1ra-1093/21 — art.201/1 al.1 lt.b, art.155 CP

Dosarul nr.1ra-1093/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Toma Nadejda

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Cașu Iulian în numele inculpatului Vremere Mihail, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2021, în

cauza penală privindu-l pe

Vremere Mihail xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.07.2018 – 27.11.2019;

Instanța de apel: 08.10.2020 – 20.01.2021;

Instanța de recurs:11.03.2021 – 19.05.2021.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal

C O N S T A T Ă:

Vremere Mihail xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art.2011 alin.(1) lit. b) Cod penal la 2 ani închisoare;

- în baza art.155 Cod penal la 2 ani închisoare.

În conformitate cu art.84 alin.(1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor

aplicate, definitiv s-a stabilit lui Vremere Mihail pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 3 ani și 6 luni.

Conform art.84 alin.(4) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepsei stabilite și

pedepsei neexecutate stabilită prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2019 -

8 ani închisoare, fără amendă, definitiv s-a stabilit lui Vremere Mihail pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 10 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis, fără amendă.

Cererea înaintată de acuzatorul de stat privind încasare de la Vremere Mihail în

beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 154,90 lei, a fost admisă

1

parțial. S-a dispus încasarea de la Vremere Mihail în beneficiul statului a cheltuielilor

de judecată în sumă de 128 lei.

că, Vremere Mihail, începând cu luna ianuarie a anului 2018, data precisă nu a fost

posibil de stabilit, pe parcursul urmăririi penale și până la data de 15.06.2018,

sistematic, aflându-se în stare de ebrietate alcoolică, își abuzează fizic și psihic bunica,

Vremere Domnica xxxxx, xxxxx, prin acțiuni de intimidare în scopul impunerii voinței

și controlului personal asupra părții vătămate, în vederea obținerii surselor bănești de la

aceasta.

Astfel, în decursul a 5 luni cet. Vremere Mihail, consumând băuturi alcoolice,

aplică violență fizică și psihică asupra bunicii sale, Vremere Domnica. De fiecare dată

când cet. Vremere Mihail se comporta agresiv cu bunica sa, o numea cu cuvinte

injurioase, o agresa fizic și cerea bani de la ea, iar când ultima îi spunea că nu are bani,

acesta având scopul intimidării cât și impunerii voinței și controlului personal asupra

părții vătămate, pentru a obține surse financiare de la aceasta, îi punea cuțitul la gît,

amenințând-o că o va maltratata.

Ultimul caz de violență în familie a avut loc când cet. Vremere Mihail, la data de

15.06.2018, în jurul orei 20:30, aflându-se la domiciliul său, în care locuiește împreună

cu bunica sa, Vremere Domnica, situat în s. Xxxxxxx, raionul xxxxx, în curtea casei

sale, unde se afla și bunica sa, fiind în stare de ebrietate alcoolică, a inițiat un conflict în

cadrul căruia a luat un cuțit de bucătărie, îndreptându-se spre ultima, cu care intenționa

să-i provoace leziuni corporale acesteia, în rezultat la ce partea vătămată întru a nu fi

maltratată, a fugit din curtea casei.

Astfel, instanța de fond a stabilit că prin acțiunile sale intenționate, Vremere

Mihail a comis infracțiunea prevăzută de art.2011 alin.(1), lit. b) Cod penal al RM,

individualizată prin „violența în familie, adică acțiunea intenționată, comisă de un

membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin intimidare în

scop de impunere a voinței sau a controlului personal asupra victimei.”

Tot el, Vremere Mihail, în timpul acțiunilor de violență în familie asupra bunicii

sale, Vremere Domnica, la data de 15.06.2018, în jurul orelor 20:30, urmărind scopul

intimidării părții vătămate, din cauza iscării unui conflict între ei, aflându-se în curtea

casei sale, unde se afla și bunica sa, Vremere Domnica, cu un cuțit, pe care l-a luat din

bucătărie, s-a îndreptat spre bunica sa, alergând după ea, amenințând-o cu omor pe

aceasta, comunicându-i că-i va tăia gâtul, ceea ce a fost înțeles de către partea vătămată

ca o amenințare reală pentru viața și sănătatea sa.

Astfel, instanța de fond a stabilit că prin acțiunile sale intenționate, Vremere

Mihail a comis infracțiunea prevăzută de art.155 Cod penal al RM, individualizată prin

„amenințare cu umor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății,

adică a săvârșit amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau

a sănătății, existând pericolul realizării acestei amenințări.”

2

Mihail a declarat apel, prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

În motivarea apelului, inculpatul a indicat că, sentința de condamnare nu a fost

argumentată întemeiat, dânsul a recunoscut parțial vina, iar partea vătămată nu are

careva pretenții.,

fost respins ca fiind nefondat apelul inculpatului, cu menținerea fără modificări a

sentinței contestate,

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, starea de fapt și de

drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost statuată de

către instanța de fond, nefiind prezente careva temeiuri de casare a sentinței.

În plus, prima instanță a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei

penale, examinând probele administrate prin prisma utilității și veridicității lor, sub

toate aspectele, complet și obiectiv, călăuzindu-se de Lege, just concluzionând asupra

condamnării inculpatului în baza art. art.2011 alin.(1), lit. b), 155 Cod penal.

Verificând argumentele invocate în apel, instanța a ajuns la concluzia că, acestea

sunt nefondate fiind combătute de probele anexate și circumstanțele stabilite în cadrul

cercetării judecătorești, verificate în cadrul procedurii de examinare a apelului.

Instanța de fond întemeiat a apreciat critic declarațiile inculpatului, considerându-

le neveridice și date cu scopul evitării răspunderii penale, or, acestea se contrazic prin

întregul sistem de probe cercetate, care combat în întregime versiunea inculpatului, și

anume prin declarațiile părții vătămate Vremere Domnica, a martorilor Cursac Natalia

Cursac Iacob în coroborare cu probele materiale.

Privitor la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța a menționat că aceasta corect a

fost aplicată, în conformitate cu revederile art.art.7, 75 Cod penal, s-a ținut cont de

gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Pedeapsa aplicată urmează să contribuie la formarea unei atitudini de respect față

de legea penală, precum și de valorile sociale și interesele protejate de acestea, din

partea condamnatului, persoana să fie silită să înceteze activitatea criminală și să-și

modifice comportamentul în conformitate cu prevederile legii.

în numele inculpatului Vremere Mihail, declară recurs ordinar, care invocând

temeiurile de drept prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 8) și 12) Cod de procedură

penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care Vremere Mihail să fie achitat.

5.1. În motivarea recursului declarat avocatul susține că, în urmă examinării

cauzei penale de învinuire a lui Vremere Mihail în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.2011 alin.(l), lit. b) Cod penal și art.155 Cod penal, din ansamblu de probe

3

acumulate în faza de urmărire penală și cercetate în faza de judecată, nu a fost

demonstrată cu certitudine vina inculpatului Vremere Mihail xxxxx.

La materialele cauzei penale nu există probe pertinente, concludente și legal

administrate care să demonstreze în mod echitabil vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunilor care i se incriminează.

solicitând inadmisibilitatea acestuia, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut.

cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art.432 alin.(4) Cod de procedură penală, recursul se consideră admisibil

în cazul în care acesta îndeplinește cerințele de formă și conținut, iar temeiurile

invocate se încadrează în cele enumerate în art.427 Cod de procedură penală – în

cazul în care este prezentă încălcarea gravă a drepturilor persoanei, iar cauza

prezintă un interes deosebit pentru jurisprudență.

În sensul art.429 alin.(1) Cod de procedură penală recursul trebuie să fie motivat,

iar art.430 Cod de procedură penală indică expres cerințele cărora trebuie să

corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină

argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427

Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea problemei de

drept ce persistă în cauză, indicând care este eroarea comisă de instanță.

În acest sens se reține că, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală prevede 16

temeiuri de declarare a recursului ordinar, astfel, dacă o parte a procesului consideră că

soluția instanței de apel conține erori de drept și o atacă în instanța superioară, atunci ea

este obligată, conform art.430 pct.5) Cod de procedură penală să motiveze recursul și

să arate eroarea ce s-a comis.

Lecturând textul recursului declarat, se reține că deși recurentul a invocat

temeiurile prevăzute la pct.6), 8) și 12) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală,

contrar normei citate supra nu a indicat în ce constă problema de drept și care sânt

argumentele în susținerea pretențiilor sale referitor la ilegalitatea hotărârii contestate.

Conținutul recursului se rezumă în afirmația că „la materialele cauzei penale nu există

probe pertinente, concludente și legal administrate care să demonstreze în mod

echitabil vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor care i se încriminează,

însoțită de redarea textelor art. art.8, 19 alin.(3), 26 alin.(3), 93 alin.(3), 94 alin.(1), 96

alin.(1), 99 alin.(1) Cod de procedură penală și art.6 CEDO.

Astfel, simpla referință la prevederile unor norme, fără a le raporta la

circumstanțele particulare ale procesului penal și fără a demonstra modul în care

această normă a fost ignorată sau încălcată a determinat soluția contestată prin recurs,

nu satisface cerințele noțiunii de „argumentarea ilegalității hotărârii atacate” în sensul

în care o solicită alin.(5) art.430 Cod de procedură penală.

Prin urmare, criticile formulate de recurent nu conțin indicii unor erori de drept și

respectiv nu sunt motivate sub aspectul casării hotărârilor recurate, ca fiind ilegale.

4

În cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul sau eroarea pe care se

bazează din cele reglementate de norma procesual penală, un asemenea recurs se

consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu îndeplinește exigențele

prevăzute de pct.5) art.430 Cod de procedură penală și urmează a fi respins ca

inadmisibil.

Astfel, Colegiul penal constată, că recursul ordinar declarat de avocat nu

întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze recursul cu circumstanțe în fapt și în drept care l-ar justifica sub acest

aspect, întrucât potrivit art.24 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Conform art.432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. 429 și

430 Cod de procedură penală.

În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar și potrivit legii se impune inadmisibilitatea lui, deoarece nu

îndeplinește cerințele de conținut.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cașu Iulian în

numele inculpatului Vremere Mihail, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 20 ianuarie 2021, în cauza penală privindu-l pe Vremere Mihail

xxxxx, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 17 iunie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Toma Nadejda

5