1ra-1873/2020 — art. 287 alin. 2 lit. b, 151 alin. 1 CP

1ra-1873/2020 — art. 287 alin. 2 lit. b, 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1873/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 03 iunie 2020, declarat de avocata Lilia Ababei, în numele inculpatului

Gutium Maxim xxxxx.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 23.08.2018 – 24.12.2019,

instanța de apel: 30.01.2020 – 03.06.2020,

instanța de recurs: 22.08.2020 – 11.11.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Gutium

Maxim a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la 1 an și 8 luni

închisoare și art. 151 alin. (1) Cod penal la 3 ani și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate,

i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat, pentru o perioadă de probațiune de 3 ani.

De la Gutium A. și Pleșca V. s-a încasat prejudiciul material în beneficiul lui

Vițelari B. în sumă de 20.563,56 lei și Grosu V. în mărime de 2500 lei, iar în

beneficiului statului – cheltuielile judiciare în sumă de 1792 lei.

De la Gutium A. și Pleșca V. s-a încasat prejudiciul moral în beneficiul lui

Vițelari B. a câte 10.000 lei de la fiecare și Vițelari S. - a câte 10.000 lei de la fiecare.

inculpatul Gutium M., fiind în stare de ebrietate alcoolică, acționând de comun acord

cu minorul Mărîi T., a.n.xxxxx, minorul Cistacov C., a.n.xxxxx și minorul Zara M.,

1

a.n.xxxxx, aflându-se în loc public, în apropierea Liceului Teoretic „Ștefan cel

Mare”, situat pe str. Alexandru cel Bun 21, or. Drochia, manifestând o vădită lipsă

de respect față de societate, încălcând grosolan și demonstrativ regulile sociale și

morale de conviețuire, dând dovadă de necuviință și neobrăzare, sub pretextul unui

conflict apărut spontan, el cu minorul Mărîi T. i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii

și picioarele pe diferite părți ale corpului minorului Vițelari S., a.n.xxxx, apoi după

ce la locul faptei a venit tatăl minorului Vițelari B. și atunci minorii Gutium M.,

Cistacov C. și Zara M. i-au aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele pe

diferite părți ale corpului lui Vițelari B., apoi a intervenit Grosu V., în scopul de a

curma actele huliganice, însă minorii Gutium M., Cistacov C. și Zara M. au opus

rezistență violentă și l-au lovit pe Grosu V. cu pumnii și picioarele pe diferite părți

ale corpului. În rezultatul acestor acțiuni, minorului Vițelari S. i-au fost cauzate

vătămări corporale în formă de echimoza antebrațului stâng, edemul mâinii drepte,

excoriațiile ambilor genunchi, ce se califică ca vătămare corporală neînsemnată, lui

Vițelari B. i-au fost cauzate vătămări corporale sub formă de fractură liniară a osului

parietal, contuzie cerebrală de gradul II, edemul țesuturilor moi ale capului și lui

Grosu V. i-au fost cauzate leziuni corporale în formă de echimoza ochiului stâng,

scurgerea de sânge în sclera ochiului stâng ce se califică ca vătămare corporală

ușoară, în baza criteriului dereglării sănătății de scurtă durată.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, ca huliganism, adică acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, de opunere de rezistență

violentă altor persoane care curmă actele huliganice, care prin conținutul lor se

deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșită de două sau mai multe persoane.

Tot el, continuându-și acțiunile criminale, la 28 iunie 2018, în jurul orelor

19.30, aflându-se în stradă, în apropierea Liceului Teoretic „Ștefan cel Mare”, situat

pe str. Alexandru cel Bun 21, or. Drochia, având scopul vătămării intenționate grave,

i-a a aplicat o lovitură cu pumnul în față lui Vițelari B., a.n. 21.01.1972, de la care a

căzut pe carosabil, fiindu-i cauzate vătămări corporale sub formă de fractura liniară a

osului parietal, contuzia cerebrală de gradul II, edemul țesuturilor moi ale capului, ce

se califică ca vătămare corporală gravă, periculoasă pentru viață în timpul primirii ei.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, ca

vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este

periculoasă pentru viață.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina și a solicitat examinarea

cauzei conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, că au fost stabilite circumstanțe atenuante – căința sinceră și recunoașterea

vinovăției, iar circumstanțe agravante lipsesc, că inculpatul se caracterizează

satisfăcător, anterior nu a fost condamnat, a comis infracțiunea fiind minor, se educă

într-o familie incompletă, este de acord să repare parțial prejudiciul cauzat părților

vătămate, concluzionând că reeducarea acestuia este posibilă prin aplicarea pedepsei

cu închisoare, cu reducerea limitelor sancțiunii, potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală și cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art.

2

90 Cod penal, nefiind rațional ca acesta să execute pedeapsa cu închisoare în

detenție.

Totodată, la momentul comiterii infracțiunii, inculpatul avea vârsta de 15 ani

și în privința lui urmează a fi aplicate prevederile art. 70 alin. (3) Cod penal, potrivit

căruia, la stabilirea pedepsei închisorii pentru persoana care, la data săvârșirii

infracțiunii, nu a atins vârsta de 18 ani, termenul închisorii se stabilește din maximul

pedepsei, prevăzute de legea penală pentru infracțiunea săvârșită, reduse la jumătate.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie aplicată pedeapsă pe art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal de 1 an și

6 luni închisoare și pe art. 151 alin. (1) Cod penal de 3 ani închisoare, iar potrivit art.

84 alin. (1) Cod penal, a-i stabili pedeapsă definitivă de 4 ani și 6 luni închisoare, cu

executare în penitenciar pentru minori.

Apelantul a invocat că, inculpatul a comis două infracțiuni grave în

complicitate cu alte persoane, prin acțiunile cărora le-au fost cauzate leziuni

corporale la trei părți vătămate, lui Vițelari B. fiindu-i cauzate leziuni corporale

grave sub formă de fractura liniară a osului parietal, contuzia cerebrală de gradul II,

edemul țesuturilor moi ale capului, în urma căror a rămas invalid și este în

imposibilitate de a se deplasa singur, fiind legat de deplasarea cu ajutorul

căruciorului și altor persoane.

Mai mult, în cadrul urmăririi penale și pe parcursul examinării cauzei,

inculpatul nu a participat în niciun fel la repararea prejudiciului material și moral

cauzat părților vătămate, nu și-a cerut scuze la acestea.

Pe lângă aceasta, inculpatul nu s-a prezentat la pronunțarea sentinței, ce nu

poate fi apreciat drept căința sinceră și regret față de acțiunile ilegale comise.

Necătând că este minor, inculpatul nu și-a făcut careva concluzii, nu a reparat

prejudiciul cauzat părților vătămate și nu s-a prezentat la pronunțarea sentinței, deci

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal este neîntemeiată.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri în latura civilă, prin care să fie micșorate

esențial sumele încasate cu titlu de prejudiciu material și moral.

Apelantul a indicat că sumele încasate de instanța de fond cu titlu de

prejudiciu material și moral de la reprezentanții legali ai inculpatului minor sunt

exagerate, la aprecierea cărora instanța nu a ținut cont de faptul că inculpatul a comis

infracțiunile fiind minor, locuiește împreună cu mama, care în prezent are la

întreținere și educație copil de 1 an și are o situație materială dificilă, iar tatăl nu

locuiește împreună cu ei.

Totodată, instanța de fond a ignorat că în comiterea infracțiunilor au fost

implicate și alte persoane în privința cărora de asemenea au fost înaintate acțiuni

civile în folosul părților vătămate, care au fost admise de către instanță.

apelul apărării a fost respins, ca nefondat.

A fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

3

Lui Gutium Maxim, i-a fost stabilită pedeapsă în baza art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal de 1 an și 8 luni închisoare și art. 151 alin. (1) Cod penal de 3 ani și 4 luni

închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate,

i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 901 alin. (1) Cod penal, Gutium Maxim urmând să execute 2

ani din pedeapsa stabilită în Centru de detenție pentru minori și tineri, executarea

celeilalte părți din pedeapsă stabilită – 2 ani, fiind suspendată condiționat pe

perioada de probațiune de 2 ani, fiind luat sub arest imediat din sala de judecată,

termenul pedepsei urmând a fi calculat din 03.06.2020.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat din caracterul și gravitatea faptelor comise, precum

și consecințele infracțiunilor săvârșite, ca este neîntemeiată concluzia primei instanțe

și inoportună aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal, ori, o astfel

de modalitate de executare a pedepsei nu va atinge scopurile enunțate de legislator la

art. 61 alin. (2) Cod penal.

Deci, instanța de fond nu a ținut cont în deplină măsură de categoria

infracțiunilor comise de către inculpat, că acțiunile inculpatului față de Vițelari B. au

fost întreprinse după ce conflictul deja era aplanat. Ori, inculpatul nici în instanța de

apel nu a putut găsi explicație și justificare acțiunilor sale.

Instanța de fond nu a apreciat obiectiv circumstanțele comiterii infracțiunii,

care evident nu denotă oportunitatea suspendării întregului termen de pedeapsă

aplicată inculpatului, fiind constatat că acesta a comis două infracțiuni grave în

complicitate cu alte persoane, cauzând părților vătămate diferite leziuni corporale,

inclusiv lui Vițelari B. – vătămări corporale grave, sub formă de fractura liniară a

osului parietal, contuzie cerebrală de gradul II, edemul țesuturilor moi ale capului, în

urma căror ultimul a rămas invalid, este în imposibilitate de a se deplasa de sine

stătător, fiind plasat în scaunul cu rotile și este dependent de ajutorul altor persoane.

Mai mult, inculpatul nu a contribuit în nici un mod pentru a recupera dauna cauzată

părților vătămate, fiind declarative afirmațiile apărării că acesta este de acord să

achite prejudiciu cauzat, în acest sens nefiind întreprinse careva acțiuni.

Astfel, la stabilirea pedepsei, urmează de reținut că inculpatul a săvârșit două

infracțiuni grave, comise împotriva persoanei și împotriva ordinii și securității

publice, se caracterizează satisfăcător, este antrenat la studii, nu se află la evidența

medicilor narcolog și psihiatru, că recunoaște faptele comise, a acceptat examinarea

cauzei în procedura simplificată, împrejurări în care va fi justificată aplicarea unei

pedepse cu închisoare, cu executarea reală a acesteia.

Totodată, art. 75 alin. (2) Cod penal prevede că pedeapsa închisorii este o

formă excepțională de pedeapsă, care se aplică doar în cazul în care gravitatea

infracțiunii și personalitatea inculpatului fac necesară aplicarea pedepsei cu

închisoarea.

Prin urmare, ținând cont de categoria și gravitatea infracțiunilor comise, de

atitudinea inculpatului față de consecințele faptelor sale, instanța de apel consideră

ca fiind oportună aplicarea pedepsei cu închisoare, în mărimea stabilită prin sentință.

4

Potrivit art. 901 alin. (1) Cod penal, în cazul în care instanța de judecată,

ținând cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea vinovatului, ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute întreaga pedeapsă cu închisoare în

penitenciar, aceasta poate dispune suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate

vinovatului, indicând în hotărâre perioada de executare a pedepsei în închisoare și

perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă, precum și motivele

condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei. Prima parte a pedepsei se

execută în penitenciar, iar restul pedepsei se suspendă.

Astfel, fiind stabilit că infracțiunile au fost comise de către inculpat în timpul

minoratului, nu este rațional ca acesta să execute întreaga pedeapsă cu închisoarea în

Centru de detenție pentru minori și tineri, fiind posibilă suspendarea parțială a

executării pedepsei cu închisoarea.

Ori, pedeapsa stabilită este proporțională faptelor comise de inculpat,

echitabilă și pasibilă să atingă scopul pedepsei penale, pedeapsă pe care acesta

urmează să o execute parțial în Centru de detenție pentru minori și tineri, cealaltă

parte executând-o condiționat, respectând condițiile probațiunii, pedeapsa stabilită

fiind în coraport cu gravitatea faptelor comise și personalitatea inculpatului.

La fel, pedeapsa stabilită va putea influența asupra convingerii inculpatului de

necesitatea respectării Legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte

similare, or, la moment corectarea acestuia în condiții nonprivative de libertate este

imposibilă, el prezentând pericol social pentru societate, care poate fi prevenit numai

prin stabilirea unei pedepse cu închisoare, care parțial urmează a fi executată în

Centru de detenție pentru minori și tineri, cealaltă parte urmând a fi suspendată

condiționat.

În același timp, este justă soluția instanței de fond în latura civilă, atât în

partea despăgubirilor materiale, cât și în partea despăgubirilor cu caracter moral, a

căror încasare a fost dispusă în beneficiul părților vătămate.

acestei decizii și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurenta a indicat că invocarea faptului că inculpatul nu a contribuit la

repararea prejudiciului material și moral cauzat părților vătămate nu are nicio

explicație logică ori, acesta fiind minor și neavând câștiguri proprii, nu are această

posibilitate.

Totodată, reprezentanții legali ai inculpatului au reparat integral prejudiciul

material și moral reprezentatului victimei Vițelari E. care, prin declarație notarială a

confirmat primirea sumei de 50.000 lei și a indicat că nu are alte pretenții de ordin

material și moral, solicitând ca inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă,

fără privarea de libertate.

Ori, la stabilirea pedepsei, instanța de apel nu a ținut cont în deplină măsură de

prevederile art. 61, 75 Cod penal, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă prea aspră în

raport cu gravitatea faptelor și a consecințelor survenite.

Totodată, concluziile privind refuzul aplicării față de inculpat a prevederilor

art. 90 Cod penal nu sunt reflectate în decizia instanței de apel.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală.

5

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și

argumentat a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 70 alin. (3), 84 alin. (1) Cod

penal, 3641 Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și

a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. La

stabilirea pedepsei închisorii pentru persoana care, la data săvârșirii infracțiunii, nu a

atins vârsta de 18 ani, termenul închisorii se stabilește din maximul pedepsei,

prevăzute de legea penală pentru infracțiunea săvârșită, reduse la jumătate. Dacă o

persoană este declarată vinovată de săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni fără

să fi fost condamnată pentru vreuna din ele, instanța de judecată, pronunțând

pedeapsa pentru fiecare infracțiune aparte, stabilește pedeapsa definitivă pentru

concurs de infracțiuni prin cumul, total sau parțial, al pedepselor aplicate. Inculpatul

care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata

să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare.

Totodată, potrivit art. 901 alin. (1) Cod penal, în cazul în care instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea vinovatului, ajunge

la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute întreaga pedeapsă cu închisoare

6

în penitenciar, aceasta poate dispune suspendarea parțială a executării pedepsei

aplicate vinovatului, indicând în hotărâre perioada de executare a pedepsei în

închisoare și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă, precum și

motivele condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei. Prima parte a

pedepsei se execută în penitenciar, iar restul pedepsei se suspendă.

În consecutivitatea enunțată, instanța de apel just a concluzionat că, în cazul în

care inculpatul a săvârșit două infracțiuni grave, în complicitate cu alte persoane,

cauzând mai multor părți vătămate, între care și un minor, diferite leziuni corporale,

inclusiv lui Vițelari B. – vătămări corporale grave, sub formă de fractura liniară a

osului parietal, contuzie cerebrală de gradul II, edemul țesuturilor moi ale capului, în

urma căror ultimul a rămas invalid, este în imposibilitate de a se deplasa de sine

stătător, fiind plasat în scaunul cu rotile și este dependent de ajutorul altor persoane,

cât și împotriva ordinii și securității publice, se caracterizează satisfăcător, chiar și în

prezența circumstanțelor atenuante invocate de recurentă, suspendarea condiționată a

executării pedepsei în baza art. 90 Cod penal, ar reprezenta o soluție de pedeapsă

penală prea blândă, inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul

prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, persoana celui vinovat și a scopului pedepsei

penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării inculpatului, prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului,

precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a

altor persoane (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța

de apel au apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct. 5. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe

care îl propune avocatul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe,

care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod

de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel,

este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct.

baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus

Moldova).

7

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că inculpatului i s-au

aplicat pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar

este unul vădit neîntemeiat (pct. 5. din decizie).

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul ordinar al acuzatorului

urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocata Lilia Ababei,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 iunie 2020, în

privința inculpatului Gutium Maxim, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 04 decembrie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

8