1ra-813/2021 — art. 264/1 alin.4 CP

1ra-813/2021 — art. 264/1 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.1ra-813/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

07 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Toma Nadejda,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție UTA Găgăuzia, Sîrbu Lilia, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 21 octombrie 2020, în cauza penală în privința

lui

Stănilă Denis xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 19.02.2020 - 27.05.2020;

Instanța de apel: 27.05.2020 - 21.10.2020;

Instanța de recurs: 25.01.2021 - 07.07.2021.

A C O N S T A T A T:

administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură

penală, Stănilă Denis a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641

alin.(4) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe termen 4 luni, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

decembrie 2019, aproximativ la ora 22:32, ne deținând permis de conducere, fiind în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat, conducea automobilul de model Opel Vectra cu numărul

de înmatriculare xxxx, pe str. Mihai Eminescu din or. Leova, fiind stopat pentru verificarea

actelor de către colaboratorii Inspectoratului Național de Patrulare. În procesul verificării

actelor, Stănilă Denis prezenta semne evidente că se află în stare de ebrietate. Întru confirmarea

și aprecierea gradului stării de ebrietate, conducătorului auto i-a fost propus prelevarea

probelor de aer cu alcooltestul „Drager”, pentru stabilirea gradului stării de ebrietate, la care

conducătorul auto Stănilă Denis a refuzat trecerea testării cu rea voință, fapt consemnat în

procesul-verbal de constatare a infracțiunii din 22 decembrie 2019.

Acțiunile lui Stănilă Denis, au fost încadrate în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, refuzul

conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, în vederea stabilirii stării

de ebrietate și a naturii ei, săvârșite de către o persoană care nu deține permis de conducere.

3.1. Procurorul, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Stănilă Denis să-i fie

1

stabilită pedeapsa în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de

8 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport, iar conform art.85 alin.(1) Cod penal, să-i fie cumulată parțial pedeapsa

stabilită prin sentința Judecătoriei Leova din 28 aprilie 2015, stabilind pedeapsa definitivă sub

formă de închisoare pe un termen de 4 ani 3 luni închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis,

În motivarea apelului a invocat, că instanța de fond la individualizarea pedepsei a omis

că inculpatul Stănilă Denis fiind în termen de probă stabilit prin sentința Judecătoriei Leova

din 28 aprilie 2015, a comis o nouă infracțiune, iar pedeapsa aplicată de prima instanță, nu va

contribui la realizarea scopului pedepsei penale și anume corectarea și reeducarea persoanei

care a comis infracțiunea dată, precum și curmarea și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În contextul enunțat, a considerat că instanța eronat a interpretat prevederile art.85

alin.(1) din Codul penal, privind cumularea parțială a sentințelor și stabilirii unei pedepse mai

aspre, invocând că, potrivit art.90 alin.(10) Cod penal, în cazul în care cel condamnat cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei săvârșește în perioada de probațiune sau, după

caz, termenul de probă o nouă infracțiune intenționată, instanța de judecată îi stabilește o

pedeapsă în condițiile art.85 Cod penal, dacă, după caz, nu sânt aplicabile prevederile art.90

alin.(11) Cod penal. Potrivit alin.(11) al aceluiași articol, în cazul în care cel condamnat cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei săvârșește în perioada de probațiune sau, după

caz, termenul de probă o infracțiune din imprudență sau o infracțiune intenționată mai puțin

gravă, problema anulării sau menținerii condamnării cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei se soluționează de către instanța de judecată, la propunerea organului care exercită

supravegherea asupra comportamentului celor condamnați cu suspendarea executării pedepsei.

Acuzatorul consideră că pedeapsa aplicată de prima instanță, nu va contribui la

realizarea scopului pedepsei penale și anume corectarea și reeducarea persoanei care a comis

infracțiunea dată, precum și curmarea și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

3.2. Avocatul Șcheau Igor în numele inculpatului, a contestat sentința cu apel, solicitând

casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei inculpatului, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care lui Stănilă Denis, să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității.

În motivarea apelului a indicat, că pedeapsa aplicată lui Stănilă Denis este prea aspră,

întrucât inculpatul și-a recunoscut vina și s-a căit sincer de cele săvârșite.

Astfel, consideră apărarea că inculpatului Stănilă Denis urmează să-i fie stabilită o

pedeapsă neprivativă de libertate, reieșind din circumstanțele menționate.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței primei instanțe, fără

modificări.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, în urma cercetării

suplimentare a probelor administrate de prima instanță, apreciindu-le din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor, călăuzindu-se de propria convingere, instanța de apel a conchis că prima

instanță a stabilit corect starea de fapt, iar acțiunile inculpatului Stănilă Denis just au fost

încadrate în dispoziția art.2641 alin.(4) Cod penal.

Cu referire la pedeapsa stabilită inculpatului Stănilă Denis, instanța de apel a notat că

sancțiunea art.2641 alin.(4) Cod penal prevede pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 1 an.

Conform art.16 Cod penal, infracțiunea săvârșită de Stănilă Denis, se atribuie la

categoria infracțiunilor ușoare.

2

Cuantumul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește având în

vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare psihică, situația

materială, familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul

inculpatului până sau după săvârșirea infracțiunii.

Pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât

inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii

unor fapte similare.

La caz, prima instanță nu a reținut în sarcina inculpatului careva circumstanțe atenuante,

iar în calitate de circumstanțe agravante instanța de a stabilit comiterea infracțiunii de către o

persoană care anterior a comis infracțiuni.

Astfel, instanța de apel a relatat că la numirea pedepsei inculpatului Stănilă Denis,

instanța de fond a respectat prevederile art.art.6, 7, 61, 75 – 78 din Codul penal, a ținut cont de

faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit

prevederile art.3641 alin.(4) Cod penal, s-a căit sincer de cele comise, astfel corect a considerat

necesar aplicarea în privința acestuia a unei pedepsei penale sub formă de închisoare, care este

echitabilă în raport cu fapta comisă.

Subsecvent, instanța de apel a remarcat, că prima instanță corect a ajuns la concluzia că

prevederile art.85 Cod penal nu pot fi aplicate la caz, or, după cum reiese din materialele

dosarului conform informației eliberate de Biroul de Probațiune Leova nr. 354 din 18 mai

2020, Stănilă Denis la data de 14 mai 2020 a fost exclus de la evidență în legătură cu expirarea

termenului de probațiune (f.d.98).

La fel, instanța de apel a respins alegațiile procurorului potrivit cărora pedeapsa aplicată

inculpatului Stănilă Denis este prea blândă, or, practica judiciară demonstrează că, o pedeapsă

prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere

în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

Mai mult, instanța de apel a constatat că în cererea de apel procurorul nu a indicat

concret în ce mod pedeapsa sub formă de închisoare cu executare reală în raport cu gravitatea

infracțiunii și circumstanțele în care a fost săvârșită, ar putea contribui la reeducarea

inculpatului Stănilă Denis.

Așadar, instanța de apel efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a

personalității inculpatului, a conchis că pedeapsa stabilită de prima instanță este motivată,

individualizată și aplicată în acord cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum

și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

prin care, invocând prevederile art.427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea parțială a deciziei instanței de apel în partea ce ține de individualizarea

pedepsei penale, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet de

judecată.

În motivarea cererii de recurs, procurorul a menționat că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și s-a aplicat o pedeapsă individualizată contrar

prevederilor legale.

Consideră că, instanțele de fond la individualizarea pedepsei au omis că inculpatul

Stănilă Denis fiind în termenul de probă stabilit prin sentința Judecătoriei Leova din 28 aprilie

2015, a comis o nouă infracțiuni. Aceste circumstanțe relevă faptul că unica și indiscutabilă

metodă de reeducare și corijare, este condamnarea inculpatului, cu aplicarea prevederilor art.85

Cod penal, or, argumentele invocate la adoptarea soluției prin care instanțele invocă că

pedeapsa nu trebuie să implice o suferință pe măsură de a-și atinge scopul, sunt neîntemeiate,

3

devreme ce inculpatul Stănilă Denis, fiind deja în conflict cu legea, nu a îndreptățit încrederea

care i-a fost acordată, nu și-a revizuit atitudinea față de valorile sociale și comportamentul lui

față de membrii societății.

inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsite de temeiuri legale.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar

în cazurile stipulate în textul normei vizate.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau

procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Reieșind din conținutul cererii de recurs, Colegiul penal atestă, că acuzatorul de stat

invocă în calitate de temeiuri pentru casarea deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6),

10) Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile,

când: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau când 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Având în vedere argumentele recursului, Colegiul penal conchide că, acuzatorul de stat

critică decizia instanței de apel dintr-un singur considerent și anume - din motivul că, în opinia

sa, instanța de apel greșit a menținut sentința în partea stabilirii în privința inculpatului.

Raportând însă argumentele invocate la circumstanțele speței, Colegiul penal relevă, că

aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilită presupusa

eroare de drept invocată de recurent.

Reieșind din partea descriptivă a deciziei contestate, Colegiul penal atestă că instanțele

de fond au constatat și au apreciat corect circumstanțele de fapt și de drept la stabilirea pedepsei

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, ținând cont de prevederile art.art.61, 75-77, 84, 87 Cod penal

și art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

Conform art.7 Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală.

Potrivit prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și, respectiv, are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

În conformitate cu art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului

cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

4

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Astfel, analizând în ansamblu totalitatea probelor administrate și cercetate în cadrul

întregului proces penal, Colegiul penal consideră că instanțele de fond corect au conchis că,

vinovăția inculpatului Stănilă Denis este pe deplin dovedită și acțiunile lui just au fost încadrate

în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, care prevede pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 1 an.

Totodată, reieșind din prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, instanța de

apel corect a reținut opinia primei instanțe privind stabilirea unor noi limite de pedeapsă

aplicabile în privința inculpatului, în baza cărora i-a fost stabilită inculpatului Stănilă Denis,

pentru infracțiunea comisă, pedeapsa penală sub formă de închisoare, care este echitabilă în

raport cu fapta comisă.

În practica judiciară constantă a fost statuat, că prin sintagma „limitelor de pedeapsă

prevăzută de lege” legiuitorul a avut în vedere că pedeapsa, în cazul în care este închisoarea,

se reduce cu o treime din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, stabilindu-se noi

limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei inculpatului.

Prin urmare, Colegiul penal atestă, că instanța de apel corect a stabilit măsura și

mărimea pedepsei în privința inculpatului, la aprecierea căreia a luat în considerație, că Stănilă

Denis și-a recunoscut vina și se căiește sincer de cele comise, a solicitat examinarea cauzei în

procedură simplificată în ordinea prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală.

Subsecvent, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai

blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai

aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește

numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina

libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

În privința dezacordului procurorului precum că instanțele de fond la individualizarea

pedepsei au omis că inculpatul Stănilă Denis fiind în termen de probă stabilit prin sentința

Judecătoriei Leova din 28 aprilie 2015, a comis o nouă infracțiuni, or, această circumstanțe

relevă faptul că unica și indiscutabilă metodă de reeducare și corijare, este condamnarea

inculpatului, cu aplicarea prevederilor art.85 Cod penal, Colegiul penal menționează, că

instanțele de fond corect au ajuns la concluzia că prevederile art.85 Cod penal nu pot fi aplicate

la caz, or, după cum reiese din materialele dosarului conform informației eliberate de Biroul

de Probațiune Leova nr. 354 din 18 mai 2020, Stănilă Denis la data de 14 mai 2020 a fost

exclus de la evidența Biroului de Probațiune Leova în legătură cu expirarea termenului de

probațiune (f.d.98).

Ca urmare, instanța de recurs menționează că, circumstanțele la care face referire

acuzarea în cererea de recurs au fost luate în considerație la aplicarea pedepsei de către

instanțele de fond, care au ținut cont de faptul că inculpatul Stănilă Denis a recunoscut

vinovăția, se căiește sincer și a solicitat ca judecarea cauzei să fie înfăptuită conform procedurii

5

prevăzute de art.3641 Cod de procedură penală, dar și de faptul că la caz au fost stabilite

circumstanțe care agravează răspunderea inculpatului și anume săvârșirea infracțiunii de către

o persoană care anterior a fost condamnată, și că în privința acestuia, lipsesc careva temeiuri

pentru aplicarea prevederilor art.85 Cod penal.

Relevant, la caz, Colegiul penal constată și faptul, că temeiurile invocate de către

recurent, precum și argumentele acestuia au constituit obiect de examinare la judecarea cauzei

în instanța de apel, și asupra acestora instanța judecătorească s-a expus argumentat în hotărârea

pronunțată.

Subsidiar, Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai impune

o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția

dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în

mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu,

să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia

Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei).

În contextul celor expuse, Colegiul penal reține că, la stabilirea pedepsei inculpatului

Stănilă Denis, instanțele de fond nu a comis erori de drept, iar pedeapsa aplicată inculpatului

este una corectă, fiind apreciate corect circumstanțele de fapt și de drept în strictă conformitate

cu prevederile normelor de procedură penală și cu prescripțiile de drept material, ținând cont

de prevederile art.art.61, 75-78 Cod penal, astfel că la stabilirea acesteia au fost respectate

exigențele legii, iar argumentele recursului în acest sens sunt neîntemeiate.

Reieșind din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la examinarea

recursului declarat de către procuror, nu au fost stabilite careva erori de drept care ar condiționa

casarea deciziei contestate, impunându-se soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție UTA Găgăuzia, Sîrbu Lilia, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Comrat din 21 octombrie 2020, în cauza penală în privința inculpatului Stănilă Denis

xxxx, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 august 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Toma Nadejda

6