1ra-1204/2021 — art. 217-1 alin. 4 lit. d, 219 alin. 1 CP

1ra-1204/2021 — art. 217-1 alin. 4 lit. d, 219 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1204/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

06 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte DIACONU Iurie

judecători CATAN Liliana

STRATULAT Galina

BURDUH Victor

BOICO Victor

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2020 declarat de

avocatul NEGREI Nicolae în numele inculpatului

MICULEȚ Andrei XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.09.2019 – 31.12.2019;

Instanța de apel: 11.01.2020 – 11.11.2020;

Instanța de recurs: 05.04.2021 – 06.09.2021.

Asupra recursul ordinar declarat Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă.

2019 Miculeț Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal la închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu

privarea de dreptul de a exercita funcții legate de gestionarea drogurilor sau

analogilor acestora pe un termen de 5 (cinci) ani;

- art. 219 alin. (1) Cod penal la închisoare pe un termen de 1 (unu) ani.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, lui Miculeț Andrei i s-a stabilit pedeapsă definitivă –

închisoare pe un termen de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni, în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita funcții legate de gestionarea

drogurilor sau analogilor acestora pe un termen de 5 (cinci) ani.

A fost admisă cererea acuzatorului de stat și s-a dispus încasarea din contul lui

Miculeț Andrei în beneficiul statului a 5600 (cinci mii șase sute) lei cu titlu de

cheltuieli judiciare.

S-a dispus nimicirea, după intrarea în vigoare a sentinței, a corpurilor delicte

recunoscute prin ordonanța din 29 august 2019 și restituirea către Miculeț Andrei a

corpurilor delicte recunoscute prin ordonanța din 16 septembrie 2019 (tableta de

model „Samsung” cu numărul de serie JDQ39T110XXUAN170).

material, urmărind scopul punerii în circulație ilegală a drogurilor, etnobotanicelor

și analogilor acestora în scop de înstrăinare, a organizat și întreținut la domiciliul

1

său de pe adresa: XXXXX, speluncă pentru consumul de droguri, oferind altor

persoane, printre care Berzan Olga, Marineam Alexandru, Boleac Denis, droguri

pentru consum, precum și punând la dispoziția acestora încăperea indicată pentru

consumul de droguri, începând cu o perioadă nedeterminată de timp și până la 07

august 2019, când acțiunile prejudiciabile au fost curmate de către organul de

urmărire penală, iar în rezultatul percheziției efectuate de către reprezentantul

organului de urmărire penală la domiciliul lui Miculeț Andrei, amplasat în XXXXX,

au fost ridicate: un pachet polimeric de tip „Zip-Lock”, în care se conținea substanță

solidă cu aspect de bulgări de culoare cafenie care, conform Raportului de expertiză

judiciară nr.34/12/1-R-3301 din 09.08.2019, reprezintă amfetamină, în cantitate de

1,452 g, pe care Miculeț Andrei o păstra cu scop de înstrăinare, precum și au fost

depistate și ridicate două pachete polimerice, de tip zip-lock, două fragmente de

tuburi polimerice, un bulb de bec, pe care s-au depistat depuneri de substanță

stupefiantă PVP, fragment de butelie polimerică cu un fragment de folie de staniol

în regiunea capacului, cu urme de substanță stupefiantă PVP și substanță stupefiantă

tetrahidracannabinol, ce se atribuie la categoria substanțelor stupefiante incluse în

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1088 din 05.10.2004 cu privire la

aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor

acestora supuse controlului, Tabelul nr. 1 „Substanțelor stupefiante și substanțe

psihotrope neutilizate în scopuri medicale”, Lista nr. 1 Substanțe stupefiante.

Aceste acțiuni ale lui Miculeț Andrei au fost încadrate în baza art. 219 alin. (1)

Cod penal – organizarea și întreținerea speluncilor pentru consumul drogurilor sau

etnobotanicelor precum și punerea la dispoziție a localurilor în aceste scopuri.

Miculeț Andrei începând cu o perioadă nedeterminată de timp și până la 07

august 2019, când în rezultatul percheziției efectuate de către reprezentantul

organului de urmărire penală la domiciliul acestuia, amplasat în XXXXX, au fost

ridicate: un pachet polimeric de tip „Zip-Lock”, în care se conținea substanță solidă

cu aspect de bulgări de culoare cafenie care, conform Raportului de expertiză

judiciară nr.34/12/1- R-3301 din 09.08.2019, reprezintă amfetamină, în cantitate de

1,452 gr., pe care Miculeț Andrei o păstra cu scop de consum personal, precum și au

fost depistate și ridicate două pachete polimerice, de tip zip-lock, două fragmente de

tuburi polimerice, un bulb de bec, pe care s-au depistat depuneri de substanță

stupefiantă PVP, fragment de butelie polimerică cu un fragment de folie de staniol

în regiunea capacului, cu urme de substanță stupefiantă PVP și substanță stupefiantă

tetrahidracannabinol, ce se atribuie la categoria substanțelor stupefiante incluse în

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1088 din 05.10.2004 cu privire la

aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor

acestora supuse controlului, Tabelul nr. 1 „Substanțelor stupefiante și substanțe

psihotrope neutilizate în scopuri medicale”, Lista nr. 1 Substanțe stupefiante.

Conform Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel

de substanțe, depistate în traficul ilicit precum și cantitățile acestora, aprobată prin

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 79 din 23.01.2006 cu ulterioarele

modificări, amfetamina este inclusă în categoria substanțelor psihotrope, iar

cantitatea care depășește limita de 1 gram constituie cantități deosebit de mari.

Aceste acțiuni ale lui Miculeț Andrei au fost încadrate în baza art. 217 alin. (4)

lit. b) Cod penal – circulația ilegală a drogurilor, adică păstrarea drogurilor fără

scop de înstrăinare, săvârșită în cantități deosebit de mari.

2

2.1. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a statuat că din probele prezentate

rezultă că scopul urmărit de Miculeț Andrei era consumul personal a substanțelor

narcotice și nicidecum scopul înstrăinării acestora cum este reflectat în actul de

acuzare.

Subsecvent, instanța a reținut că este cert stabilit că prin acțiunile sale

intenționate, Miculeț Andrei a săvârșit infracțiunea prevăzută în art. 219 alin. (1)

Cod penal, or toți martorii acuzării au indicat că se întâlneau „mai mult de doi” la

domiciliul inculpatului „pentru a sta sub acoperiș, pentru a nu sta afară” și pentru a

consuma substanțe narcotice.

avocatul Negrei Nicolae, în numele inculpatului Miculeț Andrei.

3.1. Procurorul a criticat sentința pentru netemeinicie, invocând că:

- eronat a fost constatată lipsa scopului înstrăinării, el fiind demonstrat prin

ansamblul probelor administrate;

-pedeapsa aplicată este una prea blândă, or inculpatul nu este la primul conflict

cu legea penală, fiind anterior condamnat pentru o infracțiune gravă, iar măsurile de

pedeapsă aplicate anterior s-au dovedit a fi ineficiente.

Drept urmare, a solicitat casarea totală a sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care Miculeț Andrei să fie recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. d) și condamnat la

închisoare pe un termen de 7 ani, cu privarea de dreptul de a exercita activitate în

domeniul farmaceutic pe un termen de 3 ani și să fie condamnat, în baza art. 219

alin. (1) Cod penal, la închisoare pe un termen de 2 ani.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, a-i stabili pedeapsa definitivă

cu închisoare pe un termen de 7 ani și 5 luni, în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul farmaceutic pe un termen de

3 ani.

3.2. Avocatul prin apelul declarat în numele inculpatului a solicitat casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Miculeț

Andrei să fie achitat de învinuire adusă în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal și

constatată înсălсаrеа art. З CoEDO privind condițiile de detenție cu reducerea

cuantumului pedepsei stabilite în baza art. 219 alin. (1) Cod penal și suspendarea

condiționată а executării pedepsei potrivit аrt. 90 Сod penal cât și respingerea

solicitării privind încasării sumei de 5600 lei сu titlu de cheltuieli judiciare,

deoarece:

- martorii Маrinеаm Alexandru și Воlеас Olga au declarat сă niciodată nu au

văzut lа domiciliul lui Miculeț Andrei amfetamină și au consumat doar drog sintetic

РVР, iar inculpatul nu era în саsă la momentul efectuării percheziției și a fost reținut

la poartă;

- nu s-а luat în calcul сă asupra obiectelor ridicate de lа domiciliul lui Miculeț

Andrei și examinate prin raportul de ехреrtiză nr. З4/12/1-R-3301 nu аu fost

descoperite urme de amfetamină ci doar urme de substanță stupefiantă PVP și

substanță stupefiantă tetrahidracannabinol;

- Miculeț Andrei a fost reținut la 07.08.2019 și s-a aflat în detenție în

Penitenciarul 13 Chișinău până la 31.12.2019, perioadă în care s-a deținut în condiții

contrare art. 3 CoEDO și pentru care urma a beneficia de reducerea pedepsei;

3

- cheltuielile de judecată au fost suportate de organul de urmărire penală în

procesul de administrare a probelor în dovedirea vinovăției inculpatului și nu pot fi

puse în seama ultimului.

noiembrie 2020, a fost respins ca nefondat apelul avocatului declarat în numele

inculpatului și admis apelul procurorului, casată parțial sentința și pronunță o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit de prima instanță, prin care Miculeț Andrei a fost

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. d)

Cod penal și condamnat la închisoare pe un termen de 7 ani, cu executare în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul

farmaceutic pe un termen de 3 ani.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit pedeapsa definitivă

cu închisoare pe un termen de 7 ani și 1 lună, cu executare în penitenciar de tip

închis, cu privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul farmaceutic pe un

termen de 3 ani.

Potrivit art. 385 alin. (5) Codul de procedură penală, termenul pedepsei

definitive principale a fost redusă cu 146 (o sută patruzeci și șase) zile.

4.1. Instanța de apel a statuat că prima instanță nu a aplicat corect

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală și a dat o apreciere greșită

probelor, neapreciindu-le din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, concluzia de recalificare a acțiunilor inculpatului de la art. 2171 alin.

(4) lit. d) la art. 217 alin.(4) lit. b) Cod Penal fiind una eronată cât și că pe caz sunt

făcute două concluzii contradictorii, or prima instanță în partea descriptivă (în

partea unde este constatată fapta ca fiind una comisă) a constatat existența scopului

de înstrăinare, iar, în dispozitiv și în partea în care este analizată fapta, a constatat

lipsa scopului de înstrăinare și a C O N S T A T A T că:

Miculeț Andrei, acționând în interes material, urmărind scopul punerii în

circulație ilegală drogurilor, etnobotanicelor și analogilor acestora în scop de

înstrăinare, săvârșit acțiuni prejudiciabile de circulație ilicită a drogurilor,

manifestată prin procurarea lor din diferite surse și comercializarea către alte

persoane, începând cu o perioadă nedeterminată de timp și până la 07 august 2019,

când în rezultatul percheziției efectuate de către reprezentantul organului de

urmărire penală la domiciliul lui Miculeț Andrei, amplasat în XXXXX, au fost

ridicate: un pachet polimeric de tip „Zip-Lock”, în care se conținea substanță solidă

cu aspect de bulgări de culoare cafenie care, conform Raportului de expertiză

judiciară nr. 34/12/1- R-3301 din 09.08.2019, reprezintă Amfetamin, în cantitate de

1,452 gr., pe care Miculeț Andrei o păstra cu scop de înstrăinare, precum și au fost

depistate și ridicate două pachete polimerice, de tip zip-lock, două fragmente de

tuburi polimerice, un bulb de bec, pe care s-au depistat depuneri de substanță

stupefiantă PVP, fragment de butelie polimerică cu un fragment de folie de staniol

în regiunea capacului, cu urme de substanță stupefiantă PVP și substanță stupefiantă

tetrahidracannabinol, ce se atribuie la categoria substanțelor stupefiante incluse în

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1088 din 05.10.2004 cu privire la

aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor

acestora supuse controlului, Tabelul nr. 1 „Substanțelor stupefiante și substanțe

psihotrope neutilizate în scopuri medicale”, Lista nr. 1 Substanțe stupefiante.

4

Conform Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin

astfel de substanțe, depistate în traficul ilicit precum și cantitățile acestora, aprobată

prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 79 din 23.01.2006 cu ulterioarele

modificări, amfetamin este inclusă în categoria substanțelor psihotrope, iar

cantitatea care depășește limita de 1 gram constituie cantități deosebit de mari.

Aceste acțiuni a lui Miculeț Andrei, au fost calificate de instanța de apel, în

baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal – circulația ilegală a drogurilor,

etnobotanicelor sau analogilor acestora în scop de înstrăinare, manifestată prin

păstrarea drogurilor în scop de înstrăinare, săvârșită în cantități deosebit de mari.

Instanța de apel, analizând, prin prisma probatoriului prezentat, acțiunile

inculpatului Miculeț Andrei, care pe de o parte a recunoscut procurarea drogurilor și

consumarea lor împreună cu alte persoane (martorii pe caz), circumstanțe care

coroborează și cu declarațiile martorilor audiați, prin care recunosc consumul de

droguri împreună cu inculpatul și în domiciliul acestuia, inclusiv că mergeau

împreună la procurarea drogurilor, a atestat, că în speță se conturează anume acea

caracteristică a faptei prejudiciabile imputate, care denotă scopul de înstrăinare a

drogurilor.

Scopul de înstrăinare nu presupune condiția indispensabilă de primire de către

făptuitor a unui contraechivalent în schimbul acestora, or prin scop de înstrăinare se

are în vedere, la caz, păstrarea drogurilor ca în viitor aceste să treacă în stăpânirea

altei persoane, adică orice acțiune în urma căreia posesor al substanțelor respective

devine o altă persoană (vânzare, donare, schimb, achitare a datoriei, dare cu

împrumut etc.).

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a apreciat critic declarațiile

inculpatului prin care nu recunoaște circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor

sau analogilor acestora în scop de înstrăinare, or în acest sens sunt relevante

interpretările doctrinale din care rezultă că intenția de a înstrăina substanțele

menționate reprezintă dorința, planul unei persoane care declanșează acțiuni în acest

sens, cum ar fi: procurarea, prepararea, păstrarea, transportarea acestora, plasarea

într-un ambalaj comod pentru înstrăinare sau încheierea unei înțelegeri

corespunzătoare cu consumatorul etc.

Totodată despre prezența scopului de înstrăinare pot mărturisi și identificarea

următoarelor circumstanțe, precum: cantitatea depistată și ridicată de droguri (masa

substanței stupefiante PVP constituie 0,120 gr, iar a substanței psihotrope

amfetamina – 1,452gr.), personalitatea făptuitorului (nu suferă de narcomanie și nu

se află la evidența medicului narcolog) cât și locul depistării și ridicării drogurilor

(domiciliul inculpatului).

În baza celor constatate, instanța de apel a apreciat ca nefondate alegațiile

avocatului-apelant susținute în favoarea achitării, vinovăția inculpatului fiind

confirmată pe deplin, ultimul recunoscând vina în circulația ilegală a drogurilor, iar

din declarațiile inculpatului și din conținutul procesului-verbal de percheziție din

07.08.2019 (f.d. 36-37, vol. I) rezultă că Miculeț Andrei a fost prezent la efectuarea

percheziției, nu a refuzat semnarea actului procesual și nu a înaintat obiecții la

conținutul acestuia.

Totodată, percheziția efectuată la 07.08.2019 pe adresa XXXXX nu a fost

contestată de către inculpat sau avocatul său, care, potrivit mandatului (f.d. 66, vol.

I), acționează în interesele lui Miculeț Andrei din 07.08.2019.

5

În contextul dat, instanța de apel a constatat ca fiind întemeiate argumentele

părții acuzării precum, că Miculeț Andrei a săvârșit circulația ilegală a drogurilor,

etnobotanicelor sau analogilor acestora în scop de înstrăinare, manifestată prin

păstrarea drogurilor în scop de înstrăinare, săvârșită în cantități deosebit de mari,

care corespunde încadrării juridice conform art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal.

La individualizarea pedepsei, instanța de apel a invocat prevederile art. 7, 61,

75, 84 alin. (1) Codul penal și art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală,

concluzionând că scopurile de restabilire a echității sociale, corectare a și

resocializare a condamnatului, precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane, vor fi atinse prin stabilirea a

pedepsei definitive cu închisoare pe un termen de 7 ani și 1 lună, cu executare în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul

farmaceutic pe un termen de 3 ani, termenul pedepsei definitive principale fiind

redus cu 146 (o sută patruzeci și șase) zile, perioada de aflare în detenție în condiții

inumane și degradante.

Nicolae, în numele inculpatului Miculeț Andrei.

Drept motive de casare a deciziei sunt invocate erorile de drept indicate în pct.

6), și 12) art. 427 Cod de procedură penală, solicitându-se casarea deciziei, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată, deoarece instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, manifestată prin

denaturarea probelor, ceea ce a dus la pronunțarea unei decizii de condamnare

neîntemeiată.

În susținerea cererii, recurentul notează că, deși prima instanță a arătat că nu

este probat scopul înstrăinării drogurilor, instanța de apel, doar lecturând probele și

fără a ține cont de faptul că inculpatul împreună cu martorii au procurat droguri doar

pentru consum personal, a concluzionat asupra confirmării învinuirii, punând la

baza condamnării probe ce se referă la altă cauză penală (Raducan Maxim), ceea ce

este eronat.

Mai mult, instanța de apel a pus la baza concluziei sale declarațiile martorilor

Boleac Denis și Marineam Alexandru care au declarat că inculpatul nu le-a vândut

droguri, neargumentându-se respingerea acestor afirmații ale martorilor.

Totodată instanța de apel incorect nu a redus din termenul de pedeapsă stabilit

și perioada aflării în stare de arest de la pronunțarea sentinței până la pronunțarea

deciziei, (statutul lui Miculeț Andrei fiind de inculpat) și nu s-a expus asupra

oportunității aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, cerință invocată de apărarea în

cererea de apel.

legal, pronunțarea integrală a deciziei a avut loc la 09 decembrie 2020, iar cererea

de recurs ordinar a fost depusă la 24 decembrie 2020.

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, referință depune procurorul, pledând

pentru inadmisibilitatea acestuia, din motiv că este vădit neîntemeiat.

motivelor invocate, Colegiul Penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins, ca

inadmisibil din considerentele ce urmează.

6

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept

să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, adoptând

soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu este întemeiat legal.

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și

motivată.

Reieșind din conținutul cererii de recurs declarate de către partea apărării, se

atestă, că titularul invocă în calitate de temeiuri prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6),

și 12) Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazurile, când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția …, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În prezenta speță, față de aspectele de drept relevate, se impune concluzia că

nici un temei din cele menționate supra nu și-au găsit confirmarea, iar întru

desfășurarea concluziilor sale instanța de recurs purcede la analiza punctată asupra

argumentelor invocate, prin prisma temeiurilor pentru recurs nominalizate.

Într-un prim aspect, Colegiul Penal lărgit menționează că recurentul contestă

hotărârea instanței de apel doar cât privește capătul de acuzare adus lui Miculeț

Andrei în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal.

Prin urmare, instanța de recurs, în conformitate cu prevederile art. 424 alin. (2)

Cod de procedură penală, judecă cauza penală doar în această parte și doar cu

privire la temeiurile arătate de recurent.

În continuare, Colegiul penal lărgit subliniază că, în susținerea recursului

ordinar, titularul indică la nemotivarea hotărârii sub aspectul neexpunerii asupra

solicitării apărării de a aplica instituția suspendării condiționate a executării

pedepsei.

La caz, instanța de apel a apreciat că scopurile pedepsei penale enunțate în

prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal vor fi atinse prin aplicarea pedepsei definitive

cu închisoare pe un termen de 7 ani și 1 lună, cu executare în penitenciar de tip

închis, cu privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul farmaceutic pe un

termen de 3 ani, termenul pedepsei definitive principale fiind redus cu 146 (o sută

patruzeci și șase) zile, perioada de aflare în detenție în condiții inumane și

degradante, or inculpatul, care este anterior judecat, a comis două infracțiuni

săvârșite cu intenție, care potrivit art. 16 Cod penal, una se atribuie la categoria celor

deosebit de grave și cealaltă la mai puțin grave.

Potrivit cererii de apel, procesului-verbal al ședinței de judecată din 11

noiembrie 2020 și hotărârii recurate, apărătorul Negrei Nicolae a solicitat instanței

de apel și aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Din lecturarea textului hotărârii recurate se constată că instanța de apel nu s-a

expus asupra cerinței apărării referitor la aplicarea instituției suspendării

condiționate a executării pedepsei, speței fiindu-i aplicabilă regula conform căreia în

7

cazul în care decizia atacată este insuficient motivată, dar soluția este legală,

instanța de recurs corectează această eroare judiciară în sensul completării

considerentelor și temeiurilor corespunzătoare ce justifică soluția.

Art. 90 alin. (1) și (4) Cod penal stipulează că dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu

intenție …, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele

condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de

probațiune sau, după caz, termenul de probă și persoanelor care au săvârșit

infracțiuni deosebit de grave …, condamnarea cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei nu se aplică.

Pornind de la prevederile art. 90 alin. (1) și (4) Cod penal, Colegiul statuează

că omisiunea instanței de apel de a se expune asupra cerinței de aplicare a instituției

suspendării condiționate a executării pedepsei nu influențează în nici un mod soluția

adoptată de aceasta, ea fiind una legală și întemeiată, or în seama inculpatului a fost

reținută comiterea a două infracțiuni, în concurs, și pedeapsa aplicată pentru concurs

este închisoarea ce depășește limitele prevăzute în alin. (1) art. 90 Cod penal, adică

de 5 ani pentru infracțiuni săvârșite cu intenție. Mai mult una din infracțiunea

concurentă face parte din cele arătate în alin. (4) art. 90 Cod penal, făcând

imposibilă aplicarea prevederilor enunțate supra.

Omisiunea instanței de apel de a reduce din termenul de pedeapsă și perioada

aflării în arest preventiv de la pronunțarea sentinței până la pronunțarea deciziei, nu

poate duce la dispunerea rejudecării cauzei fiindcă legea prevede instrument de

satisfacție a acestei cerințe și în cadrul unei alte proceduri.

Tot în susținerea erorii de drept prevăzută de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, avocatul a indicat la lipsa de motivare cât privește

admiterea/neadmiterea declarațiilor martorilor Boleac Denis, Berzan Olga și

Marineam Alexandru prin care aceștia au declarat că inculpatul nu le-a vândut

droguri.

Acest argument a recurentului nu și-a găsit confirmare, de vreme ce în pct. 13

și 14 a deciziei recurate se indică motivele punerii acestor probe la baza hotărârii de

condamnare în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, pe care instanța de recurs le

însușește pe deplin.

Asupra argumentului că o hotărâre de condamnare nu se poate baza de probe

administrate în cadrul unui alt proces penal, Colegiul subliniază că, chiar dacă,

percheziția la domiciliu și expertiza judiciară a fost dispusă în cadrul cauzei penale

nr. 2019020221 aceasta în nici un mod nu duce la nulitatea probelor (procesul-

verbal de efectuare a percheziției și raportul de expertiză), or urmărirea penală a

fost pornită in rem, reprezentanților organului de urmărire penală, la momentul

efectuării procedeelor probatorii, nu cunoșteau personalitatea făptuitorului.

În plus, efectuarea procedeelor probatorii în cadrul cauzei penale nr.

2019020221 a fost autorizată în conformitate cu legea procesual penală și ulterior,

după obținerea rezultatelor, s-a dispus pornirea urmăririi penale, conexarea și

disjungerea cauzei penale ce-l vizează pe Miculeț Andrei.

8

Totodată, preluarea procesului-verbal de efectuare a percheziției și a

raportului de expertiză în prezenta cauză penală nu a fost contestată de avocatul

Negrei Nicolae sau Miculeț Andrei la momentul terminării urmăririi penale și

prezentare a materialelor cauzei și nici la etapa judecării cauzei în primă instanță și

în ordine de apel.

În concluzie, apărarea este decăzută de dreptul de a invoca nulitatea actului,

pe motiv că a expirat termenul prevăzut de lege (art. 251 alin. (4) în coroborare cu

art. 230 alin. (3) Cod de procedură penală).

La fel, Colegiul stabilește, că în speță, nu a fost comisă nici o eroare gravă de

fapt, așa precum se susține de către apărare or, pentru a constitui caz de casare,

eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra

soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, dar

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții

decât cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către instanța

de recurs.

Astfel, instanța de recurs nu a stabilit în speță existența erorilor de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

De asemenea nu și-au găsit confirmare nici argumentele din recurs cu referire

la prezența în speță a temeiului de casare prevăzut la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, deoarece instanța de apel a constatat corect că acțiunile

inculpatului Miculeț Andrei întrunesc elementele componenței de infracțiune

prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal.

Analizând argumentele care i-au format convingerea instanței de apel cu

privire la reîncadrarea acțiunilor inculpatului din prevederile art. 217 alin. (2) lit. b)

Cod penal în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, Colegiul constată că decizia

recurată conține motive legale pe care se întemeiază soluția, iar soluția pronunțată

nu este contrară prevederilor legii procesual penale și practicii judiciare.

Așadar, instanța de recurs ordinar subliniază că la adoptarea soluției de

reîncadrare a acțiunilor inculpatului, instanța de apel corect a conchis, că se

confirmă prezența în acțiunile inculpatului Miculeț Andrei a elementelor

constitutive ale laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. d)

Cod penal, și anume a indiciului calificativ „în scop de înstrăinare”.

Întru elucidarea acestor aspecte, Colegiul penal prea argumentele instanței de

apel descrise în pct. 4.1. a prezentei hotărâri și evidențiază și faptul că apărarea nu

este de acord cu reținerea indiciului calificativ „în scop de înstrăinare”, cu toate

acestea ea nu a contestat sentința pe capătul de acuzare adus în baza art. 219 alin. (1)

Cod penal, hotărârea devenind definitivă, în temeiul prevederilor pct. 2), alin. (1)

art. 466 Cod de procedură penală, care a reținut în seama lui Miculeț Andrei că el

„acționând în interes material, urmărind scopul punerii în circulație ilegală a

drogurilor, etnobotanicelor și analogilor acestora în scop de înstrăinare, a

organizat și întreținut la domiciliul său speluncă pentru consumul de droguri,

oferind altor persoane droguri pentru consum, precum și punând la dispoziția

acestora încăperea indicată pentru consumul de droguri…”, iar oferirea altor

persoane a drogurilor pentru consum nu poate fi interpretat decât ca fiind făcută „în

9

scop de înstrăinare” și necontestarea unei asemenea constatări echivalează cu

confirmarea celor indicate în învinuire.

În atare circumstanțe, instanța de recurs constată temeinicia reîncadrării

acțiunilor inculpatului Miculeț Andrei de către instanța de apel din prevederile art.

217 alin. (2) lit. b) Cod penal în prevederile art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal,

acuzarea prezentând probe pertinente, concludente, utile și veridice, în confirmarea

existenței indiciului calificativ „în scop de înstrăinare”, iar dubiul judiciar a fost

înlăturat pe parcursul procesului de stabilire a adevărului.

Criticile formulate în recursul inculpatului vis-a-vis de încadrarea juridică a

acțiunilor au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de apel

și, instanța de apel, le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg

expusă în prezenta decizie.

Reaprecierea probelor, în modul propus de apărare, nu se încadrează în

prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor,

verificate și apreciate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond,

nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei, întrucât instanța de apel corect a

coordonat procesul de examinare a probelor, or, la caz nu a fost stabilită discrepanța

dintre conținutul mijloacelor de probă și aprecierile primei instanțe.

Instanța de recurs ordinar statuează că, în prezenta speță, instanța de apel,

judecând cauza în fond, a respectat și dat deplină eficiență prevederilor art. 413-415

Cod de procedură penală, și a supus unei verificări minuțioase toate probele

administrate, concluzia de vinovăție fiind motivată prin cumulul de probe

pertinente, concludente și utile, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior

apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, în mod

obiectiv, întemeiat ajungând la concluzia privind recunoașterea vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod

penal.

Alegațiile privind la superficialitatea judecării apelurilor sunt declarative, de

vreme ce din procesele-verbale ale ședințelor de judecată, a cărui conținut nu a fost

obiectat de către apărare, în conformitate cu prevederile art. 336 alin. (6) Cod de

procedură penală, rezultă judecarea cauzei s-a petrecut în corespundere cu normele

procesual-penale cuprinse în Partea Specială, Titlul II, Capitolul IV, Secțiunea 1 din

Codul de procedură penală, părților abordându-li-se dreptul la recuzare, la înaintarea

cererilor și demersurilor cât și a completării cercetării judecătorești cu noi probe,

cercetarea probelor prin prisma principiului nemijlocirii și contradictorialității, luării

de cuvânt în dezbaterile judiciare și în replici.

Analizând hotărârea atacată a instanței ierarhic inferioare, Colegiul Penal

lărgit constată că, în speță, au fost examinate problemele esențiale care au fost puse

în fața instanței, aceasta argumentând amplu motivele care i-au format convingerea

în susținerea soluției adoptate, atât în raport cu argumentele din apeluri cât și a

poziției primei instanțe expuse în sentință, ceea ce deduce concluzia că argumentele

invocate de recurent prin prisma temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 12) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, poartă un caracter formal, fără o argumentare

temeinică.

Prin urmare, motivele invocate în recurs sunt neîntemeiate și constituie o

interpretare subiectivă a recurentului, iar instanța de apel corect s-a expus asupra

fiecărui argument din apelul declarat de avocat, în numele inculpatului, motivare pe

10

care instanța de recurs o acceptă și pentru a evita repetări inutile o însușește, fapt ce

vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care statuează că, art. 6 §1 CoEDO,

deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (hotărârea Van de Hurk

versus Olanda), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt

mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În virtutea celor expuse și constatând că în cauză există o concordanță deplină

între situația de fapt și de drept stabilită de instanța de apel, nefiind identificate de

instanța de recurs prezența erorilor de drept prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, Colegiul Penal lărgit ajunge la concluzia că recursul declarat urmează a fi

respins, ca inadmisibil.

Colegiul Penal lărgit

d e c i d e :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul NEGREI

Nicolae, în numele inculpatului MICULEȚ Andrei, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2020, în cauza penală privindu-l

pe MICULEȚ Andrei XXXXX, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia pronunțată integral la 12 octombrie 2021.

Președinte DIACONU Iurie

Judecători CATAN Liliana

STRATULAT Galina

BURDUH Victor

BOICO Victor

11