1ra-1092/2021 — art. 264-1 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264-1 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-1092/2021 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-1092/2021
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
12 mai 2021 mun. Chișinău
Colegiul Penal în următoarea componență:
președinte Diaconu Iurie
judecători Catan Liliana
Ion Guzun
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Sîrbu Lilia, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 17 decembrie 2020, în
cauza penală privindu-l pe
CARAJA Sergiu XXXXX, născut la
XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 17.01.2020– 30.09.2020;
Instanța de apel: 21.10.2020 – 17.12.2020;
Instanța de recurs: 11.03.2021 – 12.05.2021.
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, din 30 septembrie 2020,
cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,
Caraja Sergiu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.
2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe
termen de 3 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
În conformitate cu art. 90 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea
pedepsei stabilite pe un termen de 1 an.
S-a încasat de la Caraja Sergiu cheltuieli judiciare în beneficiul bugetului de
stat în suma de 17,80 lei.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Caraja
Sergiu fără a deține permis de conducere a mijloacelor de transport, fiind privat de
acest drept până la data de 17.07.2023, la data de 06.12.2019 în jurul orelor 00:20,
fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat (0,66 mg/l concentrația vaporilor
de alcool în aerul expirat, care se consideră conform prevederilor art. 13412 Cod
penal, stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat), încâlcind normele
1
Regulamentului circulației rutiere în vigoare, și anume art. 14 lit. a) -
conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul dacă a consumat
băuturi alcoolice”, s-a urcat la volan și conducea mijlocul de transport de model
„Ford Fiesta” cu XXXXX, pe traseul R-3 și în apropierea barului „Vodolei” din
XXXXX, fiind stopat de colaboratorii de politie.
Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de
către procuror, care a solicitat casarea sentinței, dispunând rejudecarea cauzei cu
pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin
care a-l recunoaște vinovat pe Caraja Sergiu de comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 2641 alin. (4) Cod penal, numindu-i pedeapsă sub formă de închisoare pe un
termen de 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
În motivarea cererii apelantul a menționat că, infracțiunea săvârșită de Caraja
Sergiu potrivit art. 16 Cod penal se clasifică drept infracțiune ușoară, la etapa actuală
mijloacele de transport prezintă un grad sporit de pericol, iar conducerea acestora de
către o persoană în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și fără permis de
conducere prezintă un grad și mai avansat de pericol.
Aplicarea față de Caraja Sergiu a unei pedepse sub formă de închisoare reală,
va avea drept efect restabilirea echității sociale, corectarea lui, precum și prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea numitului, cât și a altor persoane, scopuri
stipulate la art. 61 alin. (2) Cod penal.
Susține că, instanța la aplicarea pedepsei corect a ținut cont în volum deplin, că
la locul de trai inculpatul se caracterizează negativ, cu comportament asocial,
conflictual, încalcă sistematic ordinea publică, fiind atras la răspundere
contravențională de mai multe ori, consumă des băuturi alcoolice, nu este la prima
încălcare și ca circumstanțe agravante - comiterea infracțiunii de către persoane care
anterior au mai comis infracțiuni similare.
Acuzarea indică că, instanța de judecată nu a ținut cont de faptul că Caraja
Sergiu, fiind anterior condamnat prin sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul Central
din 28.06.2019 în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, fiind aplicată pedeapsa sub
formă de 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu privarea de dreptul
de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, și aflându-se la evidența
Biroului de probațiune Cimișlia cu pedeapsa complementară - privarea de dreptul de
a conduce mijloace de transport care va expira la data de 16.07.2023, careva
concluzii pentru sine nu și-a făcut și din nou, intenționat a urcat la volanul mijlocului
de transport și a comis din nou o infracțiune similară.
Prin urmare, acuzarea consideră că reeducarea și corectarea inculpatului nu va
putea fi atinsă prin pedeapsa stabilită prin sentința contestată, deoarece nu constituie
o pedeapsă echitabilă și proporțională faptelor comise în coraport cu personalitatea
inculpatului.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 17 decembrie
2
2020, apelul procurorului a fost respins ca nefondat, sentința s-a menținut fără
modificări.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de
fond corect a stabilit că, în acțiunile inculpatului sunt prezente toate elementele
infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, inclusiv și latura obiectivă,
argumente pe care instanța de apel le acceptă și pentru a evita repetări inutile le
însușește.
Argumentele acuzării precum că, instanța de fond nu a luat în considerație
faptul că inculpatul anterior a mai comis infracțiuni similare, instanța de apel le-a
respins ca neîntemeiate, or, s-a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale
ale inculpatului privind individualizarea pedepsei, și anume de caracterul
prejudiciabil al infracțiunii, infracțiunea face parte din categoria celor ușoare, de
persoana inculpatului, care anterior a fost judecat pentru infracțiuni similare, dar
antecedentele penale sunt stinse, de faptul că a manifestat căință sinceră în cadrul
examinării cauzei, are la întreținere un copil minor, nu este angajat în câmpul muncii,
de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lui, de comportamentul
acestuia de până la comiterea infracțiunii, în timpul comiterii și după aceea.
Cât privește pedeapsa aplicată de prima instanță inculpatului sub formă de
închisoare pe un termen de 3 luni în penitenciar de tip semiînchis, cu aplicarea
prevederilor art. 90 Cod penal, suspendând pedeapsa aplicată pe un termen de 1 an,
s-a conchis că aceasta este legală și întemeiată, or, la caz, instanța de fond pentru
aplicarea pedepsei, a luat în considerație prevederile art. 3641 Cod de procedură
penală, circumstanțele atenuante și agravante, stabilind corect o pedeapsă echitabilă
pentru infracțiunea comisă de inculpat. Instanța de apel consideră că, soluția
adoptată de către prima instanță își va atinge scopul de corectare și reeducare a
inculpatului, pedeapsa aplicată va duce la conștientizarea de către inculpat a celor
comise, cu atragerea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul acestuia pe
viitor.
Aplicarea unei pedepse mai aspre inculpatului sub formă de închisoare reală
după cum solicită acuzatorul de stat, poate genera apariția unor sentimente de
nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege a inculpatului, fapt ce poate duce
la consecințe contrare scopului urmărit. Scopul pedepsei penale nu este ca, aceasta
să fie retributivă, intimidatoare sau vindicativă, în sens că, pedeapsa nu trebuie
privită ca „prețul” pe care trebuie să-l plătească persoana pentru fapta prejudiciabilă
ci trebuie să reflecte un echilibru între gravitatea faptei prejudiciabile și urmările ei,
prin excluderea caracterului vindicativ al pedepsei, urmărindu-se ca partea vătămată
și statul să nu urmărească răzbunarea, ce ar genera altă răzbunare, prin încălcarea
dreptului, ci realizarea dreptății, inclusiv prin prisma principiilor proporționalității și
cel al echității lor.
3
În asemenea circumstanțe, aplicarea pedepsei în conformitate cu prevederile
art. 90 Cod penal este echitabilă, asigurându-se restabilirea echității sociale și
prevenirea comiterii de noi infracțiuni și va duce la conștientizarea de către inculpat
a necesității respectării legii, ceea ce asigură îndeplinirea scopului pedepsei penale
de restabilire a echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, procurorul a atacat-o cu recurs
ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6, 10 Cod de procedură penală,
solicitând casarea deciziei și rejudecarea cauzei în cazul în care eroarea judiciară nu
poate fi corectată de către instanța de recurs.
În motivare recurentul a indicat că:
- instanța de apel referitor la stabilirea pedepsei penale a adoptat o hotărâre
ilegală și neîntemeiat a menținut sentința, deoarece hotărârea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția, eronat a ajuns la concluzia că corectarea și
reeducarea inculpatului este posibilă fără ca acesta să fie izolat de societate;
- instanța de apel la soluția sa de aplicare a suspendării condiționate a executării
pedepsei cu închisoarea, în temeiul art. 90 Cod penal, nu a ținut cont pe deplin de
circumstanțele cauzei și persoana celui vinovat; nu a luat în considerație lipsa
circumstanțelor atenuate, prezența circumstanțelor agravante, și anume săvârșirea
infracțiunii de către o persoana care anterior a fost condamnată pentru infracțiuni
similare;
- atât în procesul urmăririi penale cât și în procesul examinării în fond au fost
reținută lipsa circumstanțelor excepționale cât și celor atenuate, iar datele privind
personalitatea inculpatului confirmă predispunerea acestuia la comiterea
infracțiunilor, ținând cont de caracteristica negativă de la locul de trai, faptul că
inculpatul anterior a mai comis infracțiuni similare (sentința Judecătoriei Cimișlia,
sediul Central din 28.06.2019 a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal).
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza
materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează
că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității
acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel.
Din conținutul cererii de recurs, se constată că procurorul face trimitere la
temeiurile de casare stipulate de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) din Cod de procedură
penală, menționând că prin decizie inculpatului i-a fost menținută o pedeapsă prea
4
blândă raportată la fapta comisă de acesta; i-a fost aplicată pedeapsă individualizată
contrar prevederilor legale, instanțele de fond nemotivându-și suficient hotărârile în
acest aspect.
Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute
prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material. Colegiul a conchis că, instanța de apel, legal
și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în
latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor
de procedură penală și prescripțiilor de drept material, corect ținând cont de
prevederile art. 61, 75, 90 Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,
conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se
aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de
gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile
de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor
indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor
administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a
limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.
Mai mult ca atât, procurorul, solicitând excluderea prevederilor art. 90 Cod
penal la aplicarea pedepsei în privința inculpatului, nu a invocat careva motive care
ar justifica aplicarea unei pedepse cu executare reală, or, criticile formulate de
procuror au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale și în instanța de apel
și cărora li s-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în
prezenta decizie, iar argumentele invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct
de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare în sensul
rejudecării deciziei instanței de apel.
Pedeapsa respectivă conform deciziei a fost motivată, individualizată și aplicată
inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului
proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, de corectarea acestuia,
precum și prevenirii de săvârșire de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor
persoane. Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de
examinare în instanța și de apel, fiind expuse în prezenta decizie la pct. 4-5, soluție
pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or materialul probator al cauzei
penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au dus
la pronunțarea hotărârii recurate.
Având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută
în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul Penal
concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat
5
prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar
criticele din cererea de recurs înaintată de procuror nu și-a găsit confirmarea.
În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
Penal
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura UTA
Găgăuzia, Sîrbu Lilia, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel
Comrat din 17 decembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe CARAJA Sergiu
XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 iunie 2021.
Președinte Diaconu Iurie
Judecător Catan Liliana
Judecător Ion Guzun
6