1ra-176/2021 — art.287 al.3 CP

1ra-176/2021 — art.287 al.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-176/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Țurcan Anatolie, Timofti Xxx, Cobzac Elena și Guzun Ion,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 iunie 2020, în

cauza penală în privința lui

Toporeț Valdemar Xxx, născut la xxx, originar

din xxx, domiciliat xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.11.2019 - 18.03.2020;

Instanță de apel: 06.05.2020 - 30.06.2020;

Instanță de recurs: 01.09.2020 - 27.04.2021.

A C O N S T A T A T :

probelor administrate în faza de urmărire penală, Toporeț Valdemar a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(3) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, la 3 ani și 6 luni

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art.90 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei

cu închisoare în privința lui Toporeț Valdemar pe un termen de probă de 3 ani, cu

obligarea să nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința fără consimțământul

organului de probațiune.

A fost admisă solicitarea acuzatorului de stat cu privire la încasarea

cheltuielilor de judecată din contul inculpatului.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului Toporeț Valdemar în beneficiul

statului a cheltuielilor de judecată în mărime de 2 100 lei.

Valdemar la data de 16.10.2019, aproximativ la ora 03:20, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, aflându-se lângă karaoke-club „Bentli" din str. Conev 34, mun.

Bălți, care se atribuie la loc public, acționând cu intenție directă, încălcând

grosolan ordinea publică, ce s-a manifestat prin comportament agresiv și exprimare

cu cuvinte licențioase, încălcarea normelor de drept și morale de comportare în

societate, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, manifestând prin

conținutul acțiunilor lor o obrăznicie deosebită, în văzul a mai multor persoane a

1

inițiat un conflict nemotivat cu cet. Evdochia Nicolai, Cojuhari Cristina și Cojuhari

Alexandr, iar ulterior continuând acțiunile huliganice, având asupra sa un pistol de

model „EKO Majarov", calibru 9 mm, a efectuat din el 3-4 împușcături în aer.

Prima instanță analizând și apreciind probele, a ajuns la concluzia, că prin

acțiunile sale intenționate Toporeț Valdemar a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art.287 alin.(3) Cod penal – huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de amenințarea cu aplicarea unei

asemenea violente asupra persoanelor, precum și acțiunile care, prin conținutul lor,

se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, săvârșite cu aplicarea

armei pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății.

latura stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care inculpatul Toporeț Valdemar să fie recunoscut

vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, cu

stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 6 luni, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea cerințelor sale acuzarea a invocat că, pedeapsa aplicată

inculpatului este extrem de blândă, cu abateri de la criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute de art.75 Cod penal.

A invocat faptul că, instanța de fond la aplicarea pedepsei inculpatului

Toporeț Valdemar nu a ținut cont de pericolul social sporit al acțiunilor

inculpatului, aplicându-i ultimului o pedeapsă prea blândă, nefiind justificată prin

circumstanțele reținute de către prima instanță.

fost respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că, starea de

fapt reținută și de drept apreciată, concordă cu probele administrate și examinate în

ședința de judecată, prima instanță just încadrând acțiunile inculpatului Toporeț

Valdemar în baza art.287 alin.(3) Cod penal.

Instanța de apel a stabilit că, vina inculpatului Toporeț Valdemar în

comiterea infracțiunii incriminate pe deplin a fost stabilită prin probele

administrate pe dosar în faza de urmărire penală, acestea fiind acceptate de inculpat

prin cererea depusă până la începerea cercetării judecătorești, cererea fiind

acceptată de prima instanță prin încheierea protocolară din 18.02.2020.

4.2. Instanța de apel reiterând prevederile art.art.61, 75 Cod penal, precum și

3641 alin.(8) Cod de procedură penală, a conchis că pedeapsa aplicată inculpatului

Toporeț Valdemar de prima instanță este adecvată și nu contravine prevederilor

legii, dat fiind că sancțiunea art.287 alin.(3) Cod penal prevede ca pedeapsă

închisoarea de la 3 la 7 ani. Suplimentar, instanța de apel a apreciat ca legală și

întemeiată poziția primei instanțe în latura ce privește aplicarea prevederilor art.90

Cod penal la stabilirea pedepsei inculpatului Toporeț Valdemar.

În continuare, instanța de apel a menționat că, la numirea mărimii și formei

pedepsei în privința inculpatului Toporeț Valdemar, prima instanță corect a reținut

prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, care prevede aplicarea

pedepsei în cazul judecării cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, ce țin de

gravitatea faptei penale, de urmările prejudiciabile, comiterea infracțiunii ne având

2

careva urmări grave și nefiind însoțită de aplicarea violenței asupra persoanelor, de

motivul săvârșirii infracțiunii, de persoana inculpatului, care nu se află la evidența

medicului narcolog și psihiatru, se află la prima abatere de la legea penală, se

caracterizează pozitiv la locul de trai, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii,

se căiește sincer în cele comise, de atitudinea societății față de pedeapsa penală ce

urmează a fi stabilită inculpatului pentru faptele săvârșite, ajungând corect la

concluzia că, corectarea și reeducarea lui Toporeț Valdemar este posibilă cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii potrivit art.90 Cod penal,

apreciind o astfel de pedeapsă ca una echitabilă pentru fapta comisă. Iar stabilirea

termenului de probă va asigura, în opinia instanței de apel, un comportament

adecvat al inculpatului, instanța de fond corect constatând ca nefiind rațională

aplicarea unei pedepse mai aspre din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii date, așa cum în ședința de judecată s-a constatat că Toporeț

Valdemar nu prezintă pericol social sporit și corectarea lui este posibilă fără a fi

izolat de societate.

În final, instanța de apel a notat că nu este temei de a considera pedeapsa

stabilită inculpatului Toporeț Valdemar ca fiind blândă, iar argumentele aduse în

apel în circumstanțele constatate pe caz nu pot servi drept temei pentru stabilirea

unei pedepse mai aspre inculpatului.

penală, a contestat cu recurs ordinar hotărârile adoptate, solicitând casarea parțială

a acestora, în partea individualizării pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care inculpatul Toporeț Valdemar să fie recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub

formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 6 luni, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu excluderea prevederilor art.90 Cod penal.

În motivarea cerințelor sale acuzarea a invocat argumente similare celor

indicate în cererea de apel. Suplimentar a remarcat că, instanța de apel menținând

sentința, prin care au fost aplicate în privința inculpatului prevederilor art.90 Cod

penal, a făcut referire la faptul, că comiterea infracțiunii nu a avut careva urmări

grave și nefiind însoțită de aplicarea violenței asupra persoanelor, de motivul

săvârșirii infracțiunii, de persoana inculpatului. Însă, nu s-a luat în considerație

faptul că, inculpatul a săvârșit infracțiunea incriminată, fiind în stare de ebrietate,

în loc public și anume lângă Karaoke-club "Bentli" din mun. Bălți, unde se aflau

un număr impunător de persoane, a efectuat din pistolul de model "EKOL

Majarov" 3-4 împușcături, acțiuni, care prin conținutul lor, pot duce la consecințe

ireparabile asupra psihicului persoanelor, aflate în imediată apropiere.

În circumstanțele descrise, consideră neîntemeiată aplicarea prevederile

art.90 Cod penal în privința inculpatului Toporeț Valdemar, astfel, nefiind atins

scopul pedepsei prevăzute de legiuitor.

Consideră că, prima instanță și instanța de apel nu au clarificat obiectiv

circumstanțele cauzei examinate, adoptând decizii ilegale.

numele inculpatului, care s-a pronunțat pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind

vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale. Mai mult, a evidențiat că procurorul la

examinarea cauzei penale urmează să stabilească nu numai circumstanțele care

agravează răspunderea penală a inculpatului, dar și cele care îi ușurează situația,

3

bazându-se pe lege.

Totodată, a notat că chiar de la pornirea urmăririi penale - finele lunii

octombrie 2019 - până la finisarea cercetărilor 25.11.2019 - practic într-o lună fiind

finisată urmărirea penală, în care Toporeț Valdemar a recunoscut integral

vinovăția, a contribuit activ la descoperirea faptului, a soluționat întrebarea de

recuperare a prejudiciilor morale și materiale ale victimelor Evdochimov și

Cojuhari, care nici pe parcursul urmăririi penale, nici la judecarea cauzei nu au

înaintat acțiuni civile în procesul penal. Iar, în instanța de judecată a solicitat

examinarea cauzei în ordinea art.3641 Cod de procedură penală – contribuind la

examinarea cauzei în termeni rezonabili.

făcând procesul penal examinat în termeni rezonabili si necauzând careva

prejudicii legate de activitatea organelor de drept și judecătorești.

De asemenea, a relevat că inculpatul este supus răspunderii penale pentru

prima dată, nu are antecedente penale, nici contravenționale, activează în câmpul

muncii, este caracterizat pozitiv și la locul de trai și la locul de muncă, are 2 părinți

pensionari la întreținerea sa.

Suplimentar, a indicat că cheltuielile de judecată pe care procurorul le-a

invocat, deși nu erau legal solicitate și dispuse spre încasare, nu le-a mai discutat,

au fost achitate pe contul de trezorerie imediat până a intra sentința judecătorească

în vigoare, copia bonului de plată fiind anexată.

În final, conchide că acuzarea în cererea de recurs nu a indicat exact ce

anume nu a apreciat instanța de apel sau ce capăt de cerere în apel nu a fost

soluționat.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins,

din următoarele considerente.

Potrivit art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este

întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea

atacată este legală, întemeiată și motivată.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit constată că

titularul acestuia invocă temeiurile pentru recurs pct.6) și 10) alin.(1) art.427 Cod

de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, precum și

când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel privitor la aplicarea în

privința inculpatului a prevederilor art.90 Cod penal, din considerentul că pedeapsa

este prea blândă în raport cu fapta săvârșită și periculozitatea inculpatului, iar

4

circumstanțele reținute sunt insuficiente și nu pot genera aplicarea unei pedepse cu

suspendarea executării.

Raportând materialele dosarului la criticele recurentului, Colegiul penal

lărgit conchide că temeiurile semnalate nu sunt prezente la caz, iar pentru a statua

astfel s-a rezultat din raționamentele ce urmează.

La acest capitol Colegiul penal lărgit relevă că, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă,

în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

În acest context, instanța de recurs reține că, potrivit prevederilor art.75 Cod

penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

stabilite de lege de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influenta pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa

are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește

comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de

executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel, încât inculpatul să se

convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor

fapte similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Aplicarea unei pedepse inechitabile poate avea drept consecință violarea

drepturilor omului protejate de Convenția Europeană. Colegiul penal lărgit remarcă

aici că principalele elemente de care judecătorul (sau completul de judecată),

trebuie să țină seama de fiecare dată când soluționează cauza penală și când alege

categoria de pedeapsă conform normelor generale prevăzute în art.art.62-71 Cod

penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform limitelor fixate în articolul

respectiv al Părții speciale a Codului penal.

Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sunt determinate de

încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite. Gravitatea

acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit de

împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut

produce. Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se

stabilește având în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul

de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezenta sau lipsa

antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea

infracțiunii.

Totodată, Colegiul penal lărgit menționează că, instanța de apel la emiterea

deciziei, a ținut cont și de prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală,

care stipulează că în caz de aplicare a pedepsei închisorii inculpatul beneficiază de

reducerea cu 1/3 din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, fiind stabilite

5

noi limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei.

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, sau

valorificat anume în această ordine, fiind stabilit inculpatului Toporeț Valdemar

termenul de pedeapsă în limitele prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal.

Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului

acesteia, în cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de individualizare, dar

sub aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea tipului de

penitenciar și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să

fie executată real, or, sub raportul personalității acestuia de a se corecta și reeduca,

poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei se poate atinge și prin aplicarea

suspendării executării pedepsei în privința vinovatului pe un termen de probă

stabilit de instanța de judecată.

Complementar, potrivit principiului umanismului, legea penală nu urmărește

scopul de a cauza suferințe fizice sau de a leza demnitatea omului.

Închisoarea este una dintre cele mai severe pedepse și se aplică doar în

cazurile când corectarea și reeducarea inculpatului nu este posibilă fără izolarea lui

de societate.

Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă

echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată, iar după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile părții generale

a Codului penal, adică și dispozițiile art.90 Cod penal.

Conform alin.(1) art.90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare

pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel

mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată,

ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată

a executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

Revenind la prezenta speță, Colegiul penal lărgit atestă că, după ce a stabilit

pedeapsa potrivit tuturor criteriilor generale de individualizare a pedepsei,

continuând operațiunea de individualizare cu privire la săvârșirea infracțiunilor,

ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de

judecată a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite, care

conferă posibilitatea ca, pe lângă stabilirea cuantumului pedepsei, să se pronunțe și

asupra modului de executare.

Condițiile pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzute

de art.90 Cod penal, se referă la pedeapsa aplicată și natura infracțiunii,

circumstanțele cauzei și persoana infractorului, aprecierea instanței că scopul poate

fi atins și fără executarea acesteia.

Derivând din condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura infracțiunilor

prevăzute în alin.(1) și alin.(4) art.90 Cod penal, se atestă faptul incidenței acestora

la prezenta speță.

Astfel, instanțele de fond la stabilirea pedepsei lui Toporeț Valdemar,

precum și în partea aplicării prevederilor art.90 Cod penal, corect au luat în

considerație caracterul infracțiunii, care potrivit art.16 alin.(4) Cod penal, se

califică ca gravă, de noile limite a pedepsei stabilite în coroborare cu prevederile

6

art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală și art.287 alin.(3) Cod penal, de persoana

inculpatului, care nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru (f.d.65, 67),

se află la prima abatere de la legea penală (f.d.70), se caracterizează pozitiv la locul

de trai (f.d.69, 152, 153), a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, se căiește

sincer în cele comise, este la o vârstă tânără, principiile și valorile de viață ale

acestuia sunt încă în formare, are la întreținere doi părinți pensionari.

O altă condiție prevăzută expres în alin.(1) art.90 Cod penal, este aprecierea

instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia.

Este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate

fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, ținând cont de totalitatea condițiilor

expres prevăzute de lege la formarea unei astfel de convingeri.

Instanța de recurs apreciază că modalitatea de executare aleasă și cuantumul

pedepsei stabilite inculpatului, este în raport cu principiul proporționalității având

în vedere fapta comisă și urmările produse.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată,

într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu

periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

- împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și mijloacele

folosite;

- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

- natura și gravitatea rezultatului produs sau consecințele infracțiunii;

- motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

- conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal;

- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială

etc.

La caz, așa cum rezultă din textul hotărârilor pronunțate de instanțele de

fond, acestea au motivat dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei

aplicate inculpatului menționând că acesta se poate corecta fără a executa real

pedeapsa închisorii, ceea ce se consideră de către instanța de recurs drept o

concluzie justificată.

Ținând cont de toate împrejurările cauzei, având în vedere atât principiul

umanismului, prevăzut de art.4 Cod penal, cât și prevederile art.61 alin.(2) Cod

penal, instanța de recurs consideră că nu este rațională executarea pedepsei reale cu

închisoarea de către inculpat, iar instanța de apel just a conchis de a menține în

privința acestuia prevederile art.90 Cod penal, fiindu-i suspendată condiționat

executarea pedepsei pentru o perioadă de probațiune.

Suplimentar, instanța de recurs conchide că o astfel de pedeapsă este una

echitabilă pentru fapta comisă, iar stabilirea termenului de probă în mărimea

indicată va asigura, un comportament adecvat al inculpatului și va îndreptăți

încrederea ce i s-a acordat, reieșind din circumstanțele cauzei și prevederile legii

penale, având în vedere lipsa circumstanțelor agravante în vinovăția inculpatului și

prezența celor atenuante, Colegiul penal lărgit concluzionează că corijarea și

reeducarea inculpatului este posibilă prin aplicarea pedepsei stabilite de către

instanțele de fond.

Mai mult, recurentul nu a formulat argumente indubitabile care să ateste că

nu este acceptabilă soluția instanțelor de fond în partea modului de executare a

pedepsei, aplicarea prevederilor art.90 Cod penal în privința lui Toporeț Valdemar.

7

Suplimentar, analizând textul deciziei atacate ( f.d.129-131) în coraport cu

motivele invocate de recurent, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel s-a

expus argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de

recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări

inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,

statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile,

acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În contextul celor expuse, Colegiul penal lărgit opinează că argumentele

punctate în cererea de recurs nu sunt incidente cauzei deferite judecății, iar instanța

de apel și-a motivat just soluția adoptată, fapt ce determină incontestabil concluzia

că recursul ordinar este neîntemeiat.

Prin urmare, recursul de pe rol fiind neîntemeiat, urmează a fi respins ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 iunie 2020, în cauza penală în

privința lui Toporeț Valdemar Xxx, cu menținerea hotărârii contestate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 10 iunie 2021.

Președinte /semnătura/ Toma Nadejda

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Timofti Xxx

Cobzac Elena

Guzun Ion

8

27 aprilie 2021 Dosarul nr.1ra-176/2021

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorului Cobzac Elena

Conform art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de procedură penală, în cauza

penală în privința lui Toporeț Valdemar.

aprilie 2021, a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 iunie 2020, în cauza penală

în privința lui Toporeț Valdemar Xxx, cu menținerea hotărîrii contestate.

dezacordul cu majoritatea completului de judecată, deoarece consider că recursul

ordinar urma a fi admis sub aspectul individualizării pedepsei, în partea excluderii

art.90 Cod penal, cu casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30

iunie 2020 și pronunțată în această parte o nouă hotărâre privind excluderea aplicării

art.90 Cod penal.

Consider, că instanța de fond corect a determinat circumstanțele de fapt și de

drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată, cauza

fiind soluționată în ordinea prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, a luat în

considerație gravitatea infracțiunii incriminate, personalitatea inculpatului, însă

soluția instanței de fond, menținută prin decizia instanței de apel în partea

suspendării executării pedepsei cu închisoarea, conform art. 90 Cod penal o

consider eronată, fiind de acord cu argumentele recurentului.

Sunt solidară cu argumentele recurentului, precum că instanțele de fond n-au

luat în considerație gravitatea infracțiunii săvârșite, personalitatea inculpatului,

ținând cont de rolul și comportamentul acestuia în timpul și după la comiterea

infracțiunii și consecințele acesteia.

Or, recunoașterea vinovăției care atrage incidența procedurii simplificate, în

baza cărora instanța de judecată a redus pedeapsa, în conformitate cu prevederile art.

3641 Cod de procedură penală, în lipsa altor circumstanțe atenuante și în prezența

unor circumstanțe care confirmă că personalitatea inculpatului, comportamentul

acestuia după comiterea infracțiunii, nu pot servi temei de aplicare a prevederilor

art.90 Cod penal.

Astfel, inculpatul Toporeț Valdemar a comis infracțiunea prevăzută de art. 287

alin. (3) Cod penal, huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor,

precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau

9

obrăznicie deosebită, săvîrșite cu aplicarea armei pentru vătămarea integrității

corporale sau sănătății.

Aplicarea suspendării condiționate a pedepsei stabilită inculpatului nu este una

echitabilă în raport cu cele săvârșite, la stabilirea ei instanța de fond urma să țină

cont atât de scopul preventiv și educativ al pedepsei, de împrejurările în care a fost

comisă fapta, circumstanțele cauzei, de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite și de pericolul social pe care îl prezintă inculpatul în societate,

de personalitatea inculpatului, care era în stare de ebrietate, a efectuat din pistolul de

model „Ekol Majarov” 3-4 împușcături, în loc public, unde se aflau un număr

impunător de persoane, acțiuni care prin conținutul lor, pot duce la consecințe

ireparabile asupra psihicului persoanelor, aflate în imediata apropiere.

Totodată, țin să menționez că instanțele judecătorești inferioare nu s-au expus

și nu au dispus confiscarea armei de model „Ekol Majarov” din care s-au efectuat

împușcături de către inculpatul Toporeț Xxx.

Aceste circumstanțe, n-au fost elucidate de către instanța de apel, la caz

argumentele procurorului indicate în recurs fiind întemeiate.

Având în vedere cele menționate cât și materialele cauzei, consider că doar

prin executarea reală a pedepsei, inculpatul v-a conștientiza gravitatea acțiunilor

sale, precum și va fi atins scopul legii penale de restabilire a echității sociale, de

corectare a condamnaților, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea acestora, cât și a altor persoane.

Pentru aceste motive am optat pentru soluția de admitere a recursului ordinar

declarat, cu casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 iunie

2020, în partea individualizării pedepsei, privind excluderea aplicării art.90 Cod

penal, în cauza penală de învinuire a lui Toporeț Valdemar.

Judecător Cobzac Elena

10