1ra-1211/2021 — art. 264 alin. 3 lit. a CP

1ra-1211/2021 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1211/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2021,

declarat de avocatul Marian Suduc, în numele inculpatului

Pugacescu Ivan xxxx,

anterior condamnat prin:

1) sentința Judecătoriei Orhei din 26.01.2017, în baza

art. 2641 alin. (4) Cod penal, la amendă în mărime de 525

unități convenționale;

2) sentința Judecătoriei Orhei din 20.03.2018, în baza

art. 2641 alin. (4) Cod penal, la amendă în mărime de 800

unități convenționale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 22.03.2019 – 28.05.2019,

instanța de apel: 25.06.2019 – 02.10.2019,

instanța de recurs: 27.11.2019 – 15.09.2020,

instanța de apel: 19.11.2020 – 02.02.2021,

instanța de recurs: 05.04.2021 – 12.05.2021.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Pugacescu Ivan a fost

condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal la 2 ani închisoare, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport, termenul de executare a pedepsei urmând

a fi calculat din momentul reținerii.

S-a încasat de la inculpat în beneficiul statului, cheltuielile judiciare în sumă de

960 lei, pentru efectuarea expertizelor medico-legale.

aproximativ orele 09:00, fără a deține permis de conducere de categoria/subcategoria

mijlocului de transport pe care îl conducea, fiind treaz, la volanul automobilului ”Kia

Rio”, n/î XXXX, în care îl avea ca pasager pe bancheta din față pe Șeptelici Nicolae,

1

iar pe bancheta din spate pe Zaharia Ion, și deplasându-se pe traseul R-20 ”Orhei-

Rezina” în direcția mun. Orhei, a ajuns în regiunea km 17-816 m, manifestând

imprudență în traficul rutier și încălcând prevederile pct. 45.1) al Regulamentului

circulație rutiere aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009 – ”care îl

obliga să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând

permanent seama de starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția;

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; starea

tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; situația rutieră”, pct. 45. 2) care

prevede că - “în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate

de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în

pericol siguranța traficului”; pct. 42.4 al Regulamentului circulație rutiere, care

prevede că - “intrarea pe banda extremă stânga destinată circulației în sens opus este

interzisă”, pct. 10.2 lit. a) al aceluiași regulament, potrivit căruia - ,,persoana care

conduce un autovehicul trebuie să posede și.... permisul de conducere perfectat pe

numele său, valabil pentru categoria (subcategoria) din care face parte autovehiculul

condus”, și prevederile art. 19 alin. (1) al Legii nr. 131 din 07.06.2007 ”Privind

siguranța traficului rutier”, care prevede că - dreptul de a conduce un autovehicul se

confirmă prin permisul de conducere, în care este indicată categoria și/sau subcategoria

lui”, ignorând indicatorul „1.13.1 - curbă periculoasă”, nu a adaptat viteza de deplasare

a vehiculului la starea psihofiziologică proprie, la dexteritatea în conducere, și situația

rutieră, iar prin urmare a admis deraparea mijlocului de transport pe care îl conducea,

rezultat ce a ieșit pe contrasens și a tamponat frontal cu partea din față, automobilul

„Mercedes Sprinter”, n/î XXXX, care staționa pe acostament, la volanul căruia se afla

Evtușenco Anatolie, și în care se aflau în calitate de pasageri Bivol Nina și Cimbir

Grigore, pe cale de consecință cauzându-i părții vătămate Șeptelici Nicolae, potrivit

raportului de expertiză medico - legală nr. 201925D0035 din 08.02.2019, vătămare

corporală gravă, iar pasagerilor Bivol Nina și Cimbir Grigore, potrivit rapoartelor de

expertiză medico-legală nr. xxxx și respectiv nr. xxxx din 01.03.2019, vătămare

corporală ușoară, inclusiv deteriorând considerabil automobilele ”Kia Rio”, n/î XXXX

și ”Mercedes Sprinter”, n/î XXXX.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și probele administrate, solicitând examinarea cauzei în procedura

prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală.

Dat fiind că probele administrate confirmă în totalitate vinovăția inculpatului,

acțiunile lui urmează a fi încadrate în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, ca

încălcarea regulilor de securitate a circulației mijloacelor de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență, vătămare gravă a

integrității corporale și a sănătății persoanei.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța a ținut cont de

prevederile art. 61-75 Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune gravă, care se

pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloace

de transport, a recunoscut vina integral și s-a căit de cele comise, este căsătorit, are un

copil minor la întreținere, antecedentele penale sunt stinse, la locul de trai se

caracterizează pozitiv, concluzionând că reeducarea și corectarea acestuia este posibilă

prin stabilirea unei pedepse cu închisoare, în condițiile beneficierii de reducerea cu o

2

treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în corespundere cu prevederile art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

La fel, instanța a reținut că pentru data de 28.05.2019, fiind citat legal despre

data, ora și locul examinării cauzei, inculpatul nu s-a prezentat și nu a informat

motivele neprezenței sale, impunându-se necesitatea anunțării lui în căutare.

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă de 2

ani închisoare, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, dar cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probațiune de 1 an.

Apelantul a invocat că, pentru corectarea inculpatului, având în vedere concursul

de circumstanțe atenuante stabilite, nu era rațional să se dispună executarea pedepsei

aplicate, ci dimpotrivă era legal și întemeiat de a o suspenda condiționat în limita unui

termen de probă, conform prevederilor art. 90 Cod penal.

Astfel, având în vedere că, inculpatul comis fapta din imprudență, este

întreținătorul familie, se caracterizează pozitiv, a contribuit cu mijloace financiare la

recuperarea prejudiciului material și moral părții vătămate, ar fi corectă suspendarea

executării pedepsei cu închisoarea, pe o perioadă de probațiune de 1 un an.

2019, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Pugacescu Ivan, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (3) lit. a), i-a fost stabilită pedeapsă de 2 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probațiune de 1 an,

conform prevederilor 90 Cod penal.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că, inculpatul, fiind citat legal despre locul, data și ora

ședinței instanței de apel, nu s-a prezentat din motive necunoscute, iar conform

informației nr. S-5451 din 22.07.2019 a IP Rezina, în privința acestuia a fost pornit

dosarul de căutare nr. 2019280079 din 12.07.2019.

Totodată, ținând cont de faptul că, inculpatul și-a recunoscut integral vina și s-a

căit de cele comise, are o vârstă tânără, antecedentele penale sunt stinse, este

caracterizat satisfăcător, partea vătămată nu are pretenții de ordin material sau moral

față, este echitabil de a-i aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

închisoarea pe o perioadă de probațiune de 1 an, aceasta fiind una de natură să

restabilească echilibrul social perturbat prin comiterea infracțiunii și să asigure

realizarea scopului legii penale

declarat recurs ordinar, solicitând casarea deciziei menționate și menținerea sentinței.

Recurenta a invocat că, infracțiunea de încălcare a regulilor de securitate a

circulației, încălcare ce s-a soldat cu vătămarea gravă a integrității corporale sau

sănătății unei persoane, săvârșită de Pugacescu I., atentează la relațiile sociale ce

vizează respectarea de către conducătorii mijloacelor de transport a regulilor circulației

rutiere, obligația impusă fiecărui conducător de transport, care este un mijloc de pericol

sporit pentru sănătatea și viața nu numai a șoferului, dar și a altor participanți la trafic,

mai mult ca atât, prin folosirea directă a mijloacelor, ca izvor de pericol sporit, la

3

exploatarea cărora este obligatorie respectarea condiționată și strictă a regulilor

stipulate în Regulamentul Circulației Rutiere.

Constatarea eronată de către instanța de apel, la adoptarea soluției, care reiese

din personalitatea inculpatului, de circumstanțele comiterii infracțiunii, nu pot substitui

acel fapt că inculpatul deja s-a aflat în conflict cu legea, or din materialele cauzei s-a

desprins că Pugacescu I., în perioada anilor 2017-2018 a fost condamnat de 2 ori pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, fapt ce a denotat că

inculpatul nu a demonstrat nici o urmă de remușcare, iar pedepsele stabilite sub formă

de amendă nu și-au atins scopul principal și anume că sancțiunea penală să-și poată

îndeplini mai eficient rolul preventiv-educativ.

Mai mult, instanța de apel, desființând sentința în partea stabilirii pedepsei a

admis și alte erori de drept, care impun casarea acestei soluții, or prima instanță ținând

cont de modificările operate la Codul penal, prin Legea nr. 138 din 19.07.2018, just a

dispus anularea dreptului de a conduce mijloace de transport și sintagma cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport la perioada comiterii infracțiunii de

16.01.2019, a fost susținută cu cuvintele anularea dreptului, situație care rămâne a fi

valabilă la examinarea cauzei în instanța de apel.

Totodată, instanța absolut eronat a stabilit executarea pedepsei închisorii să fie

dispusă în penitenciar de tip semiînchis, or infracțiunea săvârșită de inculpat este una

din imprudență și respectiv potrivit prevederilor art. 72 alin. (2) Cod penal, pentru astfel

de categorii de infracțiuni, executarea pedepsei s-a dispus în penitenciar de tip deschis.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală.

septembrie 2020, recursul a fost admis, casată decizia în latura penală, în partea

stabilirii pedepsei, și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În rest, decizia a fost menținută.

Instanța de recurs a statuat că fapta infracțională prevăzută de art. 264 alin. (3)

lit. a) Cod penal șa fost săvârșită la 16.01.2019.

Prin Legea nr. 138 din 19.07.2018, în vigoare din 14.12,.2018, au fost operate

modificări în sancțiunea alin. (3), art. 264 Cod penal, și textul „cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de până la 4 ani” a fost substituit prin

„cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport”.

Astfel, instanța de apel a dispus eronat aplicarea pedepsei complementare

obligatorii - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1

an.

Mai mult, la stabilirea tipului penitenciarului instanța de apel eronat a indicat în

dispozitivul deciziei „de tip semiînchis”.

Ori, potrivit art. 72 alin. (2) Cod penal, persoanele condamnate la închisoare

pentru infracțiuni săvârșite din imprudență execută pedeapsa în penitenciare de tip

deschis.

Pe lângă aceasta, în sensul legii, în afară de motivele care au servit temei pentru

stabilirea pedepsei principale, instanța de apel trebuie să dea o motivare suplimentară

din care considerente a concluzionat că nu este rațional ca inculpatul să execute real

4

termenul pedepsei stabilite, or, suspendarea executării pedepsei nu este un drept al

inculpatului, ci o facultate a instanței, care este liberă să aprecieze dacă este sau nu

cazul să o acorde.

La caz, deși instanța de apel a reținut că inculpatul a fost anterior condamnat prin

sentința Judecătoriei Orhei din 26.01.2017 în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la

amendă în mărime de 525 de unități convenționale și prin sentința Judecătoriei Orhei

din 20.03.2018 în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la amendă în mărime de 800 de

unități convenționale, a trecut doar în revistă respectivele circumstanțe, dar fără a ține

cont de aceste aspecte care caracterizează persoana inculpatului la aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, neglijând în acest mod cerințele alin. (1) art. 90 Cod

penal, examinând superficial aceste aspecte esențiale a individualizării modului de

executare a pedepsei cu închisoare.

2021, apelul a fost admis din alte motive, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Lui Pugacescu Ivan, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsă de 2 ani închisoare, cu

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, cu executare în penitenciar de

tip deschis, de la reținere.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că, sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, prevede

pedeapsa sub formă de închisoare de la 3 la 7 ani, cu anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport.

Circumstanțe ce atenuează vina inculpatului, conform art. 76 Cod penal, sunt

căința sinceră, recuperarea prejudiciului cauzat în rezultatul comiterii infracțiunii,

conlucrarea cu organul de urmărire penală.

Instanța de fond, la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului, just a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal,

de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunii grave, prin

prisma prevederilor art. 16 Cod penal, de faptul că infracțiunea a fost săvârșită din

imprudență, de personalitatea inculpatului, care anterior a fost judecat, comportamentul

lui în viața socială, precum și cel din înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate,

a constatat că corijarea și reeducarea acestuia este posibilă doar cu aplicarea unei

pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, ținând cont de prevederile art.

3641 Cod de procedura penală, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport, cu executare.

Instanța de fond corect și-a argumentat riguros soluția și a motivat că dispunerea

suspendării executării pedepsei stabilite inculpatului nu va asigura atingerea scopului

prevăzut la art. 61 Cod penal.

Astfel, este neîntemeiat argumentul apărării că instanța de fond nu a ținut cont

în deplină măsură de circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului, neluând în

considerație că corectarea ultimului poate avea loc și fără privarea de libertate, fiind

posibil de aplicat prevederile art. 90 Cod penal.

Ori, instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu trebuie privită ca

un avantaj acordat de lege infractorilor, ci trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de

5

apărare socială care derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea

socială concretă. Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la

origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea

și modul de manifestare a infractorului la faza de urmărire penală și de judecare a

cauzei, atitudinea față de infracțiunea comisă. Conform textului alin.(1) art. 90 Cod

penal, instanța numai motivat poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului cu concluzia că acesta se poate îndrepta fără executarea

reală a pedepsei închisorii, motive care trebuie indicate în sentință. În acest context, în

cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, nu se

creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la măsură de

individualizare a executării pedepsei.

Instanța de fond a respectat cerințele de motivare referitor la procedura executării

pedepsei de către inculpat, precum și a luat în considerație atitudinea acestuia față de

consecințele survenite, ținând cont de gravitatea acesteia, de circumstanțele în care a

fost săvârșită fapta, că inculpatul anterior a fost condamnat pentru infracțiuni

analogice, prin sentința Judecătoriei Orhei din 26.01.2017 în baza art. 2641 alin. (4)

Cod penal la amendă în mărime de 525 de unități convenționale și prin sentința

Judecătoriei Orhei din 20.03.2018 în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la amendă în

mărime de 800 de unități convenționale, ca atât inculpatul nu deținea dreptul de a

conduce mijloace de transport, a recunoscut vina, se căiește sincer, a solicitat

examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Ori, severitatea pedepsei aplicate inculpatului este justificată de modalitatea în

care acesta a conceput și derulat activitatea infracțională, gravitatea faptei comise, care

dovedesc perseverența infracțională ridicată întru atingerea scopului urmărit.

Totodată, aspectele care țin de aprecierea concretă a pericolului social al faptelor

comise de inculpat, trebuie avute în vedere în procesul individualizării pedepsei, prin

stabilirea unei pedepse prin analiza corelativă cu aspectele care țin de comportamentul

și atitudinea lor față de cele comise.

Solicitarea privind aplicarea unei pedepse mai blânde – nonprivative de libertate,

este neîntemeiată și irațională, dat fiind că inculpatul nu este la prima abatere de la

lege, acesta anterior a mai fost condamnat, ori, instanța de fond și-a argumentat riguros

soluția la acest capitol și a motivat hotărârea pronunțată, invocând motive clare din care

considerent a ajuns la concluzia că aplicarea unei pedepse mai blânde, nu va asigura

atingerea scopului prevăzut la art. 61 Cod penal.

Faptul că Pugacescu I. a recunoscut vinovăția și s-a căit sincer de cele comise,

nu constituie circumstanțe privind aplicarea unei pedepse mai blânde decât cea fixată

de prima instanță, deoarece aceste circumstanțe au fost luate în considerație de către

instanța de fond la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului și grație cărora a

beneficiat de reducerea pedepsei.

Prin urmare, instanța de fond a luat în considerație toate circumstanțele cauzei,

personalitatea inculpatului, gravitatea infracțiuni săvârșite și valența relațiilor sociale

prejudiciate, și just a ajuns la soluția de numire inculpatului a unei pedepse sub formă

de închisoare.

În același timp, instanța de fond a omis să indice tipului penitenciarului în care

inculpatul urmează să execute pedeapsa cu închisoare, iar potrivit art. 72 alin. (2) Cod

6

penal, persoanele condamnate la închisoare pentru infracțiuni săvârșite din imprudență

execută pedeapsa în penitenciare de tip deschis.

parțială a sentinței și deciziei menționate, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării ei,

conform art. 90 Cod penal.

Recurentul a invocat că, reieșind din personalitatea inculpatului, care se

caracterizează pozitiv la locul de trai, a comis o infracțiune din imprudență, vârsta

fragedă, este oficial căsătorit, având și un copil minor la întreținere, iar soția este

însărcinată, că inculpatul a contribuit cu mijloace financiare la recuperarea integrală a

prejudiciului material și moral părții vătămate, care de altfel îi este și rudă, iar în ședința

de judecată a invocat că nu dorește să fie recunoscut în calitate de parte civilă deoarece

nu are pretenții de ordin material sau moral față de inculpat, reieșind din caracterul

infracțiunii, care este una gravă, comisă din imprudență, precum și din limitele

pedepsei cu închisoare stabilite în art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, în coroborare cu

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală și art. 78 alin. (1) lit. a) Cod penal, astfel,

pentru comiterea de către inculpat a infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a)

Cod penal, ar fi echitabilă aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen

de 2 ani, care, potrivit art. 72 alin. (2) Cod penal, urmează a fi executată în penitenciar

de tip deschis, și având în vedere concursul de circumstanțe atenuante stabilite, este

legal și întemeiat a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform

art. 90 Cod penal, cu stabilirea unui termen de probă.

Durata perioadei de probațiune îl va pune pe condamnat să-și adapteze

comportamentul la obligațiile impuse de către instanță, poate fi asimilată unei pedepse,

prin urmare, reeducarea condamnatului va fi mai efectivă, iar scopul prevenției speciale

și al celei generale va fi atins.

Totodată, condițiile de ispășire a pedepsei cu închisoarea în penitenciarele

naționale nu corespund standardelor minimale, care ar asigura corectarea și reeducarea

vinovatului, cu reintegrarea lui ulterioară în societate.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală.

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar (pct. 8. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 7. din prezenta decizie, relevă

în mod concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

7

prescripțiilor de drept material, ținând corect cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii

penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu

dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul

pedepsei cu închisoare.

În consecutivitatea enunțată, instanțele de fond și de apel just au concluzionat

că, în cazul în care inculpatul a comis infracțiunea din imprudență, a recunoscut vina,,

a reparat prejudiciul cauzat, întreține un copil minor, dar a săvârșit o infracțiune gravă,

pentru care legea prevede în exclusivitate închisoare de la 3 la 7 ani, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport, soldată cu cauzarea vătămării corporale

grave unii persoane și vătămărilor ușoare altor două persoane, fără a deține permis de

conducere de categoria mijlocului de transport pe care îl conducea, nefiind la prima

abatere de la lege, chiar și în prezența circumstanțelor invocate de recurent,

suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului, ar

reprezinta o soluție de pedeapsă penală prea blândă, inechitabilă, inadecvată și

disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii comise și a scopului

pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării inculpatului,

prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului,

precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a

altor persoane, fiind conformă și decizia instanței de recurs din 15.09.2020, indicațiile

cărei, în virtutea prevederilor art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, sunt obligatorii

pentru instanța de rejudecare (pct. 2., 6., 7. din decizie).

Pe lângă aceasta, se observă că recursul declarat, potrivit argumentelor invocate

și reproduse în pct. 8. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele de fond și de apel au apreciat circumstanțele și probele cauzei, în latura

pedepsei aplicate inculpatului.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2), a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

8

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanțelor de fond și apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl propune

apărarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie

un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală

și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice

temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 2., 7., 8. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că decizia

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că inculpatului i

s-au aplicat pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar

este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Marian Suduc,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2021,

în privința inculpatului Pugacescu Ivan xxxx, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată la 04 iunie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

9

10