viață.

La cercetarea toxicologică în proba de sânge la cadavrul Podgurschi A.

a fost depistat alcool etilic în cantitate de 2,90 promile în urină 4,13 promile,

ce la persoane vii această concentrație corespunde stării grave de ebrietate.

Tot el, după producerea accidentului rutier, care a avut drept

consecință cauzarea leziunilor corporale grave pasagerului Tanas Daria și

decesul pasagerului Podgurschi Anatolie, încălcând prevederile pct. 12 lit.

g) din Regulamentul Circulației Rutiere, care prevede obligația

conducătorului de vehicul să anunțe despre accident poliția și să rămână pe

loc până la sosirea lucrătorilor de poliție, cerințele indicate nu le-a îndeplinit,

părăsind locul accidentului rutier.

Astfel, prin prisma tuturor probelor prezentate de acuzatorul de stat și

examinate în ședința de judecată, prima instanță a reținut ca fiind dovedită

în acțiunile inculpatului Ciobanu Adrian componența infracțiunilor

prevăzute de art. 264 alin. (3), lit. a) și b) Cod penal după indicii: încălcarea

regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de

către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență vătămarea corporală gravă a unei persoane și decesul unei persoane,

și art. 266 Cod penal după indicii: părăsirea locului accidentului rutier de către

persoana care conducea mijlocul de transport și care a încălcat regulile de securitate

a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport, dacă aceasta a provocat

urmările indicate la art. 264 alin.(3).

3.1. Procurorul în Procuratura r-lui Edineț, Podgurschi Nadejda, prin

care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță prin care Ciobanu

Adrian să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii incriminate și

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, a-i

aplica o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip deschis cu anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport; pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 266

Cod penal, a-i aplica o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1

an cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

3

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul

total, a-i aplica pedeapsa pe un termen de 6 ani închisoare în penitenciar de

tip semiînchis cu luarea acestuia sub strajă din sala de judecată.

În motivarea apelului a invocat că:

- instanța de judecată eronat a apreciat probele și nu a examinat cauza

sub toate aspectele, complet și obiectiv prin ce nu au fost respectate

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, incorect dispunând

recalificarea acțiunilor inculpatului Ciobanu Adrian de la art. 264 alin. (4)

Cod penal, la art. 264 alin. (3) lit. a) și b) Cod penal;

- la recalificarea acțiunilor inculpatului instanța de judecată nu a ținut

cont de prevederile art. 13412 alin. (1) Cod penal;

- instanța eronat a aplicat inculpatului Ciobanu Adrian pedeapsa sub

formă de amendă în cuantum minim, or, în cazul în care inculpatul, a comis

o infracțiune cu consecințe ireparabile – decesul unei persoane, chiar și în

prezența circumstanțelor atenuante invocate de partea apărării, reținute de

instanță și anume, recunoașterea vinovăției, lipsa pretențiilor de ordin

material și moral din partea succesorului părții vătămate și a părții vătămate,

aplicarea celei mai blânde pedepse prevăzute la sancțiunea art. 266 Cod

penal, reprezintă o soluție de pedeapsă penală mult prea blândă,

inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil

al infracțiunii săvârșite și a scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii

echității sociale, corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

3.2. Avocatul Harunjen Artur în numele inculpatului Ciobanu Adrian,

prin care a solicitat casarea sentinței ca fiind neîntemeiată și inechitabilă,

rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care a dispune aplicarea în privința inculpatului

Ciobanu Adrian a prevederilor art. 90 Cod penal, cu stabilirea unui termen

de probă de 4 ani.

În motivarea apelului a invocat că:

- sentința este neîntemeiată în partea stabilirii măsurii de pedeapsă și

individualizării răspunderii inculpatului, or, cumulul de circumstanțe

atenuante stabilite în privința inculpatului denotă faptul, că corectarea

acestuia poate avea loc, la fel, și în situația aplicării în privința acestuia a

prevederilor art. 90 Cod penal, or, în speța dată, inculpatul a recunoscut din

start pe deplin vinovăția în săvârșirea infracțiunii incriminate, s-a căit sincer,

a conlucrat cu organul de urmărire penală și a recuperat în mod benevol pe

deplin prejudiciul cauzat prin infracțiune;

4

- condamnarea la ispășirea reală de către inculpat a pedepsei cu

închisoarea este o soluție nerațională și reprezintă o soluție de pedeapsă

mult prea aspră, inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu

fapta comisă, aceasta în situația în care inculpatul recunoaște vinovăția, se

căiește sincer, a conștientizat urmările survenite și a întreprins toate acțiunile

pentru a repara dauna cauzată prin infracțiune, or, partea vătămată nu are

careva pretenții de ordin material sau moral.

23 octombrie 2020, apelul declarat de către procurorul în Procuratura r-l

Edineț, Podgurschi Nadejda, a fost respins.

Apelul declarat de către avocatul Harunjen Artur în numele

inculpatului Ciobanu Adrian, a fost admis, rejudecată cauza, casată

hotărârea în partea aplicării pedepsei, după cum urmează:

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, executarea pedepsei aplicate lui

Ciobanu Adrian în formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, a fost

suspendată condiționat pe un termen de 4 (patru) ani.

În rest dispozițiile sentinței instanței de fond se mențin.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel cu referire la

argumentele părții acuzării privind dispunerea recalificării acțiunilor

inculpatului de la art. 264 alin. (4) Cod penal, la art. 264 alin. (3) lit. a) și b)

Cod penal, instanța de apel a apreciat critic acest argument, deoarece această

recalificare este absolut corectă și motivată. Or, calificativul săvârșirea

infracțiunii în stare de ebrietate alcoolică fiind exclus întemeiat, dat fiind

această împrejurare de fapt și de drept nu și-a găsit confirmare.

Instanța de apel a reținut că potrivit raportului de constatare

nr.201906P0042 din 01.02.2019 (f.d.136 V-nr.1), au fost cosemnate concluziile

precum că, în proba de sânge, prezentată pe numele cet.Ciobanu Adrian

Leonid, nu s-a depistat alcool etilic. De asemenea se menționează că,

stabilirea stării de ebrietate și naturii ei la persoane se realizează de către

medicul psihiatru-narcolog, în baza criteriilor prevăzute de Regulamentul,

privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru

stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărârea de Guvern

nr.296 din 16.04.2009, confirmată prin rezultatul analizei de laborator a

probelor biologice prelevate.

Astfel, din materialele cauzei penale a fost constatat că examenul

medical de stabilire a stării de ebrietate și naturii ei asupra inculpatului

Ciobanu Adrian Leonid, de către medicul psihiatru-narcolog, în baza

criteriilor prevăzute de Regulamentul, privind modul de testare

alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și

5

naturii ei, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr.296 din 16.04.2009, nu a fost

realizat.

Or, în materialele cauzei penale lipsește un astfel de proces verbal

privind stabilirea stării de ebrietate și naturii ei.

Astfel, opinia procurorului privind concluzia asupra stării de ebrietate

a inculpatului ca fiind dovedită prin declarațiile martorilor și a alcoltestului

Drager, poziție ce indiscutabil nu a fost acceptată de către instanța de apel,

fiind în genere lipsită de valență juridică.

Deși prima instanță just a calificat faptele inculpatului, prin probele

administrate i-a constatat vinovăția, instanța de apel a considerat

neîntemeiată poziția instanței în latura aplicării în privința inculpatului

Ciobanu Adrian a unei pedepse cu închisoarea cu executarea reală a acesteia,

considerând-o prea aspră în raport cu circumstanțele reținute, gravitatea

faptei comise, personalitatea făptuitorului.

La stabilirea pedepsei pentru inculpat, raportând fapta și împrejurările

în care aceasta a fost comisă, instanța de apel a considerat că Ciobanu Adrian

nu este periculos pentru societate, în acest sens este reținută forma

vinovăției-imprudența, personalitatea inculpatului, anterior necondamnat,

la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, a recunoscut vinovăția

în infracțiunea imputată și se căiește în faptele comise, a comis infracțiunile

imputate având o vârstă fragedă de 21 de ani, a conlucrat cu organul de

urmărire penală și a recuperat în mod benevol pe deplin prejudiciul cauzat

prin infracțiune.

Astfel, ținând cont de dispozițiile legale ale art. 69 și art. 75 Cod penal,

instanța de apel a considerat posibilă corectarea inculpatului prin aplicarea

pedepsei sub formă de închisoare, însă cu aplicarea art. 90 Cod penal,

dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare.

Prin aplicarea în privința inculpatului Ciobanu Adrian a unei pedepse fără

izolarea acestuia de societate, va fi atins scopul pedepsei penale de corectare

a inculpatului, de prevenire a săvârșirii de către acesta a noilor infracțiuni și

de restabilire a echității sociale.

Procuratura de circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, a declarat recurs

ordinar prin care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel cu dispunerea

rejudecării cauzei.

5.1. În motivarea recursului, procurorul a menționat că:

- decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;

6

- în prezenta cauză penală, a fost emisă o decizie cu aplicarea pedepsei

prea blânde în comparație cu consecințele comiterii infracțiunii;

- inculpatul a comis intenționat infracțiunea prevăzută de art. 266

Cod penal, or, acesta a părăsit locul accidentului rutier știind că urmare a

accidentului rutier au fost cauzate leziuni corporale victimelor. Cu referire

la circumstanțele cazului a explicat că, s-au deplasat cu automobilul în alt oraș

din motiv că la acel moment erau toate magazinele închise, iar ei doreau să procure

bere. Din cauza că pe drum era ghețuș a pierdut controlul automobilului, după care

nu își amintește nimic, nici chiar momentul accidentului. La fel nu ține minte cum

a ajuns cet. Podmirschi Anatolie în automobilul condus de inculpat. Isi amintește

doar că a doua zi a fost trezit de fratele său, care i-a explicat că automobilul său, a

fost implicat într-un accident rutier. Susține că a servit în acea seară putină bere

împreună cu prietenii săi, Cebotari Dmitri si Tanas Daria;

- inculpatul fiind în stare avansată de ebrietate nu și-a dat seama cum

a ajuns cet. Podgurschi Anatolie în automobilul condus de inculpat, la fel,

nu ține minte circumstanțele avute loc imediat după comiterea accidentului

rutier și cum a ajuns acasă. Inculpatul fiind în stare de ebrietate intenționat

s-a urcat la volan, dorind să procure bere și ca rezultat a comis accidentul

rutier soldat cu deces și vătămări corporale. Din momentul producerii

accidentului rutier și anume de la data de 19 ianuarie 2019 ora 03.00 și până

în momentul efectuării testului Drager, din data de 19 ianuarie ora 09.42, au

trecut aproape 7 ore, timp în care inculpatul a dormit câteva ore;

- instanța de fond incorect a recalificat acțiunile inculpatului din

prevederile art. 264 alin. (4) în prevederile art. 264 alin. (3), lit. a), b) Cod

penal;

- instanța de apel inechitabil și fără a evalua circumstanțele comiterii

infracțiunii, a stabilit o pedeapsă cu aplicarea art. 90 alin. (1) Cod penal.

Inculpatul urma să țină cont de viteza cu care acesta se deplasa, or conform

învinuirii înaintate, ultimul se deplasa cu viteza de 140 km/h ceia ce

depășește cu mult viteza admisibilă stabilită de Regulamentul Circulației

Rutiere;

- la aplicarea și individualizarea pedepsei aleasă în privința

inculpatului, instanța de apel nu a luat în considerație principiul

proporționalității având în vedere fapta comisă și urmările excepțional de

grave produse - decesul persoanei. O asemenea decizie a instanței de apel

nu poate fi menținută și urmează a fi casată.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal lărgit al

7

Curții Supreme de Justiție consideră că acesta este pasibil admiterii, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează

hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței

de apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de

drept, care au dus la adoptarea unei hotărâri neîntemeiate, totodată,

verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat în speță, acesta se

întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci

când: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; 10) s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Având în vedere argumentele recursului, Colegiul penal relevă că sub

aspectul acestor temeiuri de casare, procurorul consideră că instanța de apel

eronat a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa fiind prea blândă

relativ faptei comise, circumstanțelor cauzei și consecințelor survenite.

Analizând argumentele recurentului sub aspectul prezenței erorilor

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul

penal lărgit apreciază că acestea sunt întemeiate, întrucât se atestă că instanța

de apel a oferit o atenție superficială aspectului individualizării pedepsei,

prematur și nemotivat ajungând la concluzia privind posibilitatea aplicării

prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal, fapt care generează constatarea

faptului că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Cu titlul preliminar, se relevă că potrivit art. 7 alin. (1) Cod penal, la

aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea penală.

8

Potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului

și, respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Art. 75 alin. (1) Cod penal stipulează că persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate

cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Colegiul penal lărgit verificând legalitatea deciziei atacate, sub acest

aspect, constată că la examinarea cauzei instanței de apel nu a respectat întru

totul prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, iar în

rezultat a admis erori de drept care au afectat hotărârea pronunțată.

Potrivit jurisprudențe constante a CtEDO, efectul Articolului 6 este,

printre altele, de a plasa un „tribunal” sub o obligație de a petrece o

examinare adecvată a pozițiilor, argumentelor și probelor, fără a prejudicia

evaluarea sau dacă ele sunt relevante pentru decizia sa, având în vedere că

Curtea nu este chemată să examineze dacă argumentele sunt întrunite în

mod adecvat (Perez v. France [GC], nr. 47287/99, § 80, ECHR 2004 I, și Buzescu

v. România, nr. 61302/00, § 63, 24 mai 2005). Întinderea obligației de a motiva

poate varia în conformitate cu natura deciziei și trebuie determinată în

lumina circumstanțelor cauzei (Ruiz Torija v. Spain și Hiro Balani v. Spain, 9

decembrie 1994, A nr. 303-A și 303-B, § 29 și § 27; și Helle v. Finland, 19 decembrie

1997, § 55).

În speță, Colegiul penal lărgit reține că în decizia contestată, instanța

de apel s-a limitat la o motivare superficială, fără a elucida și analiza

circumstanțe concrete ale cauzei care influențează atât aplicarea unei

pedepsei echitabile precum și a modului de executare a acesteia.

În sensul respectiv, Colegiul penal lărgit notează că în cazul în care

inculpatul, a comis o infracțiune cu consecințe ireparabile – decesul unei

persoane, chiar și în prezența circumstanțelor atenuante invocate de partea

apărării, reținute de instanță și anume, recunoașterea vinovăției, lipsa

pretențiilor de ordin material și moral din partea succesorului părții

vătămate și a părții vătămate, suspendarea totală a executării pedepsei pe o

9

perioadă de probațiune reprezintă o individualizare greșită și

disproporțională a pedepsei în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite și a scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității

sociale, corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea lui, cât și a altor persoane.

Mai mult, instanța de apel nu a oferit apreciere faptului că inculpatul

a comis intenționat infracțiunea prevăzută de art. 266 Cod penal, or, acesta

a părăsit locul accidentului rutier știind că urmare a accidentului rutier au

fost cauzate leziuni corporale victimelor.

Totodată, instanța de apel a trecut cu vederea și declarațiile însăși a

inculpatului care a menționat că: „s-au deplasat cu automobilul în alt oraș din

motiv că la acel moment erau toate magazinele închise, iar ei doreau să procure bere.

Din cauza că pe drum era ghețuș a pierdut controlul automobilului, după care nu

își amintește nimic, nici chiar momentul accidentului. La fel nu ține minte cum a

ajuns cet. Podmirschi Anatolie în automobilul condus de inculpat. Își amintește doar

că a doua zi a fost trezit de fratele său, care i-a explicat că automobilul său, a fost

implicat într-un accident rutier. Susține că a servit în acea seară putină bere

împreună cu prietenii săi, Cebotari Dmitri si Tanas Daria”, care urmau a fi

apreciate în cumul cu faptul că, conform învinuirii înaintate, ultimul se

deplasa cu viteza de 140 km/h ceia ce depășește cu mult viteza admisibilă

stabilită de Regulamentul Circulației Rutiere, pe drum cu ghețuș și având 2

pasageri.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că toate aceste circumstanțe

urmau a fi analizate minuțios de către instanța de apel inclusiv prin prisma

prevederilor art. 75 alin. (1) Cod penal, sub aspectul gravității infracțiunii

săvârșite, motivului acesteia și a consecințelor survenite.

Totodată, în conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile

săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că

nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la

origine persoana și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire

penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază

10

fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi:

conduita bună a infractorului, stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul

infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în

cursul procesului.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de

judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii

săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după

următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii,

precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea

ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale

infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după

săvârșirea faptei și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta,

starea de sănătatea, situația familială și socială etc.

Prin urmare, deși doar instanța de judecată este în măsură să

înfăptuiască acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care

a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea

realizării operațiunii respective, ținând seama de toate regulile și principiile

prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei, art. 75 alin. (1) Cod penal coroborat cu art. 90 alin. (1) Cod penal,

obligă această instanță să expună o motivare întemeiată a condamnării cu

suspendare condiționată a executării pedepsei, prin prisma gravității

infracțiunii săvârșite și a consecințelor survenite, fapt care a fost omis de

către instanța de apel la judecarea prezentei cauze penale.

La fel, în urma analizării minuțioase a deciziei contestate, Colegiul

penal lărgit constată că în această decizie se regăsesc concluzii asupra unei

alte persoane ce nu figurează în prezentul proces penal precum și expuneri

privind mai mulți inculpați cu toate că în cauza deferită judecății figurează

un singur inculpat.

Toate acestea analizate în cumul, determină Colegiul penal lărgit să

conchidă că decizia instanței de apel în cauza dată, este afectată de erori ce

se circumscriu cazului de casare invocat de recurent și prevăzut la art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit va admite recursul ordinar

declarat la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată parțial cu

remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de

judecători, pentru adoptarea unei soluții întemeiate, cu respectarea

prevederilor legale.

11

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce reglementează procedura

de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale, să-și argumenteze clar

concluziile în decizia adoptată ținând cont de motivele casării deciziei

atacate, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, casează parțial decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 23 octombrie 2020, în cauza penală în

privința lui Ciobanu Adrian Leonid, în latura penală, în partea stabilirii

pedepsei, și dispune rejudecarea cauzei în această parte, de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest decizia contestată, se menține.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată în partea în care a fost

dispusă rejudecarea, în rest este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 22 noiembrie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

12