1ra-1590/2021 — art. 217-1 alin. 3 lit. f CP

1ra-1590/2021 — art. 217-1 alin. 3 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1590/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Iurie DIACONU

judecători Liliana CATAN

Victor BOICO

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul

în Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 martie 2021, în cauza penală

privindu-l pe

HORTIUC Stanislav XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 23.10.2020-22.12.2020;

Instanța de apel: 20.01.2021-24.03.2021;

Instanța de recurs: 29.06.2021 – 13.10.2021.

c o n s t a t ă:

fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Hortiuc

Stanislav a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin.

(3) lit. f) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 3

ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita activități legate de circulația legală a substanțelor

narcotice, etnobotanice sau analogilor acestora pe termen de 3 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii în privința lui Hortiuc Stanislav, stabilindu-i termen de probă de 3

ani.

În conformitate cu art. 90 alin. (6) Cod penal Hortiuc Stanislav a fost obligat să

nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent.

S-a admis cerința procurorului de încasare a cheltuielilor judiciare. S-a încasat de

la Hortiuc Stanislav în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 2580 lei.

A fost soluționată chestiunea corpurilor delicte.

Hortiuc, urmărind scopul obținerii profitului în urma punerii în circulație ilegală a

1

drogurilor prin înstrăinarea lor către terțe persoane, pe parcursul anului 2019, în

circumstanțe necunoscute a intrat în posesia ilegală a drogurilor sub formă de

marihuană, pe care le-a păstrat asupra sa, iar la 08.10.2019, aproximativ la ora 10.30,

aflându-se în XXXXX, în apropierea centrului comercial „Vlados”, i-a înstrăinat

investigatorului sub acoperire Petru Rusu contra sumei de 900 lei un pachet din

polietilenă, care conținea o masă vegetală uscată de culoare verde, care conform

raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-4172 din 29.10.2019, reprezenta

substanța stupefiantă marihuană cu cantitate de 15,54 grame. Potrivit listei substanțelor

stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în traficul

ilicit precum și cantitățile acestora aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.79 din

23.01.2006, cu ulterioarele modificări, cantitatea de 15,54 grame de marihuană (uscată)

constituie droguri în proporții mari.

procuror, care a solicitat casarea sentinței în latura penală, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care,

inculpatul să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171

alin. (3) lit. f) Cod penal, și a-i aplica pedeapsa sub formă de 3 ani închisoare cu

privarea de dreptul de a exercita activitate și de a ocupa funcții în domeniul circulației

drogurilor, etnobotanicelor și analoagelor acestora pe termen de 3 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, în rest menținerea sentinței instanței de fond

fără modificări.

În motivarea apelului s-a invocat:

- instanța de judecată nu a luat în considerație faptul că, căința inculpatului de

săvârșirea infracțiunii incriminate a fost una formală, exprimată de inculpat exclusiv în

scopul atenuării pedepsei care urma a-i fi stabilită;

- nejustificat s-a aplicat în privința inculpatului pedeapsa cu aplicarea art. 90 Cod

penal;

- inculpatul conștientizând gravitatea faptelor comise și riscul unei pedepse

privative de libertate, știind că în privința lui este pornită o cauză penală, la faza de

urmărire penală s-a ascuns de organul de urmărire penală, ultimul fiind anunțat în

căutare, și totodată la faza de judecare a cauzei penale în fond, pe o durată de o lună de

zile, inculpatul în ședința de judecată nu s-a prezentat fără careva motive întemeiate,

fiind dispusă și aducerea silită;

- lui Hortiuc Stanislav urmează a-i fi stabilită o pedeapsă echitabilă, care i-ar oferi

posibilitatea de a trage anumite concluzii și de a nu săvârși cât el, atât și alte persoane

în viitor infracțiuni;

- în ultima perioadă de timp, comiterea infracțiunilor legate de circuitul ilegal al

drogurilor, a luat o amploare deosebită, iar condamnarea cu suspendarea condiționată

a unor astfel de persoane, vine doar în a favoriza în continuare comiterea unor astfel de

infracțiuni, totodată, lăsând loc de interpretării în societate, privitor la modul de

2

efectuare a justiției și echitatea socială în comparație cu alte persoane implicate într-o

astfel de activitate ilegală;

- Hortiuc Stanislav a săvârșit o infracțiune gravă care poartă un caracter periculos,

și care atentează la interesele și drepturile persoanei, iar tolerarea unui asemenea

comportament din partea instanței de judecată se va solda cu urmări ce periclitează

activitatea întregului sistem de drept, diminuând imaginea organelor de ocrotire a

normelor de drept în societate.

procurorului a fost respins, iar sentința s-a menținut fără modificări.

la stabilirea pedepsei inculpatului a acordat deplină eficiență și s-a condus de principiile

generale de aplicare a pedepsei consfințite în art. 61 alin. (2) Cod penal ce ține de

scopul pedepsei penale, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei

prevăzute de art. 75 Cod penal, iar ținând cont de circumstanțele reale și personale, de

persoana vinovatului, corect stabilind inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare,

totodată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de probațiune

în temeiul art. 90 Cod penal.

Instanța de fond, prin prisma tuturor probelor prezentate de acuzatorul de stat și

examinate în ședința de judecată, analizând situația de fapt și de drept, a reținut că

probele prezentate de către organul de urmărire penală dovedesc incontestabil

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2171 alin. (3) lit. f)

Cod penal.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, instanța de judecată,

a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care, conform legii penale face parte din

categoria infracțiunilor grave, forma vinovăției - intenția, personalitatea inculpatului,

care de către administrația publică locală se caracterizează pozitiv (f.d.126), anterior

nu a fost condamnat (f.d.120), nu se află la evidența medicului psihiatru (f.d.124), însă

din anul 2019 se află la evidența medicului narcolog (f.d.122), de faptul că a recunoscut

vina și se căiește de cele săvârșite.

Conform art. 76 Cod penal, drept circumstanță ce atenuează răspunderea penală a

inculpatului, a considerat căința sinceră. Iar circumstanțe ce agravează răspunderea

penală a inculpatului nu au fost stabilite.

La individualizarea pedepsei inculpatului, instanța de fond a ținut în mod

obligatoriu cont și de faptul că examinarea cauzei a avut loc în procedură simplificată

prevăzută de prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de fond a reținut că potrivit art. 90 alin.(1) Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile

săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență,

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,

va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

3

La caz, instanța de fond a reiterat, că la examinarea chestiunii de suspendare

condiționată a executării pedepsei urmează a fi examinată doar chestiunea dacă este

rațional ca inculpatul să execute pedeapsa, raționalitate care este în dependență directă

de circumstanțele cauzei și personalitatea inculpaților. Totodată, faptul suspendării

condiționate a executării pedepsei nu trebuie privit ca un avantaj acordat de lege, dar

trebuie apreciat ca un mijloc preventiv de apărare socială care derivă din organizarea

unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă.

Motivele dispunerii suspendării condiționate a executării pedepsei de către

instanța de fond au fost următoarele: personalitatea inculpatului, nu prezinta gradul de

pericol social necesar executării reale a pedepsei cu închisoare; suspendarea

condiționată ar permite realizarea mai eficientă a scopurilor pedepsei; suspendarea

condiționată a executării pedepsei va permite stabilirea unui echilibru just între

interesele persoanelor și interesele statului în domeniul prevenirii unui asemenea gen

de infracțiuni.

Instanța de apel, ținând cont de circumstanțele stabilite pe caz, a considerat că,

pedeapsa inculpatului a fost numită cu respectarea principiului individualizării

pedepsei penale, fiind echitabilă faptelor infracționale săvârșite și în limitele legii, în

corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale și instanța a considerat că va

atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, careva temeiuri de modificare a

sentinței în latura pedepsei cu agravarea pedepsei, după cum solicită procurorul anume

cu stabilirea pedepsei cu executare reală nefiind stabilite.

Astfel, s-a respins apelul declarat de procuror ca nefondat, pedeapsa stabilită

inculpatului fiind just individualizată, argumentele invocate de procuror fiind în

contrazicere cu aspectele de fapt ale cauzei.

Instanța de apel a considerat că nu pot fi reținute afirmațiile invocate de procuror,

că reieșind din circumstanțele concrete ale cauzei și modul cum a acționat inculpatul și

personalitatea acestuia, nu s-a constatat temeiuri pentru a se da o mai mare eficiență

circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului de instanța de judecată și

consideră că instanța de fond nejustificat a aplicat în privința inculpatului pedeapsă cu

aplicarea art. 90 Cod penal, deoarece de fapt inculpatului i-a fost stabilită pedeapsă

penală sub formă de închisoare, care este cea mai gravă pedeapsă penală, totodată fiind

suspendată executarea pedepsei penale pe un termen de probațiune prevăzut de legea

penală, fapt ce nu contravine prevederilor art. 90 alin. (1) Cod Penal al RM.

S-au respins și afirmațiile invocate în apel că pedeapsa cu închisoare și executarea

reală a pedepsei va avea un efect pozitiv asupra întregii societăți, deoarece sunt

declarative în circumstanțele stabilite pe caz.

Instanța de apel a conchis că este posibilă corectarea vinovatului fără izolare de

societate, mai ales că pedeapsa numită inculpatului este prevăzută de legislator și la

aplicarea pedepsei inculpatului de către instanța de fond nu au fost încălcate principiile

de stabilire a pedepsei, pedeapsa aplicată fiind în corespundere cu împrejurările cauzei,

4

normele legale și instanța a considerat că-și va atinge scopul de corectare și reeducare

a inculpatului.

ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

solicitând casarea parțială a deciziei în partea stabilirii pedepsei inculpatului și

pronunțarea în această parte a unei noi decizii prin care inculpatului să-i fie aplicată o

pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 3 ani cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, și cu excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivare recurenta a indicat că, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75 Cod penal și astfel, incorect a ajuns la concluzia privind

menținerea soluției instanței de fond în latura aplicării prevederilor art. 90 Cod penal

cu dispunerea suspendării executării pedepsei stabilită ultimului și stabilirea perioadei

de probațiune.

Reieșind din circumstanțele concrete ale cauzei și modul cum a acționat Hortiuc

Stanislav care în scopul obținerii profitului, a păstrat în scop de înstrăinare, iar ulterior

a și înstrăinat droguri în proporții mari, și personalitatea acestuia, recurenta consideră

că, nu se constată temeiuri pentru a se da o mai mare eficiență circumstanțelor

atenuante reținute în favoarea inculpatului de către instanțele de judecată, în privința

lui fiind ilegal aplicată pedeapsă cu aplicarea art. 90 Cod penal.

Or, inculpatului conștientizând gravitatea faptelor comise și riscul unei pedepse

privative de libertate, știind că, în privința lui este pornită o cauza penală, la faza de

urmărire penală s-a ascuns de organul de urmărire penală, fiind anunțat în căutare,

inclusiv și la faza de judecare a cauzei penale în instanța de fond, unde pe o durată de

o lună de zile inculpatul nu s-a prezentat în ședințele de judecată fără motive întemeiate,

fiind dispusă aducerea lui silită.

Mai mult de atât, inculpatul a comis infracțiune gravă, fiind la o vârstă relativ

tânără, are posibilități mai vaste de a se angaja în câmpul muncii și a obține un venit

legal fără a pune în pericol sănătatea altor persoane care survine în urma realizării

drogurilor.

Fapta comisă de către inculpat poartă un caracter foarte periculos, iar tolerarea

unui asemenea comportament din partea instanței de judecată se soldează cu urmări,

ce periclitează activitatea întregului sistem de drept, diminuând imaginea organelor de

ocrotire a normelor de drept în societate.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

5

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Din conținutul cererii de recurs, se constată că procurorul face trimitere la

temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 10) din Cod de procedură penală,

menționând că instanțele de judecată au aplicat o pedeapsă prea blândă în raportat cu

fapta comisă.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material. Colegiul a conchis că, instanța de apel, legal și întemeiat a

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei

aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, corect ținând cont de prevederile art. 61, 75,

90 Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform cărora persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute

de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Suplimentar, se apreciază că recursul declarat este mai degrabă un „apel

deghizat”, decât un „efort conștiincios de a corecta o eroare judiciară”, care se bazează

în mod esențial pe argumente deja examinate minuțios și respinse în cadrul procedurii

precedente, iar în prezent nu există „circumstanțe cu caracter substanțial și

convingător”, care să justifice ingerința în hotărârea executorie a instanței de apel.

Mai mult ca atât, procurorul, solicitând excluderea prevederilor art. 90 Cod penal

la aplicarea pedepsei în privința inculpatului, nu a invocat careva motive care ar

justifica aplicarea unei pedepse cu executare reală, or, criticile formulate de procuror

au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale și în instanța de apel și cărora

li s-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie,

iar argumentele invocate de recurentă nu sunt aplicabile din punct de vedere al

prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare în sensul rejudecării deciziei

instanței de apel.

Pedeapsa respectivă, conform deciziei, a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, de corectare a acestuia,

precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

6

persoane. Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare

în instanța și de apel, fiind expuse în prezenta decizie la pct. 4-5, soluție pe care instanța

de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune (hotărârea CtEDO

García Ruiz versus Spania), or noțiunea de proces echitabil cere ca instanța care și-a

motivat succint decizia, fie prin preluarea motivelor instanței inferioare, fie altfel, să

examineze în mod real întrebările esențiale care i-au fost adresate (hotărârea CtEDO

Boldea versus România).

Având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în

cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul Penal

concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

criticele din cererea de recurs înaintată de procuror nu și-a găsit confirmarea.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 24 martie 2021, în cauza penală privindu-l pe HORTIUC Stanislav

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 noiembrie 2021.

Președinte Iurie DIACONU

Judecător Liliana CATAN

Judecător Victor BOICO

7