1ra-1706/2021 — art. 287 alin. 3 lit. c CP

1ra-1706/2021 — art. 287 alin. 3 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1706/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Victor Boico,

Iurie Bejenaru,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 18 mai 2021, declarate de partea vătămată Bugrov Serghei, de avocatul

Borislav Babenco în numele inculpatului

Palagniuc Iurie xxxx.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 15.01.2019 - 16.10.2020,

instanța de apel: 11.11.2020 - 18.05.2021,

instanța de recurs: 28.07.2021 - 27.09.2021.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) lit. c) Cod penal la 4 ani închisoare, în

penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probațiune de 3 ani.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de

448 lei.

2018, orele 18:30, aflându-se la intersecția străzilor Cuza-Vodă și Grenoble, mun.

Chișinău, având intenții huliganice și încălcând grosolan ordinea publică, exprimând o

vădită lipsă de respect față de societate, manifestând un cinism și obrăznicie deosebită,

1

însoțit de aplicarea violenței, a coborât din automobilul Renault, n/î XXXX, și s-a

apropiat de Bugrov Serghei, care se afla la volanul automobilului Dacia Logan, n/î

XXXX. Având în mâină o șurubelniță în calitate de armă, i-a aplicat ultimului câteva

lovituri în regiunea feței și antebrațului stâng, provocându-i, conform raportului de

expertiză judiciară nr. xxxx din 25 septembrie 2018, excoriații la nivelul feței și

antebrațului stâng cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent cu

suprafața de interacțiune limitată, care se califică ca vătămare corporală neînsemnată.

Astfel, inculpatului i se impută comiterea infracțiunii prevăzută la art. 287 alin.

(3) Cod penal, ca huliganismul, caracterizat prin acțiuni intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică și care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism și

obrăznicie deosebită, săvârșită cu aplicarea unor obiecte pentru vătămarea integrității

corporale sau a sănătății.

Instanța a reținut că, la data de 11.10.2018, prin ordonanța procurorului în

Procuratura mun. Chișinău, oficiul Botanica – Vitalie Galeru, Palagniuc Iurie a fost

pus sub învinuire pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) lit. c) Cod

penal.

Totodată, instanța a conchis că vina inculpatului este dovedită și i-a calificat

acțiunile în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, ca huliganismul agravat, săvârșit cu

aplicarea sau cu încercarea aplicării armei sau a altor obiecte pentru vătămarea

integrității corporale sau sănătății.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, instanța a ținut cont

de prevederile art. 75 Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune gravă, care se

pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani, anterior a fost condamnat, are un copil minor

la întreținere, concluzionând că corectarea și reeducarea lui este posibilă, rațională și

echitabilă fără izolare de societate, stabilindu-i o pedeapsă cu suspendarea condiționată

a executării ei, conform art. 90 Cod penal, pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

Vereteno, a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 287 alin. (3) lit. c) Cod penal

la 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Apelantul a invocat că, instanța a ignorat prevederile art. 61 Cod penal, conform

căruia, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare

și reeducare a condamnatului. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Conform materialelor cauzei penale, inculpatul a comis cu intenție o infracțiune,

care a cauzat părții vătămate un prejudiciu fizic și moral. După comiterea infracțiunii,

nu s-a căit de cele comise, fapt demonstrat în cadrul cercetării judecătorești și judecării

cauzei penale, acesta a recunoscut fapta parțial, nu a solicitat examinarea cauzei penale

pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală în procedură simplificată.

Or, aplicându-i o pedeapsă, cu suspendare pe 3 ani, pentru comiterea infracțiunii

cu un grad de prejudiciabilitate, nu va fi atins scopul principal și anume prevenirea

comiterii de noi infracțiuni de către inculpat, precum și de către alte persoane și nu va

fi restabilită echitatea socială.

Prin urmare, pedeapsa stabilită, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

2

apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Palagniuc Iurie, condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 4 ani

închisoare, în penitenciar de tip semiînchis, i-a fost exclusă aplicarea prevederilor art.

90 Cod penal, urmând să execute pedeapsa cu închisoare în penitenciar de tip

semiînchis, din momentul reținerii, cu includerea duratei aflării în stare de reținere,

arest preventiv și arest la domiciliu din 09.10.2018 până la 04.01.2019.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că, instanța de fond a respectat normele procesuale, a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat

probelor administrate în faza de urmărire penală, acceptate de inculpat, o apreciere

legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar

toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia

privind vinovăția lui în baza art. 287 alin. (3) Cod penal.

Instanța de fond eronat a conchis că o pedeapsă non privativă de libertate este

echitabilă la caz, or, inculpatul urmează să conștientizeze fapta comisă, fiind la a patra

abatere a legislației, în situația în care acesta anterior a mai fost condamnat, fiindu-i

aplicate prevederile art. 90 Cod penal, însă nu a tras concluziile necesare.

Astfel, a individualizarea pedepsei inculpatului, instanța de apel v-a ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunilor grave, care

a cauzat părții vătămate un prejudiciu fizic și moral, că circumstanțe ce atenuează sau

agravează răspunderea penală nu au fost identificate, că inculpatul nu s-a căit de cele

comise, a recunoscut fapta parțial, nu a solicitat examinarea cauzei penale pe baza

probelor administrate la faza de urmărire penală în procedură simplificată art. 364/1

Cod de procedură penală, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal fiind inoportună, în

situația în care, inculpatul nu este la prima sa abatere de la legea penală.

deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței.

Recurentul a invocat că prejudiciul cauzat prin infracțiune în sumă de 20.000 lei

a fost reparat în mod benevol de către inculpat, ultimului îi pare rău de cele săvârșite,

nu este angajat în câmpul muncii, are la întreținere soția, doi copii și părinții.

Or, executarea propriu-zisă a pedepsei cu închisoare nu o să conducă la un efect

benefic atât pentru inculpat, cât și pentru partea vătămată.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Borislav Babenco, solicitând casarea

deciziei instanței de apel și menținerea sentinței primei instanțe.

Recurentul a invocat că, inculpatului s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale și s-a ignorat în totalitate principiul umanismului.

În cadrul instanței de fond, inculpatul vina a recunoscut-o parțial.

Însă, instanța de apel nu a ținut cont de șirul de circumstanțe atenuante, or

recunoașterea vinovăției, căința activă, repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune,

starea familială grea constituie circumstanțe ce au demonstrat că aplicarea art. 90 Cod

penal ar fi eficientă și ar asigura realizarea scopului pedepsei penale, fără a lăsa copilul

minor fără tată și părinții, fără unicul întreținător.

Mai mult, din declarațiile inculpatului și a martorilor, s-a stabilit că respectiva

infracțiune a fost comisă în stare de afect, datorită comportamentului obraznic și

amoral al victimei, care prin acțiunile sale a fost la un pas de a produce un accident

rutier, chiar victima recunoscând faptul că conducea automobilul în timp ce se uita în

3

telefon pentru a prelua noi comenzi.

Faptul că inculpatul nu a solicitat examinarea cauzei penale pe baza probelor

administrate la faza de urmărire penală în procedură simplificată, precum a reținut

eronat instanța de apel, nu putea fi echivalat cu lipsa căinței și un comportament de rea-

credință al inculpatului. Inculpatul a recunoscut vinovăția, iar căința activă putea fi

manifestată în diferite forme, or legea penală nu prevede o anumită formă de exercitare

a acesteia, iar solicitarea examinării cauzei în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală este un drept, nu și o obligație.

În drept, recursul, este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi

admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanțelor de fond și de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația inculpatului.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul Penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel au

comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) și (4) Cod de procedură penală,

sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art.

325 Cod de procedură penală, judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai

în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1), 2) Cod

de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă

descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului. În corespundere cu art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră

calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute

de norma penală.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală. Sentința

se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să

aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte (Hotărârea

Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței, instanța de fond (pct. 1., 2. din decizie):

a) constatând în descriptiv că: „vina inculpatului este dovedită și acțiunile lui urmează

a fi calificate în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, ca huliganismul agravat, săvârșit cu aplicarea sau

cu încercarea aplicării armei sau a altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau

sănătății”, nu a judecat cauza în limita și în raport cu circumstanțele concrete de fapt și

4

de drept invocate în rechizitoriu;

Astfel, nu s-a pronunțat sub nicio formă asupra calificativelor imputate prin

rechizitoriu - încalcarea grosolană a ordinii publice… care, prin conținutul lor, se

deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită.

În același timp, prin dispozitiv a condamnat inculpatul, divergent și neclar, pe

art. 287 alin. (3) lit. a) Cod penal – normă inexistentă, deoarece acest aliniat nu conține

litere;

b) încadrând acțiunile inculpatului pe art. 287 alin. (3) Cod penal și conform

calificativelor - ...săvârșit cu aplicarea sau cu încercarea aplicării armei…, a depășit

limitele învinuirii formulate, ori asemenea circumstanțe în fapt și în drept nu au fost

imputate ultimului prin rechizitoriu;

Prin urmare, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

În al doilea rând, conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Potrivit art. 419 Cod de procedură

penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor

generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță. Conform art. 61 și 75 Cod

penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. În

corespundere cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se

pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită

ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări, Chestiunile de drept pe

care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual

și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor

legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi

desființată, cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu

privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece,

conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) indicând că: „instanța de fond a verificat complet sub toate aspectele și în

mod obiectiv circumstanțele cauzei...”, nu a reacționat în modul prevăzut de lege

asupra erorilor de drept comise de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le

întocmai, menținând parțial o sentință nemotivată și neîntemeiată legal;

b) a indicat inițial în descriptiv că: „…instanța de fond a dat probelor administrate în

faza de urmărire penală, acceptate de inculpat, o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării

lor…”, apoi s-a contrazis statuând sumar că: „inculpatul nu s-a căit de cele comise, a

recunoscut fapta parțial, nu a solicitat examinarea cauzei penale pe baza probelor administrate la

faza de urmărire penală în procedură simplificată art. 3641 Cod de procedură penală…”.

5

Mai mult, conform art. 66 alin. (2) pct. 2) și 8) Cod de procedură penală,

inculpatul are dreptul de a tăcea și a nu mărturisi împotriva sa, să facă declarații sau să

refuze de a le face, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi

nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca

mijloace de probă împotriva sa. Potrivit art. 103 alin. (3), 104 alin. (2) Cod de procedură

penală, inculpatul nu poate fi forțat să mărturisească împotriva sau să-și recunoască

vinovăția și nu poate fi tras la răspundere pentru refuzul de a face astfel de declarații.

Conform art. 3641 alin. (1) Cod de procedură penală, până la începerea cercetării

judecătorești, inculpatul poate declara, personal prin înscris autentic, că recunoaște

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și solicită ca judecata să se facă pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală. În cadrul ședinței preliminare sau

pînă la începerea cercetării judecătorești, instanța îl întreabă pe inculpat dacă solicită

ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care

le cunoaște și asupra cărora nu are obiecții.

Prin urmare, argumentele instanței, în vederea individualizării pedepsei și

excluderii prevederilor art. 90 Cod penal, că: „...inculpatul nu s-a căit de cele comise, a

recunoscut fapta parțial, nu a solicitat examinarea cauzei penale pe baza probelor administrate la

faza de urmărire penală în procedură simplificată art. 3641 Cod de procedură penală…” sunt

absolut neîntemeiate.

Ori, aceste circumstanțe constituie un drept legal al inculpatului și nu face parte

din categoria celor agravante, prevăzute în art. 77 Cod penal.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat cauza

penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind motive legale pe

care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, că s-

au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, și că recursul de pe rol

este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de

apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct.

6) și 10) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs,

se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei contestate, și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea,

să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

Dat fiind, că unicul temei legal pentru deținerea în arest a inculpatului -

executarea pedepsei cu închisoare, v-a înceta de drept odată cu casarea deciziei

contestate, acesta revenind la statutul de inculpat condamnat prin sentința instanței de

fond cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate conform art. 90 Cod

penal (pct. 1. din decizie), ultimul urmează a fi eliberat din Penitenciar, dacă nu execută

alte hotărâri judecătorești.

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

6

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de partea vătămată Bugrov Serghei și de

avocatul Borislav Babenco, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 18 mai 2021 în privința inculpatului Palagniuc Iurie xxxx și dispune

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Palagniuc Iurie xxxx urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința

acestuia nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu execută

pedeapsa penală în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 08

octombrie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

Iurie Bejenaru

7

8