1ra-1819/2021 — art. 208/1 CP

1ra-1819/2021 — art. 208/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1819/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Ion Guzun, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Bălți, Elena Lisnic, împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 18 februarie 2021 și

deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 08 iunie 2021, în privința

inculpatului

Semionov Boris XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 19.12.2019 – 18.02.2021,

instanța de apel: 18.03.2021 – 08.06.2021,

instanța de recurs: 16.08.2021 – 01.10.2021.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

c o n s t a t ă:

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Semionov Boris a fost

condamnat în baza art. 2081 Cod penal la 1 an închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții sau de a exercita activitate în domeniul tehnologiilor informaționale pe

un termen de 2 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii i-a fost suspendată

condiționat, pentru o perioadă de probațiune de 2 ani.

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de

3150 lei.

16 septembrie 2018, inculpatul Semionov B., aflându-se la domiciliul său amplasat în

XXXXXX, XXXXXX XXXXXX, XXX, utilizând sisteme informatice ce erau

conectate la rețeaua internet cu adresa IP: 46.55.21.237, ce a fost alocată la adresa sa

1

de domiciliu de către Compania de telecomunicații „Moldtelecom” S.A., intenționat a

folosit, deținut și distribuit în rețeaua internet, prin intermediul programei soft

specializate în partajarea de fișiere în spațiul internet de tip „torrent” - 1304 de fișiere

imagini și video, care potrivit bazei de date internaționale, administrată de OIPC

„Interpol”- ,JCSE”, se atribuie la categoria pornografiei infantile, printre care și

următoarele fișierele: „ XXXXXX XXXXXX XXXXXXX 2 XXXXXXXX & .mpg”

și ,,XXXXXX XXXXX 12yo to 14yo XXXX XXXXXXX (HXXXXXX) (XXX)

(XXXXXXXXX.mpg”.

Totodată, urmare a examinării informației din raportul de expertiză nr. 34/12/1

R-2247 din 07.06.2019, s-a constatat că, în dispozitivul rigid de stocare a informației

(HDD) de marca „WD”, de model „WD10EZEX”, cu nr. de serie „WCC6Y2TR82J5”,

extras din blocul de sistem ce îi aparține lui Semionov B., ridicat prin procesul-verbal

de percheziție din 05.12.2018, efectuată la domiciliul acestuia amplasat în XXXXXX,

XXXXXX XXXXXX, XXX, au fost depistate 53 fișiere foto-video, care au fost

deținute intenționat de către Semionov B. până la 05.12.2018, stabilindu-se că toate

sunt înregistrate în baza de date internațională administrată de OIPC „Interpol” - ICSE,

ca fiind material din categoria pornografiei infantile și care constituie imagini în formă

electronică ale copiilor implicați în activități sexuale explicite, reale sau simulate, ale

organelor sexuale ale unui copil, reprezentate în manieră lascivă sau obscenă.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut pe deplin vina și a solicitat

examinarea cauzei în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală.

Dat fiind că probele a dovedesc integral vinovăția inculpatului, acțiunile acestuia

au fost încadrate în baza art. 2081 Cod penal, ca pornografie infantilă, adică

distribuirea, folosirea și deținerea de imagini sau alte reprezentări ale unui sau mai

mulți copii implicați în activități sexuale explicite, reale sau simulate, imagini sau alte

reprezentări ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate de manieră lascivă sau

obscenă, în formă electronică.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75-88 Cod

penal, că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă, care se pedepsește cu

închisoare de la 1 la 3 ani cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate, că

beneficiază de reducerea limitelor de pedeapsă conform art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, că a recunoscut vina și s-a căit sincer de cele comise, este căsătorit,

are un copil minor la întreținere, este angajat în câmpul muncii oficial, anterior nu a

fost judecat, nu au fost stabilite circumstanțe atenuante și agravante, concluzionând că

corectarea și reeducarea lui este posibilă prin aplicarea pedepsei închisorii, or,

pornografia infantilă reprezintă o problemă majoră a spațiului virtual actual, ce s-a

extins, cu ajutorul internetului, la nivel planetar, iar fenomenul dat are implicații

economice și sociale adânci, afectând un număr foarte mare de copii minori, care sunt

supuși abuzurilor sexuale și exploatării.

Instanța a indicat că, potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea

pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu

intenție, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului.

2

Conform jurisprudenței CtEDO „...soluția cea mai potrivită pentru problema

supra-aglomerării ar fi reducerea numărului de deținuți prin utilizarea mai frecventă a

măsurilor punitive non-privative de libertate și minimizarea recurgerii la detenția

preventivă” (cauza varga și alții vs Ungaria, cererile nr. 1409/12, 45135/12, 73712/12, 34001/13,

44055/13 și 64586/13 din 10.03.2015), iar Recomandările Comitetului de Miniștri ONU nr.

R (99) 22 și Rec (2006) 13 invită statele să încurajeze procurorii și judecătorii de a

folosi cât mai mult posibil alternativele la detenție.

Or, în circumstanțele în care inculpatul a recunoscut vina și s-a căit în cele

comise, anterior nu a fost judecat, are un copil minor la întreținere, este angajat oficial

în câmpul muncii, în privința acestuia sunt aplicabile prevederile art. 90 Cod penal, o

asemenea pedeapsă fiind una echitabilă, or, potrivit art. 4 alin. (2) Cod penal, legea

penală nu urmărește scopul de a cauza suferințe fizice sau de a leza demnitatea omului,

oferind o șansă inculpatului pentru a se corija și a conștientiza cele comise, deoarece

scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, fiind întrunite condițiile

prevăzute la art. 90 Cod penal.

Cauze Speciale, Oficiul Nord, Sergiu Railean, a declarat apel, solicitând casarea

parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie

aplicată pedeapsa cu 1 an închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a

exercita activitate în domeniul tehnologiilor informaționale pe un termen de 2 ani, cu

executare.

Apelantul a invocat că la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța

nu a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal.

A fost omis și faptul că lupta împotriva fenomenului de pornografie infantilă este

una dintre cele mai importante funcții ale statului, iar răspândirea pornografiei infantile

prin intermediul rețelei ,,internet”, cu utilizarea programei soft de tip ,,torrent”, având

drept scop prezentarea acestor imagini utilizatorului final - inculpatul, afectează pe

viitor toate categoriile societății, având un impact negativ atât asupra societății, cât și

asupra minorilor în mod individual.

apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că, în corespundere ce prevederile art. 61, 75 Cod penal,

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, prima instanța i-a stabilit inculpatului o

pedeapsă în limitele sancțiunii legii aplicate, măsura de pedeapsă fiind adecvată faptei

comise de inculpat.

Astfel, inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă, care se pedepsește cu

închisoare de la 1 la 3 ani, cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate,

acesta nu este periculos pentru societate, anterior nu a fost condamnat, la evidența

medicului narcolog și psihiatru nu se află, a recunoscut vinovăția și s-a căit de faptele

comise, a conlucrat cu organul de urmărire penală, instanța de fond întemeiat

considerând că corectarea lui este fără izolare de societate, cu aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

închisoare.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe

un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de

3

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge

la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Or, instituția suspendării condiționate a pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj

acordat de lege infractorilor, ci trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare

socială care derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială

concretă.

Astfel, pentru a determina inculpații la un comportament adecvat în societate,

aceștia urmează să suporte pedeapsa penală, totodată urmând a fi stabilit dacă

corectarea și reeducarea lor poate avea loc în condiții non privative de liberate.

Pe lângă acestea, normele internaționale ce țin de sistemul sancționator, precum

și legislația națională în vigoare, lărgesc spectrul măsurilor alternative privațiunii de

libertate. Legiuitorul, în căutarea mecanismelor de reacție împotriva criminalității, se

ordonă și trebuie să se reorienteze politicii penale ce tinde spre umanizare în spiritul

valorilor justiției restaurative. În această direcție este foarte util a se pune accentul pe

reintegrarea socială a infractorilor, ceea ce înseamnă și o încercare, adică străduință de

a resocializa persoana, fiind una dintre cele mai eficiente metode de restaurare a

relațiilor sociale afectate prin infracțiune.

Deci, prin aplicarea unei pedepse fără izolare în privința inculpatului va fi atins

scopul pedepsei penale de corectare a inculpatului, de prevenire a săvârșirii de către

acesta a noilor infracțiuni și de restabilire a echității sociale, iar pedeapsa închisorii pe

un termen de 1 an, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activitate

în domeniul tehnologiilor informaționale pe un termen de 2 ani, cu suspendarea

condiționată a pedepsei cu închisoare pe un termen de 2 ani, este în măsură să realizeze

scopurile legii penale și este proporțională, atât faptei comise de către inculpat, cât și

urmărilor produse.

recurs ordinar, în care solicită casarea parțială a deciziei menționate și dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel.

Recurenta a indicat că pedeapsa stabilită inculpatului este prea blândă și

neechitabilă în raport cu circumstanțele cauzei și personalitatea acestuia.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de fond nu a ținut cont de

prevederilor art. 61, 75 Cod penal, de caracterul social periculos al faptei, de

consecințele survenite în urma comiterii infracțiunii, precum și de faptul că lupta

împotriva fenomenului de pornografie infantilă este una dintre cele mai importante

funcții ale statului, iar răspândirea pornografiei infantile prin intermediul rețelei

,,internet”, cu utilizarea programei soft de tip ,,torrent”, având drept scop prezentarea

acestor imagini utilizatorului final, afectează pe viitor toate categoriile societății, având

un impact negativ atât asupra societății, cât și asupra minorilor în mod individual.

Totodată, nu pot fi reținute argumentele instanțe lor de fond și de apel în sensul

aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, or, circumstanțele reținute, și anume,

caracteristica pozitivă, faptul neaflării la evidența medicului narcolog și psihiatru,

aflarea copilului minor la întreținere, neîncadrarea în câmpul muncii și lipsa

antecedentelor penale sunt caracteristice majorității inculpaților.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală.

4

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, just și argumentat au ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 90 Cod penal,

art. 3641 Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont

de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat

și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o

treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Dacă,

la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile

săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate inculpatului.

În consecutivitatea enunțată, în cazul în care inculpatul a săvârșit o infracțiune

mai puțin gravă, iar potrivit rechizitoriului: „circumstanțe ce ar agrava vinovăția lui

Semionov Boris conform art. 77 Cod penal - nu au fost stabilite”, cauza a fost

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, acesta a

recunoscut vina integral și s-a căit sincer de cele săvârșite, conștientizând gravitatea

faptelor comise, anterior nu a fost atras la răspundere penală, întreține un copil minor,

5

este angajat în câmpul muncii oficial, instanțele întemeiat au concluzionat că corectarea

și reeducarea lui este posibilă fără izolare de societate, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii, pentru o perioadă de probațiune, conform art. 90 Cod

penal

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului,

precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a

altor persoane (pct. 2., 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele

de fond și de apel au apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct. 5. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care

îl propune procurorul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care

nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este

lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra circumstanțelor pricinii care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus

Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că inculpatului i

s-au aplicat pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar

este unul vădit neîntemeiat (pct. 5. din decizie).

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul ordinar de pe rol urmează

a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

6

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Elena Lisnic, împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 18

februarie 2021 și deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 08 iunie 2021, în

privința inculpatului Semionov Boris XXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 15 octombrie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Victor Boico

7