1ra-1872/2021 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-1872/2021 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1872/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 10 iunie 2021, declarat de avocatul Dumitru Marco în numele

inculpatului

Costincev Rustam xxxx,

anterior condamnat prin:

1) sentința Judecătoriei Anenii Noi din 24.08.2016,

în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 160 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 10.08.2020 - 08.02.2021,

instanța de apel: 19.02.2021 - 10.06.2021,

instanța de recurs: 24.08.2021 - 20.10.2021.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

Rustam a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la 8 luni închisoare, cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probațiune de 2 ani.

orele 04:10, nedeținând permis de conducere și existând totodată bănuiala rezonabilă,

că acesta se afla în stare de ebrietate alcoolică, fiind stopat și înlăturat de la volanul

automobilului „BMW 520”, n/î XXXX, cu care se deplasa pe drumul public din s.

Țânțăreni, r-nul Anenii Noi, deși conform prevederilor pct. 11 lit. j) a Regulamentului

1

circulației rutiere a fost preîntâmpinat oficial despre faptul, că conducătorul de

vehicul, este obligat să se supună, la solicitarea polițistului, procedurii de testare a

aerului expirat sau după caz, examenului medical de recoltare a probelor biologice în

vederea constatării alcoolemii, consumului de droguri ori de alte substanțe psihotrope

sau de medicamente cu efecte similare, acesta fiind conștient despre survenirea

răspunderii și ignorând cerințele legale, a refuzat de la testarea alcoolscopică prin

proba „Drager”.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele incriminate și a

solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, prevăzută la art. 3641 Cod de

procedură penală.

Dat fiind că probele administrate confirmă în totalitate vinovăția inculpatului,

acțiunile lui urmează a fi încadrate în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, ca refuzul

conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul

medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei și de la recoltarea probelor

biologice în cadrul acestui examen medical, acțiune săvârșită de către o persoană care

este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța a ținut cont de

prevederile art. 75-77 Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune ușoară, care se

pedepsește cu muncă neremunerată de la 200 la 240 ore sau închisoare de până la 1

an, că anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 24.08.2016,

în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la 160 ore de muncă neremunerată în folosul

comunității, că circumstanțe agravante și atenuante nu au fost stabilite, că potrivit art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor

de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, concluzionând că

corectarea și reeducarea lui este posibilă, rațională și echitabilă fără izolare de

societate, stabilindu-i-se o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării ei,

conform art. 90 Cod penal, pe un termen de probațiune de 2 ani, cu obligarea

inculpatului să nu-și schimbe domiciliul fără acordul organului competent, pe

parcursul termenului de probațiune.

apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă de 8 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Apelanta a invocat că instanța de fond, prin арlicarеа unеi astfel de pedepse

non-privative de libertate diminuează асel factor de abținere de la comiterea unоr

asemenea infracțiuni de către alte реrsоаnе sаu сhiаr de сătrе inculpat, саrе deși а fost

deja condamnat pentru săvârșirеа aceleiași infracțiuni, la о munсă mai blândă decât

închisoarea, а dеmоnstrаt сă nu s-a reeduсаt și nu а respectat încrederea acordată și

doar рrin privarea tеmроrаră de libertate va fi atins scopul pedepsei.

Instanța а aplicat о pedeapsa рrеа blândă în privința inculpatului, сееа се a

dеtеrminat consecința de neasigurare а scopului pedepsei penale și аnumе rееduсаrеа

inculpatului, restabilirea ordinii de drept, bа din contra într-un mod tacit va fi încurajat

atât inculpatul, cât și alte реrsоаnе să comită fapte analogice ре viitоr conștientizând

са rezultat al comiterii lor, în limite legale, nu survine о pedeapsă аsрră саrе să-i

limiteze în drepturi sau să аtrаgă după sine alte consecințe coercitive.

2

Cu atât mai mult сă Costincev R., аntеriоr а fost condamnat pentru infracțiune

analogică și аnumе prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 24.08.2016, în baza art.

2641 alin. (4) Cod penal, la 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

Deși acesta a executat pedeapsa aplicată рrin sentința din 24 august 2016, acesta

nu doar а ignorat сеrințеlе legale de а соnduсе mijlocul de transport în baza

dосumеntului oficial și nu în stare de ebrietate, rереtând асțiunilе sale criminale, dar

cazierul соntrаvеnțiоnаl dеținе infоrmаțiа, сă acesta înаintе de а comite fapta care se

imрută, dar după рrоnunțаrеа sеntințеi din 2016 și аnumе în аnul 2018, аvând același

соmроrtamеnt ușuratic, сiniс și nесоnștiinсiоs, а comis 2 соntrаvеnții prevăzute la

art. 231 аlin. (2) Сod contravențional, adică depășirea limitei de viteză. Astfel,

соmроrtаmеntul acestuia, nu are doar un caracter repetitiv, dar și este extrеm de

periculos реntru ceilalți participanți la traficul rutier.

2021, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Costîncev Rustam, condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la 8 luni

închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, i-a fost exclusă

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cu

închisoare în penitenciar de tip semiînchis, din momentul reținerii.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că, instanța de fond eronat a conchis că o pedeapsă

non privativă de libertate este echitabilă la caz, care va atinge scopul legii penale de

restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane, or,

inculpatul urmează să conștientizeze fapta comisă, fiind la a doua abatere a legislației,

în situația în care acesta anterior a mai fost condamnat pentru aceeași infracțiune,

fiindu-i aplicată pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunității în mărime

de 160 ore, însă nu a tras concluziile necesare.

Aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, adică suspendarea condiționată a

executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită

condamnaților prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ei este un incident

în viața acestora, iar în textul art. 90 alin. (1) Cod penal, lexemul „poate”, oferă

posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii;

circumstanțele cauzei și persoana infractorului; aprecierea instanței că scopul poate fi

atins și fără executarea acesteia.

Astfel, la individualizarea pedepsei stabilite inculpatului, instanța de fond a

menționat despre comiterea anterioară de către acesta a unei infracțiunii similare, dar

nu a ținut cont că el nu a conștientizat pericolul social sporit al acesteia și fără a

învedera și alte criterii de individualizare a pedepsei penale, cum ar fi gravitatea

infracțiunii săvârșite, modalitatea săvârșirii infracțiunii, impertinența acțiunilor,

influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului.

În acest sens, instanța de fond neîntemeiat a conchis că împrejurările reținute

sunt suficiente pentru a aplica prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, or, deși

inculpatul nu s-a eschivat de la examinarea cauzei penale și a recunoscut vinovăția

3

incriminată, acesta, anterior a fost atras la răspundere penală pentru aceeași

infracțiune, fapt ce denotă că i s-a acordat deja șansa de a se corija conduita și a

demonstra că cele comise constituie un incident în biografie, însă în final acestea au

fost ignorate, ultimul săvârșind o nouă infracțiune cu intenție.

Sancțiunea art. 264 аlin. (4) Cod penal prevede pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 ore sau închisoare de până la 1

an.

Prin prisma prevederilor art. 364 alin. (8) al Codului de procedură penală,

inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Astfel, la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77,

78 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, că inculpatul a comis o infracțiune

ușoară, din intenție, de personalitatea inculpatului, care se află la evidența medicului

narcolog din 18.02.2017, cu diagnoza de alcoolism cronic st. II, mixt sistematic, că

circumstanțe agravante nu au fost stabilite, cele atenuante fiind recunoașterea

vinovăției, că anterior a mai fost condamnat pentru infracțiune similară,

concluzionând că corectarea și reeducarea ei este posibilă, rațională și echitabilă, cu

aplicarea unei pedepse în formă de închisoare pe un termen de 8 luni, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Ori, prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 24 august 2016, inculpatul a mai

fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 160 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității, dar nu și-a făcut concluziile cuvenite și a comis

din nou o infracțiune similară. Deci, pedeapsa anterioară nu și-a făcut efectul în

vederea corectării, corijării și neadmiterii pe viitor a astfel de infracțiuni.

Prin urmare, anume pedeapsă cu executare pe un termen de 8 luni închisoare,

este echitabilă și suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și

intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiunile comise de către

inculpat, iar pedeapsă stabilită inculpatului este aptă de a îndeplini funcțiile și de a

realiza scopul în contextul gradului de pericol social a faptei comise de inculpat, cât

și personalității acestuia. O pedeapsă privativă de libertate este echitabilă la caz, care

va atinge scopul legii penale de restabilire a echității sociale, corectare a

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane, iar aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în

privința lui Costincev R. este inoportună, în situația în care, inculpatul nu este la prima

abatere de la legea penală.

deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței.

Recurentul a indicat că instanța de apel, nu a apreciat circumstanțele de fapt și

de drept a cauzei în latura pedepsei aplicate condamnatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, și nu au

aplicat corect prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal.

Decizia este contrară prevederilor articolului 6 §1 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care plasează „tribunalul”

sub o obligație de a proceda la o examinare corespunzătoare a pledoariilor,

4

argumentelor și probelor, fără a prejudicia propria apreciere a acestora, inclusiv

motivarea hotărârilor adoptate.

Subsecvent, Costincev R. a recunoscut vina integral și a solicitat ca cauza

penală să fie examinată conform art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, declarând prin înscris autentic, că recunoaște

probele administrate în faza de urmărire penală și asupra cărora nu are obiecții.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5., din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, inclusiv ale art. 61, 75 Cod penal, 3641 Cod de procedură penală, conform

căror pedeapsa penală are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și

resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

În consecutivitatea enunțată, instanțele just au concluzionat că, în cazul care

inculpatul a comis o infracțiune ușoară, a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele

comise și a solicitat examinarea cauzei în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, dar anterior a mai fost condamnat pentru infracțiune similară însă

5

nu a tras concluziile necesare și se află la evidența medicului narcolog cu diagnoza de

alcoolism cronic st. II, mixt sistematic, chiar și în prezența circumstanțelor atenuante

invocate de recurent, suspendarea condiționată a executării pedepsei în baza art. 90

Cod penal, ar reprezenta o soluție de pedeapsă penală prea blândă, inechitabilă,

inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, persoana inculpatului și a scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii

echității sociale, corectării ultimului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea lui, cât și a altor persoane.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului,

precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a

altor persoane (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

la pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța

de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct. 5. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, art. 90 alin. (1) Cod penal, instanța poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului, judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da

o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei

penale în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul este o competență și prerogativă

legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4.- 5. din decizie),

iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza

sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată cuprinde

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că inculpatului i-au fost aplicate

pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

6

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Dumitru Marco

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2021, în

privința inculpatului Costincev Rustam xxxx, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 19 noiembrie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

7