1ra-1109/2021 — 186 alin.2 lit. b,c, d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- 186 alin.2 lit. b,c, d CP
- Temei legal
- art.427, pct. 10 CPP
1ra-1109/2021 — 186 alin.2 lit. b,c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-1109/2021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
23 iunie 2021 mun. Chișinău
Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Diaconu Iurie,
Judecători – Boico Victor, Catan Liliana,
examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,
admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procurorul – șef al Procuraturii de circumscripție Bălți, Ioniță Tatiana
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18
noiembrie 2020, în cauza penală în privința lui,
Gheletiuc Andrian xxxxx, născut la
xxxxxxxxx.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 01.06.2020– 01.10.2019;
Instanța de apel: 23.10.2020– 18.11.2020;
Instanța de recurs: 12.03.2020 – 23.06.2021.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Soroca, sediu Central din 01 octombrie 2020,
Gheletiuc Andrian, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza
art.186 alin.(2) lit. b),c),d) Cod penal, la 1 an închisoare, iar în temeiul
art.85 Cod penal la această pedeapsă i-a fost adăugată pedeapsa
complementară neispășită conform sentinței Judecătoriei Soroca sediu
Central din 25.10.2018 sub formă de privare de dreptul de a desfășura
activități legate de circulația substanțelor narcotice pe un termen de 2
ani.
A fost soluționată chestiunea referitor la corpurile delicte.
Pentru a se pronunța în cauza dată, în sensul enunțat, prima instanță
a reținut că, Gheletiuc Andrian, în perioada de timp 05.02.2020 –
11.02.2020, de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu Botnarenco
Serghei, având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane,
dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând
urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora, au pătruns
în interiorul fostei clădiri tehnice a SA ”Fertilitatea-Dondușeni” ce
aparține lui Bîcu Efim, situată în extravilanul satului Visoca, raionul
1
Soroca, de unde pe ascuns, au sustras mai multe părți componente din
mecanismul de ridicare și reparare al utilajului tehnic, fost în folosință,
obținând astfel din el următoarele porțiuni și secții: 1 bucată de bară
metalică cu dimensiunile – 1,26 m x 45 cm, 1 bucată bară metalică cu
dimensiunile 1,3 m x 45 cm, 1 bucată de bară metalică cu dimensiunile –
1,33 m x 45 cm, 1 bucată de bară metalică cu dimensiunile – 1,55 m x 34,5
cm, 1 bucată de bară metalică cu dimensiunile – 1,45 m x 34,5 cm, 1
bucată de bară metalică cu dimensiunile – 2,4 m x 34,5 cm, 1 bucată de
bară metalică cu dimensiunile – 1,35 m x 34,5 cm, 1 bucată de bară
metalică cu dimensiunile – 2,47 m x 34,5 cm, 1 bucată de bară metalică cu
dimensiunile – 1,85 m x 34,5 cm, 1 bucată de bară metalică cu
dimensiunile – 1,88 m x 34,5 cm, 1 bucată de bară metalică cu
dimensiunile – 1,94 m x 34,5 cm, 1 bucată de bară metalică cu
dimensiunile – 17,74 m x 34,5 cm, 1 bucată de bară metalică cu
dimensiunile – 1,85 m x 34,5 cm, 1 bucată de bară metalică cu
dimensiunile – 2,15 x 34,5 cm, 1 bucată de bară metalică cu dimensiunile
– 2,16 m x 34,5 cm, 1 bucată de bară metalică cu dimensiunile – 2,16 m x
34,5 cm, 1 bucată de bară metalică cu dimensiunile – 1,4 m x 45 cm, 1
bucată de bară metalică cu dimensiunile – 1,4 m x 45 cm, 1 bucată de
bară metalică cu dimensiunile – 1,4 m x 45 cm, 1 bucată de bară metalică
cu dimensiunile – 1,4 m x 45 cm, 1 bucată de bară metalică cu
dimensiunile – 0,78 m x 45 cm, 3 bucăți de carcasă cu mecanism de
rulare, 1 bucată de rulment cu suport; 3 bucăți de metal cu lungimea de
1,7m, fiecare; 6 bucăți de unghiuri metalice cu dimensiunile de (1,3 cm x
5 cm) – 1,72 m, fiecare, o bucată de bară cu lungimea de 2,01 m x 34,5 cm,
o bucată de bară cu lungimea de 20,8 x 34,5 cm, o bucată de bară cu
lungimea de 2,21 m x 34,5 cm, o bucată de bară cu lungimea de 2,15 m x
34,5 cm, la prețul total al acestora de 4200 lei, bunuri pe care ulterior le-
au comercializat la punctul de colectare al metalului uzat situat în satul
Grigorăuca, raionul Soroca, cauzându-i astfel părții vătămate o daună
materială considerabilă.
Acțiunile lui Gheletiuc Andrian au fost încadrate de prima instanță
în baza art.186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal, cu indicii de calificare:
furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit de
două persoane, prin pătrundere în alt loc pentru depozitare, cu cauzarea
de daune în proporții considerabile.
Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Musteață Nicolae,
în numele inculpatului Gheletiuc Andrian, prin care a solicitat casarea
sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit
pentru prima instanță, prin care lui Gheletiuc Andrian să-i fie stabilită
pedeapsa cu închisoarea mai blândă, cu aplicarea art.90 Cod penal.
2
3.1 În conținutul cererii de apel depuse avocatul Musteață Nicolae a
invocat că:
- aplicându-i o pedeapsă prea aspră instanța n-a ținut cont, că
Gheletiuc Andrian a comis o infracțiune mai puțin gravă, prejudiciul
material a fost reparat integral;
- inculpatul Gheletiuc Andrian a contribuit activ la descoperirea
infracțiunii săvârșite în grup, a solicitat ca judecata să se facă pe baza
probelor administrate în faza de urmărire penală, astfel a ușurat mult
desfășurarea procesului;
- inculpatul Gheletiuc Andrian are la întreținere 3 copii minori;
- pentru a determina inculpatul la un comportament adecvat în
societate, acesta urmează să suporte pedeapsa penală, totodată consideră
că, corectarea și reeducarea inculpatului Gheletiuc Andrian poate avea
loc fără izolarea reală de societate, fiind rațional de a-i stabili o pedeapsă
sub formă de închisoare, însă cu suspendarea condiționată a executării
pedepsei și stabilirea unui termen de probă în limita prevăzută de art.90
Cod penal în interiorul căruia inculpatul Gheletiuc Andrian să
dovedească prin comportarea exemplară că a făcut concluziile necesare,
îndreptățind încrederea acordată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 noiembrie
2020, apelul avocatului Musteață Nicolae în numele inculpatului, a fost
admis, casată parțial sentința în latura pedepsei aplicată lui Gheletiuc
Andrian, pronunțată în această parte o nouă hotărâre potrivit modului
stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:
Gheletiuc Andrian a fost considerat condamnat în baza art.186
alin.(2) lit. b),c),d) Cod penal și în baza acestei Legi, prin aplicarea
prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, i-a fost stabilită
pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) luni.
În temeiul art.85 alin.(2) Cod penal, la respectiva pedeapsă a fost
adăugată partea neexecutată din pedeapsa complementară stabilită prin
sentința Judecătoriei Soroca sediu Central din 25.10.2018 și i-a fost
stabilită lui Gheletiuc Andrian pedeapsa definitivă sub formă de
închisoare pe un termen de 3 (trei) luni, cu privarea de dreptul de a
desfășura activități legate de circulația substanțelor narcotice pe un
termen de 1 (un) an. În rest, dispozițiile sentinței referitor la
condamnarea lui Botnarenco Serghei și cu privire la corpurile delicte, au
fost menținute.
4.1 Instanța de apel a statuat că: prima instanță deși judecând cauza
penală în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, a
respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și
în mod obiectiv circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o
3
apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței,
utilității, veridicității, și din punct de vedere al coroborării lor, corect
ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Gheletiuc Andrian
în comiterea furtului, totuși în final i-a aplicat o pedeapsă prea aspră de 1
an închisoare, cu toate că sancțiunea în cauză prevede pedepse
alternative: amendă, muncă neremunerată în folosul comunității,
închisoare de până la 4 ani, limita minimă a închisorii începând de la 3
luni.
Instanța de apel a reținut, că conținutul sentinței contestate denotă,
că la stabilirea pedepsei sub formă de închisoare în cuantumul dat,
prima instanță s-a axat doar pe faptul, că Gheletiuc Andrian anterior a
fost în vizorul organelor de drept pentru fapte antisociale, având
antecedente penale nestinse - care rezultă din neexecutarea integrală a
pedepsei complementare stabilite anterior, pe care din considerente
inexplicabile a cumulat-o integral, fără a ține cont de faptul, că 1/2 din
pedeapsa complementară, Gheletiuc Andrian deja executase.
Instanța de apel a notat, că la capitolul personalității inculpatului
Gheletiuc Andrian, prima instanță corect a reținut, că acesta nu este la
prima abatere de la legea penală, anterior fiind condamnat prin: sentința
Judecătoriei Soroca din 18.10.2016, în baza art.174 alin.(1) Cod penal, la
închisoare pe termen de 2 ani, cu suspendarea executării pedepsei în
baza art.90 Cod penal pe termen de 1 an; sentința Judecătoriei Soroca
sediu Central din 25.10.2018, în baza art.217 alin.(3) lit. d), c) Cod penal,
la închisoare pe un termen de 1 an cu ispășirea pedepsei în penitenciar
de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a desfășura activități legate
de circulația substanțelor narcotice pe un termen de 2 ani, cu
suspendarea executării pedepsei în baza art.90 Cod penal pe termen de 1
an, pedepsele principale fiind executate, fiind parțial executată și
pedeapsa complimentară stabilită - privarea de dreptul de a desfășura
activități legate de circulația substanțelor narcotice pe un termen de 2
ani.
Instanța de apel a notat, că stabilind limitele maxime ale sancțiunii
cu închisoarea prevăzute la art.186 alin.(2) Cod penal, în coroborare cu
prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, de 2 ani și 8 luni,
limita minimă fiind de 3 luni, instanța aplicându-i pedeapsa cu
închisoarea s-a axat la limita medie, cu toate că, Gheletiuc Andrian
anterior n-a fost condamnat la pedeapsă cu închisoarea cu executare.
Instanța de apel a statuat, că la caz, cu toate că, în prima instanță s-
a anexat caracteristica în privința lui Gheletiuc Andrian (f.d.173) potrivit
căreia acesta se caracterizează relativ satisfăcător, instanța din
considerente inexplicabile a indicat, că acesta este caracterizat negativ, a
4
indicat, că acesta n-are persoane la întreținere și a lăsat fără o careva
tratare faptul invocat de inculpat privitor la aplicarea unei pedepse mai
blânde reieșind și din considerentul, că acesta are la întreținere 3 copii
minori, cu toate că materialele în acest sens au fost prezentate instanței
(f.d.173-176).
Instanța de apel a constatat, că fapta comisă de Gheletiuc Andrian
prevăzută la art.186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal, se atribuie categoriei
de infracțiuni mai puțin grave și ținând cont, că inculpatul și-a
recunoscut vina, căindu-se în cele comise, cauza examinându-se în
procedură simplificată, bunurile sustrase au fost returnate
proprietarului, anterior n-a ispășit pedepse cu închisoarea cu executare,
la locul de trai se caracterizează satisfăcător, crește și educă împreună cu
concubina 3 copii minori – de 2, 3 și 4 ani, a considerat, că aplicarea față
de inculpat a pedepsei sub formă de închisoare la limita medie prevăzută
de acest articol, ar fi una inechitabilă și nejustificată, scopurile pedepsei
în acest caz fiind realizabile și prin stabilirea pedepsei cu închisoarea, dar
axată la limita minimă.
Instanța de apel a menționat că, sancțiunea închisorii este o formă
excepțională a pedepsei penale, la caz, articolul infracțiunii comise de
Gheletiuc Andrian prevede și pedepse alternative pentru această
categorie, totuși ținând cont de faptul, că Gheletiuc Andrian anterior a
avut atingeri cu legea penală, având deja pedepse cu suspendarea
executării, dar iarăși a mai comis o infracțiune mai puțin gravă, astfel, a
considerat că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal după cum solicită
apărarea, ar fi irelevante cazului, or, n-au avut efectul scontat, dar anume
o pedeapsă cu închisoarea axată la limita minimă ar fi pasibilă atingerii
scopurilor invocate în textul art.61 alin.(2) Cod penal, or, inculpatul
Gheletiuc Andrian a conștientizat fapta comisă și consecințele survenite.
Cât privește cumularea pedepsei complementare, instanța de apel
a reținut, că prima instanță a notat, că prin prisma art.85 Cod penal
urmează a fi adăugată partea neexecutată a pedepsei complementare în
formă de privare de dreptul de a desfășura activități legale de circulația
substanțelor narcotice, stabilită prin sentința Judecătoriei Soroca, sediu
Central din 25.10.2018, dar după cum s-a indicat supra, a adăugat-o
integral, ne ținându-se cont de faptul, că potrivit certificatului datat cu
01.10.2020, eliberat de consilierul de probațiune Natalia Ursu, pedeapsa
complementară stabilită lui Gheletiuc Andrian prin sentința Judecătoriei
Soroca sediu Central din 25.10.2018, fusese parțial executată, urmând să
expire la 12.11.2020, urmând a fi cumulată parțial sau integral din partea
neispășită (f.d.182).
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către
5
procurorul – șef al Procuraturii de circumscripție Bălți, Ioniță Tatiana,
prin care invocând incidența pct. 10 a dispozițiilor art. 427 Cod de
procedură penală a solicitat casarea deciziei în latura stabilirii pedepsei,
cu menținerea soluției primei instanțe.
5.1 În susținerea recursului procurorul a invocat că:
- instanța de apel greșit a motivat soluția de individualizare a
executării pedepsei în privința inculpatului Gheletiuc Andrian, coborând
la limita minimă de stabilire a pedepsei acestuia de 3 luni închisoare și
termenul de 1 an privind executarea pedepsei complementare;
- instanța de apel nu a ținut cont de scopul și criteriile de
individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 61 și 75 Cod penal, nu a
luat în considerație circumstanțele reale ale cauzei, circumstanțe care
fiind analizate, în ansamblul lor, nu permite posibilitatea instanței de
judecată, stabilirea unei pedepse minime prevăzute de lege sub formă de
închisoare,
fiind absolut corectă soluția primei instanțe de stabilire inculpatului
pentru fapta comisă a pedepsei de 1 an închisoare;
- pedeapsa stabilită inculpatului de către instanța de apel este
contrară principiului proporționalității, având în vedere fapta săvârșită,
urmările acesteia și nu în ultimul rând personalitatea inculpatului;
- faptul invocat de instanța de apel că inculpatul are la întreținere 3
copii minori nu-l îndreptățește pe acesta să comită una după alta
infracțiuni și să i se stabilească pedepse non privative de libertate ori
pedepse minime prevăzute de lege, or în acest caz pedepsele aplicate nu-
și vor atinge scopul prevăzut de lege;
- nu este clar cum a fost calculat de instanța de apel termenul de 1
an care urmează a fi executat de inculpat al pedepsei complementare sub
formă de privare de dreptul de a desfășura activități legate de circulația
substanțelor narcotice, or, la 18.11.2020, data pronunțării deciziei
termenul de 2 ani era deja executat, în opinia procurorului acest termen
urma să fie stabilit în condițiile art.85, 87 Cod penal cu stabilirea
executării de sine stătător al acestuia, iar calcularea termenului executării
acestei pedepse fiind în competența organului care execută această
pedeapsă, la materialele cauzei nefiind anexate careva certificate care să
confirme termenul real executat al pedepsei complementare.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar
nominalizat pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor
invocate, Colegiul Penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat
inadmisibil din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara
6
erorile de drept comise de această instanță, inclusiv în temeiul când s-au
aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la
faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost
constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul
ordinar (pct. 5.- 5.2. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în
partea descriptivă a hotărârii atacate, inclusiv cele reproduse în pct. 4.1
din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel, legal
și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale
cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu
prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept
material, ținând corect cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, 3641
alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale
se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,
de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori
agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea
echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor
persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i
se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu
dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța
de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana
celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de
influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,
precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a
recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca
judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire
penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă
prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.
În consecutivitatea enunțată, Colegiul Penal reține faptul că,
instanța de apel a evidențiat faptul precum că, în instanță a fost anexată
caracteristica în privința lui Gheletiuc Andrian (f.d.173) potrivit căreia
acesta se caracterizează satisfăcător, însă instanța din considerente
inexplicabile a indicat, că acesta este caracterizat negativ, că acesta n-are
persoane la întreținere, lăsând fără apreciere faptul invocat de inculpat
privitor la aplicarea unei pedepse mai blânde reieșind și din
considerentul că are la întreținere 3 copii minori. În acest sens, instanța
de apel a luat în considerare că, aplicarea față de inculpat a pedepsei sub
formă de închisoare la limita medie prevăzută de art. art.186 alin.(2) lit.
b), c), d) Cod penal, ar fi una inechitabilă și nejustificată, scopurile
7
pedepsei în acest caz fiind posibil de a fi realizate și prin stabilirea
pedepsei cu închisoarea, dar determinată la limita minimă.
Colegiul penal atestă că, pedeapsa sub formă de închisoare pe un
termen de 3 (trei) luni, stabilită inculpatului Gheletiuc Andrian de către
instanța de apel a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului
în corespundere cu prevederile legale.
Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai
impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea
demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în
care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret
la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a
permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o
curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua
motivele jurisdicției de primă instanță (cauzele Garcia Ruiz v. Spania,
hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda, hotărârea din 19
decembrie 1997). Art. 6 din CtEDO impune în special, în sarcina
„instanței”, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor,
argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se
apreciază relevanța acestora.
Deși este adevărat că obligația motivării deciziilor, impusă
instanțelor de art. 6 § 1 din CtEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând
formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (cauzele Van de Hurk
v. Țările de jos nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Perez v. Franța din 12
februarie 2004, pct. 80-81). Pe lângă aceasta, recursul ordinar, potrivit
argumentelor invocate și reproduse în pct. 5.1. din prezenta decizie, sunt
întemeiat doar pe critica modului în care instanța de apel a apreciat
circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale aplicate inculpatului.
Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 101 alin. (2) și (3), 414 alin.
(1) și (2) a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în
conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor
probelor administrate.
Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia
hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform
materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate
instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,
activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea
probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens
decât cel pe care îl propune acuzarea și apărarea este o competență și
prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept
separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,
8
astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de
orice temei legal.
Mai mult, motivele invocate în recursurile ordinare au constituit
deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri
argumentate în acest sens, iar o altă opinie asupra probelor și
circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței de
condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei
pentru reexaminarea cauzei.
Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de
apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent,
că decizia atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că s-
au aplicat inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor
legale, și că recursul ordinar este vădit neîntemeiate.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se
constată că acesta este vădit neîntemeiat.
Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol
urmează a fi declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul-
șef al Procuraturii de circumscripție Bălți, Ioniță Tatiana, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 noiembrie 2020, în
cauza penală în privința lui Gheletiuc Andrian xxxxxxxx, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 29 iulie 2021.
Președinte Diaconu Iurie
Judecători Boico Victor
Catan Liliana
9