1ra-1187/2021 — art. 320 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-1187/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Iurie DIACONU

judecători Liliana CATAN

Victor BOICO

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Zota Aureliu, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 20 ianuarie 2021, în cauza penală privindu-l pe

ZOTA Aureliu XXXXX născut la

XXXXX, originar din XXXXX și domiciliat XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.01.2020– 22.06.2020;

Instanța de apel: 30.07.2020 – 20.01.2021;

Instanța de recurs: 01.04.2021 – 26.05.2021.

c o n s t a t ă:

Aureliu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 320 alin.

(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu amendă în mărime de 550 unități

convenționale în sumă - 27.500 (douăzeci și șapte mii cinci sute) lei.

conform ordonanței de executare din 13.07.2015 emisă de Judecătoria Briceni, fiind

obligat să achite în beneficiul lui XXXXX pensie pentru întreținerea copilului minor

XXXXX, în mărime de ¼ parte din salariu și din alte venituri a lui Zota Aureliu,

începând cu data de 08.07.2015 și până la atingerea de către copil a vârstei de majorat,

a refuzat să achite pensia pentru întreținerea copilului, acumulându-se la data de

01.11.2019 o datorie în sumă de 32.442 lei, necătând la faptul că la 25 februarie 2019,

i-a fost aplicată sancțiune în baza art. 318 alin. (1) Cod contravențional în mărime de

30 u.c., în sumă de 1500 lei.

către avocatul Culicov Serghei în interesul inculpatului, care a solicitat casarea

sentinței, pronunțarea unei hotărâri noi potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

1

prin care Zota Aureliu să fie achitat în temeiul art. 390 alin. (l) pct. l) Cod de procedură

penală.

În motivarea apelului avocatul a invocat netemeinicia sentinței, menționând, că

Zota Aureliu nu a recunoscut vinovăția sa și anume că s-ar fi eschivat de la executarea

hotărârii judecătorești, dar, fiind într-o perioadă dificilă din punct de vedere financiar,

nu a avut posibilitate de a achita suma restantă.

Indică că, învinuirea ce i-a fost adusă inculpatului, nu este una clara pentru a

înțelege ce anume a săvârșit sau nu a săvârșit inculpatul. Menționează că, chiar dacă

inculpatul a fost sancționat contravențional pentru perioada de până la 25 februarie

2019, acuzatorul de stat î-l mai învinovățește o dată pe aceeași faptă cât și instanța de

judecată î-l mai sancționează repetat, ori nu poți fi atras la răspundere pentru aceeași

faptă atât contravențional cât și penal. Or, nu trebuia de făcut delimitarea perioadelor

cât și a sumelor restante pentru a-i aduce o învinuire clară în contextul că această

infracțiune este una continuă.

Arată, că instanța în motivarea sentinței menționează că „inculpatul vina a

recunoscut pe deplin, se căiește sincer și că dorește să-i fie aplicată o pedeapsă sub

formă de amendă”, fapt care nu corespunde adevărului, ori inculpatul a declarat că pe

perioada anului 2019 acesta practic toți banii care î-i avuse i-a cheltuit pentru

intervenția chirurgicală pe care a avut-o mama sa și pe medicamente, acest fapt fiind

confirmat prin adeverința eliberată de Primăria s. Coteala unde se indică, că Zota

Aureliu are la întreținere mama care este bolnavă și copilul minor care este în

permanență la întreținerea lui, deoarece mama acesteia este frecvent plecată peste

hotarele țării. Mai mult ca atât au fost prezentate probe prin care inculpatul, având

necesitatea de bani, a accesat și un credit pentru a acoperi cheltuielile strict necesare.

apelul avocatului Culicov Serghei în interesul inculpatului a fost respins ca nefondat,

iar sentința menținută fără modificări.

fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în

mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală,

respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor.

Reieșind din probele anexate la cauză, s-a confirmat comiterea de către inculpat

a infracțiunii prevăzute de art. 320 alin. (1) Cod penal, astfel nu a fost admisă

solicitarea apelantului cu privire la achitarea acestuia pe motivul lipsei în acțiunile

lui a laturii subiective.

La caz, Zota Aureliu a fost atras la răspundere contravențională în baza art. 318

alin. (1) Cod contravențional pentru perioada de până la 25.02.2019. Ulterior, acesta

a continuat să nu execute hotărârea judecătorească, deci neexecutarea se referă la

perioade distincte, între care nu există suprapunere.

2

Nu s-a reținut nici argumentul apelantului că în acțiunile inculpatului lipsește

latura subiectivă a infracțiunii, deoarece acesta nu a avut posibilități financiare.

Potrivit declarațiilor acestuia în instanța de apel, în perioada vizată inculpatul a

procurat un automobil și o locuință, ceea ce atestă că el a avut posibilitate financiară

de a achita pensia de întreținere a copilului minor și de a restitui suma datorată,

onorându-și obligațiile de debitor, însă el nu a achitat careva sume.

Nu poate fi reținut nici faptul că instanța a menționat în sentință, că inculpatul

a recunoscut vina, ceea ce în opinia lui nu corespunde adevărului, or aceasta

contravine declarațiilor date de inculpat în ședința instanței de fond, unde a indicat

expres ”recunosc vina în ceea de ce sunt învinuit”, declarații consemnate din spusele

acestuia, citite și contrasemnate personal, inculpatul având posibilitatea și dreptul de

a le completa sau a concretiza-ceea ce nu a făcut.

În rest, instanța de apel a apreciat cererea de apel ca fiind o expunere a

circumstanțelor cauzei în viziunea avocatului susținut de inculpat, cu expunerea

teoretică a unui șir de norme legale.

Ce ține de pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de apel a menționat că la

stabilirea ei s-a acordat deplină eficientă și s-a condus de principiile generale de

aplicare a pedepsei conform art. 61, 75 Cod penal. Instanța la stabilirea pedepsei a

ținut cont și de gravitatea infracțiunii săvârșite, care potrivit art. 16 Cod penal face

parte din categoria celor ușoare, de motivul acesteia, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării făptuitorilor, în privința cărui nu s-au constatat

circumstanțe agravante și atenuante, nu are antecedente penale precum și de

condițiile de viață a familiei acestuia, de personalitatea inculpatului, care la locul de

trai se caracterizează pozitiv și nu se află la evidența medicilor narcolog și psihiatru.

ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

solicitând casarea deciziei, cu achitarea sa sau încetarea procesului penal în privința

sa.

În motivare recurentul a indicat motive similare celor din apel privind lipsa

laturii subiective a infracțiunii, declarațiile martorului Grossu Anatolie, învinuirea

neclară, etc. pe final menționând că, pedeapsa aplicată o consideră prea aspră.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal reține că, conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat

3

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, însă instanța de recurs precizează că, recurentul, referindu-

se la pct. 6 din norma menționată, nu a specificat care din temeiurile prevăzute de

legea menționată le consideră relevante pentru cazul dat. Specificând că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, recurentul nu și-a

argumentat motivul, ceea ce rezultă că acesta este menționat declarativ și urmează a

fi respins ca neîntemeiat.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în

sensul că inculpatul nu este vinovat în comiterea infracțiunilor imputate, Colegiul

consideră aceste opinii neîntemeiate, or, instanțele, judecând cauza și verificând

probele cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, cărora

le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere

al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării lor, au stabilit cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă cu privire

la vinovăția lui Zota Aureliu în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 320 alin. (1)

Cod penal.

În cuprinsul recursului estre menționat că, pedeapsa aplicată de instanța de apel

este prea aspră, argument ce indică că inculpatul confirmă comiterea infracțiuni. Cât

ține de solicitarea recursului, aceasta este divergentă, deoarece solicită: a) achitarea

sa de comiterea infracțiunii imputate; b) încetarea procesului penal, fără o

argumentare sau indicare a erorii ce ar permite aplicarea lor, ori totuși, comiterea

infracțiunii a fost demonstrată indubitabil de cumulul probelor cercetate, inclusiv

declarațiile inculpatului care a recunoscut vina în comiterea infracțiunii (f. d. 88).

Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care la caz comportă o

solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa examinării

cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se

pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau

material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea

fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs.

Criticile formulate de recurent sunt identice cu cele invocate și în apel, recursul

fiind o copie a apelului, care deja au format obiect de discuție la judecarea cauzei în

instanța de apel și ultima le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg

expusă în prezenta decizie la pct. 4-5, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește

pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând

hotărârea judecătorească în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură

penală, nu se identifică existența și a altor motive care, analizate din oficiu, să ducă la

4

casarea deciziei recurate. Astfel, Colegiul nu consideră ca fiind necesar de a motiva

diferit răspunsul la aceleași argumente invocate în cererea de apel, în contextul oferirii

răspunsurilor plauzibile de către instanța de apel.

Respectiv, Colegiul nu poate să achieseze la argumentele recurentului precum

că instanța de apel nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, care

obligă instanța să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel și aici urmează

a se reține că motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și

lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor

amănunțit, atâta timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de

vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a

hotărârii penale, adică așa cum s-a procedat în cauza de față.

Instanța de recurs se raliază argumentelor expuse în sentință și în decizia Curții

de Apel contestate, totodată, notând că, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO se

admite însușirea concluziilor instanțelor inferioare de către instanțele ierarhic

superioare, în cazul când constatările acestora sunt fundamentate în fapt și în drept,

fiind amplu prezentate în hotărârile atacate, constatându-se că la administrarea

probelor nu au fost încălcate drepturile și libertățile constituționale ale participanților

la proces, iar probele puse la baza hotărârilor nu conțin erori procesuale ce ar putea

influența autenticitatea concluziilor formulate de instanțe.

Având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în

cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul Penal

concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

criticele din cererile de recurs nu și-au găsit confirmarea.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul ZOTA Aureliu

XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 ianuarie

2021, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 iulie 2021.

Președinte Iurie DIACONU

Judecător Liliana CATAN

Judecător Victor BOICO

5