1ra-1817/2021 — art. 217 alin. 2 CP

1ra-1817/2021 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1817/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Ion Guzun, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 27

noiembrie 2019 și deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 15 iunie 2021,

declarate de avocata Rodica Cojocar și de inculpatul

Cozma Fiodor XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 16.07.2019 – 27.11.2019,

instanța de apel: 16.02.2019 – 15.06.2021,

instanța de recurs: 16.08.2021 – 01.10.2021.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul Penal,

c o n s t a t ă:

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Cozma Fiodor a fost

condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la 6 luni închisoare.

1

Potrivit art. 85 alin. (1) Cod penal, prin adăugirea părții neexecutate a pedepsei

stabilite prin decizia Curții de Apel Bălți din 29.03.2017 sub formă de amendă în

mărime de 2000 unități convenționale, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 6 luni

închisoare, cu amendă în mărime de 2000 unități convenționale, ce constituie 40.000

lei, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la intrarea sentinței în vigoare și

reținerea inculpatului.

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de

1680 lei.

de organul de urmărire penală, ilegal a intrat în posesia substanțelor narcotice - rășină

de canabis, fără scop de înstrăinare, pe care intenționat a păstrat-o ilegal asupra sa până

la 30 mai 2019, aproximativ la orele 15.00 și depistată asupra lui în timpul percheziției

corporale, în buzunarul drept al pantalonilor în care era îmbrăcat, și anume, în cadrul

acțiunii procesuale, a fost depistat un tub confecționat din metal, cu depuneri de culoare

cafenie cu miros care, conform raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/2-R-495 din

05.06.2019, în depunerile de culoare brună de pe suprafața interioară a tubului metalic

ridicat la 03.05.2019 în cadrul efectuării percheziției corporale a lui Cozma F.,

reprezintă rășină de canabis materie uscată în cantitate de 0,075 gr., care se atribuie la

categoria substanțelor narcotice.

Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006 privind aprobarea Listei

substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate

în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, rășina de canabis în cantitate de 0,075 gr.

materie uscată, constituie substanță narcotică în proporții mari, care face parte din

categoria substanțelor narcotice, introdusă în Lista nr. 1, Tabelul I al substanțelor

narcotice și psihotrope neutilizate în scopuri medicale, aprobată prin Hotărârea

Guvernului nr. 1088 din 05.10.2004, iar conform prevederilor art. 11 din Legea nr.

382-XIV din 06.05.1999 cu privire la circulația substanțelor narcotice, psihotrope și a

precursorilor, circulația acestor substanțe narcotice este limitată și se face doar în

scopuri științifice.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut fapta indicată în rechizitoriu,

încadrarea juridică a acesteia și probele administrate în cadrul urmăririi penale, și a

solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată.

Dat fiind că aceste probe demonstrează vinovăția inculpatului, acțiunile acestuia

au fost încadrate în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, ca circulația ilegală a substanțelor

narcotice, fără scop de înstrăinare, adică păstrarea substanțelor narcotice, săvârșită în

proporții mari și fără scop de înstrăinare.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75-88 Cod

penal, că inculpatul a comis o infracțiune ușoară, care se pedepsește cu amendă în

mărime de la 400 la 700 unități convenționale, cu muncă neremunerată în folosul

comunității până la 150 ore sau închisoare de până la 1 an, că beneficiază de reducerea

limitelor de pedeapsă conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, că a

recunoscut integral vina, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii și s-a căit sincer

de cele comise, anterior a fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni

asemănătoare, cu pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, cu

suspendarea executării și cu închisoare, însă nu a conștientizat pe deplin gravitatea

acțiunilor sale, nu și-a făcut concluziile necesare, nu a pășit pe calea corijării și din nou

2

a comis o infracțiune, concluzionând ca fiind oportun și echitabil a-i stabili o pedeapsa

penală sub formă de închisoare.

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsa mai

blândă, nonprivativă de libertate.

Apelanta a invocat că nu este motivată stabilirea unei pedepse atât de aspre

inculpatului, or, acesta a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise și a contribuit

activ la descoperirea infracțiunii.

apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că la stabilirea pedepsei, prima instanță a ținut cont de

toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, aplicându-i

inculpatului o pedeapsă legală, întemeiată, motivată, echitabilă și proporțională

faptelor incriminate și a cărui vinovăție a fost dovedită.

Or, instanța de fond a reținut caracterul și gradul prejudiciabil al faptei -

comiterea unei infracțiuni intenționate ușoare, motivul și scopul - circulația ilegală a

substanțelor narcotice în scop de păstrare, precum și prezența circumstanțelor

atenuante - căința sinceră și contribuirea la descoperirea infracțiunii, acceptarea

procedurii simplificate de examinare a cauzei prevăzută la art. 3641 Cod de procedură

penală, prezența circumstanțelor agravante - săvârșirea infracțiunii de către o persoană

care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară sau pentru alte fapte care

au relevanță pentru cauză, prezența antecedentelor penale, comportamentul lui în

timpul comiterii infracțiunii, la urmărirea penală și la judecarea în fond a cauzei,

atârnarea față de faptă, consecințe și de posibilitatea de corectare a inculpatului.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor

art. 61, 75 Cod penal și just a stabilit că inculpatul trebuie să execute pedeapsa

închisorii, or, acesta, fiind anterior condamnat pentru infracțiuni similare și alte

infracțiuni, nu a conștientizat faptele comise și din nou le-a repetat, ce indică că nu s-a

corectat și educat în spiritul respectării legilor statului.

Totodată, lipsesc temeiuri de aplicare a art. 79 Cod penal sau o pedeapsă mai

blândâ, după cum solicită apărarea.

parțială a hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului

să-i fie aplicată o pedeapsa mai blândă.

Recurenta a invocat că nu este motivată stabilirea unei pedepse atât de aspre

inculpatului, or, acesta a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise și contribuit

activ la descoperirea infracțiunii.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 420-430 CPP.

5.1. A declarat recurs ordinar și inculpatul, în care solicită rejudecarea cauzei.

Recurentul a indicat că a fost sancționat dublu, fiindu-i aplicată o pedeapsă de 6

luni închisoare și amendă în mărime de 40.000 lei.

Recunoaște că a comis infracțiunea, însă va fi în imposibilitate să achite amenda

aplicată.

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

3

În primul rând, conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Însă, în recursurile respective, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat

niciun temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind

omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității

deciziei contestate în acest sens (pct. 5., 5.1. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursurile nu întrunesc condițiile de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursurile

ordinare ale apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica, și să se

expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurenți.

Ori, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

nu îndeplinește cerințele de conținut.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile ordinare, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5., 5.1. din decizie),

se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor atacate, inclusiv

cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele

de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și

de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, inclusiv

ale art. 7, 61, 75, 85 Cod penal, 3641 Cod de procedură penală, conform căror la

aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei

4

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute

de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Dacă, după pronunțarea sentinței, dar înainte

de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune, instanța

de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință

partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară. Pedeapsa definitivă în

cazul unui cumul de sentințe trebuie să fie mai mare decât pedeapsa stabilită pentru

săvârșirea unei noi infracțiuni și decât partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin

sentința anterioară a instanței de judecată.

În consecutivitatea enunțată, instanțele just au concluzionat că, în cazul care

inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise și a solicitat examinarea

cauzei în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, dar a mai fost

condamnat anterior, iar art. 85 alin. (1), (3) Cod penal prescrie clar că dacă, după

pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a

săvârșit o nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la

pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința

anterioară, pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentințe trebuie să fie mai mare

decât pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei noi infracțiuni și decât partea

neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința anterioară a instanței de judecată, o

soluție de pedeapsă penală mai blândă decât cea aplicată inculpatului va fi lipsită de

orice suport legal, inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, persoana inculpatului și a scopului pedepsei

penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării ultimului, prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 2., 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5., 5.1. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului

în care instanțele au apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei aplicate

inculpatului.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 101 alin. (2) și (3), 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria

sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens

decât cel pe care îl propune avocatul și inculpatul este o competență și prerogativă

legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile nominalizate au constituit deja obiect

de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. – 5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

5

pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007,

pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărârile

atacate cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat inculpatului

pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursurile ordinare sunt

vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce sunt vădit neîntemeiate, recursurile de pe rol urmează a fi

declarate inadmisibile.

procedură penală, Colegiul Penal,

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarat de avocata Rodica Cojocar și de

inculpatul Cozma Fiodor XXXXXX, împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 27

noiembrie 2019 și deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 15 iunie 2021,

pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 15 octombrie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Victor Boico

6