1ra-1642/2021 — art. 287 alin. 2 lit. b, 151 alin. 4 CP

1ra-1642/2021 — art. 287 alin. 2 lit. b, 151 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1642/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de avocata Svetlana Cotea, în numele

succesorului părții vătămate Antoceanu Vasile, împotriva deciziei Curții de Apel

Comrat din 29 aprilie 2021, în privința inculpaților

Marin Maxim XXXXXX;

Zatic Gheorghe XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 23.08.2018 – 27.02.2019,

instanța de apel: 20.03.2019 – 16.09.2019,

instanța de recurs: 27.11.2019 – 03.11.2020,

instanța de apel: 04.02.2021 – 29.04.2021,

instanța de recurs: 13.07.2021 – 13.10.2021.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

c o n s t a t ă:

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Marin Maxim a fost

condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la 1 an și 6 luni închisoare, și art.

151 alin. (4) Cod penal la 6 ani și 8 luni închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate,

i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 8 ani închisoare, cu executare în penitenciar de

tip închis, de la reținere, cu includerea perioadei arestării preventive și la domiciliu de

la 10.07.2018 până la 26.12.2018.

Zatic Gheorghe a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la 1

an închisoare, și art. 151 alin. (4) Cod penal la 8 ani închisoare.

1

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate,

i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 8 ani și 1 lună închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis, de la reținere, cu includerea perioadei arestării preventive și

la domiciliu de la 10.07.2018 până la 26.12.2018.

De la Marin Maxim și Zatic Gheorghe s-a încasat, solidar, în beneficiul

succesorului părții vătămate Antoceanu Vasile prejudiciul material în sumă de 22.736

lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 3000 lei.

De la Marin Maxim și Zatic Gheorghe s-a încasat în beneficiul succesorului

părții vătămate Antoceanu Vasile prejudiciul moral a câte 50.000 lei de la fiecare.

Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 4428

lei din contul inculpaților a fost respinsă ca neîntemeiată.

aflându-se în incinta localului „Paradis” din XXXXXX, inculpații Marin M. și Zatic

G., împreună cu o altă persoană, materialele în privința căreia au fost disjunse într-un

dosar aparte pentru examinare în procedură generală, din intenții huliganice,

manifestând o vădită lipsă de respect față de societate, încălcând grosolan ordinea

publică, în prezența mai multor persoane, fără motiv, i-au aplicat multiple lovituri cu

pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului locuitorului XXXXXX, Antoceanu

C., a.n. 1991, cauzându-i, ca urmare, vătămări corporale sub formă de echimoză a

pleoapei superioare a ochiului drept unghiul lateral, echimoză a regiunii fronto-

temporare drepte, excoriație alungită a regiunii frontale stângi, pe buza superioară

centru excoriație ovală, hemoragie mucoasa buzei superioare pe centru, ce se califică

ca leziuni corporale neînsemnate la persoanele vii, traumă cranio-cerebrală închisă

manifestată prin hemoragie a țesuturilor moi pericraniene regiunile fronto-temporale

bilateral și parieto-occipital pe dreapta, urme de hemoragie subdurală, hemoragie

subarahnoidală peteșiale și confluient difuze localizate în ambele emisfere în protecția

lobilor frontali, temporali și occipitali, edem cerebral pronunțat, hemoragii în trunchiul

cerebral, ce se califică ca leziuni corporale grave periculoase pentru viață la persoanele

vii, în urma cărora, la data de 01.07.2018, a survenit decesul victimei Antoceanu C.

Instanța a reținut că inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și au solicitat examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală.

Dat fiind că aceste probe demonstrează vinovăția inculpaților, acțiunile lor au

fost încadrate în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, ca huliganismul, adică acțiunile

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanelor, care prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită,

săvârșite de mai multe persoane și art. 151 alin. (4) Cod penal, ca vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale care este periculoasă pentru viață, care a

provocat decesul victimei.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 75, 70 alin. (31),

(4) Cod penal, că inculpații au comis un concurs de infracțiuni, una dintre care este

deosebit de gravă, soldată cu consecințe grave – decesul victimei, că anterior nu au

comis infracțiuni și se caracterizează pozitiv, ca circumstanțe atenuante fiind reținute

căința sinceră, imoralitatea acțiunilor părții vătămate și săvârșirea infracțiunii de către

inculpatul Marin M. la vârsta de la 18 până la 21 ani, concluzionând că corectarea și

reeducarea lor este posibilă doar prin aplicarea pedepsei cu închisoare, în condițiile

2

beneficierii de reducerea limitelor de pedeapsă conform prevederilor art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală.

Totodată, instanța a statuat că sunt vădit exagerate pretențiile succesorului părții

vătămate privind încasarea prejudiciului moral în mărime de 1.000.000 lei.

Astfel, urmare a decesului lui Antoceanu C., succesorului părții vătămate, în mod

incontestabil, i-au fost provocate profunde suferințe psihice și el este îndreptățit să

pretindă repararea prejudiciului moral din contul inculpaților, în virtutea prevederilor

art. 1422 Cod civil.

Însă, în circumstanțele cauzei, având în vedere comportamentul imoral al

victimei, care a provocat infracțiunea, precum și criteriile de determinare a mărimii

prejudiciului moral prevăzute la art. 1423 Cod civil, art. 219 alin. (4) Cod de procedură

penală, o despăgubire în mărime a câte 50.000 lei de la fiecare inculpat va constitui o

satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suportat de succesorul părții vătămate,

ca urmare a acțiunilor infracționale ale inculpaților, soldate cu decesul fratelui său.

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care de la inculpați să fie încasat în beneficiul

succesorului părții vătămate, Antoceanu V., prejudiciul moral în mărime de 1.000.000

lei.

Apelanta a invocat că cuantumul prejudiciului moral în mărime de 50.000 lei,

reprezintă o compensație insuficientă pentru urmările survenite de pe urma acțiunilor

inculpaților.

Or, suma dispusă spre încasare este extrem de mică în raport cu suferințele

psihice care i-au fost provocate succesorului părții vătămate prin decesul unicului frate,

iar instanța de fond nu a ținut cont de faptul că trauma morală pe care a primit-o l-a

marcat pentru toată viața, fiind o suferință gravă morală care nu se recuperează în

niciun caz.

Antoceanu V. a suferit enorm în urma decesului fratelui său, suportând dureri și

suferințe legate de faptul că fratele său a fost maltratat cu bestialitate, trântit pe jos,

lovit în cap, târât fără cunoștință din local, împrejurări în care prejudiciul moral în

mărime de 1.000.000 lei nu este exagerat.

Pe lângă aceasta, potrivit jurisprudenței CtEDO, instanțele judecătorești ar putea

să acorde satisfacție morală la constatarea violării drepturilor și libertăților

fundamentale, și anume, pentru violarea art. 2 din CEDO în mărime de 6000 - 30.000

euro. Or, acordarea unei compensații insuficiente pentru încălcarea drepturilor

fundamentale, conform practicii CtEDO (cauzele Cucu ș.a. v Moldova, Mătăsaru și Savițchi

v Moldova) ar reprezenta o încălcare a art. 41 în coroborare cu art. 2 din CEDO, dreptul

la satisfacție echitabilă.

3.1. A declarat apel și avocatul Eduard Barbarov, solicitând casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului Zatic G. să-i fie aplicată

o pedeapsă mai blândă, sub limita minimă prevăzută de lege.

Apelantul a indicat că, instanța de fond a omis circumstanțele atenuante – căința

sinceră și recunoașterea vinovăției, ilegalitatea și imoralitatea acțiunilor părții

vătămate, care a provocat infracțiunea.

au fost respinse ca nefondate.

3

Instanța de apel a reținut că pedeapsa stabilită inculpatului Zatic G. este

proporțională în raport cu gravitatea faptelor comise și circumstanțele cauzei.

Totodată, la stabilirea cuantumului prejudiciului moral, instanța de fond a pus

accentul pe faptul că în urma comiterii infracțiunii o persoană a fost lipsită de viață,

corect apreciind că suma a câte 50.000 lei din contul fiecărui inculpat este în

concordanță cu suferințele succesorului părții vătămate, raportate la circumstanțele

comiterii faptei.

Or, unul dintre criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral

este criteriul echității, potrivit căruia indemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală

despăgubire, ce se exprimă prin necesitatea ca partea vătămată să primească o

satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care de la inculpați să fie

încasat în beneficiul succesorului părții vătămate, Antoceanu V., prejudiciul moral în

mărime de 1.000.000 lei.

Recurenta a invocat că suma prejudiciului moral dispusă spre încasare este

extrem de mică în raport cu suferințele psihice cauzate succesorului părții vătămate,

or, acesta și-a pierdut fratele, iar instanțele de fond și de apel nu au ținut cont de faptul

că trauma morală pe care a primit-o, l-a marcat pentru toată viața, fiind o suferință

gravă, care nu se recuperează în niciun caz.

Antoceanu V. a suferit enorm în urma decesului fratelui său, suportând dureri și

suferințe legate de faptul că fratele său a fost maltratat cu bestialitate, trântit jos, lovit

în cap, târât fără cunoștință din local, împrejurări în care prejudiciul moral în mărime

de 1.000.000 lei nu este exagerat.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Eduard Barbarov, solicitând casarea

parțială a hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului

Zatic G. să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă, sub limita minimă prevăzută de lege.

Recurentul a indicat că probelor administrate le-a fost dată o apreciere juridică

incorectă, iar inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă individualizată contrar

prevederilor legale.

5.2. Avocatul Vlad Vlaicu a declarat recurs ordinar suplimentar, solicitând

casarea parțială a hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului Zatic G. să-i fie aplicată în baza art. 79 Cod penal pedeapsa de 5 ani

închisoare.

Recurentul a invocat că la stabilirea pedepsei inculpatului, instanțele de fond și

de apel nu a ținut cont de faptul că acesta a recunoscut vina și s-a căit sincer, a colaborat

cu organul de urmărire penală, se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost condamnat,

că infracțiunea a fost provocată de comportamentul imoral al victimei, iar circumstanțe

agravante nu au fost stabilite.

noiembrie 2020, recursurile avocaților Eduard Barbarov și Vlad Vlaicu au fost respinse

ca inadmisibile.

Recursul avocatei Svetlana Cotea a fost admis, casată decizia contestată în

partea acțiunii civile și dispusă rejudecarea cauzei în această parte de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest, hotărârile atacate au fost menținute.

4

Instanța de recurs a statuat că termenul de declarare a recursului a fost omis de

către avocatul Vlad Vlaicu, acesta fiind decăzut din dreptul de a exercita această cale

de atac.

În raport cu afirmațiile recurentului Eduard Barbarov se atestă că pedeapsa a fost

motivată, individualizată și aplicată inculpatului Zatic G. potrivit prescripțiilor din art.

61 și 75 Cod penal.

Însă, în partea stabilirii cuantumului prejudiciului moral, instanța de apel nu a

ținut cont în deplină măsură de circumstanțele speței, că în rezultatul infracțiunii

comise a survenit decesul unei persoane tinere, prin ce s-a provocat rudelor apropiate

și, în special, succesorului părții vătămate - fratele victimei, suferințe psihice enorme,

nefiind astfel respectate întocmai prescripțiile art. 1423 Cod Civil (în vigoare la

momentul săvârșirii infracțiunii), art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, care

stipulează că la evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului

moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale victimei, pierderea

speranței în viață, suferințele psihice provocate de decesul rudelor apropiate, în

condițiile când inculpații nu a întreprins până în prezent măsurile de a recupera daunele

morale.

Totodată, potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul violării art. 2 al Convenției -

dreptul la viață, de către instanțele judecătorești pot fi acordate ca satisfacție morală

sume în mărime de la 6000 la 30000 euro. Iar, instanța de apel, la evaluarea

prejudiciului moral în sumă a câte de 50.000 lei de fiecare inculpat, a acordat o sumă

vădit disproporțională cu sumele acordate de Curtea Europeană în spețe similare,

precum și cu circumstanțele particulare ale cauzei, din care motive o astfel de soluție

nu poate fi menținută.

La aprecierea cuantumului prejudiciului moral, în calitate de compensare a

suferințelor cauzate prin infracțiune, instanța de apel urmează să țină cont în deplină

măsură de impactul moral și emoțional suferit de succesorul părții vătămate care în

urma acțiunilor infracționale ale inculpaților, și-a pierdut unicul frate la o vârstă atât de

mică, și anume, aceste suferințe fiind legate de faptul că fratele lui a fost maltratat,

trântit jos, lovit doar în cap, târât fără cunoștință din incinta localului.

Svetlana Cotea a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

De la Marin Maxim și Zatic Gheorghe s-a încasat, în beneficiul succesorului

părții vătămate, Antoceanu Vasile, prejudiciul moral a câte 100.000 lei de la fiecare.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că potrivit art. 1422 alin. (1) Cod civil, în cazul în care

persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce

atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute

de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la

reparația prejudiciului prin echivalent bănesc.

Conform art. 1423 alin. (1) și (2) Cod civil, mărimea compensației pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de

măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată,

5

luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul

social al persoanei vătămate.

Astfel, verificând sentința instanței de fond, prin prisma criticilor invocate de

avocatul Svetlana Cotea, în numele succesorului părții vătămate, privind soluția

instanței în latura civilă, ce cade sub incidența temeiurilor de apel neinvocate de

aceasta, că suma dispusă spre încasare de către instanța de fond este extrem de mică în

raport cu suferințele psihice care i-au fost provocate lui Antoceanu V., constată că prima

instanță a încasat de la inculpați în beneficiul lui Antoceanu V., pentru repararea

prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, câte 50.000 lei de la fiecare, fără o motivare

corespunzătoare.

Deci, în partea stabilirii cuantumului prejudiciului moral, instanța de fond nu a

ținut cont în deplină măsură de circumstanțele cauzei, că în rezultatul infracțiunii

comise a survenit decesul unei persoane tinere, prin ce s-a provocat rudelor apropiate

și, în special, succesorului părții vătămate – fratele victimei, suferințe psihice enorme,

nefiind astfel respectate întocmai prevederile art. 1423 Cod Civil (în vigoare la

momentul săvârșirii infracțiunii), art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, care

stipulează că la evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului

moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale victimei, pierderea

speranței în viață, suferințele psihice provocate de decesul rudelor apropiate, în

condițiile când inculpații nu a întreprins până în prezent măsurile de a recupera daunele

morale.

Or, la evaluarea prejudiciului moral în sumă a câte de 50.000 lei de la fiecare

inculpat, instanța de fond a acordat o sumă vădit disproporțională cu sumele ce acordă

Curtea Europeană în spețe similare, precum și cu circumstanțele particulare ale speței,

din care motive o astfel de soluție nu poate fi menținută.

Totodată, CtEDO în hotărârea sa Tonchev vs Bulgaria din 19.11.2009, a statuat

că dacă sistemul intern permite reclamanților să introducă o acțiune civilă alăturată

procesului penal, statul are obligația să se asigure că aceștia se bucură de garanțiile

fundamentale prevăzute de art. 6 CEDO, iar prin nesoluționarea corespunzătoare a

acțiunii civile în speță s-ar putea încălca art. 6 CEDO.

Așa cum, unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului

moral este criteriul echității, care exprimă că indemnizația trebuie să prezinte о justă și

integrală despăgubire, în termenii CEDO, acest criteriu se exprimă prin necesitatea ca

partea vătămată să primească о satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

Cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel încât acesta să aibă efect

compensator și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorul daunelor și

nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor, prevederi de care nu a ținut cont

instanța de fond la stabilirea mărimii prejudiciului moral, urmând să pună accent pe

gravitatea faptelor săvârșite și consecințele acestora, pe posibilitatea de restabilire a

stării psihice succesorului victimei și satisfacția pe care o primește persoana în urma

pedepsirii inculpatului.

Deci, la aprecierea cuantumului prejudiciului moral, în calitate de compensare a

suferințelor cauzate prin infracțiune, instanța de fond urma să țină cont în deplină

măsură de impactul moral și emoțional suferit de către Antoceanu V., care în urma

acțiunilor infracționale ale inculpaților și-a pierdut unicul frate la o vârstă atât de mică,

6

aceste suferințe fiind legate de faptul că fratele lui a fost maltratat, trântit și lovit de

mai multe ori.

Prin urmare, ținând cont de circumstanțele cauzei, raportate la prevederile legale,

precum și de faptul că la caz este întrunită condiția principală privind legătura cauzală

între prejudiciul suferit și infracțiunea săvârșită, acestea rezultând din faptul că

inculpații i-au cauzat succesorului părții vătămate suferințe psihice, care decurg din

aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanei, urmează a fi admisă

parțial acțiunea civilă, cu încasarea de la inculpați, în beneficiul succesorului părții

vătămate, a prejudiciului moral în mărime a câte 100.000 lei, în vederea compensării

daunei morale, în rest, acțiunea civilă cu privire la recuperarea prejudiciului moral

urmând a fi respinsă.

acestei decizii și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care de la inculpați să fie încasat

în beneficiul succesorului părții vătămate, Antoceanu V., prejudiciul moral în mărime

de 1.000.000 lei.

Recurenta a invocat că suma prejudiciului moral dispusă spre încasare este

extrem de mică în raport cu suferințele psihice cauzate succesorului părții vătămate, or,

trauma morală pe care a primit-o, l-a marcat pentru toată viața, fiind o suferință gravă,

care nu se recuperează în niciun caz.

Antoceanu V. a suferit enorm în urma decesului fratelui său, suportând dureri și

suferințe legate de faptul că fratele său a fost maltratat cu bestialitate, trântit pe jos,

lovit în cap, târât fără cunoștință din local, împrejurări în care prejudiciul moral în

mărime de 1.000.000 lei nu este exagerat.

Prejudiciul moral încasat în mărime de 100.000 lei este ridicol, în circumstanțele

în care, în urma acțiunilor infracționale ale inculpaților, a decedat o persoană, suma

fiind extrem de mică în raport cu suferințele psihice cauzate succesorului părții

vătămate.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat niciun

temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă

totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei

contestate în acest sens (pct. 8. din decizie).

Pe lângă aceasta, solicitarea recurentei privind rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care de la inculpați să fie încasat în beneficiul

succesorului părții vătămate, Antoceanu V., prejudiciul moral în mărime de 1.000.000

7

lei, contravine prescripțiilor din art. 453 Cod de procedură penală, potrivit căror

instanța de recurs rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, doar dacă nu se agravează

situația condamnatului.

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nu întrunește condițiile de conținut,

iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al

avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se expună, apoi,

asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Ori, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

nu îndeplinește cerințele de conținut.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 8. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 7. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept ale cauzei privind mărimea compensației pentru prejudiciul moral cauzat

succesorului părții vătămate, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, corect ținând cont de prevederile

art. 219 alin. (4), 220 alin. (3), 387 alin. (1) Cod de procedură penală, art. 1423 Cod

civil, conform căror odată cu sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind

dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite

acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge. La evaluarea cuantumului

despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare

suferințele fizice ale victimei, etc. Hotărârea privind acțiunea civilă se adoptă în

conformitate cu normele dreptului civil. Mărimea compensației pentru prejudiciu

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al

autorului prejudiciului, și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție

persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le

apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost

cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate.

Prin urmare, instanța de apel just și întemeiat s-a pronunțat asupra mărimii

despăgubirii respective în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat,

de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă succesorului

părții vătămate, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul,

8

respectând proporționalitatea comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în

împrejurări similare și ținând cont de particularitățile cazului.

Ori, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 8. din

prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de apel a

apreciat circumstanțele cauzei în latura încasării prejudiciului moral.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în

latura prejudiciului moral, în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul, este o

competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 7.

– 8. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus

Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul ordinar este unul vădit

neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursul nominalizat este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Svetlana Cotea,

împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 29 aprilie 2021, în privința inculpaților

Marin Maxim XXXX și Zatic Gheorghe XXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 19 noiembrie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

9

10