1ra-1572/2021 — art. 320/1 Cp

1ra-1572/2021 — art. 320/1 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1572/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

7 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursului ordinar, declarat de procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Bălți,

Ioniță Tatiana, împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 10 decembrie 2020 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 martie 2021, în privința inculpatului

Buruiană Efim XXXXX, născut la

XXXXX, originar din s. XXXXX, r-nul XXXXX, domiciliat în

s. XXXXX, r-nul XXXXX, cetățean al R. Moldova, fără

antecedentele penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 19.11.2019 - 10.12.2020,

instanța de apel: 01.02.2021 - 24.03.2021,

instanța de recurs: 25.06.2021 - 07.07.2021.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 3201 Cod penal, la 200 ore muncă neremunerată în folosul

comunității.

Buruiană E., având drept scop neexecutarea intenționată a măsurilor stabilite de

Judecătoria Bălți prin ordonanța de protecție a victimei violenței în familie, pe dosarul

nr. XXXXX, emisă pe un termen de 90 zile, începând cu 30.08.2019, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, venind la domiciliul victimei XXXXX, situat în com. XXXXX

XXXXX, r-nul XXXXX, a intrat în interiorul casei și a adormit acolo.

Instanța a reținut că, inculpatul în ședința de judecată nu s-a prezentat și la

22.01.2020 a fost anunțat în căutare, cauza urmând a fi examinată în absența lui, în

temeiul art. 321 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, dar în prezența avocatului din

oficiu Mironov V., care a solicitat aplicarea față de inculpat a unei pedepse mai blânde.

La faza urmăririi penale, în calitate de bănuit și învinuit, inculpatul a declarat că,

recunoaște vina.

1

În temeiul probelor administrate, instanța i-a încadrat acțiunile în baza art. 3201

Cod penal, ca neexecutarea intenționată de la executarea măsurilor stabilite de instanța

de judecată în ordonanța de protecție a victimei violenței în familie.

La stabilirea măsurii pedepsei, instanța a reținut că pedeapsa prevăzută art. 3201

Cod penal este - muncă neremunerată în folosul comunității de la 160 la 200 de ore sau

închisoare de până la 3 ani, că inculpatul are antecedente penale stinse, fiind condamnat

la 12.06.2013 în baza art. 179 Cod penal la 100 ore muncă neremunerată, pedeapsa fiind

executată, se caracterizează la locul de trai negativ, are un comportament nesatisfăcător

în societate, a recunoscut vina, nu s-au stabilit circumstanțe agravante, concluzionând

că, scopul pedepsei penale va putea fi atins prin aplicarea față de inculpat a pedepsei sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității, care va fi echitabilă faptelor

comise.

Ori, pentru a determina inculpatul la un comportament adecvat în societate, acesta

urmează să suporte pedeapsa penală. Totodată, corectarea și reeducarea inculpatului

poate avea loc în condițiile non privative de libertate, legea penală neurmărind scopul

de a cauza suferințe fizice sau de a leza demnitatea omului. Pe lângă acestea, normele

internaționale ce țin de sistemul sancționator, precum și legislația națională în vigoare,

lărgesc spectrul măsurilor alternative privațiunii de libertate. Legiuitorul, în căutarea

mecanismelor de reacție împotriva criminalității, se ordonă și trebuie să se reorienteze

politicii penale ce tinde spre umanizare în spiritul valorilor justiției restaurative. În

această direcție este foarte util a se pune accentul pe reintegrarea socială a infractorului,

care mai înseamnă și o încercare, adică străduința de a resocializa persoana, fiind una

din cele mai eficiente metode de restaurare a relațiilor sociale afectate prin infracțiune.

Față de natura și gravitatea faptei comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a

acesteia și a celor personale ale inculpatului, pedeapsa precum și modul de executare al

acesteia, astfel individualizate - 200 de ore muncă neremunerată în folosul comunității,

sunt capabile să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la reeducarea

inculpatului, la formarea unei atitudini corespunzătoare față de ordinea de drept și

principiile morale.

casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Buruiană E. să fie

condamnat în baza art. 3201 Cod penal la 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis.

Apelantul a invocat că, pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă și nu poate

fi justificată cu nimic, deoarece instanța în motivarea sentinței și la aprecierea măsurii

de pedeapsă, nu a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, de făptui că inculpatul a

fost anterior în conflict cu legea penală, săvârșind o nouă infracțiune cu intenție, acesta

nu a tras concluziile necesare, nu a mers pe calea corijării și din nou a comis o infracțiune

intenționat, se eschivează de OUP și instanța de judecată, fapt ce permite a presupune

continuitatea activității sale criminale.

Aplicarea pedepsei prea blânde în privința inculpatului în raport cu cele comise,

nu-și realizează scopul corectării și reeducării acestuia.

apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că, prima instanță justificat a aplicat inculpatului

pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, or, pedeapsa sub

2

formă de închisoare cu executare reală, solicitată de către acuzatorul de stat spre aplicare

inculpatului ar fi una prea aspră și inechitabilă.

Potrivit art. 61 alin. (2) Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea pedepsei

nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei

condamnate.

Potrivit prevederilor art. 75 alin. (1) Cod penal, persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia. Totodată alin. (2) al articolului nominalizat stipulează, că în

cazul alternativelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa cu

închisoare are un caracter excepțional și se aplică atunci când gravitatea infracțiunii și

personalitatea infractorului fac necesară aplicarea pedepsei cu închisoare, iar o altă

pedeapsă este insuficientă și nu și-ar atinge scopul. O pedeapsă mai aspră, din numărul

celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în

care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei. Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a

fi argumentat de către instanța de judecată.

Respectiv, reținând prevederile menționate supra, coroborându-le cu

circumstanțele cauzei, pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității stabilită inculpatului, este în coraport cu gravitatea infracțiunii comise -

infracțiune mai puțin gravă, cu personalitatea inculpatului - anterior condamnat prin

sentința Judecătoriei Sîngerei din 12.06.2013, în baza art. 179 alin. (2) Cod penal la 100

ore muncă neremunerată în folosul comunității, antecedentul penal este stins, se

caracterizează negativ la locul de trai, nu se află la evidența medicilor narcolog și

psihiatru, cu atitudinea inculpatului față de faptele comise și față de procesul desfășurat

în privința sa - la etapa urmăririi penale fiind audiat în calitate de bănuit și învinuit a

recunoscut vina în fapta comisă, manifestând căința sinceră a menționat că pe viitor nu

va mai admite astfel de acțiuni, în ședința de judecată inculpatul nu s-a prezentat, fiind

anunțat în căutare, fiind stabilit locul aflării - Ukraina, iar din informațiile prezentate

rezultă imposibilitatea prezentării din diferite motive - situația pandemică, lipsa de

mijloace financiare, poziția părții vătămate, care l-a iertat pe inculpat, pretenții față de

acesta nu are.

Ori, cuantumul pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității

stabilit inculpatului pentru fapta infracțională comisă în cuantum de 200 ore muncă

neremunerată în folosul comunității, a fost apreciat rezultând inclusiv și din

recunoașterea de către Buruiană E. a vinovăției în comiterea faptelor imputate.

Rezultând din prevederile art. 75 alin. (2) Cod penal, sancțiunea închisorii, asupra

căreia insistă partea acuzării, este o formă excepțională de pedeapsă, care se aplică doar

în cazul în care gravitatea infracțiunii și personalitatea inculpatului fac necesară

aplicarea pedepsei cu închisoarea. Potrivit speței, sancțiunea art. 3201 Cod penal prevede

categorii alternative de pedepse, la caz apreciindu-se oportună aplicarea muncii

3

neremunerate în folosul comunității, rezultând din personalitatea și atitudinea

inculpatului vis a vis de fapta comisă, inclusiv rezultând și din poziția părții vătămate,

care l-a iertat pe inculpat, neinvocând careva pretenții față de acesta. Atât instanța de

apel, cât și cea de fond au conchis, că în atare circumstanțe nu este rațional ca inculpatul

să execute pedeapsa sub formă de închisoare.

Respectiv, pentru fapta comisă, lui Buruiană E. i-a fost aplicată o pedeapsă aptă

să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la reeducarea lui, la formarea

unei atitudini corespunzătoare a acestuia față de ordinea de drept și principiile morale.

Prin prisma materialului caracterizant al inculpatului și a prevederilor art. 7, 61,

75 Cod penal, ținând cont de gravitatea infracțiunii comise, de motivul acesteia, de

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării inculpatului, precum reieșind și din comportamentul acestuia

după comiterea faptei, pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității reprezintă pedeapsa echitabilă și este una proporțională împrejurărilor

constatate.

Din motivele expuse supra, criticile aduse de către apelant în ceea ce privește

blândețea pedepsei aplicate prin sentință inculpatului, sunt nefondate, or, la aplicarea

pedepsei penale, instanța de fond s-a conformat prevederilor legii care reglementează

procesul de stabilire și individualizare a pedepsei, motivându-și suficient soluția luată

sub aspectul neaplicării pedepsei sub formă de închisoare cu executare reală.

recurs ordinar, solicitând casarea deciziei instanței de apel în latura stabilirii pedepsei,

cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

Recurenta a invocat că, materialele cauzei penale denotă cu certitudine că

inculpatul a părăsit teritoriul țării și se află în Ukraina, cauza penală aflându-se pe rolul

Judecătoriei Sîngerei din 19.11.2019, până la starea de pandemie, invocată de instanța

de apel, care astfel s-a motivat neprezentarea în instanțele de judecată.

Totuși, instanțele de judecată la stabilirea pedepsei eronat au aplicat munca

neremunerată în folosul comunității față de inculpatul care anterior fiind condamnat la

pedeapsă similară, care nu și-a atins scopul.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar

(pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt

4

și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și

argumentat a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, conform căror la aplicarea

legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu

dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. În cazul

alternativelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa cu

închisoare are un caracter excepțional și se aplică atunci când gravitatea infracțiunii și

personalitatea infractorului fac necesară aplicarea pedepsei cu închisoare, iar o altă

pedeapsă este insuficientă și nu și-ar atinge scopul. O pedeapsă mai aspră, din numărul

celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în

care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei. Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a

fi argumentat de către instanța de judecată.

În consecutivitatea enunțată, instanțele just au concluzionat că, inculpatul a comis

o infracțiune mai puțin gravă, în rechizitoriu este indicat că: „Circumstanțe care agravează

la stabilirea pedepsei conform art. 77 din Codul penal în privința învinuitului Buruiană Efim Petru nu

sunt”, la etapa urmăririi penale și-a recunoscut vina, anterior a fost condamnat, însă

antecedentul penal este stins, partea vătămată l-a iertat și nu a înaintat acțiuni civile,

pedeapsa cu închisoare având un caracter excepțional neaplicarea cărei nu urmează a fi

argumentat de către instanța de judecată, corectarea și reeducarea acestuia este posibilă

fără izolare de societate, cu stabilirea unei pedepse sub formă de muncă neremunerată

în folosul comunității, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul acuzării.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale, fiind una echitabilă și proporțională în raport cu

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, cât și a scopului pedepsei penale sub

aspectul restabilirii echității sociale, corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane (pct. 2., 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele de

fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune

5

procurorul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie

un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală

și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice suport

legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 2.- 5.

din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse

la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat

inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar

este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Bălți, Ioniță Tatiana, împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 10

decembrie 2020 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 martie 2021,

în privința inculpatului Buruiană Efim XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 23 iulie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6