1ra-784/21 — art. 192/1 alin. 1 CP

1ra-784/21 — art. 192/1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-784/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Ciuru Igor în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 noiembrie 2020, în cauza

penală în privința lui

Rencheci Denis xxxxx, născut la xxxxx,

originar din xxxxx și domiciliat în xxxxx

Termenul de examinare:

prima instanță: 31.05.2019 – 08.11.2019

instanța de apel: 04.12.2019 – 17.11.2020

instanța de recurs: 21.01.2021 – 02.06.2021

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală,

în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Rencheci Denis a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 1921 alin. (1) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) luni,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Șoimu Veaceslav a fost

admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să

se expună instanța civilă.

Rencheci Denis, în perioada de timp de la data de 05.04.2019 ora 12:00,

până la data de 06.04.2019 ora 02:45, fiind stagiar al spălătoriei auto „Kristall”,

amplasată pe xxxxx, acționând cu intenție directă întru răpirea mijlocului de

transport și posesie pentru o perioadă nesemnificativă de timp, fără scop de

însușire, adică fără scop de a trece mijlocul de transport în stăpânire definitivă,

înțelegând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, având la sine cheile de la

automobilul de model „Skoda Superb” cu numărul de înmatriculare xxxxx, care

au fost lăsate de stăpânul automobilului nominalizat pentru efectuarea curățirii

chimice a salonului, adică având posibilitatea reală de a-l poseda, folosi și

1

dispune de automobil, profitând de faptul, că proprietarul mijlocului de

transport - cetățeanul Șoimu Veaceslav nu se afla pe loc, a răpit mijlocul de

transport, deplasându-se pe xxxxx.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, inculpatul Rencheci Denis a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 1921 alin. (1) Cod penal, cu indicii

calificativi: răpirea mijlocului de transport fără scop de însușire.

numele inculpatului Rencheci Denis, prin care a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie aplicate prevederile art. 90 Cod

penal, în acest sens menționând că: inculpatul de cele comise se căiește sincer,

are un copil minor la întreținere, examinarea cauzei a avut loc în procedură

simplificată.

2020, apelul declarat de către avocatul Rusu Lucia în numele inculpatului

Rencheci Denis a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că,

vinovăția inculpatului Rencheci Denis în săvârșirea infracțiunii incriminate a

fost stabilită pe deplin prin probele administrate la faza de urmărire penală,

acestea fiind acceptate de inculpat, prin cererea depusă până la începerea

cercetării judecătorești și acceptată de prima instanță prin încheierea din

16.09.2019.

Astfel, cu referire la pedeapsa stabilită inculpatului precum și a modului

de executare a acesteia, instanța de apel, reiterând prevederile art. 61 Cod penal

și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, a concluzionat că pedeapsa

aplicată de către prima instanță este legală, întemeiată și echitabilă în raport cu

fapta comisă și circumstanțele cauzei.

Argumentele invocate în cererea de apel, precum, că pedeapsa este prea

aspră, instanța de apela le-a apreciat ca fiind contradictorii circumstanțelor și

împrejurărilor de fapt stabilite de către prima instanță pe parcursul judecării

cauzei, pedeapsa fiind aplicată în limitele sancțiunii articolului incriminat, iar

inculpatul nu este la prima abatere.

În opinia instanței de apel nu este temei de a considera pedeapsa stabilită

inculpatului Rencheci Denis ca fiind aspră, iar argumentele aduse în apel, nu

pot servi drept temei pentru stabilirea unei pedepsei mai blânde.

numele inculpatului Rencheci Denis, a declarat recurs ordinar, prin care,

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea deciziei, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se

dispună aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

5.1. Motivele recursului declarate, se rezumă la următoarele aspecte:

- instanța de apel nu și-a motivat concluzia de ce nu este posibilă

corectare inculpatului și fără executarea reală a pedepsei cu închisoarea și a

2

neglijat faptul că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de

nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la

consecințe contrare scopului urmărit;

- Rencheci Denis a recunoscut pe deplin vinovăția în comiterea faptelor

incriminate, iar aceasta constituie o circumstanță atenuantă. De asemenea,

Rencheci Denis a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat ca judecarea să se facă pe baza probelor administrate

în faza de urmărire penală. Ignorând aceste circumstanțe, instanțele de fond nu

au acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75, 90 Cod penal,

respectiv, nu au ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează

răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, recurentul consideră că în privința lui Rencheci Denis sunt

aplicabile prevederile art. 90 Cod penal.

în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Crijanovschi Sergiu, prin care a pledat pentru dispunerea inadmisibilității

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de

recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că partea apărării

a invocat în calitate de temei pentru recurs, prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, sub aspectul că decizia instanței de apel nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Verificând materialele cauzei, prin prisma temeiului prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, instanța de recurs a reținut că

argumentele recursului apărării se întemeiază pe dezacordul cu pedeapsa

aplicată, care în opinia recurentului este prea aspră, precum și cu modalitatea

3

de executare a acesteia, în opinia recurentului fiind necesară aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

Astfel, Colegiul penal apreciază că dezacordul cu decizia contestată de

către partea apărării se circumscrie temeiului pentru recurs, indicat în

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -

detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Analizând soluția instanței de apel, care a menținut pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 8 luni, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, aplicată de către prima instanță, Colegiul penal conchide că instanța

de apel a motivat pe deplin și suficient necesitatea aplicării pedepsei sub formă

de închisoare cu executare în penitenciar, motivare care este corespunzătoare

practicii judiciare, ținându-se cont de toate circumstanțele prezentei cauze

penale și cele personale ale inculpatului Rencheci Denis, care potrivit

materialelor cauzei (f. d. 31), nu este la prima abatere de la legea penală,

anterior fiind condamnat de mai multe ori, și anume prin: sentința Judecătoriei

Edineț, (sediul Dondușeni) din 23.10.2018 în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod

4

penal – încetat în baza art. 109 Cod penal; sentința Judecătoriei Dondușeni din

10.03.2014 în baza art. 145 alin. (2) lit. b), d), i), j), k) și art. 188 alin. (3) lit. c), d)

Cod penal, la 5 ani și 6 luni închisoare în penitenciar de tip închis; eliberat înainte

de termen cu 1 lună și 5 zile în baza încheierii Judecătoriei Soroca din 23.06.2016;

sentința Judecătoriei Edineț (sediul Dondușeni) din 07.12.2017 în baza art. 186

alin. (2) lit. c), d) Cod penal – procesul penal încetat în legătură cu retragerea

plângerii de către partea vătămată, și cu toate acestea inculpatul a comis cu

intenție o nouă infracțiune, aspect care justifică complet aplicarea pedepsei sub

formă de închisoare.

Astfel, la stabilirea pedepsei în privința inculpatului Rencheci Denis,

potrivit art. 77 Cod penal, instanțele de fond corect au stabilit circumstanțe care

agravează răspunderea penală și anume: săvârșirea infracțiunii de către o

persoană care anterior a fost condamnată.

Totodată, potrivit referințelor, inculpatul Rencheci Denis se

caracterizează negativ (f. d. 45).

Cu referire la alegațiile recurentului privind necesitatea dispunerii

suspendării executării pedepsei cu închisoare, Colegiul penal notează că în

conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod penal, în cazul în care instanța de judecată,

ținând cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea vinovatului, ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa cu închisoare în

penitenciar, aceasta poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate

vinovatului, indicând în hotărâre perioada de executare a pedepsei în

închisoare și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă, precum

și motivele condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei.

Astfel, Colegiul penal evidențiază că lexemul „poate”, oferă posibilitatea

și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Astfel, instanța de apel corect a reținut că inculpatul a comis o nouă

infracțiune cu intenție, și luându-se în considerație pericolul social al

infracțiunii respective și personalității inculpatului, care este predispus de a

neglija prevederile legii penale, instanța de apel corect a apreciat iraționalitatea

modificării modului de executare a pedepsei stabilit de prima instanță.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine

persoana și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea

și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de

judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social

periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a

infractorului, stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau

pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

5

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de

judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii

săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după

următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum

și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura

și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul

săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea faptei și în

cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătatea, situația

familială și socială etc.

Aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal nu reprezintă o categorie aparte

de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că

infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia.

Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării

pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a

instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este cazul să o acorde.

Astfel, luând în considerație personalitatea inculpatului, Colegiul penal

conchide asupra faptului că infracțiunea comisă de către Rencheci Denis nu

reprezintă un incident în viața acestuia, dar acțiuni intenționate fapt care

determină temeinicia soluției instanței de apel privind executarea reală a

pedepsei cu închisoare stabilite de prima instanță.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal conchide că hotărârea instanței de

apel în latura atacată de către partea apărării, nu conține erori ce ar duce la

casarea acesteia.

Astfel, analizând în cumul argumentele invocate de către recurent în

susținerea recursului declarat, Colegiul penal atestă că acestea au constituit

obiect de examinare în instanța de apel, asupra cărora instanța s-a expus,

complet, argumentat și motivat.

În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii CtEDO din

16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că, art. 6 §1 din CEDO,

deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat ca

impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de

Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de

o instanță inferioară, fie printr-un alt mod, să examineze chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia motivării

soluției instanței de apel, o însușește integral întrucât această instanță a oferit

răspunsuri complete și argumentate tuturor problemelor esențiale invocate în

speță, pedeapsa aplicată inculpatului fiind una proporțională și echitabilă faptei

comise.

Ținând cont de cele constatate supra, Colegiul penal conchide că eroarea

invocată în recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală

6

și întemeiată, astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Ciuru Igor

în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 17 noiembrie 2020, în cauza penală în privința lui Rencheci Denis

xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 02 iulie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Cobzac Elena

7