1ra-187/2021 — art.190 al.5 CP

1ra-187/2021 — art.190 al.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-187/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Țurcan Anatolie, Timofti Vladimir, Cobzac Elena și Guzun Ion,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către inculpat și

de către avocatul acestuia, Placinta Grigorii, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iulie 2020, în cauza penală în

privința lui

Simon Iurie Xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 22.04.2015 – 24.01.2020;

Instanță de apel: 24.02.2020 – 08.07.2020;

Instanță de recurs: 04.09.2020 – 27.04.2021.

A C O N S T A T A T :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.191 alin.(1) Cod penal, cu încetarea

cauzei pe motivul prescrierii termenului de tragere la răspundere penală.

Acțiunea civilă înaintată de Racu Constantin împotriva lui Simon Iurie s-a

admis în principiu și s-a lăsat spre soluționare în ordinea procedurii civile.

învinuiește de faptul că la 12 iunie 2005, ora exactă în cadrul urmăririi penale nu a

fost posibil de stabilit, având scopul dobândirii prin înșelăciune și abuz de încredere a

bunurilor altei persoane, sub pretextul că dorește să irige câmpurile agricole ce-i

aparțin, a împrumutat de la cet. Racu Constantin din s. Jevreni r-ul Criuleni, 56 de

țevi din zinc pentru irigare cu lungimea de 6 m, la prețul de 900 lei/m, în sumă totală

de 50 400 lei și 33 de țevi din aluminiu cu lungimea de 9 m la prețul de 733, 33/m lei,

în sumă totală de 24 199,89 lei, după care le-a pus în gaj la banca „Moldova-

Agroindbank", unde, ulterior, din cauza neachitării creditului au fost realizate altei

persoane, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu total în sumă de 74 599,89 lei.

Acțiunile inculpatului Simon Iurie au fost calificate conform rechizitoriului, în

baza art.190 alin.(4) Cod penal, după indicii calificativi escrocheria, adică dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere săvârșită în

proporții mari.

Prin ordonanța privind modificarea învinuirii în instanța de judecată din 05

decembrie 2019, s-a dispus a modifica în sensul agravării învinuirea lui Simon Iurie,

1

acuzându-l de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal.

Prima instanță, fără a ține cont de ordonanța de modificarea învinuirii în

instanța de judecată, a apreciat ca fiind eronată încadrarea acțiunilor inculpatului, în

baza art.190 alin.(4) Codul penal și fără a indica semnele calificative a infracțiunii a

constatat că acțiunile inculpatului Simon Iurie urmează a fi supuse încadrării conform

semnelor infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(1) Cod penal, după semnele

delapidării averii străine, adică însușirea, și anume dispunerea și însușirea ilegală a

bunurilor altei persoane de către cel care i-au fost încredințate cu un anumit scop și

refuzul de a le restitui, care a produs daune considerabile.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Simon Iurie să fie condamnat în baza art.190

alin.(4) Cod penal, cu admiterea acțiunii civile.

În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte:

- a menționat că, acuzatorul de stat în cadrul dezbaterilor judiciare, ca și partea

vătămată, a susținut încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului în baza art.190

alin.(4) Cod penal - după semnele de escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor

altei persoanei prin inducerea în eroare a persoanei prin prezentarea ca adevărată a

unei fapte mincinoase, acțiuni săvârșite în proporții mari;

- consideră argumentele instanței de fond care au stat la motivarea reîncadrării

juridice a acțiunilor inculpatului conform semnelor infracțiunii prevăzute de art.191

alin.(1) Cod penal, după semnele delapidării averii străine, nefondate și neîntemeiate,

or, la faza de urmărire penală și în cadrul dezbaterilor judecătorești sa constatat cu

certitudine, că acțiunile lui Simon Iurie au fost îndreptate anume spre dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane;

- cât privește costul bunurilor sustrase au fost prezentate certificate, care

confirmă valoarea bunurilor, însă instanța a ignorat aceste probe pentru a putea

legaliza presupusele argumente de recalificare a acțiunilor inculpatului, totodată pe

parcursul urmăririi penale și în cadrul judecării cauzei nu o dată a solicitat repunerea

sa în drepturi asupra bunurilor ori restituirea în natură a țevilor, la ce inculpatul prin

diferite metode caracteristice comportamentului său de înșelăciune a dus în eroare

acuzatorul de stat și instanța de judecată;

- la fel, consideră că prima instanță incorect și lipsit de suport legal, a admis în

principiu acțiunea civilă, iar asupra cuantumului a lăsat spre soluționare în ordinea

procedurii civile;

- acțiunea civilă a fost argumentată, fapt constatat prin conținutul acțiunii

civile. Conform art.1398 alin.(1) Cod Civil - cel care acționează față de altul în mod

ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile

prevăzute de lege și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune. Reieșind din

prevederile art.1422 alin.(1) Cod Civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un

prejudicial moral( suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei

personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de

judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin

echivalent bănesc. Prejudiciul moral în urma acțiunilor lui Simon Iurie a fost 10 000

lei, care corespunde tuturor suferințelor și retrăirilor pe care le-a suportat pe tot

parcursul desfășurării acțiunilor de urmărire penală și judecarea cauzei penale;

- menționează partea vătămată că, până la moment inculpatul nu a restituit

2

daunele materiale și morale cauzate prin infracțiune, la solicitările de a acționa în

repararea prejudiciului Simon Iurie categoric refuză, prin ce încă o dată cauzează

suferințe psihice, prin urmare consideră necesară dispunerea încasării forțate pe cale

judecătorească a mijloacelor bănești, cheltuieli suportate în urma acțiunilor lui Simon

Iurie;

- ținând cont de practica CEDO privitor la modul de încasare a prejudiciului

moral ( Opinia comună privind satisfacția echitabilă / Buletinul CSJ a RM (-9/24,

2012) cât și de prevederile art.1432 Cod civil, conform căruia, mărimea compensației

pentru prejudiciul moral se determină de către instanța judecătorească reieșind din

caracterul și gravitatea suferințelor psihice și fizice cauzate persoanei vătămate, de

gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, (dacă vinovăția este condiție a

răspunderii) și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție

persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le

apreciază instanța judecătorească, luând în considerație circumstanțele în care a fost

cauzat prejudiciul ( locul, timpul, vârsta, etc.), precum și statutul social al persoanei

vătămate. Mărimea prejudiciului moral nu depinde de mărimea prejudiciului

material;

- consideră că, admiterea acțiunii civile în principiu și lăsarea spre examinare

în ordinea procedurii civile, îl obligă încă odată să treacă prin organele de drept și

judecată, care după părerea sa au tergiversat neîntemeiat examinarea cauzei o

perioadă de 7 ani. Totodată, solicită repunerea sa în dreptul constituțional asupra

proprietății private, or, în final inculpatul este liberat de răspunderea penală, iar

dreptul părții vătămate la un proces penal echitabil este flagrant încălcat;

- în atare circumstanțe, consideră că Judecătoria Criuleni incorect a respins

acțiunea civilă, iar pedeapsa penală aplicată inculpatului este prea blândă.

3.1. Procurorul a contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Simon Iurie să fie condamnat în baza art.190 alin.(5) Cod

penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, precum și cu dispunerea admiterii

acțiunii civile, încasând de la inculpatul Simon Iuie prejudiciul material cauzat în

beneficiul părții vătămate Racu Constantin în mărime de 620 200 lei.

În motivarea cerințelor sale acuzarea a invocat următoarele aspecte:

- având în vedere faptul că prin Legea nr. 179 din 26.07.2018 s-au modificat

prevederile art.190 în dispoziția alineatului (1), unde, textul „înșelăciune sau abuz de

încredere" se substituie cu textul „inducerea în eroare a unei sau a mai multor

persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a

unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților

(în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului

juridic), actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată

de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile" acțiuni ale

inculpatului care au fost investigate și descrise în ordonanța de punere sub învinuire,

iar ulterior și în rechizitoriul din 26.06.2015, a fost modificată în sensul agravării

învinuirii lui Simon Iurie, după cum urmează:

La 12 iunie 2005, Simon Iurie, având scopul dobândirii ilicite prin inducerea în

eroare a persoanei prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, sub

pretextul că dorește să irigheze câmpurile agricole ce-i aparțin, a însușit de la cet.

3

Racu Constantin din s. Jevreni r-ul Criuleni, 56 de țevi din zinc pentru irigare cu

lungimea de 6 metri, la prețul unui metru de 900 lei, în sumă totală de 302 400 lei și

33 de țevi din aluminiu cu lungimea de 9 metri la prețul unui metru de 733, 33 lei, în

sumă totală de 217 800 lei, după care știind cu certitudine că nu-i aparțin și dorind să

obțină un credit în condiții avantajoase, le-a pus în gaj la banca „Moldova-

Agroindbank" cu sediul în or. Criuleni, unde ulterior din cauza neachitării creditului

au fost realizate altei persoane, cauzându-i astfel părții vătămate un prejudiciu total în

sumă de 620 200 lei. Astfel, Simon Iurie, prin acțiunile sale intenționate, după indicii

componenței de infracțiune a comis escrocheria - adică dobândirea ilicită a bunurilor

altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a

unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, acțiuni săvârșite în

proporții deosebit de mari", infracțiune prevăzută de art.190 alin.(5) din Codul penal;

- a menționat că, la adoptarea sentinței prima instanță conform prevederilor

art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, urma să aprecieze fiecare probă prezentată

de către acuzatorul de stat din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității ei și să adopte o hotărâre bazată pe lege;

- acuzarea consideră că la faza de urmărire penală cât și în instanța de judecată

au fost prezentate suficiente probe care confirmă faptul comiterii infracțiunilor de

către inculpatul Simon Iurie și astfel sentința judecătorească este contestată pe

motivul ilegalității ei;

- mai menționează procurorul că, fiind recunoscut și audiat în calitate de

bănuit, învinuit și inculpat pe cazul dat Simon Iurie a recunoscut că a primit de la

partea vătămată Racu Constantin țevile indicate în actul de învinuire, nu le-a restituit

înapoi, dar nu recunoaște că au fost puse în gaj de pentru a obține un credit în condiții

avantajoase;

- În final, acuzatorul de stat consideră că prima instanță a adoptat o hotărâre

ilegală, care urmează a fi casată.

fost admise apelurile, casată total sentința, inclusiv din oficiu, în temeiul art.409

alin.(2) Cod de procedură penală cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Simon Iurie a fost recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsa 8 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de

dreptul de a exercita activități legate de gestionarea bunurilor materiale pe un termen

de 5 ani.

Acțiunea civilă înaintată de Racu Constantin către Simon Iurie privind

repararea prejudiciului material și moral a fost admisă parțial și s-a dispus a încasa

din contul inculpatului Simon Iurie în beneficiul părții vătămate Racu Constantin

suma de 178 000 lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material cauzat. În rest,

acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță a

constatat în mod eronat necesitatea recalificării acțiunilor inculpatului Simon Iurie

din art.190 alin.(4) Cod penal în baza art.191 alin.(1) Cod penal. Instanța de apel a

constatat că prima instanță nu a aplicat corect prevederile art.101 alin.(1) Cod de

procedură penală și a dat o apreciere improprie probelor din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor.

Instanța de apel, ținând cont de prevederile art.27, 99-101 ale Codului de

4

procedură penală, cercetând sub toate aspectele probele administrate, verificându-le

minuțios, le-a dat o apreciere proprie, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, care în ansamblu lor confirmă dovedită vinovăția inculpatului Simon

Iurie în comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal.

Instanța de apel apreciind probele pe cauza penală din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct

de vedere al coroborării lor, verificând concomitent argumentele din rechizitoriu în

raport cu probele cercetate în cadrul ședinței de judecată s-a dovedit cu certitudine că

Simon Iurie, la 12 iunie 2005, ora exactă în cadrul urmăririi penale nu a fost posibil

de stabilit, având scopul dobândirii bunurilor altei persoane, prin inducere în eroare a

unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, sub pretextul că

dorește să irige câmpurile agricole ce-i aparțin, a împrumutat de la cet. Racu

Constantin din s. Jevreni r-ul Criuleni, 56 de țevi din zinc pentru irigare cu lungimea

de 6 m, la prețul de 2 000 lei bucata, în sumă totală de 112 000 lei și 33 de țevi din

aluminiu cu lungimea de 9 m la prețul de 2 000 lei bucata, în sumă totală de 66 000

lei, după care le-a pus în gaj la banca „Moldova-Agroindbank", unde, ulterior, din

cauza neachitării creditului au fost realizate altei persoane, cauzându-i astfel, părții

vătămate un prejudiciu total în sumă de 178 000 lei.

În continuare, instanța de apel a constatat că acțiunile intenționate ale

inculpatului corect au fost calificate de către acuzatorul de stat în baza prevederilor

art.190 alin.(5) Codul penal, după indicii componenței de infracțiune escrocheria -

,,adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei

persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a

unei fapte adevărate, acțiuni săvârșite în proporții deosebit de mari”. Și în mod eronat

instanța de fond a încadrat acțiunile inculpatului Simon Iurie în baza prevederilor

art.191 alin. (1) Cod penal - după semnele delapidării averii străine, ,,adică însușirea,

și anume dispunerea și însușirea ilegală a bunurilor altei persoane de către cel care i-

au fost încredințate cu un anumit scop și refuzul de a le restitui, care a produs daune

considerabile”.

Instanța de apel a conchis că, pe dosar sunt administrate suficiente probe, care

coroborând între ele, în cumul confirmă pe deplin vina inculpatului, iar utilitatea și

veridicitatea acestora nu trezește îndoieli în instanța de apel, coroborând inclusiv cu

declarațiile părții vătămate și a martorilor nominalizați și prin materialele dosarului

care mai sus destul de amănunțit au fost menționate.

Analizând materialele cauzei penale, instanța de apel a ajuns la concluzia fermă

că în acțiunile inculpatului Simon Iurie se regăsesc semnele calificative ale

infracțiunii de prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal și a fost demonstrată

indubitabil vinovăția inculpatului, acesta fiind susceptibil de a fi supus răspunderii și

pedepsei penale.

Instanța de apel a reținut declarațiile martorului Cabaniuc Tatiana, care

coroborează cu declarațiile martorului Primov Ina care fiind audiată în instanța de

fond a declarat că "S.R.L. "Sanlen Grup" în persoana conducătorului Simon Iurie a

solicitat un credit de la B.C. "Moldova Agroindbank". În gaj au fost propuse bunuri,

inclusiv au fost gajate 300 metri de țeavă cu diametrul 100 și 300 metri de țeavă cu

diametrul de 50. Țevile au fost evaluate la prețul de 33 000. Comunică martorul că

contractul de împrumut a fost încheiat în anul 2007. Deoarece creditul nu a fost

rambursat, bunurile gajate au fost transmise în posesia băncii, iar ulterior au fost

5

realizate în vederea stingerii datoriei față de bancă".

Instanța de apel a reținut că, probele analizate demonstrează cu certitudine

faptul prezenței laturii obiective a infracțiunii de escrocherie în acțiunile inculpatului

Simon Iurie.

Totodată, instanța de apel a stabilit că Simon Iurie nu a contestat sentința

primei instanțe adoptată în privința sa, din ce instanța de apel deduce că acest a fost

de acord cu faptul că a fost recunoscut culpabil de delapidarea averii străine.

Cu referire la mărimea prejudiciului cauzat părții vătămate Racu Constantin

instanța de apel a constatat că, în plângerea adresată organului de urmărire penală,

partea vătămată a indicat că prețul unei țevi constituie 2 000 lei bucata. Valoarea

totală a prejudiciului cauzat de către Simon Iurie constituie 178 000 lei. Partea

vătămată Racu Constantin a confirmat și în ședința de judecată în instanța de apel că

a achitat pentru țevi câte 2 000 lei pentru fiecare bucată, însă organul de urmărire

penală prin rechizitoriu i-a incriminat lui Simon Iurie cauzarea unui prejudiciu în

valoare totală de 74 599,89 lei.

Ulterior, prin Ordonanța privind modificarea învinuirii în instanța de judecată

din 05 decembrie 2019, lui Simon Iurie i s-a incriminat cauzarea unui prejudiciu

părții vătămate în valoare totală de 620 200 lei. Din explicațiile părții vătămate

rezultă că acest prejudiciu a fost calculat în baza certificatului eliberat de S.R.L.

"Dami-MB" la data de 04.03.2015 potrivit căruia prețul unei țevi zincate cu lungimea

de 6 metri și diametrul de 150 mm constituie 5 416,24 lei, iar prețul unei țevi de

aluminiu cu lungimea de 9 metri și diametrul de 120 mm constituie 6 960,00 lei.

Astfel, în lipsa unor date care ar permite instanței de apel să stabilească cu

certitudine valoarea țevilor ce aparțin părții vătămate, ținând cont că țevile dobândite

ilicit de Simon Iurie nu erau noi, de declarațiile părții vătămate Racu Constantin și a

martorilor Vdovicenco Vasile și Victorov Constantin care în prima instanță au

comunicat că bunurile au fost vândute la prețul de 2 000 lei bucata, instanța de apel

va lua la baza această sumă considerând constatat cauzarea unui prejudiciu părții

vătămate în mărime de 178 000 lei.

Potrivit art.126 alin.(11) Cod de procedură penală, se consideră proporții

deosebit de mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse,

utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală,

valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care depășește

40 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern

în vigoare la momentul săvârșirii faptei.

Simon Iurie a dobândit ilicit țevile de la Racu Constantin la data de 12.06.2005.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 1083 din 01.10.2004 a fost aprobat cuantumul salariului

mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2005, în mărime de 1 385 lei, pentru

utilizare în modul stabilit de legislație.

Respectiv, prejudiciul cauzat părții vătămate Racu Constantin în mărime de

178 000 lei constituie proporții deosebit de mari, valoarea prejudiciului depășind 40

de salarii medii lunare la etapa anului 2005 (40*1385=55 400 lei).

Instanța de apel mai reține că, art.126 alin.(1) Cod penal în redacția anului

2005, când a fost comisă fapta ilicită stabilea că se consideră proporții deosebit de

mari valoarea bunurilor dobândite care la momentul săvârșirii infracțiunii depășește

5000 unități convenționale de amendă. Astfel, 5000*20=100 000 lei. Respectiv,

prejudiciul cauzat de Simon Iuri părții vătămate Racu Constantin poate fi considerat

6

ca fiind în proporții deosebit de mari chiar și prin prisma legii penale în redacția

anului 2005.

4.2. Instanța de apel, la individualizarea pedepsei penale în privința

inculpatului Simon Iurie, a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.6, 7, 61, 75

Cod Penal, precum și a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează

răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Circumstanțe care ar agrava sau atenua răspunderea penală a inculpatului

Simon Iurie instanța de apel nu a constatat.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, că infracțiunea comisă de inculpatul Simon Iurie

prevăzută la art.190 alin.(5) Cod penal, face parte din categoria celor deosebit de

grave, de faptul că acesta, potrivit revendicării, anterior nu a fost atras la răspundere

penală pentru săvârșirea de infracțiuni, de faptul că Simon Iurie nu se află la evidență

medicului narcolog și nici psihiatru.

Instanța de apel consideră, că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate

în cauza penală dată în privința inculpatului Simon Iurie poate fi atins prin stabilirea

pedepsei în limita prevăzută de sancțiunea art.190 alin.(5) Cod penal, sub formă de

închisoare pe un termen de 8 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis,

cu privarea de dreptul de a exercita activități legate de gestionarea bunurilor materiale

pe un termen de 5 (cinci) ani.

De asemenea, instanța de apel efectuând o analiză complexă a circumstanțelor

cauzei și a personalității inculpatului, a conchis că pedeapsa stabilită și aplicată

inculpatului în acord cu prevederile legale, corespunde principiului proporționalității

și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și

prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor

persoane.

Potrivit textului apelului înaintat de acuzatorul de stat și de partea vătămată

Racu Constantin, aceștia au solicitat inclusiv admiterea acțiunii civile și încasarea din

contul inculpatului Simon Iurie în folosul părții vătămate Racu Constantin a

prejudiciului material și moral.

4.3. Instanța de apel a constatat că, partea vătămată Racu Constantin a depus

cerere de a fi recunoscută în calitate de parte civilă și prin acțiunea civilă a solicitat să

fie încasat de la Simon Iurie în beneficiul său prejudiciul material în sumă de 620 200

lei și prejudiciul moral în sumă de 10 000 lei.

În cadrul examinării cauzei, instanța de apel a stabilit că părții vătămate ia fost

cauzat un prejudiciu material în mărime de 178 000 lei.

Respectiv, instanța de apel a dispus de a încasa din contul lui Simon Iurie în

beneficiul părții civile Racu Constantin suma de 178 000 lei, cu titlu de despăgubire

pentru prejudiciul material cauzat.

Totodată, instanța de apel a notat că Racu Constantin este îndreptățit de a

pretinde compensarea bănească a valorii bunurilor de care a fost deposedat, nu și

compensarea prejudiciului moral.

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, contestă cu recurs decizia și solicită casarea

acesteia, cu menținerea sentinței.

7

În motivarea cerințelor sale invocă că, instanța de apel în motivarea deciziei

sale s-a referit la declarațiile părții vătămate detaliat și a martorilor acuzării, însă fără

a da aprecieri la justa lor valoare.

În continuare, reține că prin declarațiile părților indicate se confirmă faptul că

Simon Iurie a luat țevile în litigiu de la partea vătămată Racu Constantin și nu le-a

restituit la timp. Astfel, Racu Constantin a solicitat și paguba morală de 10 000 lei, or

cum de înțeles faptul că Racu Constantin având recipisă de la Simon Iurie privind

împrumutul țevilor timp de 3 ani, nu s-a folosit de dreptul său de a se adresa în

judecată către Simon Iurie, pentru a fi obligat să întoarcă bunurile, însă tocmai peste

10 ani s-a adresat la procuratură.

De asemenea, relevă că instanța de apel analizând probele urma să constate

divergențele apărute privind procurarea țevilor, precum și cuantumul prejudiciului

material cauzat.

A mai explicat că, instanța de apel neîntemeiat a reținut ca fiind veridice

declarațiile părții vătămate, precum că ultimul a procurat o țeavă la preț de 2 000 lei.

În final, a conchis că instanța de apel neîntemeiat a ajuns la concluzia că

inculpatul Simon Iurie a comis infracțiunea prevăzută de art.190 alin.(5) Cod penal.

5.1. Inculpatul Simon Iurie, în temeiul pct.6), 12) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, contestă cu recurs ordinar decizia instanței de apel și solicită

casarea acesteia, cu menținerea sentinței.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, nu este de acord cu cuantumul

prejudiciului material stabilit, precum și cu proporțiile deosebit de mari reținute de

către instanța de apel. Consideră că, în speță nu sunt prezente elementele

componenței de infracțiune prevăzută de art.190 alin.(5) Cod penal, dar și faptul că

este expirat termenul de prescripție.

s-a pronunțat pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de

temeiuri legale. Mai mult, a evidențiat că este regretabil faptul că inculpatul Simon

Iurie nici la etapa actuală nu a conștientizat faptele sale infracționale.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi

admise din următoarele considerente.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Analizând recursurile declarate de către inculpatul Simon Iurie și de către

avocatul acestuia, Placinta Grigorii, instanța de recurs constată că sunt bazate pe

aceleași temeiuri, fiind invocate în principiu aceleași argumente, prin urmare asupra

acestora Colegiul penal lărgit se va expune concomitent.

Colegiul penal reține că, în susținerea recursurilor s-au invocat pct.6), 10) și

8

12) alin.(1) al art.427 Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, precum și când faptei săvârșite i

s-a dat o încadrare juridică greșită.

Conform art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația inculpatului.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond au comis

următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art.325 alin.(1) Cod de procedură penală, judecarea

cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii formulate. Conform art.8 Cod penal,

caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală

în vigoare la momentul săvârșirii faptei. Conform art.10 alin.(1) și (2) Cod penal,

legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori,

în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv,

adică se extinde asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea

în vigoare a acestei legi. Legea penală care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește

situația persoanei vinovate de săvârșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv.

Potrivit art.385 alin.(1) pct. 1) - 4) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței,

instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia

este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat, dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea, dacă

inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. Din textul art.394 alin.(1)

pct.1), 2), alin.(3) pct.2) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de

condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind

dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului.

În corespundere cu jurisprudența națională, sentința trebuie să corespundă atât

după formă, cât și după conținut cerințelor art.art.384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr.22 din 12.12.2005 privind sentința

judecătorească, pct. 3, 39, 41).

Mai mult, Colegiul penal lărgit reține că, în cazul în care apare necesitatea de a

reîncadra juridic fapta pentru săvârșirea căreia inculpatul nu a fost pus sub învinuire,

instanța trebuie să țină cont că o astfel de modificare a încadrării juridice este posibilă

numai când acțiunile inculpatului, ce urmează a fi încadrate în baza altei legi, i-au

fost imputate, nu conțin semnele unei infracțiuni mai grave și învinuirea pentru

acestea nu se deosebește în mare măsură după circumstanțele reale ale cauzei de

învinuirea înaintată definitiv, susținută de procuror în cadrul judecării cauzei, iar

modificarea învinuirii nu înrăutățește situația inculpatului și nu afectează dreptul lui

la apărare. Învinuirea se consideră mai gravă când în învinuire se introduc fapte și

episoade adăugătoare, care nu au fost puse la baza învinuirii inculpatului inițial,

semne calificative care majorează volumul învinuirii, deși nu modifică estimația

juridică a celor săvârșite. Drept învinuire care esențial, după circumstanțele reale,

9

diferă de cea de la început urmează de considerat orice altă modificare a învinuirii

(imputarea altor acțiuni în locul celor imputate anterior, imputarea infracțiunii care

diferă de cea imputată după obiectul atentat, caracterul faptei și acțiunii), care

afectează dreptul inculpatului la apărare (Hotărârea Plenului CSJ nr.22 din

12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3, 23, 39, 41).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței, prima instanță (pct. l., 2. din decizie):

a) nu a judecat cauza în raport cu circumstanțele concrete în fapt și în drept,

imputate inculpatului prin ordonanța de modificare a învinuirii în instanța de judecată

din 05 decembrie 2019, potrivit descriptivului cărei acțiunile ultimului au fost

încadrate în baza art.190 alin.(5) Cod penal (vol. 2, f.d.7).

Or, prima instanță nu s-a pronunțat sub nici o formă asupra particularităților

menționate, inclusiv coroborate cu prevederile art.8 și 10 Cod penal;

b) în descriptivul sentinței, prima instanță a constatat în fapt, că inculpatul:

„Simon Iurie, se învinuiește de faptul că la 12 iunie 2005 ora exactă în cadrul

urmăririi penale nu a fost posibil de stabilit, având scopul dobândirii prin

înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei persoane ...”, deci, fiind prezente

elementele doar a unei sentințe de achitare. Însă, prin dispozitiv, a hotărât neclar și

divergent condamnarea inculpatului pe art.191 alin.(1) Cod penal.

Totodată, Colegiul penal lărgit evidențiază că prima instanță nu a respectat

dispozițiile art.394 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, descrierea faptei

criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii

ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

În al doilea rând, potrivit art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală. În

conformitate cu prevederile art.419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de

către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. Din textul art.325

alin.(1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează numai în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu. Potrivit art.101 alin.(1) și (4) Cod de procedură

penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în hotărâre

admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Conform art.113

alin.(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. Potrivit art.8 și 10 alin.(2) Cod

penal, legea penală care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv. În corespundere cu

art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să

cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se

10

pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită

ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări, chestiunile de drept

pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de

drept procesual și penal au fost corect aplicate (Hotărârea Plenului CSJ a RM din

12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Analizând textul deciziei contestate, Colegiul penal lărgit reține că, instanța de

apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate și în acest context ține să

menționeze următoarele:

a) Cu referire la obiectul material al infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5)

Cod penal, infracțiune reținută de către instanța de apel ca fiind săvârșită de către

inculpatul Simon Iurie, instanța de recurs atestă că concluziile instanței de apel nu

cuprind un substrat factologic, având la bază doar probe indirecte și intermediare. Or,

nu pot fi reținute constatările instanței de apel în privința cuantumului prejudiciului

material cauzat părții vătămate și anume, ,,în lipsa unor date care ar permite instanței

de apel să stabilească cu certitudine valoarea țevilor …., ținând cont de faptul că

țevile nu erau noi, de declarațiile părții vătămate și a martorilor care în instanța de

fond au comunicat că bunurile au fost vândute la prețul de 2 000 lei bucata, instanța

de apel va lua la bază această sumă …”. Mai mult, inculpatul contestă cuantumul

prejudiciului material cauzat părții vătămate Racu Constantin, stabilit de către

instanța de apel în temeiul declarațiilor părților interesate;

b) Cu referire la latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5)

Cod penal, instanța de recurs reține că pentru a încadra acțiunile inculpatului Simon

Iurie în baza art.190 Cod penal, instanța de apel urma să argumenteze și să

evidențieze care probe confirmă faptul că inculpatul încă de la momentul intrării în

folosință a țevilor, urmărea scopul de a le pune în gaj și nu avea intenția să le

înapoieze. Or, primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi

calificată conform art.190 Cod penal doar în cazul în care făptuitorul, încă la

momentul intrării în stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul de a le sustrage

și nu avea intenția să-și onoreze angajamentul asumat. De asemenea, la calificarea

faptei este obligatorie stabilirea scopului special - a scopului de cupiditate.

Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel nu a dat apreciere

declarațiilor martorilor, precum și procesului-verbal de examinare a documentelor din

09.07.2014, din care rezultă că în iunie 2005 au fost transmise țevile pentru irigarea

câmpurilor agricole, iar în februarie 2007 inculpatul Simon Iurie a garantat

rambursarea împrumutului printr-un gaj format din țevile aflate în litigiu. Astfel,

instanța de apel a omis să se expună asupra faptului că inculpatul Simon Iurie a

folosit țevile aproximativ timp de 2 ani, potrivit înțelegerii stabilite cu partea

vătămată Racu Constantin, fapt care trezește semne de incertitudine privind existența

scopului special – de cupiditate, încă la momentul intrării în stăpânire asupra acestor

bunuri;

c) instanța de apel a aplicat norma materială prevăzută de art.190 alin.(5) Cod

penal în vigoare la data emiterii deciziei, însă a omis că fapta a avut loc în iunie 2005

și nu a făcut referire la prevederile art.10 Cod penal.

d) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete și esențiale, de fapt și de

11

drept indicate în învinuire.

Or, aprecierea completă și justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o analiză

minuțioasă a materialului probator și apoi pe o sinteză a evaluărilor făcute. Analiza

probelor presupune examinarea fiecărui element probatoriu în parte, pentru a se

înlătura tot ce nu are legătură cu cauza, tot ce este vag și nesigur. În cadrul operației

de sinteză, probele sunt examinate în ansamblul lor, confirmându-se unele pe altele și

ducând la o concluzie univocă, ce trebuie să fie reflectată în soluția dată cauzei, care

urmează a fi motivată astfel încât raționamentele ce au stat la baza aprecierii probelor

să poată fi supuse controlului judiciar.

Astfel, concluziile instanțelor de fond formulate în hotărâri, poartă un caracter

generic asupra operațiunii de cercetare și verificare a probelor, însă, așa cum

examinarea probelor constituie elementul-cheie la pronunțarea unei hotărâri corecte și

legale, lăsarea fără apreciere și aprecierea abstractă a acestora duce la pronunțarea

unei hotărâri incomplete, neîntemeiate și cu o doză sporită de incertitudine asupra

calității efectuării actului de justiție.

Tot în acest context, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, motivarea

hotărârii judecătorești trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, întrucât, pe de

o parte, este indispensabil necesară pentru controlul exercitat de jurisdicția ierarhic

superioară, iar pe de altă parte, constituie, pentru părțile litigante, o garanție

împotriva arbitrariului, furnizându-le dovada că cererile și mijloacele lor de apărare

au fost riguros analizate.

Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției inerent

oricărui act jurisdicțional, iar hotărârea judecătorească este rezultatul unui proces

logic de analiză științifică a pretențiilor deduse judecății, dispozițiilor legale incidente

și probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, urmare a unui

raționament logic-juridic care se reflectă în motivarea acesteia.

Conform jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile aplicării art.6 al Convenției,

o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal,

oferă posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în cadrul căilor de atac și

posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere de apel sau recurs (Suominen

c. Finlandei (2003) § 37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) § 85).

În afară de aceasta, motivarea hotărârilor este un instrument important în

asigurarea transparentei justiției și existența unui control social asupra acesteia

(Hirvisaari c. Finlandei, (2001) § 30).

Din circumstanțele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel

deficitar și-a motivat soluția, încălcând prevederile art.art.414, 496-499 Cod de

procedură penală, prin ce s-au comis erori de drept prevăzute de art.427 alin.(1)

pct.6), 12) Cod de procedură penală, „decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită”, ceea ce

duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța

de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a

soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să

verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă

probelor administrate în cauză și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o

hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod

12

de procedură penală, precum și să cerceteze minuțios aspectele învinuirii înaintate,

argumentând clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele expuse

în pct.7 al prezentei decizii.

Totodată, din motiv că decizia instanței de apel a fost casată total, cu remiterea

cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, Colegiul

penal lărgit nu se va expune referitor la temeiul de casare prevăzut de pct.10) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, invocat de avocatul Placinta Grigorii în numele

inculpatului, instanța de apel urmând să țină cont de argumentele respective.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către inculpat și de către avocatul

acestuia, Placinta Grigorii, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 08 iulie 2020, în cauza penală în privința inculpatului Simon Iurie Xxx

și dispune rejudecarea cauzei, de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 01 iulie 2021.

Președinte /semnătura/ Toma Nadejda

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Timofti Vladimir

Cobzac Elena

Guzun Ion

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

13