1re-76/2022 — art. 264-1 alin. 1 CP

1re-76/2022 — art. 264-1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1re-76/2022

1-21098848-01-1r/e-13062022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul în

anulare, declarat de către avocatul Pînzaru Dorian în numele condamnatului,

împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 17 martie 2022,

în cauza penală în privința lui,

Ciobanu Maxim ……………………………..

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 02.07.2021 – 02.12.2021;

Instanța de recurs: 13.01.2022 – 17.03.2022;

Instanța de recurs în anulare: 27.06.2022 – 14.11.2022.

A C O N S T A T A T :

examinării cauzei penale în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Ciobanu Maxim a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal și cu

aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, art. 79 Cod penal - i s-a stabilit

pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității cu o durată de

150 (una sută cinci zeci) ore, fără anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport.

S-a încasat din contul lui Ciobanu Maxim în beneficiul statului, cheltuielile

judiciare suportate pe marginea cauzei în sumă de 17 (șaptesprezece) lei 80 bani.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

că Ciobanu Maxim, la data de 25.05.2021, în jurul orelor 01:20 min., fiind în stare

de ebrietate alcoolică, acționând cu intenție directă, cunoscând cu certitudine că

acționează cu încălcarea prevederilor pct. 14, lit. a) din Regulamentul circulației

rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, în vigoare de la

15.07.2009, potrivit căruia: „Conducătorului de vehicul îi este interzis: a) să

conducă vehiculul în stare de ebrietate”, a condus automobilul de model

„Hyundai”, n/î BS AG 440, deplasându-se, pe strada Alexandru cel Bun din or.

1

Cimișlia a fost stopat de angajații INSP a IGP a MAI în persoana lui Plugaru Victor

și Plugaru Mihail, pentru verificare și control. În timpul discuțiilor de la Ciobanu

Maxim, din cavitatea bucală, s-a simțit miros specific de alcool și din acest motiv

i-a fost propus să treacă testarea alcoolscopică cu aparatul ”Drager 6810” pentru

stabilirea gradului de ebrietate alcoolică, rezultatul fiind de 0,65 mg/l, ceea ce

potrivit art. 13412 alin. (3) Cod penal, constituie stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în limitele prevăzute de art. 2641

alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi: „conducerea mijlocului de transport

de către persoana care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat”.

Cimișlia, Borodin Alexandra a depus recurs, prin care a solicitat, casarea parțială

a sentinței Judecătoriei Cimișlia din 02 decembrie 2021, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri în partea stabilirii pedepsei, prin care lui Ciobanu

Maxim pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal să-

i fie stabilită pedeapsă, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod penal, 150

ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport.

3.1. În susținerea recursului înaintat, s-a indicat că, instanța de fond just a

apreciat circumstanțele de fapt ale cauzei și a constatat vinovăția lui Ciobanu

Maxim în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal,

stabilindu-i pedeapsa principală ținând cont de limitele pedepsei în cazul

examinării cauzei în procedura prevăzută de art. 3641 Cod penal, necontestând în

această parte sentința.

Cu toate acestea, constată că instanța de judecată, la stabilirea pedepsei în

privința inculpatului Ciobanu Maxim neîntemeiat a aplicat prevederile art. 79 alin.

(1) Cod penal, neaplicând pedeapsa complementară obligatorie sub formă de

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, în așa mod ameliorând

esențial situația inculpatului.

Indică că sancțiunea art. 2641 alin. (1) Cod penal prevede pedeapsă sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de la 200 la 240

de ore cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Conform art. 79 Cod penal, pe parcursul judecării cauzei nu au fost stabilite

circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei, gradul sau pericolul social.

Infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (1) Cod penal, este o infracțiune

formală, ea se consideră consumată din momentul efectuării conducerii mijlocului

de transport de către persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanțe narcotice, psihotrope și/sau

de alte substanțe cu efecte similare. Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de

art. 2641 alin. (1) Cod penal, se caracterizează prin intenție directă, astfel că, în

speță, se constată cu certitudine că inculpatul Ciobanu Maxim și-a dat seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunii sale și a condus mijlocul de transport, aflându-

se în stare de ebrietate cu grad avansat, prin ce a pus în pericol viața sa, cât și a

2

altor participanți la trafic. Faptul că inculpatul Ciobanu Maxim avea posibilitatea

să găsească alte oportunități pentru a acorda ajutor medical copilului bolnav, sau

pentru a se deplasa să procure medicament, se dovedește și prin aceea că la

stoparea acestuia de către angajații INSP a stabilit persoana de încredere căreia i-

a dat pentru păstrare mijlocul de transport.

În speță, consideră că a fost dovedită cu certitudine intenția directă a lui

Ciobanu Maxim la săvârșirea infracțiunii, acesta acționând conștient la săvârșirea

faptei prejudiciabile, fapt ce denotă comportamentul lui în timpul și după

consumarea infracțiunii, care nu pot fi apreciate drept circumstanțe excepționale.

Nu poate fi apreciată ca circumstanță excepțională faptul recunoașterii vinovăției

de către inculpatul Ciobanu Maxim, precum și comportamentul acestuia după

comiterea infracțiunii, concretizată prin prezentarea la instanța de judecată,

recunoașterea vinovăției, contribuirea la examinarea cu celeritate a cauzei penale

în privința sa.

Relevă că circumstanțele expuse mai sus, au fost apreciate de instanța de

judecată la individualizarea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității, stabilite inculpatului, prin reducerea mărimii pedepsei de la

limita maximă de 160 ore la una medie de 150 ore.

Totodată, remarcă că căința sinceră a inculpatului nu poate fi apreciată ca

circumstanță atenuantă doar din simplul motiv că la audiere a declarat că se

căiește de fapta săvârșită. În această ordine de idei, pentru a considera drept

circumstanță atenuantă căința sinceră, urmează să fie întrunite condițiile art. 57

alin. (1) Cod penal potrivit cărora, căința activă poate fi considerată situația în care

făptuitorul după săvârșirea infracțiunii s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit

activ la descoperirea acesteia. Ca căință activă, legislația penală a Republicii

Moldova prevede și contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, în cazurile în

care făptuitorul, fiind participant al unei infracțiuni săvârșite în grup, contribuie

activ la demascarea altor complici, a urmelor infracțiunii, contribuie la

administrarea probatoriului, circumstanțe care în cazul dat nu au fost stabilite.

În același context, indică că este necesar de luat în considerație și faptul că,

la etapa actuală mijloacele de transport reprezintă un grad sporit de pericol, iar

conducerea acestora de către o persoană aflată în stare de ebrietate alcoolică cu

grad avansat, precum și alte acțiuni ilegale care atentează la securitatea circulației

rutiere, reprezintă un grad și mai avansat de pericol. Anume din aceste

considerente, de către legiuitor au fost operate modificări în sancțiunea art. 2641

Cod penal, prin Legea nr. 138/18 din 19.07.2018, în vigoare din 14.12.2018, fiind

exclusă pedeapsa sub formă de amendă pentru săvârșirea infracțiunilor de această

categorie.

De aceea, considerând că pedeapsa penală aplicată inculpatului Ciobanu

Maxim nu este suficientă, încât să asigure un efect descurajant, pentru a

preîntâmpina comiterea nemijlocit de către inculpat a altor infracțiuni, și totodată,

pentru a sensibiliza alte persoane de a se abține de la săvârșirea lor, consideră

necesară casarea sentinței contestate în partea ce tine de aplicarea art. 79 Cod penal

3

în privința inculpatului Ciobanu Maxim.

fost admis recursul declarat de procurorul în procuratura raionului Cimișlia,

Borodin Alexandra, casată parțial în partea stabilirii pedepsei, sentința

Judecătoriei Cimișlia din 02 decembrie 2021, cu pronunțarea unei noi hotărâri în

această parte, prin care lui Ciobanu Maxim învinuit de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, i s-a stabilit cu aplicarea prevederilor art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, pedeapsă sub formă de 150 (una sută

cincizeci) ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu anularea dreptului

de a conduce mijloace de transport.

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. Pentru a hotărî astfel instanța a constatat că la pronunțarea sentinței,

instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept ale speței,

situația de fapt reținută de instanța de fond corespunde probelor din dosar, care

au fost apreciate obiectiv, încadrându-se just acțiunile inculpatului Ciobanu

Maxim în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, conform semnelor calificative

conducerea mijlocului de transport de către persoana care se află în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Colegiul a stabilit că, recurentul consideră sentința neîntemeiată numai în

partea stabilirii pedepsei, astfel în privința calificării acțiunilor inculpatului

Ciobanu Maxim în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, instanța de recurs nu s-a

expus, cauza fiind examinată în baza probelor administrate în faza urmăririi

penale conform art. 3641 Cod de procedură penală.

Analizând materialele speței, în raport cu normele relevante la caz, instanța

de recurs a constatat că instanța de fond a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor

art. 3641 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, opțiunea primei instanțe privind

judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, n-a fost viciată, în cadrul urmăririi

penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de procedură penală, fapt

ce a condiționat concluzia că instanța de recurs nu este în drept de a reține o altă

situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

Totodată, instanța de recurs a considerat că urmează a fi reținute

argumentele din recursul acuzatorului de stat că, la stabilirea măsurii și mărimii

pedepsei în privința inculpatului, în vederea corectării și reeducării, instanța de

fond neîntemeiat a aplicat prevederile art. 79 Cod penal, eliberând inculpatul

Ciobanu Maxim de pedeapsa complementară obligatorie, privind anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport, inculpatul fiind sancționat doar cu

muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 150 ore.

S-a stabilit că Ciobanu Maxim a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 1 alin. (1) Cod penal, conform indicilor –

conducerea mijlocului de transport de către persoana care se află în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșită de către el la data de 25 mai 2021.

Sancțiunea alin. (1) art. 2641 Cod penal, prevede pedeapsă sub formă muncă

neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore, cu anularea dreptului

4

de a conduce mijloace de transport.

La stabilirea pedepsei inculpatului Ciobanu Maxim instanța de recurs a

notat că potrivit prevederilor art. 79 alin. (1) Cod penal, se înțelege că trebuie să

existe ori în împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele

privind personalitatea infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități,

situații sau stări de lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a lor, ori

a personalității inculpatului. Împrejurările obișnuite sânt cele care predomină și

caracterizează majoritatea cetățenilor și nu pot fi considerate excepționale. Ca

excepționale, instanța urmează să stabilească astfel de împrejurări care micșorează

esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și date privind

personalitatea făptuitorului (grad de invaliditate – I, II (persoana cu dizabilități

severe și accentuate), merite deosebite față de societate, alte circumstanțe de

importanță majoră). În cazul stabilirii unor asemenea împrejurări, instanța de

judecată este obligată să indice în sentință care anume circumstanțe ale cauzei sunt

considerate excepționale și în corelație cu care date despre persoana vinovatului

ele servesc drept temei pentru aplicarea art. 79 Cod penal. Instanța de judecată

trebuie să studieze multilateral, în deplină măsură și obiectiv, toate circumstanțele

și datele care caracterizează atât negativ, cât și pozitiv persoana inculpatului și

care au o importanță esențială pentru stabilirea categoriei și mărimii pedepsei.

Din sentința pronunțată instanța de recurs a stabilit că instanța de fond în

cadrul examinării cauzei nu a constatat circumstanțe, împrejurări, particularități,

situații sau stări de lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori

a personalității inculpatului, incorect apreciind unele circumstanțe drept

excepționale. Mai mult decât atât, nici în instanța de recurs nu au fost constatate

asemenea circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau stări de lucruri,

care constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității inculpatului,

în vederea aprecierii lor ca excepționale.

În aceiași ordine de idei, Colegiul a menționat că recunoașterea vinovăției

de către inculpat în condițiile examinării cauzei conform prevederilor art. 364 1

Cod de procedură penală, nu constituie o circumstanță atenuantă și respectiv, nu

poate fi apreciată ca excepțională, deoarece în așa caz el deja beneficiază de

reducerea pedepsei potrivit art. 364 1 alin. (8) Cod de procedură penală.

În acest context, argumentele instanței de fond privind faptul că ,,La caz,

partea inculpată a relatat instanței că, conduita sa infracțională a fost generată în

esență de faptul că a fost trezit în plină noapte de starea fiicei sale Axenti Adelina,

care, începuse să vomite, și să se simtă rău. Frica acestuia generată de pierderea

recentă a unui membru a familiei s-a soldat decizia de a urca la volanul mijlocului

de transport pentru a procura medicamentele indicate de cumnata sa, Ciobanu

Angela, din locul unde aceasta îi indicase. Aceste alegații au fost menținute și

confirmate și de martori audiați la caz Ciobanu Angela și Ciobanu Mihail. Mai

mult, înscrisurile anexate la materialele cauzei atestă că inculpatul s-a aflat în

relații de concubinaj cu Axenti Raisa, care a decedat la data de 23 aprilie 2020 ( f.d.

29), relație de concubinaj fiind justificată de adeverința autorității publice locale.

5

Inculpatul înregistrează la întreținere 3 copii unul din care este fiica Ciobanu

Adelina – copil comun al inculpatului Ciobanu Maxim și Axenti Raisa.( f.d. 30).

Potrivit trimiterii extras eliberat în raport cu Ciobanu Adelina acesteia la situația

din 26 mai 2021 a fost diagnosticată cu gastroduodenită acută, iar circumstanțele

relatate de inculpat întru descrierea evenimentelor din 25.05.2021, au fost

reflectate și confirmate prin actul de trimitere a medicului Ciobanu Elena ( f.d. 34-

35). Conform rețetei medicale f.d. 36, Ciobanu Adelina a primit prescrieri

medicale, conform listei. Potrivit certificatului nr. 5 din 12 09.10.2021, inculpatul

se atestă a fi angajat în cadrul G.Ț. Scutaru în funție de șofer. Circumstanțele

descrise nu sunt de natura celor reglementate de art. 38 Cod penal menite să

înlăture în general răspunderea penală, așa cum acțiunile inculpatului nu poartă

un caracter absolut în acțiune, în privința evenimentelor descrise de inculpat și

martori existând și alte oportunități de intervenție. Totuși, criteriul și gradul

acțiunilor, chiar dacă au avut conduită incompletă în rațiunea măsurilor

admisibile ce puteau fi întreprinse, în măsura reacției inculpatului, scopul pentru

care acesta a admis comiterea faptei infracționale, dar și persoana celui inculpat,

întreținerea a trei copii de propria persoană, forma de percepție a acțiunilor

infracționale, vin să atingă acel nivel minim de excepție, reflectat de art. 79 Cod

penal și care în măsura reglementărilor sale, ar putea oferi dreptul instanței de a

aplica în raport cu inculpatul efectele acestei prevederi.”, nu au putut fi reținute

de instanța de recurs ca fiind suficiente pentru aplicarea prevederilor art. 79 alin.

(1) Cod penal.

Colegiul judiciar a reiterat că, neaplicarea pedepsei complimentare

obligatorii în privința lui Ciobanu Maxim nu va duce la atingerea scopului Legii

penale, care are menirea de a apăra, împotriva infracțiunilor, persoana, drepturile

și libertățile acesteia, precum și întreaga ordine de drept, cât și prevenirea de noi

infracțiuni.

anulare decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 17 martie 2022,

solicitând casarea integrală a decizie nominalizate cu menținerea sentinței primei

instanțe.

5.1. În motivarea solicitărilor sale invocă următoarele argumente:

- instanța de recurs a apreciat eronat circumstanțele cauzei, iar instanța de

fond, la stabilirea pedepsei inculpatului Ciobanu Maxim, a ținut cont de

personalitatea inculpatului și anume, circumstanțele reale, gradul de pericol social

concretizat în valorile sociale care au fost vătămate, precum și faptul că inculpatul

nu este cunoscut cu antecedente penale, nu înregistrează abateri contravenționale,

a optat pentru o procedură simplificată și nu înregistrează circumstanțe agravante;

- inculpatul a relatat instanței că, conduita sa infracțională a fost generată în

esență de faptul că a fost trezit în plină noapte de starea fiicei sale, Axenti Adelina,

care, începuse să vomite, și să se simtă rău. Frica acestuia generată de pierderea

recenta a unui membru a familiei (soția decedată în urma unei boli incurabile -

cancer) s-a soldat decizia de a urca la volanul mijlocului de transport pentru a

6

procura medicamentele indicate de cumnata sa, Ciobanu Angela, din locul unde

aceasta îi indicase. Aceste alegații au fost menținute și confirmate și de martori

audiați la caz Ciobanu Angela și Ciobanu Mihail. A comunicat că regretă de cele

comise, nu a apelat la serviciul de urgență din cauza pandemiei și din motiv că

fratele său este părinte (slujitor bisericesc) în sat și de a nu face zarvă în rândul

sătenilor, însă a doua zi s-a adresat cu fiica la medicul de familie;

- înscrisurile anexate la materialele cauzei atestă că inculpatul s-a aflat în

relații de concubinaj cu Raisa Axenti, care a decedat la data de 23.04.2020, are la

întreținere 3 copii, iar potrivit trimiterii extras eliberat în raport cu fiica acestuia,

Ciobanu Adelina, acesteia la situația din 26.05.2021 a fost diagnosticată cu

gastroduodenită acută, iar circumstanțele relatate de inculpat întru descrierea

evenimentelor din 25.05.2021, au fost reflectate și confirmate prin actul de trimitere

a medicului Ciobanu Elena (f.d. 34-35), situație care potrivit recurentului vine să

atingă acel nivel minim de excepție, reflectat de art. 79 Cod penal și care în măsura

reglementărilor sale, ar oferit dreptul instanței de a aplica în raport cu inculpatul

efectele acestei prevederi;

- apreciază critic poziția Colegiului Curții de Apel Comrat, care a menționat

că neaplicarea pedepsei complimentare obligatorii în privința lui Ciobanu Maxim

nu va duce la atingerea scopului Legii penale, care are menirea de a apăra,

împotriva infracțiunilor, persoana, drepturile și libertățile acesteia, precum și

întreaga ordine de drept, cât și prevenirea de noi infracțiuni;

- instanța de apel nici nu a intrat în esența cauzei, s-a limitat doar la citarea

materialelor pe marginea apelului declarat, fără a fi examinate probele din dosar,

fiind audiat doar condamnatul, a ignorant faptul că a fost prezentat dovada

executării sentinței instanței de fond;

- instanța de apel la adoptarea soluției a ignorat prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, nu și-a motivat soluția în raport cu argumentele invocate de

partea apărării în sprijinul poziției promovate în coroborare cu soluția prezentată

de prima instanță.

a prezentat referință pe marginea recursului declarat, pledând pentru

netemeinicia acestuia, considerând că urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind

vădit neîntemeiat.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit conchide că acesta urmează a fi respins,

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, raportat la

prevederile art. 6 pct. 44) al aceluiași Cod, art. 4§2 al Protocolului nr. 7 al

Convenției Europene a Drepturilor Omului, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu

recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei,

în cazul în care un viciu fundamental din cadrul procedurii precedente a afectat

hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului

informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.

7

Potrivit art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată poate fi considerat

încălcarea esențială a drepturilor și libertăților persoanei garantate de Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate

internaționale, de Constituția R. Moldova și de alte legi naționale.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, în baza prevederilor art. 457

alin. (3), 434 Cod de procedură penală, verifică legalitatea hotărârilor atacate pe

baza materialului din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în

recurs.

Reieșind din prevederile legale menționate, Colegiul penal lărgit atestă că

una din cerințele esențiale la declararea recursului în anulare este motivarea acestuia

din punct de vedere al prezenței erorii de drept, comise la judecarea cauzei, ce cade sub

incidența noțiunii de viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a

afectat hotărârea atacată.

La caz, analizând argumentele recursului în anulare prin prisma sensului

atribuit de lege noțiunii de viciu fundamental, Colegiul consideră că titularul cererii

de recurs în anulare nu a adus argumente care s-ar încadra în acest concept și care

ar afecta hotărârile pronunțate.

Colegiul constată că avocatul Pînzaru Dorian în numele condamnatului,

critică decizia instanței de recurs, în partea stabilirii pedepsei, referitor la

excluderea prevederilor art. 79 Cod penal aplicate de prima instanță, și aplicarea

pedepsei complimentare obligatorii – anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport, motive ce nu se încadrează în prevederile art. 453 alin. (1) Cod de

procedură penală și nici nu cad sub incidența noțiunii de viciu fundamental.

Colegiul penal, analizând sub aspectul cerințelor și exigențelor legii

argumentele expuse de recurent, le va respinge ca neîntemeiate, deoarece nu

constituie temei de intervenire în procedura precedentă.

În acest context, Colegiul relevă că din conținutul deciziei atacate rezultă în

mod clar raționamentele care au fundamentat soluția instanței de recurs prin care

a fost casată parțial sentința, în partea neaplicării pedepsei complementare, cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Ciobanu Maxim învinuit de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, i s-a stabilit cu

aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, pedeapsă sub

formă de 150 (una sută cincizeci) ore muncă neremunerată în folosul comunității,

cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

De asemenea, Colegiul penal constată că la aplicarea pedepsei

complementare, anularea dreptului de a conduce mijloace de transport,

condamnatului Ciobanu Maxim, instanța de recurs corect a stabilit că prima

instanță a dispus neaplicarea pedepsei complementare în privința lui, indicând un

cumul de circumstanțe atenuante, care însă nu au putut fi reținute de instanța de

recurs ca fiind suficiente pentru aplicarea prevederilor art. 79 alin. (1) Cod penal.

Or, pedeapsa complementară obligatorie poate fi înlăturată doar în condițiile art.

8

79 alin. (1) Cod penal, circumstanță care în speță nu a fost stabilită, iar scopul

pentru care Ciobanu Maxim a admis comiterea faptei infracționale, dar și persoana

celui inculpat, întreținerea a trei copii de propria persoană, forma de percepție a

acțiunilor infracționale, nu constituie circumstanțe excepționale în sensul

prevederilor nominalizate.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține, că la stabilirea

pedepsei lui Ciobanu Maxim, pentru infracțiunea săvârșită, instanța de recurs nu

a comis erori de drept, iar pedeapsa aplicată condamnatului este una corectă, fiind

apreciate corect circumstanțele de fapt și de drept în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și cu prescripțiile de drept material,

ținând cont de prevederile art. 61, 75-78 Cod penal.

În urma celor expuse supra, Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, unul din aspectele

fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor

juridice, care cere, “inter alia”, ca, atunci când instanțele judecătorești dau o

apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție

(cazul Brumărescu vs România, Nr.28342/95&62, 28 octombrie 1999). Acest

principiu insistă asupra faptului că nici o parte la proces nu este în drept să solicite

revizuirea unei hotărârii judecătorești definitive și executorii doar în scopul

reluării procesului de judecată și al unei noi soluționări a cauzei. Competență de

revizuire a instanțelor supreme trebuie exercitată pentru a corecta erorile de drept

și omisiunile justiției, și nu pentru a efectua o reexaminare a cauzei. Revizuirea nu

trebuie tratată ca un recurs deghizat și nici existența a două păreri asupra aceleiași

probleme nu poate servi drept temei pentru reexaminare. O îndepărtare de la acest

principiu este justificată doar în cazul în care reexaminarea este necesară în

virtutea circumstanțelor fundamentale și obligatorii (cazul Bujnița vs Moldova,

Nr.36492/02, 16 ianuarie 2007).

La examinarea recursului în anulare, Colegiul nu a constatat erori de drept

comise de către instanța de recurs, ce ar indica la existența unui viciu fundamental

în cauză și ar afecta hotărârea irevocabilă, iar dezacordul cu pedeapsa penală

aplicată condamnatului Ciobanu Maxim nu poate servi temei pentru

reexaminarea cazului.

să afecteze hotărârea judecătorească, iar conform prevederilor art. 457, 435 alin. (1)

pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul în anulare, instanța îl respinge

ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că el

este neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este neîntemeiat, el urmează a fi

respins ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

În conformitate cu art. 457 alin. (3), 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

9

Se respinge ca inadmisibil, recursul în anulare declarat de către avocatul

Pînzaru Dorian în numele condamnatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar

al Curții de Apel Comrat din 17 martie 2022, în cauza penală în privința lui

Ciobanu Maxim xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 23 decembrie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

10