1ra-1312/2021 — art. 186 alin. 2 lit. c, d, 186 alin. 2 lit. c, d, 27, 187 alin. 2 lit. d, f CP

1ra-1312/2021 — art. 186 alin. 2 lit. c, d, 186 alin. 2 lit. c, d, 27, 187 alin. 2 lit. d, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1312/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 02 iunie

2020 și deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2021,

declarat de avocatul Victor Bantîș, în numele inculpatului

Tabacari Serghei XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 17.08.2018 – 02.06.2020,

instanța de apel: 30.10.2020 – 09.02.2021,

instanța de recurs: 23.04.2021 – 19.05.2021.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul Penal,

c o n s t a t ă:

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Tabacari Serghei a fost

condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 2 ani închisoare, art. 186

alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 2 ani închisoare și art. 27, 187 alin. (2) lit. d), f) Cod

penal la 3 ani închisoare.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-

a fost stabilită pedeapsă definitivă de 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis, începând din 02.06.2020.

1

inculpatul Tabacari S., aflându-se pe XXXXXX XXXXXX, XXXXXX, urmărind

scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient

survenirea acestora, prin acces liber a pătruns în automobilul „Mercedes-Benz

Sprinter”, n.î. XXXXXX , ce aparține lui Manea O., de unde, pe ascuns, a sustras o

geantă la preț de 200 lei, în care se aflau mijloace financiare în sumă de 3070 lei,

permisul de conducere, buletinul de identitate, ambele acte pe numele lui Manea O.,

părăsind locul comiterii infracțiunii, cauzând părții vătămate daune în proporții

considerabile, în valoare totală de 3270 lei.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate pe art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal,

ca furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în

locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Tot el, la 06 august 2018, aproximativ la ora 17.25, aflându-se pe adresa

XXXXXX XXXXXX, XXXXXX, prin forțarea geamului, a pătruns în automobilul

„Volkswagen Caddy”, n.î. XXXXXX , care aparține lui Moraru I., de unde, pe ascuns,

a sustras o geantă confecționată din piele de marcă „Vitalie Burlacu” în valoare de 700

lei, în care se afla un portmoneu confecționat din piele în valoare de 300 lei, în care se

aflau mijloace bănești în sumă de 5000 lei, 50 Euro, echivalentul a 956 lei, conform

ratelor oficiale de schimb stabilite de BNM, precum și carduri bancare, acte pe numele

lui Moraru I., permis de conducere, buletin de identitate, asigurarea și testarea tehnică

a automobilului menționat, bunuri care aparțin lui Moraru I., după care a părăsit locul

comiterii infracțiunii, cauzând părții vătămate daune în proporții considerabile, în sumă

totală de 6956 lei.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod

penal, ca furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile.

Tot el, la 05 octombrie 2018, aproximativ la ora 18.35, urmărind scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, a pătruns prin deschiderea ușii în automobilul

„Dacia Logan”, n.î. XXXXXX, în timp ce era parcat pe XXXXXX XXXXXX,

XXXXXX și, în mod deschis, a sustras un telefon mobil de model „Samsung Galaxy”

la prețul de 3000 lei, o tabletă de model „Samsung Galaxy Tab3” la prețul de 4000 lei,

cauzând părții vătămate Calinin A. o daună materială considerabilă în sumă de 7000

lei, însă din cauze independente de voința făptuitorului, nu și-a produs efectul, din

motiv că a fost reținut.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate pe art. 27, 187 alin. (2) lit. d), f) Cod

penal, ca tentativa de jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane,

săvârșită prin pătrundere în alt loc pentru depozitare, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele indicate în

rechizitoriu și vina în comiterea acestora, solicitând examinarea cauzei penale în baza

probelor administrate la urmărirea penală, pe care le recunoaște și asupra cărora nu are

obiecții.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că infracțiunea prevăzută la art. 186

alin. (2) lit. c), d) Cod penal se pedepsește cu amendă în mărime de la 650 la 1350

unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la

2

240 de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani, iar art. 187 alin. (2) Cod penal - cu

închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 850 la 1350 unități

convenționale, că inculpatul a recunoscut vinovăția integral, a solicitat examinarea

cauzei în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală și beneficiază de

reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă cu închisoare, că în calitate de circumstanțe

agravante au fost stabilite săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru o infracțiune similară și pentru alte fapte care au relevanță cu cauza,

iar circumstanțe excepționale nu au fost constatate, ori, inculpatul a mai comis

infracțiuni similare, fiind în nenumărate rânduri în conflict cu Legea, dar nu și-a format

concluziile necesare, concluzionând că corectarea, reeducarea lui și atingerea scopului

pedepsei penale, poate avea loc doar cu privare de libertate, prin stabilirea unei pedepse

cu închisoare, deoarece, pedepsele mai blânde nu vor avea efectul de reeducare și de

restabilire a echității sociale, precum și de realizare a prevenției generale și speciale

indispensabile pedepsei penale.

Totodată, instanța a reținut că la momentul pronunțării sentinței, inculpatul

execută pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Chișinău din 25.01.2019.

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa de 4

ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării ei pe o perioadă de probațiune

de 3 ani.

Apelantul a invocat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea aspră în raport cu

faptele comise, or, acesta a recunoscut vina în cadrul urmăririi penale și a cercetării

judecătorești, a colaborat cu organul de urmărire penală și a solicitat examinarea cauzei

în procedură simplificată.

3.1. La 03 decembrie 2020, a declarat apel și inculpatul, solicitând rejudecarea

cauzei.

Apelantul a indicat că a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunilor incriminate

și și-a cerut scuze de la partea vătămată Calinin A.

2021, apelul inculpatului a fost respins ca fiind depus peste termen, iar al avocatului -

ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că sentința din 02.06.2020 a fost pronunțată public și

înmânată avocatului Victor Bantîș la aceeași dată, iar inculpatului i-a fost înmânată, în

limba rusă, la data de 23.10.2020.

Însă, inculpatul a depus apelul la data de 03.12.2020, fără a solicita repunerea în

termen, deci, apelul inculpatului urmează a fi respins ca fiind depus peste termenul

legal.

Totodată, la stabilirea pedepsei inculpatului, prima instanță a ținut cont de toate

circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, aplicând-i o

pedeapsă corectă, echitabilă și legală, luând în considerație că acesta anterior a mai fost

condamnat prin sentința Judecătoriei Chișinău din 25.01.2019, în baza art. 2171 alin.

(4) lit. b) și 349 alin. (1) Cod penal, la 11 ani închisoare și, chiar dacă sentința nu a

intrat în vigoare, nu și-a făcut concluziile de rigoare, comițând un șir de infracțiuni

ușoare și mai puțin grave, îndreptate contra patrimoniul persoanei.

Instanța de fond a ținut cont de personalitatea inculpatului, a acceptat cererea de

examinare a cauzei în procedură simplificată, iar acesta a beneficiat de reducerea

3

termenului de pedeapsă cu 1/3 și nu este temei de a desființa sentința în partea

solicitată, pedeapsa fiind în corespundere atât cu principiul proporționalității, cât și cu

scopul pedepsei penale prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal.

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie

aplicată o pedeapsă mai blândă.

Recurentul a invocat că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor incriminate,

iar examinarea cauzei a avut loc în procedură simplificată.

Însă, hotărârile adoptate contravin prevederilor art. 7, 61, 75-78 Cod penal, iar

instanțele de fond și de apel nu au ținut cont de toate circumstanțele cauzei, fiind

aplicată o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale, care generează apariția

unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și neîncredere în lege, ce poate duce la

consecințe contrare scopului urmărit de legea penală.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală – s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv în temeiul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care

nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie), se atestă

că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor atacate, inclusiv cele

reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de

fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând

corect cont de prevederile art. 7, 61, 75, 81 alin. (3), 84 alin. (1) Cod penal, 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Mărimea pedepsei

pentru tentativă de infracțiune ce nu constituie o recidivă nu poate depăși trei pătrimi

4

din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea

specială a prezentului cod pentru infracțiunea consumată. Inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime

a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Dacă o

persoană este declarată vinovată de săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni fără

să fi fost condamnată pentru vreuna din ele, instanța de judecată, pronunțând pedeapsa

pentru fiecare infracțiune aparte, stabilește pedeapsa definitivă pentru concurs de

infracțiuni prin cumul, total sau parțial, al pedepselor aplicate.

În consecutivitatea enunțată, instanțele de fond și de apel just au concluzionat

că, în cazul care inculpatul a recunoscut vina, s-a căit și a solicitat examinarea cauzei

în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, dar a comis mai multe

infracțiuni, inclusiv o tentativă de jaf, care se pedepsește în exclusivitate cu închisoare,

circumstanțe atenuante nu au fost stabilite, anterior a mai fost condamnat, chiar și în

prezența circumstanțelor invocate de recurent, o pedeapsă atenuată ar reprezenta o

soluție de pedeapsă penală prea blândă, inechitabilă, inadecvată și disproporțională în

raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, persoana inculpatului și a

scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării ultimului,

prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale (pct. 2., 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele

au apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 101 alin. (2) și (3), 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria

sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens

decât cel pe care îl propune avocatul este o competență și prerogativă legală a acestor

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.

427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar,

la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că s-au aplicat

inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar

este vădit neîntemeiat.

5

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Victor Bantîș, împotriva

sentinței Judecătoriei Chișinău din 02 iunie 2020 și deciziei Colegiului Penal al Curții

de Apel Chișinău din 09 februarie 2021, în privința inculpatului Tabacari Serghei

XXXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 18 iunie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Victor Boico

6