1ra-1280/21 — art. 172 alin. 3 lit. a CP

1ra-1280/21 — art. 172 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.1ra-1280/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către avocatul Anton Vasile și de către avocatul Cebotari Angela în numele

inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar penal al

Curții de Apel Bălți din 10 februarie 2021, în cauza penală în privința lui

Cristal Vasile XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în s. XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.08.2020 - 23.11.2020;

Instanța de apel: 23.12.2020 - 10.02.2021;

Instanța de recurs: 19.04.2021 - 14.07.2021

a c o n s t a t a t :

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Cristal Vasile fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.172 alin.(3) lit. a) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.art.70 alin.(3), 79

Cod penal, la 3 ani și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în centrul de

detenție pentru minori și tineret.

într-o zi din a doua decadă a lunii august 2019, urmărind scopul satisfacerii poftei

sexuale în formă perversă, în timpul însoțirii spre domiciliu din localitatea

XXXXX a copilului Surjicova Amelia, născută la XXXXX și cunoscând cu

certitudine despre vârsta ei de sub 14 ani, considerând că nu sunt observați de

nimeni, pe un drum din extravilanul localități, profitând de starea de neputință și

1

imposibilitatea acestei de a se apăra și a-și exprima voința în virtutea vârstei

fragede, i-a aplicat lovituri cu o vergea peste corp, mușcând-o de umăr și

depășindu-i rezistența, satisfăcându-și intenționat pofta sexuală în formă perversă

prin introducerea membrului viril în anusul copilului.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. XXXXX din XXXXX, la

minora Surjicova Amelia fusese depistate următoarele leziuni corporale: echimoze

la nivelul spatelui, membrelor superioare și inferioare, ce se califică ca vătămare

corporală neînsemnată. Ruptura recentă a anusului la cifra 7 (după cadranul

ceasornicului), cu hemoragii neînsemnate în regiunea rupturilor și a mucoasei

anusului, produse prin mecanismul de presiune și extindere cu un obiect

contondent, posibil la introducere în anus a penisului în stare de erecție, semn de

raport sexual anal forțat.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele

constitutive a infracțiunii prevăzute de art.172 alin.(3) lit. a) Cod penal.

contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia, cu aplicarea în privința

inculpatului a unei pedepse non-privative.

În motivarea cerințelor sale au invocat că, urmau a fi aplicate dispozițiile

art.art.231 și 79 Cod penal, cu stabilirea unei pedepse non-privative de libertate,

ținându-se cont de minoratul lui și responsabilitatea redusă la momentul comiteri

faptei, constatată prin raportul de expertiză judiciară nr. XXXXX din XXXXX,

considerând pedeapsa închisori a fi una prea aspră ce nu-și va atinge scopul

prevăzut de art.61 Cod penal de reeducare și prevenirea continuării activității

criminale.

3.1. Procurorul, a contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia în

partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Cristal Vasile, în baza art.172

alin.(3) lit. a) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa 6 ani și 8 luni închisoare, cu

executarea în centrul de detenție pentru minori și tineret.

februarie 2021, apelul comun a inculpatului cu reprezentantul legal al acestuia a

fost respins ca nefondat.

A fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința, în partea stabilirii

pedepsei și pronunțată în această parte o hotărâre nouă, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care lui Cristal Vasile, recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.172 alin.(3) lit. a) Cod penal, cu aplicare prevederilor

art.art.70 alin.(3), 79 alin.(1) Cod penal și art.3641 alin.(8) Cod de procedură

penală, i-a fost stabilită pedeapsa 5 ani închisoare, cu executarea în centrul de

detenție pentru minori și tineret.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, cercetând baza

2

probantă administrată pe caz și recunoscută de inculpat, cu includerea ei în

conținutul procesului verbal al ședinței de judecată, a concluzionat vinovăția

inculpatului în baza art.172 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Totodată, judecarea cauzei a avut loc în procedură simplificată, în baza

prevederilor art.3641 Cod de procedură penală. În instanța de fond inculpatul a

depus cereri prin care a solicitat judecarea cauzei sale în baza probelor administrate

în faza urmăririi penale, prin care recunoaște săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, cerere, care a fost acceptată de instanța de fond.

În contextul dat, instanța de apel a subliniat că, concluzionând temeinicia

sentinței în latura constatării faptei penale și încadrării juridice, a reținut caracterul

excesiv și neargumentat de blând a pedepsei aplicate inculpatului pentru comiterea

cu intenție a unei fapte excepțional de grave față de o persoană în vârstă de trei ani,

fără a ține cont de caracterul social periculos a acțiunilor comise de el și urmările

survenite, personalitatea lui și atârnarea față de cele săvârșite.

Instanța de apel a menționat că, deși instanța de fond corect a aplicat

normele dreptului penal la aspectele de fapt a cauzei, ținând cont de

responsabilitatea redusă a inculpatului, ce potrivit art.art.231 și 76 alin.(1) lit. d)

Cod penal, constituie o circumstanță atenuantă, ce permite prin aplicarea art.79

Cod penal coborârea pedepsei sub limita minimă, prevăzută de sancțiunea normei

imputate, totuși în opinia instanței de apel, pedeapsa aplicată de către instanță de

fond este una exagerat de blândă, ce nu corespunde pericolului social sporit a

faptei și urmărilor prejudiciabile survenite, nerestabilind echilibrul social și

neavând efect de educare și prevenirea continuării activității criminale.

În această ordine de idei, instanța de apel a notat că, potrivit raportului de

expertiză judiciară nr. XXXXX din XXXXX, inculpatul suferă de tulburare

organică de personalitate și comportament în urma disfuncției cerebrale cu intelect

liminar, având capacitate redusă de înțelegere și dirijare a acțiunilor la momentul

comiterii faptei, totuși intenția și scopul cu care el a acționat în privința unei

minore în vârstă de trei ani, prin aplicarea forței fizice, fiind conștient de

imposibilitatea acestei de a se apăra și de a-i opune rezistență, îi denotă caracterul

violent a personalității sale.

Despre aceasta s-a indicat în cele două caracteristici liberate de la locul de

trai și de studii a inculpatului, caracterizându-l ca persoană cu comportament și

atitudine ne corespunzătoare față de procesul de studii, având un comportament

dezorganizat, dezinteresat și uneori deviant, deseori absentând de la ore, fiind vizat

de către autoritatea publică locală ca urmare a plângerilor depuse de localnici.

La fel, potrivit referatului presentințial de evaluare psihic-socială a

personalității inculpatului Cristal Vasile, pe parcursul anilor de învățământ la

gimnaziul din localitate s-a manifestat ca un elev iresponsabil, neglijent, cu o

reușită foarte scăzută, deseori absentând de la ore, părinții ne contribuind la

3

procesul de educare, având un cerc de prieteni cu potențial infracțional, iar

perspectivele de reintegrare în societate a minorului sunt medii.

În sinteza celor stabilite, instanța de apel a conchis că, în speță persistă

minoratul inculpatului ca circumstanță excepțională a cauzei, ce permite aplicarea

art.79 Cod penal, precum și responsabilitatea lui redusă la momentul comiteri

faptei ca o circumstanță atenuantă prevăzută de art.76 alin. (1) lit. d) Cod penal,

însă instanța de apel a înăsprit inculpatului pedeapsa, doar, că nu la limita maximă

solicitată de procuror.

decizia, solicitând casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o

pedeapsă mai blândă.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de apel la individualizare

pedepsei nu a luat în considerație toate circumstanțele atenuante a cauzei penale

cât și datele caracteristice ce îl caracterizează și anume faptul că, Cristal Vasile, s-a

căit sincer de cele întâmplate, a recunoscut pe deplin vinovăția, are loc permanent

de trai, nu se află la evidență la medicul narcolog, precum și responsabilitatea lui

redusă la momentul comiterii faptei ca o circumstanță atenuantă prevăzută de art.

76 alin.(1) lit. d) Cod penal, fără antecedente penale.

Cu trimitere la prevederile art.art.70 alin.(3), 79 alin.(1) Cod penal, partea

apărări a menționat că, ținând cont de analiza cumulativă a criteriilor de

individualizare și coroborare a probelor care furnizează informațiile respective,

precum și indicarea temeiurilor care fundamentează proporționalitatea în scopul

reeducării infractorului, prin caracterul pedepsei aplicate și așteptările societății

față de actul de justiție realizat, sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate,

precum și aplicând efectul circumstanțelor atenuante indicate mai sus, consideră că

corectarea lui Cristal Vasile este posibilă și fără privarea lui de libertate.

5.1. Avocatul Cebotari Angela a contestat cu recurs decizia în numele

inculpatului, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă non-privativă de

libertate.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, Cristal Vasile suferă de o boală cu

diagnosticul de tulburare organică de personalitate și comportament în urma

disfuncției cerebrale cu intelect liminar, care potrivit raportului de expertiză

judiciară din 03.07 2020, expertul a constat că în momentul săvârșirii infracțiunii

incriminate, avea capacitate redusă de a conștientiza și dirija acțiunile sale.

Astfel, legiuitorul în acest sens a rezervat în această situație persoanelor

vinovate responsabilitate penală redusă prin prisma prevederilor art.231 Cod penal,

de care instanța de apel nu a ținut cont și nu a aplicat prevederea dată, ci

dimpotrivă a înăsprit pedeapsă unei persoane cu responsabilitate redusă.

Partea apărări a considerat că, instanța de apel nu s-a expus la circumstanța

4

atenuantă la care Cristal Vasile împreună cu reprezentantul său a făcut referire în

cererea de apel motivat, ci a motivat că în opinia instanței de apel, pedeapsa

aplicată de către prima instanță este una exagerat de blândă, ce nu corespunde

pericolului social sporit a faptei și urmările prejudiciabile survenite fără a menționa

direct și concret dacă la speță au fost aplicate prevederile art.79 Cod penal.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursurile

declarate de partea apărării, menționând că acestea urmează a fi remise pentru

judecare în Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi

declarate inadmisibile din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța

de fond ori de apel.

Conform art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În cauza deferită judecății, au fost declarate cereri de recurs de către doi avocați

în numele inculpatului, care, invocând doar dezacordul cu soluția instanței de apel

în partea pedepsei stabilite inculpatului, din care motiv hotărârea judecătorească

contestată va fi supusă verificării doar sub acest aspect.

Colegiul penal reține că, în susținerea recursurilor s-a invocă drept temeiuri de

casare a deciziei instanței de apel, pct.6) alin.(1) al art.427 Cod de procedură

penală, însă din textul și motivele acestora se deduce că urmează a fi încadrate la

prevederile pct.10) alin.(1) al art.427 Cod de procedură, potrivit căruia hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, în cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Verificând materialele cauzei, în raport cu alegațiile recurenților, Colegiul

penal ajunge la concluzia că cele invocate de recurenți, nu și-au găsit confirmarea,

iar soluția adoptată pe marginea acestei spețe de către instanța de apel, este legală,

întemeiată și urmează a fi menținută integral.

Prin urmare, Colegiul penal reține că, potrivit art.75 Cod penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a acestuia.

5

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, motivul acesteia, persoana celui vinovat,

circumstanțele atenuante și agravante, influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește că, categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la

cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă

mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, în cazul săvârșirii unei infracțiuni doar instanța de judecată este

singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei

pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune

în vederea realizării acestei operațiuni, ținând cont de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei

în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

În acest context, Colegiul penal consideră că, la aplicarea pedepsei inculpatului

pentru infracțiunea săvârșită prevăzute de art.172 alin.(3) lit. a) Cod penal, instanța

de apel a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.61, 75 Cod penal, totodată

ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de personalitatea inculpatului,

precum și de faptul că a recunoscut vina, se căiește de cele comise, anterior nu a

fost în conflict cu legea penală.

La fel, sa ținut cont și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării inculpatului, de circumstanțele atenuante cum ar fi responsabilitatea

redusă a inculpatului care se încadrează în prevederile art.art.231, 76 alin.(1) Cod

penal, ce ar permite aplicarea art.79 Cod penal, coborârea pedepsei sub limita

minimă, prevăzută de sancțiunea normei imputate, însă această pedeapsă nu ar fi

corespuns pericolului social sporit a faptei și urmărilor prejudiciabile survenite,

nerestabilind echilibrul social și neavând efect de educare și prevenirea continuării

activității criminale.

În aceste circumstanțe Colegiul penal conchide că, de către instanța de apel s-a

ținut cont și de prevederile art.70 alin.(3) Cod penal la stabilirea pedepsei închisorii

6

pentru persoana care, la data săvârșirii infracțiunii, nu a atins vârsta de 18 ani,

termenul închisorii se stabilește din maximul pedepsei, prevăzute de legea penală

pentru infracțiunea săvârșită, reduse la jumătate.

Totodată, Colegiul penal menționează că, a fost examinată cauza în baza

art.3641 Cod de procedură penală, inculpatul a recunoscut integral vinovăția și

instanța de apel la emiterea deciziei a ținut cont și de prevederile art.3641 alin.(8)

Cod de procedură penală, care stipulează că în caz de aplicare a pedepsei închisorii

inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 din maximul și din minimul prevăzut de

sancțiune, fiind stabilite noi limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la

stabilirea pedepsei

Colegiul penal apreciază drept întemeiate argumentele instanței de apel privind

alegațiile invocate de partea apărării cu referire la gradul de severitate a pedepsei

aplicată - este prea aspră, având în vedere că la caz nu au fost stabilite circumstanțe

agravante de către instanța apel pe parcursul judecării cauzei, pedeapsa

inculpatului fiind aplicată în limitele sancțiunii articolului incriminat, cu

respectarea normelor procedurale referitor la reducerea pedepsei.

În acest context, Colegiul penal respinge argumentele invocate în recursuri, or,

pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale

drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite, suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor părții vătămate,

statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

O pedeapsă prea blândă nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și

nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către făptuitor și alte persoane

Suplimentar, analizând textul deciziei atacate în coraport cu motivele invocate

de recurent, Colegiul penal atestă că, instanța de apel s-a expus argumentat și

motivat, bazându-și just soluția din deciziei, iar instanța de recurs ordinar, în

virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și-o

însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a

hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda,

19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal opinează că, argumentele punctate în cererea de

recurs privind greșita individualizare a pedepsei nu sunt incidente cauzei deferite

7

judecății, instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, pedeapsa aplicată

inculpatului fiind individualizată corect, echitabilă și în concordanță cu scopul

pedepsei penale, fapt ce determină incontestabil concluzia de inadmisibilitate a

recursurilor, ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Anton

Vasile și de către avocatul Cebotari Angela în numele inculpatului, împotriva

deciziei Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 10 februarie 2021,

în cauza penală în privința lui Cristal Vasile XXXXX, deoarece sunt vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 august 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

8