1reab-65/21 — art. 82 si 58-10 CP al RSFSR

Dosarul nr.1reab-65/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Timofti Vladimir,

Judecători - Țurcan Anatolie, Catan Liliana, Cobzac Elena și Guzun Ion,

a judecat, fără citarea părților, recursul în anulare declarat de Procurorul

General Adjunct, Roșioru Mircea, prin care se solicită casarea parțială a sentinței

Colegiului special al Judecătorie regionale Kuibîșev din 26 martie 1935, în cauza

penală în privința lui

Socolova Pelagheia XXXXX, născut în XXXXX,

originară și domiciliată XXXXX .

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de recurs în anulare: 03.06.2021 – 13.07.2021

A C O N S T A T A T:

martie 1935, Socolova Pelagheia a fost condamnat în baza art.82 și art.58-10 Cod

penal al RSFSR, la pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni a pedepselor

aplicate, la 5 ani privațiune de libertate, în lagăr de corectare prin muncă, fără

interdicții în drepturi.

condamnată pentru faptul că, fiind condamnată pentru trecerea ilegală a graniței

din România în URSS, de către Consfătuirea Specială a Colegiului „GPU,, URSS

la data de 03.05.1932, la pedeapsa de 3 ani de exil în or. Bugurslan, la 18.09.1934

ilegal a părăsit locul deportării și a venit în or. Tiraspol.

Tot ea, a fost declarată vinovată și condamnată pentru faptul că, fiind

reținută după evadarea din or. Bugurslan și deținută în izolatorul din secția raională

„NKVD" din or. Bugurslan, a scris pe pereții din celulă declarații cu caracter

contrarevoluționar.

1

În cadrul ședinței de judecată, inculpata Socolova Pelagheia vinovăția în

comiterea infracțiunii a recunoscut, și anume că, a fost condamnată pentru trecerea

ilegală a graniței din România în URSS, fiind deportată din or. Tiraspol pe un

termen de 3 ani în or. Bugurslan. În legătură cu faptul că, condițiile de trai în

localitatea dată erau foarte severe și nu avea careva rude ori cunoștințe, iar ulterior

a fost și redusă de la locul de muncă și nu se putea angaja la alt lucru, a vândut

două rochii și cu banii obținuți s-a deplasat în or. Tiraspol la fratele său, care lucra

la uzina de conserve. Nu a| avut intenția să plece în România, dar fiind reținui și

escortată iarăși în or. Bugurslan, deținută în izolatorul din secția raională „NKVD",

într-adevăr a scris cu cărbune pe pereți „Jos proletariatul și eroii lui Stalin",

„Trăiască al 2-lea capital Karl" și „Jos URSS". A scris aceste lozinci la

recomandarea tinerilor cu care a fost escortată din or. Tiraspol și, care i-au promis

că o vor ajuta să fugă în Polonia, dar și cu scopul că, la o eventuală trecere a

graniței în România să le zică autorităților române despre ideile expuse împotriva

URSS, astfel nefiind represată.

Cod de procedură penală, a declarat recurs în anulare, solicitând casarea parțiale a

sentinței în partea condamnării în baza art.58-10 Cod penal al RSFSR, încetarea

procesului penal și reabilitarea ei. În rest de menținut celelalte dispoziții ale

hotărârii.

În susținerea argumentelor formulate, Procurorul General Adjunct a invocat

că, nu a fost dovedit caracterul contrarevoluționar al acțiunilor inculpatei Socolova

Pelagheia, deoarece afirmațiile scrise cu cărbune pe pereții izolatorului nu

conțineau chemări la lichidarea, subminarea sau slăbirea puterii de stat ori la

săvârșirea unor infracțiuni contrarevoluționare, după cum prevede dispoziția

art.58-10 CP al RSFSR.

Sentința de condamnare în privința lui Socolova Pelagheia, a fost pronunțată

exclusiv în baza declarațiilor acesteia, fără a fi administrate și cercetate alte probe.

Adiacent, s-a stabilit, că instanța de judecată la examinarea dosarului, a

încălcat în mod flagrant dreptul inculpatei la apărare, examinând cauza penală în

lipsa apărătorului, a cărui participare era obligatorie.

În această ordine de idei, procurorul consideră că, sentința de condamnare în

privința lui Socolova Pelagheia, este emisă cu o încălcare flagrantă a drepturilor și

libertăților fundamentale, stipulate în Convenție și anume încălcarea dreptului la un

proces echitabil, care conform art.6 pct.44) din Codul de procedură penală,

reprezintă un viciu fundamental admis în cadrul examinării precedente a cazului,

ce în mod direct afectează decizia adoptată.

Din aceste considerente, sentința Colegiului special al Judecătoriei regionale

Kuibîșev din 26 martie 1935, necesită a fi casată parțial, iar în temeiul art.391

pct.6) din Codul de procedură penală, procesul penal în privința inculpatei,

urmează a fi încetat în partea condamnării în baza art.58-10 CP al RSFSR.

2

Totodată, procurorul menționează că, condamnarea lui Socolova Pelagheia

pentru infracțiunea prevăzută de art.82 Cod penal al RSFSR, adică pentru evadare

din locurile de exil, necesită a fi menținută, întrucât infracțiunea în cauză este una

de drept comun, care nu cade sub incidența Legii nr. 1225/1992 privind reabilitarea

victimelor represiunilor politice.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Potrivit art.452 alin.(1), coroborat cu art.453 alin.(1) Cod de procedură

penală, Procurorul General și adjuncții lui, pot declara la Curtea Supremă de

Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile după

epuizarea căilor ordinare de atac.

Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării

erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental

în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată.

La 30 decembrie 1992, a intrat în vigoare Legea nr.1225-XII din 08

decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice.

Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit art.3 al Legii nominalizate,

sunt declarate nevinovate și urmează a fi reabilitate în fața societății și reintegrate

în drepturi, indiferent de locul de trai în prezent, toate persoanele care, în perioada

dintre 07 noiembrie 1917 și 23 iunie 1990, au fost supuse represiunilor politice în

baza deciziilor organelor de stat judiciare sau extrajudiciare pentru „activitatea

contrarevoluționară”.

Sub acest aspect, instanța de recurs în anulare reține că, prin sentința

Colegiului special al Judecătoriei regionale Kuibîțev din 26 martie 1935, Socolova

Pelagheia a fost condamnată pentru activitatea contrarevoluționară și evadare din

locurile de detenție.

Ținând cont de cele constatate și de prevederile art.435 alin.(1) pct.2) lit. b)

Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit găsește prezente în speța vizată

motive întemeiate de a interveni în hotărârea judecătorească irevocabilă de

condamnare a lui Socolova Pelagheia în baza art.58-10 din Cod penal al RSFSR,

cu casarea acesteia, iar în temeiul prevederilor art.391 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, dispune încetarea procesului penal, pe acest episod al învinuirii

din motiv că există circumstanțe care exclud tragerea persoanei la răspundere

penală și reabilitarea condamnatului.

Subsidiar, se atestă că condamnarea lui Socolova Pelagheia pentru

infracțiunea prevăzută de art.82 din Cod penal al RSFSR, adică pentru evadare din

locurile de exil, necesită a fi menținută, deoarece infracțiunea în cauză este una de

drept comun și nu cade sub incidența Legii nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992

privind reabilitarea victimelor politice.

3

Prin urmare, în baza celor expuse supra, se conchide că recursul în anulare

urmează a fi admis, cu casarea parțială a hotărârilor irevocabile contestate, ca fiind

afectate de un viciu fundamental și dispunerea încetării procesului penal pe art.58-

10 din Cod penal al RSFSR, pe motiv că sunt prezente circumstanțe care exclud

tragerea la răspundere penală.

alin.(3) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General Adjunct,

Roșioru Mircea, casează parțial sentința Colegiului special al Judecătorie regionale

Kuibîșev din 26 martie 1935, cu încetarea procesului penal în privința lui Socolova

Pelagheia XXXXX, condamnată în baza art.58-10 din Cod penal al RSFSR, pe

motiv că există circumstanțe care exclud tragerea ei la răspundere penală și

dispune reabilitarea acestei, în conformitate cu art. 3 lit. a) a Legii Republicii

Moldova nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992, privind reabilitarea victimelor

represiunilor politice.

În rest se mențin prevederile hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 iulie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Catan Liliana

Cobzac Elena

Guzun Ion

4