1ra-1589/2021 — Art. 188 alin. 2 lit. b,f CP

Prin sentința Judecătoriei Edineț din 22 februarie 2021, cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Ghițu Igor a fost condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal la 3 ani și 4 luni închisoare. Potrivit art. 84 alin. (4) Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei aplicate conform sentinței Judecătoriei Edineț din 16.10.2020, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare, cu executare în centrele de detenție pentru minori și tineri, începând din 22.02.2021. Prin aceiași sentință a fost condamnat și Șarban Alexei, dar în privința lui hotărârile nu sunt contestate. 1

Instanța de fond a constatat că, la 26 septembrie 2020, aproximativ orele 02:00, inculpații Șarban Alexei și Ghițu Igor și încă o persoană în privința cărei cauza penală a fost disjungată într-o procedură separată, având scopul de cupiditate, intenționat, aflându-se în fața blocului locativ amplasat în mun. xxxx, str. Xxxx, l-au atacat pe Dobrianschi Liviu, aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, iar după, au sustras în mod deschis din buzunarul acestuia, un telefon mobil de model ”Ipone 8+”, la prețul de 10.000 lei și 70 lei, cauzându-i potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. xxxx din 26.09.2020, leziuni sub formă de echimoze la față și gât dreapta, fractura mandibulei pe stânga, care i-au fost produse prin acțiunea traumatică a unui corp contondent dur, posibil la data indicată, și se califică ca de vătămări corporale medii cu dereglarea sănătății de lungă durată și un prejudiciu material considerabil în valoare totală de 10.070 lei. Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele incriminate și a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală. Dat fiind că probele administrate confirmă în totalitate vinovăția inculpatului, acțiunile lui urmează a fi încadrate în baza art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, ca tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit cu aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanei agresate, de mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune gravă, care se pedepsește cu închisoare de la 8 la 10 ani, a recunoscut vina integral și s-a căit de cele comise, are o vârstă fragedă, lipsesc pretenții de ordin material din partea părții vătămate Dobrianschi L., că a mai fost condamnat prin sentința Judecătoriei Edineț din 16.10.2020 pe art. 186 alin. (2) lit. b), c), 1921 alin. (2) lit. a), 84, 90 Cod penal la 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probațiune de 2 ani, că potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, concluzionând că corectarea și reeducarea lui este posibilă doar prin aplicarea pedepsei închisorii, cu executare în centrele de detenție pentru minori și tineri.

Avocata Natalia Ciumac a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicate prevederile art. 90 Cod penal. Apelanta a invocat că pedeapsa aplicată de către instanța de fond inculpatului este una necorespunzătoare, deoarece acesta a comis infracțiunea anterior condamnării sale din 16.10.2020.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 aprilie 2021, apelul a fost respins, ca nefondat. Instanța de apel a statuat că la determinarea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de toate circumstanțele ce s-au stabilit pe cauză, în corespundere cu prevederile art. 61, 75 Cod penal, a aplicat o pedeapsă corespunzătoare caracterului și gradului de pericol social, personalității inculpatului. Ori, aplicarea unei pedepse non-privative de libertate va fi ineficientă și nu va atinge scopurile puse față de pedeapsa penală. În așa mod, inculpatului i-a fost numită 2 pedeapsa în limitele prevăzute de sancțiunea legii în comiterea căreia el a fost recunoscut vinovat, ținându-se cont și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i-au fost reduse limitele pedepsei aplicate, din aceste motive temei pentru atenuarea pedepsei nu sunt. Astfel, luând în considerație personalitatea inculpatului, instanța de fond întemeiat i-a aplicat pedeapsa sub formă de închisoare, pedeapsă care este adecvată celor comise, în corespundere cu legislația, fiind echitabilă celor comise de acesta. Temeiuri prin care s-ar demonstra că inculpatul poate fi corectat prin stabilirea în privința lui a unei pedepse non-privative de libertate, nu s-au stabilit. Deci, pedeapsa stabilită lui Ghițu I. de prima instanță corespunde prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, fiind motivată, individualizată și aplicată în limitele prevăzute de lege, hotărârea dată fiind legală și întemeiată. Totodată, în situația în care nu a dispus de alte circumstanțe decât de cele stabilite de prima instanță, nu este în drept de a aplica inculpatului o pedeapsă mai blândă decât cea numită de prima instanță în lipsa cărorva motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, starea de fapt și de drept în instanța de apel rămânând aceeași care a fost stabilită de instanța de fond.

Avocatul Igor Ciuru a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei atacate cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate lui Ghițu Igor prin sentința Judecătoriei Edineț din 22.02.2021. Recurentul a indicat că instanța de apel nu s-a expus în niciun fel în privința argumentului apărării că inculpatului i se poate de aplicat o pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de lege, deoarece infracțiunea a fost comisă în perioada minoratului, nefiind apreciată această situație excepțională. Astfel, atât instanța de fond cât și cea de apel nu au acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75, 79, 90 Cod penal. Or, instanțele nu și-au motivat concluzia de ce nu este posibilă corectarea inculpatului și fără executarea reală a pedepsei cu închisoarea și a neglijat faptul că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar nominalizat pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. 3 În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care nici nu sunt invocate eventuale erori de drept concrete și clar definite ( pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor atacate, inclusiv cele reproduse în pct. 2, 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, inclusiv că a recunoscut vina și este minor, dar a comis o infracțiune gravă, care se pedepsește în exclusivitate cu închisoare de la 8 la 10 ani, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 61, 70 alin. (1), 75, 84 Cod penal, art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. La stabilirea pedepsei închisorii pentru persoana care, la data săvârșirii infracțiunii, nu a atins vârsta de 18 ani, termenul închisorii se stabilește din maximul pedepsei, prevăzute de legea penală pentru infracțiunea săvârșită, reduse la jumătate. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. În cazul în care, după pronunțarea sentinței, se constată că persoana condamnată este vinovată și de comiterea unei alte infracțiuni săvârșite înainte de pronunțarea sentinței în prima cauză, instanța de judecată stabilește pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni prin cumul, total sau parțial, al pedepselor aplicate. Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului minor, precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane (pct. 4. din decizie). Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele de fond și de apel au apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct. 5. din decizie). Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate 4 instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal. Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova). Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile contestate conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că inculpatului i s-au aplicat pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul ordinar de pe rol urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul Penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Igor Ciuru împotriva sentinței Judecătoriei Edineț din 22 februarie 2021 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 aprilie 2021 în privința inculpatului Ghițu Igor xxxx, pe motiv că este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 29 iulie 2021. Președinte Iurie Diaconu Judecători Liliana Catan Victor Boico 5