1ra-1109/2021 — 186 alin.2 lit. b,c, d CP

Prin sentința Judecătoriei Soroca, sediu Central din 01 octombrie 2020, Gheletiuc Andrian, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(2) lit. b),c),d) Cod penal, la 1 an închisoare, iar în temeiul art.85 Cod penal la această pedeapsă i-a fost adăugată pedeapsa complementară neispășită conform sentinței Judecătoriei Soroca sediu Central din 25.10.2018 sub formă de privare de dreptul de a desfășura activități legate de circulația substanțelor narcotice pe un termen de 2 ani. A fost soluționată chestiunea referitor la corpurile delicte.

Pentru a se pronunța în cauza dată, în sensul enunțat, prima instanță a reținut că, Gheletiuc Andrian, în perioada de timp 05.02.2020 – 11.02.2020, de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu Botnarenco Serghei, având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora, au pătruns în interiorul fostei clădiri tehnice a SA ”Fertilitatea-Dondușeni” ce aparține lui Bîcu Efim, situată în extravilanul satului Visoca, raionul 1 Soroca, de unde pe ascuns, au sustras mai multe părți componente din mecanismul de ridicare și reparare al utilajului tehnic, fost în folosință, obținând astfel din el următoarele porțiuni și secții: 1 bucată de bară metalică cu dimensiunile – 1,26 m x 45 cm, 1 bucată bară metalică cu dimensiunile 1,3 m x 45 cm, 1 bucată de bară metalică cu dimensiunile – 1,33 m x 45 cm, 1 bucată de bară metalică cu dimensiunile – 1,55 m x 34,5 cm, 1 bucată de bară metalică cu dimensiunile – 1,45 m x 34,5 cm, 1 bucată de bară metalică cu dimensiunile – 2,4 m x 34,5 cm, 1 bucată de bară metalică cu dimensiunile – 1,35 m x 34,5 cm, 1 bucată de bară metalică cu dimensiunile – 2,47 m x 34,5 cm, 1 bucată de bară metalică cu dimensiunile – 1,85 m x 34,5 cm, 1 bucată de bară metalică cu dimensiunile – 1,88 m x 34,5 cm, 1 bucată de bară metalică cu dimensiunile – 1,94 m x 34,5 cm, 1 bucată de bară metalică cu dimensiunile – 17,74 m x 34,5 cm, 1 bucată de bară metalică cu dimensiunile – 1,85 m x 34,5 cm, 1 bucată de bară metalică cu dimensiunile – 2,15 x 34,5 cm, 1 bucată de bară metalică cu dimensiunile – 2,16 m x 34,5 cm, 1 bucată de bară metalică cu dimensiunile – 2,16 m x 34,5 cm, 1 bucată de bară metalică cu dimensiunile – 1,4 m x 45 cm, 1 bucată de bară metalică cu dimensiunile – 1,4 m x 45 cm, 1 bucată de bară metalică cu dimensiunile – 1,4 m x 45 cm, 1 bucată de bară metalică cu dimensiunile – 1,4 m x 45 cm, 1 bucată de bară metalică cu dimensiunile – 0,78 m x 45 cm, 3 bucăți de carcasă cu mecanism de rulare, 1 bucată de rulment cu suport; 3 bucăți de metal cu lungimea de 1,7m, fiecare; 6 bucăți de unghiuri metalice cu dimensiunile de (1,3 cm x 5 cm) – 1,72 m, fiecare, o bucată de bară cu lungimea de 2,01 m x 34,5 cm, o bucată de bară cu lungimea de 20,8 x 34,5 cm, o bucată de bară cu lungimea de 2,21 m x 34,5 cm, o bucată de bară cu lungimea de 2,15 m x 34,5 cm, la prețul total al acestora de 4200 lei, bunuri pe care ulterior le- au comercializat la punctul de colectare al metalului uzat situat în satul Grigorăuca, raionul Soroca, cauzându-i astfel părții vătămate o daună materială considerabilă. Acțiunile lui Gheletiuc Andrian au fost încadrate de prima instanță în baza art.186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal, cu indicii de calificare: furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit de două persoane, prin pătrundere în alt loc pentru depozitare, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Musteață Nicolae, în numele inculpatului Gheletiuc Andrian, prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Gheletiuc Andrian să-i fie stabilită pedeapsa cu închisoarea mai blândă, cu aplicarea art.90 Cod penal. 2 3.1 În conținutul cererii de apel depuse avocatul Musteață Nicolae a invocat că: - aplicându-i o pedeapsă prea aspră instanța n-a ținut cont, că Gheletiuc Andrian a comis o infracțiune mai puțin gravă, prejudiciul material a fost reparat integral; - inculpatul Gheletiuc Andrian a contribuit activ la descoperirea infracțiunii săvârșite în grup, a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, astfel a ușurat mult desfășurarea procesului; - inculpatul Gheletiuc Andrian are la întreținere 3 copii minori; - pentru a determina inculpatul la un comportament adecvat în societate, acesta urmează să suporte pedeapsa penală, totodată consideră că, corectarea și reeducarea inculpatului Gheletiuc Andrian poate avea loc fără izolarea reală de societate, fiind rațional de a-i stabili o pedeapsă sub formă de închisoare, însă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și stabilirea unui termen de probă în limita prevăzută de art.90 Cod penal în interiorul căruia inculpatul Gheletiuc Andrian să dovedească prin comportarea exemplară că a făcut concluziile necesare, îndreptățind încrederea acordată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 noiembrie 2020, apelul avocatului Musteață Nicolae în numele inculpatului, a fost admis, casată parțial sentința în latura pedepsei aplicată lui Gheletiuc Andrian, pronunțată în această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: Gheletiuc Andrian a fost considerat condamnat în baza art.186 alin.(2) lit. b),c),d) Cod penal și în baza acestei Legi, prin aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) luni. În temeiul art.85 alin.(2) Cod penal, la respectiva pedeapsă a fost adăugată partea neexecutată din pedeapsa complementară stabilită prin sentința Judecătoriei Soroca sediu Central din 25.10.2018 și i-a fost stabilită lui Gheletiuc Andrian pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) luni, cu privarea de dreptul de a desfășura activități legate de circulația substanțelor narcotice pe un termen de 1 (un) an. În rest, dispozițiile sentinței referitor la condamnarea lui Botnarenco Serghei și cu privire la corpurile delicte, au fost menținute. 4.1 Instanța de apel a statuat că: prima instanță deși judecând cauza penală în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o 3 apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității, și din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Gheletiuc Andrian în comiterea furtului, totuși în final i-a aplicat o pedeapsă prea aspră de 1 an închisoare, cu toate că sancțiunea în cauză prevede pedepse alternative: amendă, muncă neremunerată în folosul comunității, închisoare de până la 4 ani, limita minimă a închisorii începând de la 3 luni. Instanța de apel a reținut, că conținutul sentinței contestate denotă, că la stabilirea pedepsei sub formă de închisoare în cuantumul dat, prima instanță s-a axat doar pe faptul, că Gheletiuc Andrian anterior a fost în vizorul organelor de drept pentru fapte antisociale, având antecedente penale nestinse - care rezultă din neexecutarea integrală a pedepsei complementare stabilite anterior, pe care din considerente inexplicabile a cumulat-o integral, fără a ține cont de faptul, că 1/2 din pedeapsa complementară, Gheletiuc Andrian deja executase. Instanța de apel a notat, că la capitolul personalității inculpatului Gheletiuc Andrian, prima instanță corect a reținut, că acesta nu este la prima abatere de la legea penală, anterior fiind condamnat prin: sentința Judecătoriei Soroca din 18.10.2016, în baza art.174 alin.(1) Cod penal, la închisoare pe termen de 2 ani, cu suspendarea executării pedepsei în baza art.90 Cod penal pe termen de 1 an; sentința Judecătoriei Soroca sediu Central din 25.10.2018, în baza art.217 alin.(3) lit. d), c) Cod penal, la închisoare pe un termen de 1 an cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a desfășura activități legate de circulația substanțelor narcotice pe un termen de 2 ani, cu suspendarea executării pedepsei în baza art.90 Cod penal pe termen de 1 an, pedepsele principale fiind executate, fiind parțial executată și pedeapsa complimentară stabilită - privarea de dreptul de a desfășura activități legate de circulația substanțelor narcotice pe un termen de 2 ani. Instanța de apel a notat, că stabilind limitele maxime ale sancțiunii cu închisoarea prevăzute la art.186 alin.(2) Cod penal, în coroborare cu prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, de 2 ani și 8 luni, limita minimă fiind de 3 luni, instanța aplicându-i pedeapsa cu închisoarea s-a axat la limita medie, cu toate că, Gheletiuc Andrian anterior n-a fost condamnat la pedeapsă cu închisoarea cu executare. Instanța de apel a statuat, că la caz, cu toate că, în prima instanță s- a anexat caracteristica în privința lui Gheletiuc Andrian (f.d.173) potrivit căreia acesta se caracterizează relativ satisfăcător, instanța din considerente inexplicabile a indicat, că acesta este caracterizat negativ, a 4 indicat, că acesta n-are persoane la întreținere și a lăsat fără o careva tratare faptul invocat de inculpat privitor la aplicarea unei pedepse mai blânde reieșind și din considerentul, că acesta are la întreținere 3 copii minori, cu toate că materialele în acest sens au fost prezentate instanței (f.d.173-176). Instanța de apel a constatat, că fapta comisă de Gheletiuc Andrian prevăzută la art.186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal, se atribuie categoriei de infracțiuni mai puțin grave și ținând cont, că inculpatul și-a recunoscut vina, căindu-se în cele comise, cauza examinându-se în procedură simplificată, bunurile sustrase au fost returnate proprietarului, anterior n-a ispășit pedepse cu închisoarea cu executare, la locul de trai se caracterizează satisfăcător, crește și educă împreună cu concubina 3 copii minori – de 2, 3 și 4 ani, a considerat, că aplicarea față de inculpat a pedepsei sub formă de închisoare la limita medie prevăzută de acest articol, ar fi una inechitabilă și nejustificată, scopurile pedepsei în acest caz fiind realizabile și prin stabilirea pedepsei cu închisoarea, dar axată la limita minimă. Instanța de apel a menționat că, sancțiunea închisorii este o formă excepțională a pedepsei penale, la caz, articolul infracțiunii comise de Gheletiuc Andrian prevede și pedepse alternative pentru această categorie, totuși ținând cont de faptul, că Gheletiuc Andrian anterior a avut atingeri cu legea penală, având deja pedepse cu suspendarea executării, dar iarăși a mai comis o infracțiune mai puțin gravă, astfel, a considerat că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal după cum solicită apărarea, ar fi irelevante cazului, or, n-au avut efectul scontat, dar anume o pedeapsă cu închisoarea axată la limita minimă ar fi pasibilă atingerii scopurilor invocate în textul art.61 alin.(2) Cod penal, or, inculpatul Gheletiuc Andrian a conștientizat fapta comisă și consecințele survenite. Cât privește cumularea pedepsei complementare, instanța de apel a reținut, că prima instanță a notat, că prin prisma art.85 Cod penal urmează a fi adăugată partea neexecutată a pedepsei complementare în formă de privare de dreptul de a desfășura activități legale de circulația substanțelor narcotice, stabilită prin sentința Judecătoriei Soroca, sediu Central din 25.10.2018, dar după cum s-a indicat supra, a adăugat-o integral, ne ținându-se cont de faptul, că potrivit certificatului datat cu 01.10.2020, eliberat de consilierul de probațiune Natalia Ursu, pedeapsa complementară stabilită lui Gheletiuc Andrian prin sentința Judecătoriei Soroca sediu Central din 25.10.2018, fusese parțial executată, urmând să expire la 12.11.2020, urmând a fi cumulată parțial sau integral din partea neispășită (f.d.182).

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către 5 procurorul – șef al Procuraturii de circumscripție Bălți, Ioniță Tatiana, prin care invocând incidența pct. 10 a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală a solicitat casarea deciziei în latura stabilirii pedepsei, cu menținerea soluției primei instanțe. 5.1 În susținerea recursului procurorul a invocat că: - instanța de apel greșit a motivat soluția de individualizare a executării pedepsei în privința inculpatului Gheletiuc Andrian, coborând la limita minimă de stabilire a pedepsei acestuia de 3 luni închisoare și termenul de 1 an privind executarea pedepsei complementare; - instanța de apel nu a ținut cont de scopul și criteriile de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 61 și 75 Cod penal, nu a luat în considerație circumstanțele reale ale cauzei, circumstanțe care fiind analizate, în ansamblul lor, nu permite posibilitatea instanței de judecată, stabilirea unei pedepse minime prevăzute de lege sub formă de închisoare, fiind absolut corectă soluția primei instanțe de stabilire inculpatului pentru fapta comisă a pedepsei de 1 an închisoare; - pedeapsa stabilită inculpatului de către instanța de apel este contrară principiului proporționalității, având în vedere fapta săvârșită, urmările acesteia și nu în ultimul rând personalitatea inculpatului; - faptul invocat de instanța de apel că inculpatul are la întreținere 3 copii minori nu-l îndreptățește pe acesta să comită una după alta infracțiuni și să i se stabilească pedepse non privative de libertate ori pedepse minime prevăzute de lege, or în acest caz pedepsele aplicate nu- și vor atinge scopul prevăzut de lege; - nu este clar cum a fost calculat de instanța de apel termenul de 1 an care urmează a fi executat de inculpat al pedepsei complementare sub formă de privare de dreptul de a desfășura activități legate de circulația substanțelor narcotice, or, la 18.11.2020, data pronunțării deciziei termenul de 2 ani era deja executat, în opinia procurorului acest termen urma să fie stabilit în condițiile art.85, 87 Cod penal cu stabilirea executării de sine stătător al acestuia, iar calcularea termenului executării acestei pedepse fiind în competența organului care execută această pedeapsă, la materialele cauzei nefiind anexate careva certificate care să confirme termenul real executat al pedepsei complementare.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar nominalizat pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara 6 erorile de drept comise de această instanță, inclusiv în temeiul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar (pct. 5.- 5.2. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii atacate, inclusiv cele reproduse în pct. 4.1 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând corect cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. În consecutivitatea enunțată, Colegiul Penal reține faptul că, instanța de apel a evidențiat faptul precum că, în instanță a fost anexată caracteristica în privința lui Gheletiuc Andrian (f.d.173) potrivit căreia acesta se caracterizează satisfăcător, însă instanța din considerente inexplicabile a indicat, că acesta este caracterizat negativ, că acesta n-are persoane la întreținere, lăsând fără apreciere faptul invocat de inculpat privitor la aplicarea unei pedepse mai blânde reieșind și din considerentul că are la întreținere 3 copii minori. În acest sens, instanța de apel a luat în considerare că, aplicarea față de inculpat a pedepsei sub formă de închisoare la limita medie prevăzută de art. art.186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal, ar fi una inechitabilă și nejustificată, scopurile 7 pedepsei în acest caz fiind posibil de a fi realizate și prin stabilirea pedepsei cu închisoarea, dar determinată la limita minimă. Colegiul penal atestă că, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) luni, stabilită inculpatului Gheletiuc Andrian de către instanța de apel a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale. Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță (cauzele Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda, hotărârea din 19 decembrie 1997). Art. 6 din CtEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CtEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (cauzele Van de Hurk v. Țările de jos nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Perez v. Franța din 12 februarie 2004, pct. 80-81). Pe lângă aceasta, recursul ordinar, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5.1. din prezenta decizie, sunt întemeiat doar pe critica modului în care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale aplicate inculpatului. Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 101 alin. (2) și (3), 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea și apărarea este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, 8 astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal. Mai mult, motivele invocate în recursurile ordinare au constituit deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei. Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că decizia atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că s- au aplicat inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit neîntemeiate. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul- șef al Procuraturii de circumscripție Bălți, Ioniță Tatiana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 noiembrie 2020, în cauza penală în privința lui Gheletiuc Andrian xxxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 29 iulie 2021. Președinte Diaconu Iurie Judecători Boico Victor Catan Liliana 9