1ra-346/2021 — art.217 al.4 lit. b CP

1ra-346/2021 — art.217 al.4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-346/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Țurcan Anatolie, Timofti Vladimir, Cobzac Elena și Guzun Ion,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul

Zadorojnîi Andrei în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2020, în cauza penală în

privința lui

Dașchevici Roman xxx, născut la xxx,

originar și domiciliat xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 23.03.2018 – 30.05.2019;

Instanță de apel: 11.12.2019 - 09.06.2020;

Instanță de recurs: 22.10.2020 - 06.07.2021.

A C O N S T A T A T :

Dașchevici Roman a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.217 alin.(4)

lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau

exercita activitate legală de circulația drogurilor pe un termen de 3 ani.

În temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 3 ani. S-a pus în seama lui Dașchevici

Roman ca, în perioada de probațiune să nu schimbe domiciliul fără permisiunea

organelor competente.

Roman, în timp și circumstanțe nestabilite la moment de către organul de urmărire

penală, a intrat în posesia substanțelor psihotrope, pe care le păstra asupra sa în

scop de întrebuințare personală.

La data de 05.11.2017, ora 20:10, în urma efectuării cercetării la fața locului

la balconul apartamentului xxx, unde locuiește Dașchevici Roman, au fost

depistate și ridicate: un fragment de butelie din polimer transparent, un fragment de

folie din staniol cu depuneri și un pachețel improvizat ce conținea în interior o

masă vegetală uscată și mărunțită de culoare verde-cafenie.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.34/12/1-R-6615 din

26.12.2017, în masa vegetală uscată și mărunțită de culoare verde-cafenie (0,330 g)

și pe suprafața internă a fragmentului de butelie din polimer (0.012g), ridicate la

1

data 05.11.2017 în rezultatul efectuării cercetării la fața locului, a fost depistat

cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201 (methyl 2-(l-(5-fluropopentyl)-l H-

indazol-3-carboxamido)-3,3-dimethylbutanoate), care în Hotărârea Guvernului

Republicii Moldova nr. 1088 din 05.10.2004 cu privire la aprobarea tabelelor și

listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora, supuse

controlului, nu este inclus.

Conform informației furnizate de IMSP Dispensarul Republican de

Narcologie de comun cu Comitetul Permanent de Control asupra Drogurilor,

substanța MDMB (N)-2201 constituie analog al substanței AB-PINACA-CHIM,

care este inclusă în Tabelul nr. 1 substanțelor narcotice neutilizate în scopuri

medicale. Lista nr. 2, substanțele psihotrope, aprobată prin Hotărârea Guvernului

nr. 1088 din 05.10.2004.

Masa substanței psihotrope (AB-PINACA-CHM) - 0,330 grame, conform

Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, se atribuie la proporții deosebit de

mari.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului Dașchevici Roman

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(4) lit. b)

Cod penal, circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora

fără scop de înstrăinare potrivit indicilor: „păstrarea fără scop de înstrăinare a

drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, în proporții deosebit de mari".

sentința, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care în privința lui Dașchevici Roman

să fie dispusă achitarea din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, prima instanță abuziv și ilegal a

considerat, că toată masă vegetală uscată și mărunțită, precum și masa de pe

suprafața internă a fragmentului de butelie constituie cannabinoidul sintetic.

Pentru a clarifica situația cu modul de separare a substanțelor psihotrope din

masă vegetală uscată, ridicată la față locului, apărarea a solicitat audierea

specialistului Diana Jalbu, care a efectuat raportul de constatare.

A reținut că, prima instanță a respins audierea acesteia, motivând prin faptul

că Diana Jalbu nu mai lucrează la CTCEJ, iar adresa ei nu este cunoscută.

A reiterat prevederile art.87 alin.(l), (4) Cod de procedură penală, specialistul

este persoana chemată pentru a participa la efectuarea unei acțiuni procesuale în

cazurile prevăzute de prezentul cod, care nu este interesată în rezultatele

procesului penal.

A mai menționat că, organul de urmărire penală atunci, când a atras pe d-na

Jalbu Diana în calitate de specialist, era obligat să stabilească domiciliul ei și de a

asigura citarea ei pentru a îndeplini obligațiunile prescrise prin art.87 alin.(5) Cod

de procedură penală, indiferent de locul ei de serviciu la momentul judecării

cauzei.

A opinat că, din motivul neasigurării prezenței specialistului Jalbu Diana, nu

a fost posibil de a primi explicațiile specialistului referitor la problemele ce țin de

proporțiile substanței psihotrope cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201, de

diferența și proporții conținutului vegetal uscat și depunerilor sintetice, care

2

constituie substanța psihotropă, de modul de preparare a masei vegetale supuse

analizării, etc.

Neavând explicații și concretizări a specialistului, care a efectuat constatare

tehnico-științifică, nefiind expert sau cel puțin fără a poseda suficiente cunoștințe

și deprinderi speciale, prima instanță în mod greșit a egalat cu substanța psihotropă

toată masă vegetală, care include primordial, tutun.

Prin pct.32 a sentinței, prima instanță stabilește că, substanța constatată prin

raportul de expertiză chimică sus-menționat, și anume a substanței narcotice

(MDMB (N)-2201, analog al substanței AB-PINACA-CHM) cu masa totală de

0,342 g, constituie substanță narcotică în proporții deosebit de mari. Concluzia

instanței contravine chiar conținutului raportului citat, fiind calculată masa totală,

fără a aprecia volumul cannabinoidului propriu zis. Instanța consideră fără nici un

temei confirmat, că s-a constatat substanță narcotică (MDMB (N)-2201, analog al

substanței AB- PINACA-CHM), însă merge vorba despre substanță psihotropă

fără identificarea volumului ei.

Mai mult ca atât, apărarea a indicat că prin sentința contestată inculpatul a

fost condamnat pentru circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau

analogilor acestora fără scop de înstrăinare, după calificativul păstrării fără scop de

înstrăinare a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, în proporții

deosebit de mari, infracțiune prevăzută de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal.

A stabilit deosebirea descrierii faptei prin care inculpatul a fost condamnat de

conținutul învinuirii si rechizitoriului. Astfel, a constatat diferența între acuzarea și

condamnarea în ceia ce privește descrierea faptei, laturii obiective, locului,

timpului, modului săvârșirii acesteia.

Consideră că, sentința nu poate fi menținută, în condițiile când persoana este

pusă sub învinuirea formală, neclară și incertă.

a fost respins apelul, ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a reținut că, potrivit

art.art.321, 412 alin.(4) Cod de procedură penală, întru respectarea termenului

rezonabil la judecarea cauzei, s-a dispus judecarea apelului în absența inculpatului

Dașcevici R., interesele căruia sunt reprezentate de către avocat. În acest sens, a

mai notat că instanța judecă apelul, în numele inculpatului, astfel, întru

neagravarea situației în propriul apel, instanța nu poate dispune careva măsuri de

constrângere în privința lui Dașcevici Roman în vederea asigurării participării lui

în ședința de judecată.

Urmărirea penală și judecata în primă instanță s-au desfășurat în strictă

conformitate cu procedura prevăzută de lege și, respectiv, nu se constată încălcări

care atrag nulitatea probelor administrate și a actelor procedurale efectuate. Probele

prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței, fiind obținute legal, sânt

admisibile conform prevederilor art.95 Cod de procedură penală și sânt apreciate

conform prevederilor art.101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a conchis că, starea de fapt și de drept stabilită prin sentință

concordă cu probele administrate și apreciate de prima instanță.

Totodată, a enunțat că sentința cuprinde elementele definitorii condamnării

prevăzute de art.394 alin.(1), (2) Cod de procedură penală, astfel este descrisă fapta

3

criminală, considerată ca fiind dovedită, forma și gradul de vinovăție a inculpatului,

motivele și consecințele infracțiunii săvârșite, probele pe care se întemeiază

concluziile instanței de judecată și motivele pentru care sunt respinse argumentele

părții apărării.

De asemenea, instanța de apel a statuat că, în contextul evaluării activității

primei instanțe cu privire la aprecierea probelor administrate în cauză, nu există

temei pentru a da o nouă apreciere probelor respective, instanța de apel fiind

solidară cu concluziile cuprinse în sentință, dat fiind că sunt motivate temeinic și

legal, sub aspectul că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate este

dovedită prin probatoriul administrat în cadrul procesului penal.

În atare situație, a relevat că este corectă concluzia primei instanțe privind

calificarea infracțiunii prin determinarea și constatarea juridică a corespunderii

exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele

componenței de infracțiune prevăzute la art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal: circulația

ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora fără scop de înstrăinare,

după calificativul păstrării fără scop de înstrăinare a drogurilor, etnobotanicelor sau

analogilor acestora, în proporții deosebit de mari.

Instanța de apel a menționat că, versiunea inculpatului nu are acoperire

probatorie, ce se combate complet prin împrejurările stabilite și probele

administrate în cauză. Iar, nerecunoașterea vinovăției nu echivalează cu achitarea

inculpatului, de vreme ce probele prezentate în sprijinul învinuirii, cercetate și

apreciate în modul cuvenit, demonstrează cu certitudine participarea acestuia la

săvârșirea infracțiunii imputate.

Instanța de apel consideră că, motivele invocate în apel, sub aspectul

nevinovăției inculpatului, reprezintă opinia subiectivă a părții apărării.

În același context, instanța de apel a apreciat ca fiind nefondate argumentele

apelantului precum că în cauză, pentru a stabili modul de separare a substanțelor

psihotrope din masa vegetală uscată este nevoie expres de a audia specialistul Jalbu

Diana devreme ce, la materialul probator este inclus raportul de constatare tehnico

- științifică nr. 34/12/1-R-6615 din 26 decembrie 2017 în concluzia căruia este

specificat că MDMB(N)-2201 constituie analog al substanței AB-PINACA-CHM,

și, respectiv se referă la substanțele psihotrope.

Instanța de apel analizând conținutul raportului de constatare tehnico -

științifică nominalizat supra, a evidențiat că acesta este unul complet, concluziile

căruia sunt precise.

4.2. Instanța de apel consideră corectă soluționată chestiunea privind

pedeapsa aplicată inculpatului, aceasta fiind în limitele legii. Astfel, a indicat că la

soluționarea chestiunii respective, prima instanță a acordat deplină eficiență

prevederilor art.art.7, 61, 75, 90 Cod penal, astfel pedeapsa penală este aplicată

inculpatului în limitele legii.

Instanța de apel a mai reținut că, în sentință se cuprind datele privind

persoana inculpatului și circumstanțele care influențează asupra pedepsei, fiind

luate în considerație gravitatea infracțiunii săvârșite, care, potrivit art.16 alin.(4)

Cod penal fac parte din categoria celor grave.

Instanța de apel subliniază că în speță, prima instanță motivat a stabilit

categoria și măsura de pedeapsă și în așa mod, corect a concluzionat că scopul

4

pedepsei se v-a obține prin aplicarea pedepsei cu închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de probațiune.

Subsidiar, instanța de apel a remarcat că temei pentru aplicarea unei pedepse

mai blânde decât cea prevăzută de lege nu se constată.

În final, instanța de apel a indicat că în afară de temeiurile invocate și

cererile formulate de apelant, examinând aspectele de fapt și de drept ale cauzei,

conform cerințelor din art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța apreciază

că nu există alte temeiuri de a interveni în sentință.

8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, contestă cu recurs ordinar decizia și

solicită casarea acesteia, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Dașchevici

Roman să fie achitat, din motiv că nu sunt întrunite elementele infracțiunii.

În motivarea cerințelor sale apărarea invocă că, în materialele cauzei nu este

confirmarea citării legale a inculpatului Dașchevici Roman, iar instanța de apel

nejustificat a dispus examinarea cauzei în lipsa lui. Consideră, că prin această

eroare inculpatului i-a fost încălcat dreptul de apărare, accesul liber la justiție,

dreptul la un recurs efectiv. Constată că, decizia instanței este afectată de

încălcările menționate.

Menționează că, inculpat Dașchevici Roman a rămas "neauzit", or, instanța

de apel nu a examinat argumentele invocate de el prin intermediul apărătorului

care a depus apel. Instanța de apel nu a motivat în modul cuvenit soluția de

respingere a solicitărilor apelantului, dar a verificat aspectele cu care inculpatul din

start a fost de acord și nu le-a contestat. Mai mult ca atât, invocă că în ședința

instanței de apel, inculpatul Dașchevici Roman nu a participat, neavând posibilitate

de a-și formula poziția, de a prezenta probe în motivarea apelului.

Relatează că, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția de a recunoaște pe Dașchevici Roman vinovat în baza normei incriminate.

Acțiunile lui nu sunt analizate prin prisma acestei norme și nu întrunește

elementele constitutive a componenței de infracțiune.

A mai notat că, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca

urmare a efectuării cercetării judecătorești, trebuia să se expună argumentat în

hotărârea adoptată, inter alia, asupra tuturor capetelor de cerere menționate de

apelanți, această obligație a instanței fiind prevăzută în dispoziția art.414 alin.(3)

Cod de procedură penală. Or, decizia instanței de apel, conform art.417 Cod de

procedură penală, trebuie să cuprindă fapta constatată de prima instanță și

conținutul dispozitivului sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept

care au dus după caz, la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date. Ne pronunțarea asupra tuturor motivelor invocate în cererile de apel

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului.

Din aceste considerente, conchide că Dașchevici Roman urmează să fie

achitat cu încetarea procesului penal din motiv, că fapta nu întrunește semnele

constitutive ale componenței de infracțiune.

De asemenea, reține că, instanța de apel nu a respectat prevederile art.100

alin.(4) Cod de procedură penală, care prevăd că toate probele administrate în

cauza penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv. Verificarea

5

probelor constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe,

administrarea de noi probe și verificarea sursei din care probele provin, în

conformitate cu prevederile legislației, prin procedee probatorii respective, iar

conform prevederilor art.101 Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să

fie apreciată din pune de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității

ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Totodată, invocă faptul că, instanța de apel a constatat confuz, neclar și

absolut divergent circumstanțele de fapt, probele administrate nu coroborează între

ele, nu se descrie fapta pretins comisă, nu se indică locul, timpul, modul săvârșirii

faptelor pretins criminale, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele

pretinsei infracțiunii, sentința nu cuprinde semnele constitutive a încadrării juridice

a acțiunilor pretinse a inculpatei, nici nu se analizează încadrarea formulată în actul

de învinuire.

În așa mod, consideră că instanțele de fond au încălcat grav principiul

prezumției nevinovăției, prevăzut la art.8 Cod de procedură penală și principiul

contradictorialității în procesul penal prevăzut la art.24 Cod de procedură penală,

precum și dreptul inculpatului prevăzut la art.6 § 1 și art.6 § 2 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, ceia

ce constituie un viciu fundamental în cadrul procedurii instanței de fond care a

afectat hotărârea atacată.

În final, a concluzionat că obligațiunea constituțională de a înfăptui justiția

în stat a rămas neîndeplinită, apelurile declarate au fost examinate pur formal,

tendențios și unilateral, nu s-a clarificat care circumstanțe sunt relevante pentru

prezenta cauză, s-a adoptat o soluție neargumentată la modul cuvenit, în legătură

cu ce hotărârile atacate urmează a fi casate.

pentru inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În motivarea poziției, acuzarea a notat că soluția pronunțată asupra apelului

declarat cuprinde verificarea probelor administrate în ședința instanței de fond

precum și analiza juridico-penală a componenței de infracțiune prevăzută de

art.217 alin.(4) Cod penal, fapt ce a făcut posibil a constata corespunderea exactă

între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței de infracțiune

incriminate lui Dașchevici Roman. În aceeași ordine de idei, instanța de apel nu a

identificat careva circumstanțe de natură să vicieze probele aduse în sensul

susținerii acuzării, iar deficiențele în expunerea textului învinuirii la care se referă

recurentul, nu sânt apte de a garanta o răsturnare de situație în favoarea opiniei

părții apărării despre nevinovăția lui Dașchevici Roman.

De asemenea, consideră că nu este întemeiat nici motivul invocat de apărător

despre încălcarea dreptului inculpatului de a fi prezent la judecarea cauzei sale.

Sub acest aspect a reținut că, pentru ședința de judecată în instanța de apel

din 19.03.2020, inculpatul a fost citat în modul prevăzut de lege, la materialele

dosarului fiind anexată citația cu aviz de recepție din 10.01.2020 (f.d.158). În

legătură cu situația pandemică din țară, ședința de judecată nu a avut loc, despre

care fapt părțile au fost informate (f.d.162), fiind citate repetat pentru data de

09.06.2020 prin citația pe numele avocatului Zadorojnîi Andrei (f.d.164) și citația

pe numele lui Dașchevi Roman, care, însă conform adeverinței de recepție nu a

6

fost reclamată (f.d.165) .

Explică că, faptul neridicării citației de la Oficiul poștal, în condițiile în care

cet. Dașchevici Roman asistat de avocatul său cunoștea despre examinarea cauzei

sale în instanța de apel, permite a conchide asupra lipsei de diligentă din partea

inculpatului de a fi prezent și activ în propriul proces penal. În aceeași ordine de

idei, instanța de apel a avut toate temeiurile a prezuma o comunicare eficientă,

constructivă și orientată spre rezultat între avocat și clientul său, comunicare, care

ar fi trebuit în mod firesc fie să asigure prezența inculpatului la ședința de judecată,

fie să informeze instanța despre circumstanțele ce împiedică inculpatul să participe

la judecată.

Prin urmare, acest motiv, în circumstanțele concrete ale cauzei, partea

acuzării îl consideră ca fiind nefondat, instanța având posibilitatea examinării

cauzei în lipsa părții legal citate.

concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a hotărârii

contestate, din următoarele considerente.

Potrivit art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În corespundere cu art.384 alin.(3) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) și (5) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

În conformitate cu art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluție.

După cum rezultă din materialele cauzei, recurenții invocă drept temei

pentru declararea recursului prevederile art.427 alin.(1) pct.5), 6) și 8) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

în cazurile când: (5) cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea

legală a inculpatului care, legal citat, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a

înștiința instanța despre această imposibilitate când; (6) hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii; (8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a

pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care

condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a

acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde.

Examinând argumentele expuse în recursul ordinar declarat prin prisma

temeiurilor de casare invocate de apărare, Colegiul penal constată că acestea și-au

găsit confirmare în speța dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a

fi desființată, din considerentele ce urmează.

7

Potrivit prevederilorart.6 din Convenție, care garantează dreptul persoanei

acuzate de a participa în mod efectiv la procesul său penal. Acesta include, inter

alia, nu doar dreptul de a fi prezent, ci și dreptul de a asculta și de a urmări

procesul. Acest drept face parte din esența conceptului procedurii contradictorii și

poate fi dedus din garanțiile prevăzute de articolul 6 § 3 - „să se apere el însuși",

„să întrebe sau să solicite audierea martorilor" și „să fie asistat în mod gratuit de un

interpret, dacă nu înțelege sau nu vorbește limba folosită la audiere".

Pe lângă cele consemnate, este necesar de a face o precizare substanțială, și

anume că, după investirea instanței cu soluționarea în fond a cauzei, părților

trebuie să le fie asigurate toate garanțiile unui proces echitabil, prin urmare dacă

apelul constituie o continuare a judecării fondului cauzei, acestea sunt valabile și

pentru instanța dată.

În conformitate cu art.412 alin.(3) Cod de procedură penală, judecarea

apelului se face cu citarea părților și înmânarea copiilor de pe apel.

Potrivit art.236 alin.(2) Cod de procedură penală, citarea se va face în așa fel

ca persoanei chemate să i se înmâneze citația cu cel puțin 5 zile înainte de data

când ea trebuie să se prezinte conform citației în fața organului respectiv.

În corespundere cu art.242 alin.(1) Cod de procedură penală, dovada de

primire a citației trebuie să cuprindă numărul dosarului penal, denumirea organului

de urmărire penală sau a instanței care a emis citația, numele, prenumele și

calitatea procesuală a persoanei citate, precum și data pentru care este citată.

Dovada de primire trebuie să cuprindă, de asemenea, data înmânării citației,

numele, prenumele, calitatea și semnătura celui ce înmânează citația, certificarea

de către acesta a identității și a semnăturii persoanei căreia i s -a înmânat citație,

precum și indicarea calității acesteia.

Conform jurisprudenței naționale, judecarea apelului se face cu citarea

inculpatului, căruia trebuie să i se înmâneze o citație, iar adeverința cu indicația

datei primirii se restituie instanței de judecată. Lipsa adeverinței sau neînștiințarea

instanței de către inculpat despre imposibilitatea de a se prezenta constituie temei

pentru stabilirea altui termen de judecată. Situația când lipsește dovada de

înmânare a citației, primirea căreia inculpatul o contestă, constituie citarea ilegală a

acestuia, cât și un motiv de casare a hotărârii judecătorești.

Din conținutul art.321 Cod de procedură penală, (1) Judecarea cauzei în

primă instanță și în instanța de apel are loc cu participarea inculpatului, cu excepția

cazurilor prevăzute de prezentul articol.

(2) Judecarea cauzei în lipsa inculpatului poate avea loc în cazul:

1) când inculpatul se ascunde de la prezentarea în instanță;

2) când inculpatul, fiind în stare de arest, refuză să fie adus în instanță pentru

judecarea cauzei și refuzul lui este confirmat și de apărătorul lui sau de

administrația locului de detenție a acestuia;

3) examinării unor cauze privitor la săvârșirea unor infracțiuni ușoare când

inculpatul solicită judecarea cauzei în lipsa sa.

(4) În caz de neprezentare a inculpatului în instanță, judecarea cauzei se

amână, cu excepția cazurilor enumerate.

Aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii nu au fost respectate de către

instanța de apel.

8

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că potrivit materialelor cauzei, instanța

de apel a citat (f.d.158) inculpatul Dașchevi Roman la ședința de judecată

preconizată pentru data de 19 martie 2020, însă, în legătură cu situația pandemică

din țară, ședința de judecată a fost amânată. Iar, din textul certificatului nr.1ra-

2314/19 (f.d.162) se reține că instanța de apel și-a asumat obligați de a informa

suplimentar părțile despre dara și ora următoarei ședințe de judecată.

În consecință, inculpatul a fost citat repetat pentru data de 09.06.2020, care,

însă conform adeverinței de pe avizele de recepție, au fost indicate mențiunile

„nereclamat"(f.d.165).

Astfel, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată a instanței de apel

din 09 iunie 2020 (f.d.166-169) instanța de apel, verificând prezența participanților

la proces, a stabilit că inculpatul nu s-a prezentat la ședința de judecată stabilită,

menționând în acest sens, „A considera posibilă examinarea cauzei în lipsa

inculpatului Dașcevici Roman fiind citat legal”.

Subsecvent, instanța de recurs evidențiază argumentele instanței de apel

privind examinarea cauzei în lipsa inculpatului ,,întru respectarea termenului

rezonabil la judecarea cauzei, s-a dispus judecarea apelului în absența inculpatului

Dașcevici Roman, interesele căruia sunt reprezentate de către avocat ... , întru

neagravarea situației în propriul apel, instanța nu poate dispune careva măsuri de

constrângere în privința lui Dașcevici Roman în vederea asigurării participării lui

în ședința de judecată”.

La caz, Colegiul penal subliniază că instanța de apel fără a dispune aducerea

silită și anunțarea în căutare, prin încheiere protocolară a considerat posibilă

continuarea examinării cauzei în absența inculpatului, în privință căruia nu

dispunea de confirmarea citării legale.

Raportând circumstanțele nominalizate la normele de drept expuse supra,

Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel, dispunând examinarea cauzei în

lipsa inculpatului, nu a dispus de probe verosimile că inculpatul Dașcevici Roman

a renunțat în mod expres la exercitarea dreptului său de a apărea în fața instanței și

de a se apăra personal, precum și se sustrage de la judecarea cauzei în ordine de

apel, or în acest sens nu au fost prezentate probe incontestabile în privința

întreprinderii unor măsuri necesare cu privire la prezentarea inculpatului în

instanță.

În aceste condiții, instanța de recurs, reține că instanța de apel derogând de la

prevederile menționate supra, nu a întreprins toate măsurile posibile în vederea

asigurării prezenței inculpatului în ședința de judecată a instanței de apel, fapt ce a

dus la lezarea drepturilor inculpatului Dașcevici Roman la un proces echitabil, sub

aspectul că acesta a fost lipsit de dreptul de a participa în apel, de a se pronunța

asupra apelului personal.

Pe de altă parte, Colegiul penal lărgit, reținând prevederile art.art.100

alin.(4), 101 alin.(1)-(4) Cod de procedură penală, remarcă că, verificarea probelor

este o activitate a instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul

corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte

probe, verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor

9

probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care

au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale

prevăzute de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a

conținutului probei, a coroborării lor.

Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera probele, dar și de a

expune esența acestora și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu

confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe

sunt admise, iar altele respinse.

În acest context se menționează că, instanța de apel urma să dezvăluie

concluzia sa și să își expună punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în

sprijinul învinuirii și apărării, fapt ce pe caz nu a avut loc, fiind înfăptuită o

apreciere formală de ordin general a circumstanțelor cauzei penale, lăsând fără

justă apreciere probatoriul administrat pe cauză.

Astfel, concluziile instanței de apel formulate mai sus poartă un caracter

generic asupra operațiunii de cercetare și verificare a probelor, iar așa cum

examinarea probelor constituie elementul-cheie la pronunțarea unei hotărâri

corecte și legale, lăsarea fără apreciere și aprecierea abstractă a acestora duce la

pronunțarea unei hotărâri incomplete, neîntemeiate și cu o doză sporită de

incertitudine asupra calității efectuării actului de justiție.

Or, potrivit prescripțiilor art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond.

Revenind la cauza supusă judecării, instanța de recurs evidențiază că instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul apărării cu referire la

contestarea proporțiilor substanței narcotice reținute de către prima instanță, în

pofida faptului că, în cadrul ședinței instanței de apel a fost respins demersul

apărării privind audierea expertului (f.d.167).

Suplimentar, instanța de recurs ține să menționeze că, motivarea hotărârii

judecătorești trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, întrucât, pe de o

parte, este indispensabil necesară pentru controlul exercitat de jurisdicția ierarhic

superioară, iar pe de altă parte, constituie, pentru părțile litigante, o garanție

împotriva arbitrariului, furnizându-le dovada că cererile și mijloacele lor de apărare

au fost riguros analizate.

Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției inerent

oricărui act jurisdicțional, iar hotărârea judecătorească este rezultatul unui proces

logic de analiză științifică a pretențiilor deduse judecății, dispozițiilor legale

incidente și probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, urmare a

unui raționament logic-juridic care se reflectă în motivarea acesteia.

Conform jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile aplicării art.6 al

Convenției, o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul

procesului penal, oferă posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în

cadrul căilor de atac și posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere de

apel sau recurs (Suominen c. Finlandei (2003) § 37, Kuznetsov și alții c. Rusiei

10

(2007) § 85).

Generalizând cele expuse, Colegiul penal reamintește că dreptul la un proces

echitabil, garantat de art. 6 § 1 din Convenție, include printre altele dreptul părților

de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât

Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci

drepturi concrete și efective (hotărârea CtEDO Artico vs Italia (1980) § 33), acest

drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real

„ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată.

Altfel spus, art.6 CEDO implică mai ales în sarcina „instanței" obligația de a

proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de

probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (hotărârea CtEDO Van de

Hurk vs Olanda (1994) § 59).

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a

soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală,

să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă

probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile art.art.93, 95, 101 Cod

de procedură penală, în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre

legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de

procedură penală, precum și să cerceteze minuțios aspectele învinuirii înaintate, să

analizeze versiunea privind prezența sau lipsa în acțiunile inculpaților a infracțiunii

incriminate, argumentând clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de

motivele expuse în pct.7 al prezentei decizii.

penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Zadorojnîi Andrei în numele

inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

09 iunie 2020, în cauza penală în privința lui Dașchevici Roman xxx și dispune

rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia pronunțată motivat la 19 august 2021.

Președinte /semnătura/ Toma Nadejda

Judecători Țurcan Anatolie

Timofti Vladimir

Cobzac Elena

Guzun Ion

11