1ra-467/21 — art. 190 alin. 2 lit. b CP

1ra-467/21 — art. 190 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-467/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Toma Nadejda,

Judecătorii: Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena și Guzun Ion,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul

Cuzmenco Irina în numele inculpatului Cojocari Renat, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 septembrie

2020, în cauza penală în privința lui

Cojocari Renat xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.02.2018 – 20.12.2019;

Instanța de apel: 24.01.2020 – 10.09.2020;

Instanța de recurs: 20.11.2020 – 08.06.2021.

A C O N S T A T A T

2019, Cojocari Renat a fost achitat de sub învinuirea înaintată în baza art. 190

alin. (2) lit. b) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

perioada decembrie 2016, împreună și prin înțelegere prealabilă cu o persoană

neidentificată de organul de urmărire penală pe nume Victor, având scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, în interes material, folosindu-se de

încrederea cet. Mahu Filip, prin inducerea în eroare a acestuia cu prezentarea

ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii, calității substanțiale

ale obiectului, după un plan bine determinat din timp, intenționat, sub pretextul

acordării serviciilor de reparație a frigiderelor s-au deplasat în s. Molești,

r-nul Ialoveni, la ÎI „La stadion Mahu”, a cărui administrator este cet. Mahu Filip,

unde prezentându-se ca meșteri în reparația frigiderelor, au însușit de la

ultimul, bani în sumă de 250 euro, care conform cursului Băncii Naționale a

Republicii Moldova constituia suma de 5 279,58 lei, și două geamuri-vitrine

pentru frigider cu prețul sticlei vitrinei estimată la 2 000 lei și prețul sticlei

vitrinei laterale estimată la 800 lei, cauzându-i părții vătămate Mahu Filip

daune materiale în proporții considerabile în sumă de 8 079,58 lei.

1

Astfel, acțiunile lui Cojocari Renat, au fost încadrate de către organul de

urmărire penală în baza art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei

personae, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința

naturii, calităților substanțiale ale obiectului, care a produs daune considerabile,

săvârșită de două personae.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Cojocari Renat să fie recunoscut vinovat

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, și

să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de

1 000 unități convenționale.

În motivarea apelului a indicat, că prima instanță eronat a apreciat

probele cercetate în instanța de judecată.

A menționat, că potrivit declarațiilor lui Cojocari Renat, acesta practica

activitate de reparație a frigiderilor, însă această activitate nu era înregistrată

în modul corespunzător și nu avea licență sau patent.

De asemenea, a precizat acuzarea că Cojocari Renat nu a comunicat

motivul pentru care până la data de 11 mai 2017, nu a telefonat partea vătămată

pentru ca să-i transmită sticlele comandate, însă după ce a intervenit organul

de urmărire penală, acesta a ridicat de la Romanciuc Dmitri sticlele pentru

frigider.

Astfel, a indicat că vinovăția lui Cojocari Renat în săvârșirea infracțiunii

incriminate, se confirmă prin următoarele probe, și anume: declarațiile părții

vătămate Mahu Filip, declarațiile martorului Romanciuc Dmitri,

procesul-verbal de examinare a obiectului – înregistrarea video,

procesul-verbal de prezentare a persoanei după fotografie, procesul-verbal de

examinare a descifrărilor convorbirilor telefonice de intrare-ieșire prin

intermediul telefonului mobil cu nr. xxxxx și xxxxx.

În opinia acuzării, intenția lui Cojocari Renat în săvârșirea infracțiunii

incriminată, se probează prin faptul că acesta a comunicat că nu practică

activitate legală de reparație a frigiderelor, iar faptul că inculpatul și-a schimbat

numărul de telefon, atestă intenția acestuia directă de a se eschiva de la

îndeplinirea angajamentului asumat și de a însuși bunurile prin escrocherie.

A mai susținut acuzarea, că Cojocari Renat a avut posibilitatea reală să

recupereze prejudiciul cauzat prin infracțiune, întrucât cunoștea datele și

adresa părții vătămate.

10 septembrie 2020, a fost admis apelul, casată sentința, cu pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Cojocari Renat, a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de

amendă în mărime de 1 000 unități convenționale, echivalentul a 50 000

2

(cincizeci mii) lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere și

exercita activități administrative de dispoziție ori organizatorică-economice pe

un termen de 3 (trei) ani.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că careva

probe noi acuzarea și apărarea, în instanța de apel nu au prezentat,

solicitându-se doar verificarea și aprecierea probelor cercetate în cadrul primei

instațe.

Astfel, instanța de apel a constatat, că Cojocari Renat, în perioada

decembrie 2016, împreună și prin înțelegere prealabilă cu o persoană

neidentificată de organul de urmărire penală pe nume Victor, având scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, în interes material, folosindu-se de

încrederea cet. Mahu Filip, prin inducerea în eroare a acestuia cu prezentarea

ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii, calității substanțiale

ale obiectului, după un plan bine determinat din timp, intenționat, sub pretextul

acordării serviciilor de reparație a frigiderelor s-au deplasat în sat. Molesti,

r-nul Ialoveni, la ÎI „La stadion Mahu”, a cărui administrator este cet. Mahu Filip,

unde prezentându-se ca meșteri în reparația frigiderelor, au însușit de la

ultimul, bani în sumă de 250 euro, care conform cursului Băncii Naționale a

Republicii Moldova constituia 5 279,58 lei, și două geamuri-vitrine pentru

frigider cu prețul sticlei vitrine estimată la 2 000 lei și prețul sticlei vitrinei

laterale estimată la 800 lei, cauzându-i părții vătămate Mahu Filip daune

materiale în proporții considerabile în sumă de 8 079,58 lei.

Instanța de apel a conchis, că prin acțiunile sale intenționate

Cojocari Renat a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. b)

Cod penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, care a

produs daune considerabile, săvârșită de două persoane.

În opinia instanței de apel, prima instanță eronat a apreciat probele, și nu

a luat în considerație prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din care

motiv greșit a conchis că inculpatul Cojocari Renat urmează a fi achitat de sub

învinuirea înaintată.

Instanța de apel a stabilit, că vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii de escrocherie se dovedește prin următoarele probe veridice,

concludente, pertinente și utile, care coroborează între ele, și anume:

declarațiile părții vătămate Mahu Filip (f.d.195, 196, vol.I); declarațiile

martorului Romaniuc Dmitri; declarațiile martorului Gavrilan Gheorghe

(f.d.205, 206, vol.I); declarațiile martorului Rahimbaev Umar (f.d. 207, vol.I);

plângerea cet. Mahu Filip (f.d.15, vol.I); procesul-verbal de examinare a

obiectului – înregistrarea video cu denumirea „ehO 1-2016122612490 l.mp4.”

(f.d.24, vol.I); procesul-verbal de prezentare a persoanei după fotografie

(f.d.44, vol.I); procesul-verbal de examinare a descifrărilor convorbirilor

telefonice de intrare-ieșire efectuate de la operatorul național de telefonie

3

mobilă SA „Orange” prin intermediul telefonului mobil cu numărul xxxxx și

xxxxx: Raport – CPR91414-17.xls.de la compania „Orange”. (f.d.31, vol.I);

procesul-verbal de examinare a obiectelor ridicate la data de 12 mai 2017

(f.d.63, vol.I).

Prin urmare, instanța de apel a conchis, că probatoriul administrat

demonstrează cu certitudine vinovăția inculpatului Cojocari Renat în

săvârșirea infracțiunii incriminate și combat argumentele inculpatului potrivit

cărora nu a dobândit ilicit mijloace bănești de la partea vătămată și nu l-a indus

în eroare.

Instanța de apel a precizat, că prin Legea nr. 179/26.07.2018, pentru

modificarea unor acte legislative, publicată în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, 309- 320/498, 17.08.2018, la art. 190 Cod penal, în

dispoziția alin. (1), textul „înșelăciune sau abuz de încredere” s-a substituit cu

textul „inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea

ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate,

în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în

care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic)

actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată

de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile”, iar

în dispoziția alin. (2), s-a exclus lit. c).

În acest sens, instanța de apel a stabilt că acțiunile inculpatului

Cojocari Renat urmează a fi corect recalificate de la art. 190 alin. (2) lit. b)

Cod penal (în redacția Legii nr. 985- XV din 18.04.2002), în baza art. 190

alin. (2) lit. b) Cod penal (în redacția Legi nr. 179/26.07.2018).

Astfel, instanța de apel a conchis, că Cojocari Renat a recurs la utilizarea

unor metode dolosive, apte a induce și a menține în eroare persoana vătămată

la încheierea și executarea acordului, menționând că prezentarea frauduloasă,

denaturată sau alterată a realității trebuie sa fie aptă de a inspira încrederea

victimei și de a o induce în eroare, de a o amăgi sau de a o menține în eroarea

produsă anterior. Acțiunea de inducere în eroare ori menținerea în eroare se

poate realiza prin orice mijloace. Nu are relevanță dacă partea vătămată s-a

lăsat mai ușor ori mai greu indus în eroare.

De asemenea, instanța de apel a stabilit că pentru existența escrocheriei,

în modalitatea în care este incriminată inculpatului conform rechizitoriului, și

după cum s-a constatat în ședința instanței de apel, se atestă trecerea unor

mijloace bănești din proprietatea sau posesia victimei în proprietatea

inculpatului Cojocari Renat, ce aparțineau părții vătămate, reținând și prezența

diminuării reale a patrimoniului părții vătămate ca element obligatoriu al

sustragerii, întrucât în cazul escrocheriei urmează ca partea vătămată să

transmită bunurile în mod aparent benevol făptuitorului.

Instanța de apel a precizat, că bunurile a căror sustragere este

incriminată conform rechizitoriului, au fost transmise de către partea vătămată

benevol inculpatului Cojocari Renat prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

4

mincinoase. Partea vătămată fiind dusă în eroare, iar inculpatul, împreună și

prin înțelegere prealabilă cu o persoană neidentificată de organul de urmărire

penală pe nume Victor, sub pretextul acordării serviciilor de reparație a

frigiderelor, unde prezentându-se ca meșteri în reparația frigiderelor, au

însușit de la ultimul, bani în sumă de 250 euro, care conform cursului

Băncii Naționale a Republicii Moldova constituia suma de 5 279,58 lei, și două

geamuri-vitrine pentru frigider cu prețul sticlei vitrinei estimată la 2 000 lei și

prețul sticlei vitrine laterale estimată la 800 lei, cauzându-i părții vătămate

Mahu Filip daune materiale în proporții considerabile în sumă de 8 079,58 lei.

Instanța de apel a reținut, că deși inculpatul a restituit victimei suma

însușită de 250 euro, acest fapt s-a datorat acțiunilor insistente ale părții

vătămate, ulterior săvârșirii infracțiunii, și anume după pornirea dosarului

penal în privința lui Cojocari Renat, iar faptul restituirii de către inculpat a unei

părți din suma însușită, constituie recuperarea prejudiciului cauzat prin

infracțiune.

Totodată, apreciind fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor, instanța de apel a constatat că pentru a însuși

sumele de bani transmise de către părțile vătămate, inculpatul folosea diferite

pretexte, iar intenția reală a acestuia fiind de a însuși sumele de bani primite,

neexecutând obligațiile asumate. Intenția lui Cojocari Renat la săvârșirea

infracțiunii se mai probează și prin faptul, că acesta fiind audiat a declarat că nu

practică activitate legală de reparația frigiderelor, iar faptul că acesta și-a

schimbat numărul de telefon, indică la intenția lui directă de a se eschiva de la

îndeplinirea angajamentului asumat și la intenția de însușire a bunurilor prin

escrocherie.

La fel, instanța de apel a precizat că intenția directă a inculpatului la

dobândirea bunurilor și mijloacelor bănești prin infracțiune, se demonstrează

și prin faptul că Cojocari Renat, după intrarea în posesie a bunurilor și

mijloacelor bănești dobândite prin escrocherie, și-a schimbat numărul de

telefon intenționat pentru a șterge urmele infracțiunii și a obține scopul

infracțional impus din start de dobândire a bunurilor infracționale.

Intenția de dobândire a bunurilor și mijloacelor bănești prin escrocherie

se mai probează și prin faptul, că Cojocari Renat și persoana neidentificată de

organul de urmărire penală pe nume Victor, pentru a obține scopul infracțional

scontat și a intra în posesia mijloacelor bănești, inspira credibilitatea victimei,

care nu dorea să achite integral suma solicitată, și i-au comunicat că sticlele

comandate urmează a fi confecționate peste hotarele Republicii Moldova, în

acest sens asigurându-l că timp de o săptămână vor instala sticlele comandate.

Mai mult, instanța de apel a menționat, că suma de 50 euro transmisă

inițial de partea vătămată, asigura în mare parte toate cheltuielile pentru

confecționarea sticlelor, însă Cojocari Renat și persoana neidentificată de

organul de urmărire penală pe nume Victor, au insistat la toată suma de 250

5

euro, ceea ce reprezintă intenția acestora de a-și realiza scopul criminal.

Instanța de apel a mai stabilit și faptul, că Cojocari Renat a evitat să

prezinte careva detalii referitor la persoana neidentificată de organul de

urmărire penală pe nume Victor, cu care împreună și prin înțelegere prealabilă

au săvârșit escrocheria incriminată, or, în contextul în care inculpatul a

comunicat că a acționat legal, acesta urma să prezinte date despre persoana

neidentificată de organul de urmărire penală, care ar confirma poziția

inculpatului referitor la faptul că se ocupau de reparația frigiderelor și nu

acționau cu intenția de dobândire a bunurilor prin escrocherie, întrucât

restituirea prejudiciului cauzat de către Cojocari Renat a avut loc doar după

identificarea ultimului de către organul de urmărire penală, aceasta nefiind o

acțiune benevolă de restituire a prejudiciului.

În opinia instanței de apel, în perioada decembrie 2016 – mai 2017,

Cojocari Renat a avut posibilitatea reală de a recupera prejudiciul cauzat prin

infracțiune, însă nu a întreprins nici o acțiune în acest sens, deși cunoștea datele

de contact ale părții vătămate.

De asemenea, instanța de apel a precizat că pentru prestarea serviciilor

de reparație a frigiderelor este necesară obținerea unei autorizații legale prin

intermediul unei persoane juridice, or, Cojocari Renat nu deține o astfel de

autorizație și cunoștea că acționează ilegal, astfel că prin prisma codului civil,

acțiunile acestuia nu pot fi calificate ca un contract de bună credință, deoarece

inculpatul, legal nu era în drept să acorde servicii de reparație sau să încheie un

careva contract în acest sens.

Referitor la stabilirea pedepsei inculpatului Cojocari Renat, ținând cont

de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de faptul că

infracțiunea săvârșită de inculpat face parte din categoria infracțiunilor grave,

de persoana celui vinovat, de rolul acestuia la săvârșirea infracțiunii, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, de faptul că

potrivit art. 76 Cod penal, nu au fost stabilite careva circumstanțe atenuante,

precum și de faptul că conform art. 77 Cod penal, nu au fost stabilite careva

circumstanțe agravante, instanța de apel a conchis că reeducarea și corectarea

inculpatului Cojocari Renat poate fi realizată și fără privarea acestuia de

libertate, cu aplicarea pedepsei sub formă de amendă în mărime de

1 000 unități convenționale, echivalentul a 50 000 lei, cu privarea de dreptul de

a ocupa funcții de răspundere și exercita activități administrative de dispoziție

ori organizatorică-economice pe un termen de 3 ani.

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu

recurs ordinar, solicitând casarea acesteia și menținerea sentinței primei

instanțe.

În argumentarea recursului menționează, că acțiunile inculpatului

Cojocari Renat nu întrunesc elementele componente ale infracțiunii prevăzute

6

de art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Astfel, consideră că prima instanță corect a constatat că în acțiunile lui

Cojocari Renat lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii de escrocherie, și

anume latura obiectivă (fapta prejudiciabilă) și latura subiectivă.

Precizează apărarea, că fapta prejudiciabilă ca component a laturii

obiective a infracțiunii de escrocherie este formată din două acțiuni, și anume

acțiune principală, care constă în dobândirea ilicită a bunurilor altei personae,

și acțiunea sau inacțiunea adiciantă, care în speță se manifestă prin inducerea

în eroare a persoanei prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în

privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului.

În acest sens, susține că pentru executarea serviciului, Cojocari Renat a

comandat confecționarea sticlelor la o firmă specializată, administratorul

căreia este Romanciuc Dmitrii, pentru ce a achitat și un avans, astfel că motivul

neexecutării a obligației față de Mahu Filip, a fost amânarea executării până

când colegul lui Cojocari Renat, pe nume Victor, va reveni în țară, deoarece

inculpatul nu cunoaște cum se instalează sticlele de la vitrina frigiderului.

Indică apărarea că la caz sunt relații juridico-civile, întrucât a fost încheiat

în formă verbală un contract de prestări servicii privind confecționarea și

instalarea geamurilor-vitrină și procurarea/instalarea unui bloc electronic, iar

suma de 200 euro, a fost luată de către Cojocari Renat și colegul său pe nume

Victor, ca plată pentru serviciile comandate de partea vătămată.

De asemenea, au fost preluate și două sticle ca model pentru

confecționarea geamurilor-vitrine, fapt confirmat prin procesul-verbal de

audiere a părții vătămate din 22 februarie 2017.

Mai susține, că suma integrală care a fost transmisă de către partea

vătămată lui Cojocari Renat pentru efectuarea lucrărilor privind confecționarea

vetrinei, inclusiv demontarea și montarea, cheltuieli de transport, a fost suma

de 200 euro, și nu suma de 250 euro, or, potrivit recepisei eliberată de partea

vătămată pentru confirmarea restituirii de către Cojocari Renat, a sumei

primită pentru confecționarea vitrinii, este indicată suma de 200 euro (f.d.192,

vol.I), recepisa fiind scrisă personal de către partea vătămată, fapt confirmat de

ultimul în cadrul ședinței de judecată.

Prin urmare, conchide apărarea că în speță nu s-a demonstrat dobândirea

ilicită a bunurilor părții vătămate, în contextul în care acestea au fost luate în

baza unui contract de prestări servicii.

Consideră, că instanța de apel greșit a reținut faptul că acțiunile lui

Cojocari Renat nu pot fi calificate ca un contract de bună credință, deoarece

acesta nu era legal în drept să acorde servicii de reparație sau să încheie un

careva contract în acest sens, or, lipsa unei autorizații pentru efectuarea unor

activități nu are ca consecință tragerea la răspundere penală în baza art. 190

Cod penal.

Precizează, că fiind demontate vitrinele de la frigider, Cojocari Renat a

început să execute angajamentul asumat față de Mahu Filip, fapt confirmat prin

7

declarațiile martorilor Umar Rahimbaev și Romanciuc Dmitrii, în coroborare cu

declarațiile părții vătămate și declarațiile inculpatului.

În opinia apărării, soluția instanței de apel se întemeiază doar pe

declarațiile părții vătămate, întrucât celelalte probe care demonstrează

nevinovăția lui Cojocari Renat în învinuirea înaintată, au fost respinse, or, în

speță a avut loc transmiterea de către partea vătămată și preluarea de către

inculpat, a sumei de 200 euro, cu titlu de plată pentru serviciile comandate, preț

convenit între părțile contractante, și sticlele vechi ca model.

Cu referire la acțiunea/inacțiunea adiciantă, și anume inducerea în

eroare a persoanei prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în

privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, consideră apărarea că și

acest component al laturii obiective lipsește în acțiunile lui Cojocari Renat, iar

instanța de apel nu a concretizat care acțiuni/inacțiuni ale inculpatului de

inducerea în eroare a părții vătămate, au avut loc.

Menționează, că din anul 2015, inculpatul Cojocari Renat a practicat

activitate de prestator servicii de reparație a frigiderilor în mod particular,

susținând o stagiune primară la atelierul martorului Gavrilan Gheorghe, fapt

confirmat de ultimul. De asemenea, și martorul Umar Renat a declarat că

cunoaște cu certitudine că Cojocari Renat se ocupă cu reparația frigiderelor din

anul 2015.

În acest sens, conchide apărarea că în acțiunile inculpatului

Cojocari Renat, nu s-a constatat elementul de inducere în eroare cu prezentarea

ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii, calităților substanțiale

ale obiectului, după un plan bine determinat din timp, intenționat, sub pretextul

acordării serviciilor de reparație a frigiderilor, însușind bani în sumă de

250 euro.

Mai mult, precizează că instanța de apel nu a luat în considerație faptul

că în cazul sustragerii este necesar ca bunurile să intre în posesia de fapt ilegală

a unei anumite persoane, care obține în rezultat posibilitatea de a dispune de

acele bunuri ca de bunurile sale personale, și anume că masa patrimonială a

părții vătămate este diminuată în aceeași proporție în care sporește masa

patrimonială a făptuitorului.

Susține, că în acțiunile lui Cojocari Renat nu s-a constatat nici latura

subiectivă a infracțiunii incriminată acestuia, or, primirea bunurilor cu condiția

îndeplinirii unui angajament poate fi calificată conform art. 190 Cod penal, doar

în cazul în care făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpânire asupra

acestor bunuri, urmărea scopul de ale sustrage și nu avea intenția să onoreze

angajamentul asumat, însă în speță martorul Romanciuc Dmitrii a confirmat

faptul că inculpatul Cojocari Renat în luna decembrie a adus modelele de sticle

și a comandat confecționarea geamurilor-vitrină conform înțelegerii dintre

partea vătămată și inculpat, ultimul achitând și un avans.

Astfel, concluzionează că intenția inculpatului la momentul primirii

bunurilor de la partea vătămată, era de a executa angajamentul asumat, or, în

8

lipsa scopului de cupiditate, fapta nu urmează a fi calificată potrivit art. 190

Cod penal, întrucât acțiunele/inacțiunele lui Cojocari Renat, reprezintă o

neexecutare în termenul stabilit a obligațiilor care decurg din contractul de

prestări servicii.

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Indică în susținerea referinței, că instanța de apel nu a comis erori de

drept în raport cu argumentele invocate de recurent, iar decizia conține motive

legale pe care se întemeiază soluția.

lărgit constată că, recursul ordinar declarat de către apărare urmează a fi admis

din considerentele ce urmează.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul,

să caseze total hotărârea atacată și să mențină hotărârea primei instanțe, când

apelul a fost greșit admis.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept,

care au dus la adoptarea unei hotărâri nemotivate și contradictorii, totodată,

verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

În sensul prevederilor art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile

pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt,

cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a

se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea

superficială sau motivarea în termeni vagi – evazivi, reprezintă motiv de casare.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat de apărare, acesta a

invocat temeiul de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

9

cazurile când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Raportând temeiul de casare invocat la circumstanțele cauzei, Colegiul

penal lărgit conchide asupra temeiniciei argumentelor din recursul apărării,

deoarece în speță nu au fost întrunite elementele infracțiunii, prin urmare

stabilind incidența în respectiva speță a temeiului de casare prevăzut la pct. 8)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Din analiza argumentelor invocate în recurs, rezultă că apărarea invocă

dezacordul cu soluția instanței de apel prin care Cojocari Renat a fost

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2)

lit. b) Cod penal, și i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime

de 1 000 unități convenționale, echivalentul a 50 000 lei.

Astfel, potrivit materialelor cauzei, de către prima instanță

Cojocari Renat a fost achitat de sub învinuirea înaintată în baza art. 190 alin. (2)

lit. b) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii, stabilind că probele cercetate în ședința de judecată, nu

demonstrează vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate, în

speță nefiind constatată în acțiunile inculpatului atât latura obiectivă, precum

și latura subiectivă a infracțiunii de escrocherie.

La rândul său, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului

declarat de către partea acuzării, a ajuns la concluzia că prima instanță

neîntemeiat a apreciat circumstanțele cauzei privind învinuirea înaintată lui

Cojocari Renat, considerând că din probele administrate la materialele cauzei

rezultă vinovăția lui Cojocari Renat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal (în redacția Legii nr. 179/26.07.2018),

stabilind că Cojocari Renat a recurs la utilizarea unor metode dolosive, apte a

induce și a menține în eroare partea vătămată la încheierea și executarea

acordului încheiat.

În acest sens, Colegiul penal lărgit menționează, că potrivit art. 113

alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Instanța de recurs reține, că acest temei include cazurile când nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele

constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele

atenuante și agravante ale infracțiunii.

Colegiul penal lărgit notează că din analiza materialelor cauzei, rezultă

cert că prima instanță a apreciat obiectiv cumulul de probe administrat la

urmărirea penală și examinat în ședința de judecată și ca urmare corect a

adoptat soluția de achitare a inculpatului Cojocari Renat de sub învinuirea

înaintată în baza art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, pe când argumentele expuse

de către instanța de apel în susținerea soluției adoptate, prin care

10

Cojocari Renat a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, sunt lipsite de suport juridic.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel, ajungând la

concluzia privind casarea sentinței și pronunțând o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Cojocari Renat a fost

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2)

lit. b) Cod penal, la pronunțarea acestei soluții nu a luat în considerație că de

fapt Cojocari Renat a avut ca scop de a executa reparația geamurilor-vitrine de

la frigider, iar în acest sens a întreprins și careva acțiuni, și anume că, preluând

sticlele de la frigider care urmau a fi reparate, ultimul s-a adresat cu solicitarea

de a fi efectuată comanda geamurilor-vitrine, la o companie care se ocupă cu

confecționarea acestora, fapt confirmat de către martorul Romaniuc Dmitri,

care a preluat comanda.

Mai mult, prima instanță corect a apreciat și a reținut circumstanța că

inculpatul Cojocari Renat, din anul 2015 practica prestarea serviciilor de

reparație a frigiderelor, or, acest fapt a fost confirmat nemijlocit de către

martorii Gavrilan Gheorghe și Rahimbaev Umar.

La acest segment, Colegiul penal lărgit menționează, că latura obiectivă a

infracțiunii prevăzute de art. 190 Cod penal, se manifestă prin:

1) fapta prejudiciabilă alcătuită din două acțiuni (inacțiuni) – a) acțiunea

principală, care constă în dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, adică

sustragerea lor; b) acțiunea sau inacțiunea adiacentă, care constă, în mod

alternativ, în inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei

fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului,

părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al

încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea

acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean; 2) urmările

prejudiciabile sub forma prejudiciului patrimonial efectiv; 3) legătura de

cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

De asemenea, acțiunea adiacentă se exprimă prin: 1) inducerea în eroare

a unei sau a mai multor persoane; 2) această inducere în eroare să fie săvârșită

prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei

fapte adevărate; 3) această inducere în eroare să reclame, după caz,

următoarele circumstanțe: eroarea, în care victima este indusă, presupune că

la încheierea actului juridic nul sau anulabil a existat o falsă reprezentare

referitoare la natura actului juridic; calitățile substanțiale ale obiectului actului

juridic; părțile actului juridic (în cazul în care identitatea acestora este motivul

determinant al încheierii actului juridic); încheierea actului juridic nul sau

anulabil a fost determinată de comportamentul dolosiv sau viclean al uneia

dintre părțile la acest act.

Latura subiectivă a infracțiunii de escrocherie se manifestă, în primul

rând, prin vinovăție sub formă de intenție directă și scopul fiind de cupiditate.

11

Având în vedere cele menționate supra, Colegiul penal lărgit constată că

instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, fiind

prezentă o discrepanță între cele reținute și conținutul real al probelor,

ignorând unele aspecte evidente, ce au dus în consecință la pronunțarea unei

concluzii greșite cu privire la vinovăția inculpatului Cojocari Renat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Astfel, contrar concluziilor instanței de apel, Colegiul penal lărgit, în

deplin acord cu prima instanță, apreciază că, la caz, probele administrate în

cadrul urmăririi penale, ulterior examinate în cadrul cercetării judecătorești,

nu demonstrează vinovăția lui Cojocari Renat în săvârșirea infracțiunii

incriminate, or, în acțiunile inculpatului nu s-a constatat prezența elementelor

constitutive ale infracțiunii de escrocherie.

Prin urmare, instanța de recurs este solidară argumentelor invocate de

către apărare referitor la faptul că inculpatul și partea vătămată sunt în

prezența relațiilor civile, or, limita între un acord civil și escrocherie este latura

subiectivă, care în cadrul relațiilor civile este caracterizată prin buna-credință

a părților, iar în cazul escrocheriei, prin intenția inducerii în eroare și

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase.

Din analiza materialelor cauzei, Colegiul penal lărgit a ajuns la concluzia

menținerii sentinței, ca fiind întemeiată și legală, adoptată cu respectarea

prevederilor art. 384, 385 Cod de procedură penală, deoarece prima instanță a

făcut o analiză amplă a probelor cercetate pentru a concluziona asupra lipsei în

acțiunile inculpatului a elementelor componente ale infracțiunii de escrocherie

incriminată lui Cojocari Renat.

Totodată, prima instanță corect a reținut că în speță nu s-a demonstrat

faptul că inculpatul Cojocari Renat, când a primit banii, urmărea scopul

sustragerii lor și nu avea intenția să-și execute angajamentul asumat și să ducă

în eroare partea vătămată.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit, susținând concluziile primei instanțe,

subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai impune o reevaluare a

conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția

dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de

recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a

relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c.

Spaniei, hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle c. Finlandei, hotărârea din

19 decembrie 1997).

Având în vedere considerentele menționate, Colegiul penal lărgit

constată prezența în speța dedusă judecății a erorii de drept invocată de către

apărare și prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care

statuează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanța de apel, în cazul când nu au fost

12

întrunite elementele infracțiunii, deoarece instanța de apel a constatat

vinovăția lui Cojocari Renat în infracțiunea incriminată, nefiind stabilite

mijloacele de probă prin intermediul cărora să se constate elementele

constitutive ale infracțiunii de escrocherie, astfel impunându-se menținerea

sentinței pronunțate în speță, apelul fiind greșit admis de către instanța de apel.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că

instanța de apel a comis eroarea de drept prevăzută de lege ca temei de casare,

invocată în recursul părții apărării, neîntemeiat a dispus casarea sentinței

primei instanțe și a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului prevăzut

pentru prima instanță, prin care greșit l-a recunoscut vinovat pe Cojocari Renat

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, în

aceste condiții constatându-se admiterea greșită a apelului procurorului, fapt

ce impune casarea deciziei instanței de apel și menținerea în vigoare a sentinței

primei instanțe.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de către avocatul Cuzmenco Irina în

numele inculpatului Cojocari Renat, se casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 10 septembrie 2020, în cauza penală în privința lui

Cojocari Renat xxxxx și se menține sentința Judecătoriei Hîncești (sediul

Ialoveni) din 20 decembrie 2019, prin care:

Cojocari Renat xxxxx învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

190 alin. (2) lit. b) Cod penal, a fost achitat, din motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 06 august 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Guzun Ion

13