1ra-279/21 — art. 362/1 alin. 3 lit. a CP

1ra-279/21 — art. 362/1 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-279/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Guzun Ion,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Sâli Radu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

14 iulie 2020, în cauza penală în privința lui

Kumar Arun XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 06.08.2019 – 04.12.2019

instanța de apel: 20.01.2020 – 14.07.2020

Instanța de recurs: 01.10.2020 – 20.04.2021

A C O N S T A T A T :

2019, examinând cauza pe baza probelor administrate la faza de urmărire

penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Kumar Arun a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 3621 alin. (3) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

amendă, în mărime de 900 (nouă sute) unități convenționale, echivalentul a

45 000 (patruzeci și cinci mii) lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de

a practica activități legate de organizarea și transportarea persoanelor peste

hotarele Republicii Moldova, pe un termen de 4 ani.

A fost dispusă încasarea din contul lui Kumar Arun, mijloacele bănești

rezultate din infracțiune, în valoare de 4660 euro (echivalentul în lei

moldovenești la ziua executării hotărârii) - în bugetul statului.

A fost soluționată, soarta corpurilor delicte.

A fost respinsă solicitarea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din

contul inculpatului a cheltuielilor de judecată în sumă de 2100 lei.

Potrivit ordonanței de punere sub învinuire și rechizitoriului, inculpatul

Kumar Arun, începând cu perioada lunii martie 2019 și continuând până la

02.07.2019, urmărind scopul obținerii directe a unui folos financiar de pe urma

organizării migrației ilegale pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene

1

a cetățenilor Indiei, stat cu risc sporit de migrație, a făcut parte dintr-o reuniune

stabilă de persoane, creată în prealabil pentru comiterea infracțiunii

menționate, din componența căreia fac parte XXXXX XXXXX, o persoană

neidentificată pe nume XXXXX, originari din India, precum și alte persoane în

curs de identificare, formând în acest sens un grup criminal organizat,

repartizând rolurile între ei. Astfel, XXXXX XXXXX, de comun acord și prin

înțelegere prealabilă cu Arun Kumar și alte persoane neidentificate, acționând

cu intenție directă, a organizat intrarea pe teritoriul Republica Moldova din

Republica Armenia, la 05.03.2019 și 15.06.2019, a cetățenilor originari din

India, stat cu risc sporit de migrație, și anume a lui XXXXX XXXXX, contra sumei

de 5000 euro și a lui XXXXX XXXXX, contra sumei de 10280 euro, care nu sunt

nici cetățeni și nici rezidenți ai Republicii Moldova. Ulterior, Kumar Arun,

împreună cu ceilalți coparticipanți la comiterea infracțiunii, printre care și

XXXXX XXXXX, a organizat pe teritoriul mun. Chișinău, șederea ilegală a

cetățenilor Indiei, XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX, fiind închiriate în acest sens

camere în „Suisse Hostel”, situat în mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și Sfânt,

nr. 148, ap. 14, cât și apartamentul nr. 42 de pe str. XXXXX, XXXXX, mun.

Chișinău, pe perioada organizării de către Kumar Arun a migrației ilegale în

spațiul Uniunii Europene, în special în Italia și Franța. Ca rezultat, la 28.06.2019,

Kumar Arun, cu mijlocul de transport cu n/î XXXXX XXXXX, a organizat

tranzitarea teritoriului Republicii Moldova de către XXXXX XXXXX, din

mun. Chișinău către punctul de trecere a frontierei Leușeni-Albița Auto, unde a

organizat ieșirea ilegală de pe teritoriul Republicii Moldova în direcția

României, însă, XXXXX XXXXX a fost stopat de către reprezentanții Poliției de

Frontieră.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Kumar Arun a comis infracțiunea

prevăzută de art. 3621 alin. (3) lit. a) Cod penal: organizarea, în scopul obținerii

direct sau indirect a unui folos financiar sau material, a intrării, șederii,

tranzitării ilegale pe teritoriul statului sau a ieșirii de pe acest teritoriu a

persoanei care nu este nici cetățean, nici rezident al acestui stat, săvârșită asupra

mai multor persoane, de mai multe persoane, de un grup criminal organizat.

pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Malai Ina a

declarat apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care lui Kumar Arun în conformitate cu prevederile art. 3621

alin. (3) lit. a) Cod penal, să fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 3 ani 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea

de dreptul de a exercita activitate în domeniul plasării în câmpul muncii peste

hotarele țării pe un termen de 4 ani.

Banii ridicați de la inculpatul Kumar Arun în sumă de 950 euro și 1990

euro - de încasat în beneficiul statului, fiind mijloace bănești rezultate din

infracțiune. Totodată, reieșind din faptul că infracțiunea a fost comisă în

complicitate, în conformitate cu prevederile art. 162 alin. (1) pct. 4) Cod

procedură penală și art. 106 alin. (2) lit. a) Cod penal, a fost solicitat să fie

2

dispusă încasarea din contul inculpatului Kumar Arun, contravaloarea sumei

de 7640 euro - mijloacele bănești dobândite de inculpat ca urmare a săvârșirii

infracțiunii (15280 euro/2).

A dispune și încasarea din contul inculpatului, cheltuielile judiciare în

mărime de 2100 lei, pentru efectuarea raportului de expertiză.

3.1. În motivarea apelului, procurorul a menționat că:

- pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă, inculpatului

Kumar Arun, urma să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare cu

executarea reală a acesteia;

- la stabilirea termenului și categoriei de pedeapsă inculpatului, instanța

de judecată urma să țină cont de criteriile de individualizare a pedepsei și

anume că inculpatul a săvârșit infracțiunea în cadrul unui grup criminal

organizat;

- din speță s-a constatat că bunurile rezultate din infracțiune, asupra

cărora au fost îndreptate acțiunile criminale ale inculpatului sunt mijloacele

bănești pretinse și încasate de la victime în mărime de 15280 euro, împărțită la

doi. Astfel, interesul inculpatului a fost unul pecuniar, cu scop de îmbogățire

prin metode ilegale, prin urmare reținând prevederile art. 106 alin. (2) lit. b)

Cod penal și art. 162 alin. (1) pct. 4) Cod procedură penală, este necesară

confiscarea în proprietatea statului a mijloacelor bănești dobândite de către

inculpat ca urmare a săvârșirii infracțiunii;

- la fel, prima instanță greșit a respins solicitarea privind încasarea

cheltuielilor judiciare din contul inculpatului. Deși alin. (3) art. 227 Cod de

procedură penală, prevede că cheltuielile judiciare se plătesc din sumele

alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate, aceasta este o normă

generală și nu obligă statul să suporte cheltuielile, ci să le asigure la momentul

necesar pentru a facilita operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală

și pentru a nu condiționa termenul rezonabil prin încasarea cheltuielilor

judiciare de la părțile în proces. Totodată legislatorul a expus suficient de clar

în art. 229 din Codul de procedură penală obligativitatea suportării cheltuielilor

judiciare de către condamnat astfel: (1) Cheltuielile judiciare sunt suportate de

condamnat sau sunt trecute în contul statului. (2) Instanța de judecată poate

obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare. Având în vedere norma

expusă, este evident că solicitarea acuzatorului de stat era mai mult decât

motivată, iar instanța de judecată urma să încaseze cheltuielile judiciare din

contul inculpatului Kumar Arun, în mărime de 2100 lei, cheltuieli pentru

efectuarea expertizei bancnotelor.

2020, a fost admis în parte apelul procurorului, casată sentința în partea laturii

penale și a cheltuielilor de judecată cu pronunțarea în acest sens a unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Kumar Arun a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 3621 alin. (3) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de 900 (nouă sute) unități convenționale (45000 lei), cu

3

privarea de dreptul de a ocupa funții și practica activitatea de organizarea și

transportarea persoanelor peste hotarele Republicii Moldova pe un termen de

4 (patru) ani.

A fost dispusă încasarea de la Kumar Arun, în beneficiul statului, suma de

2100 (două mii una sută) lei, cu titlul de cheltuieli judiciare, pentru efectuarea

expertizei judiciare nr.34/12/1-R-3075 din 27.09.2019.

În rest sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, la

examinarea acestei cauze penale, prima instanță a admis o eroare de drept,

stipulată în art. 385 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind necesară

rejudecarea cauzei cu referire la fapta reținută în sarcina inculpatului, dat fiind

faptul constatării incorecte de către prima instanță a stării de fapt și de drept

ale comiterii infracțiunii prevăzute de art. 3621 alin. (3) lit. a) Cod penal, de

către inculpatul Kumar Arun, or, constatarea făcută nu corespunde nemijlocit

circumstanțelor în care fapta a fost comisă.

Analizând materialele cauzei, în raport cu normele relevante la caz, și în

urma rejudecării cauzei, instanța de apel a constatat următoarea stare de fapt:

Kumar Arun în perioada lunii martie 2019 și continuând până la

02.07.2019, urmărind scopul obținerii directe a unui folos financiar de pe urma

organizării migrației ilegale pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene

a cetățenilor Indiei, stat cu risc sporit de migrație, a făcut parte dintr-o reuniune

stabilă de persoane, creată în prealabil pentru comiterea infracțiunii

menționate, din componența căreia fac parte XXXXX XXXXX, o persoană

neidentificată la moment pe nume XXXXX, originari din India, precum și alte

persoane în curs de identificare, formând în acest sens un grup criminal

organizat, repartizând rolurile între ei. Astfel, XXXXX XXXXX, de comun acord și

prin înțelegere prealabilă cu Kumar Arun și alte persoane neidentificate la

moment, acționând cu intenție directă, a organizat intrarea pe teritoriul

Republica Moldova din Republica Armenia, la 05.03.2019 și 15.06.2019, a

cetățenilor originari din India, stat cu risc sporit de migrație, XXXXX XXXXX,

contra sumei de 5000 euro și XXXXX XXXXX, contra sumei de 10280 euro, care

nu sunt nici cetățeni și nici rezidenți ai Republicii Moldova. Ulterior,

Kumar Arun, împreună cu ceilalți coparticipanți la comiterea infracțiunii,

printre care și XXXXX XXXXX, a organizat pe teritoriul mun. Chișinău, șederea

ilegală a cetățenilor Indiei, XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX, fiind închiriate în

acest sens, cameră în „Suisse Hostel”, situat în mun. Chișinău, bd. Ștefan cel

Mare și Sfânt, nr. 148, ap. 14, cât și apartamentul nr. 42 de pe str. XXXXX,

XXXXX, mun. Chișinău, pe perioada organizării de către Kumar Arun a migrației

ilegale în spațiul Uniunii Europene, în special în Italia și Franța. Ca rezultat, la

28.06.2019, Kumar Arun, cu mijlocul de transport cu n/î XXXXX XXXXX, a

organizat tranzitarea teritoriului Republicii Moldova de către XXXXX XXXXX,

din mun. Chișinău către punctul de trecere a frontierei Leușeni-Albița Auto,

unde a organizat ieșirea ilegală de pe teritoriul Republicii Moldova în direcția

4

României, însă, XXXXX XXXXX a fost stopat de către reprezentanții Poliției de

Frontieră.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Kumar Arun a comis infracțiunea

prevăzută de art. 3621 alin. (3) lit. a) Cod penal, individualizată prin:

organizarea, în scopul obținerii, direct sau indirect, a unui folos financiar sau

material, a intrării, șederii, tranzitării ilegale pe teritoriul statului sau a ieșirii

de pe acest teritoriu a persoanei care nu este nici cetățean, nici rezident al

acestui stat, săvârșită asupra mai multor persoane, de mai multe persoane, de

un grup criminal organizat.

Instanța de apel a reținut că în prima instanță, respectiva cauză a fost

judecată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, conform

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, în baza cererii scrise personal

de inculpat (Vol.II, f.d.9), acceptată prin încheierea protocolară a instanței de

judecată din 02.10.2019 (Vol.II, f.d.69-70).

Analizând materialele cauzei, în raport cu normele relevante la caz,

instanța de apel a constatat că prima instanță a îndeplinit strict cerințele

dispozițiilor art. 3641 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei

potrivit procedurii enunțate, nu a fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-au

fost încălcate normele imperative din Codul de procedură penală, fapt ce

condiționează concluzia că instanța de apel nu este în drept a reține o altă

situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

Astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a respectat normele

procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate în faza de urmărire penală,

acceptate de inculpat, o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția

inculpatului Kumar Arun în baza art. 3621 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că vina inculpatului Kumar Arun este pe deplin

demonstrată prin următoarea sistemă de probe pertinente, concludente, utile

și veridice, care coroborează între ele, cum sunt: declarațiile martorilor XXXXX

XXXXX, XXXXX XXXXX, Malai Andrei, corpurile delicte: bani în sumă totală de

950 euro; originalul ordinului de încasare a numerarului nr.03409 din

24.06.2019 pe o filă; originalul ordinului de eliberare a numerarului nr.49188

din 24 iunie 2019 pe o filă; originalul cererii de primire a transferului

MoneyGram, pe o filă, cu nr. 55589865; un CD de format DVD-R, pe care se află

înregistrări audio și video a convorbirilor telefonice și întâlnirilor ce au avut loc

între Malai Andrei și Kumar Arun, cu numărul MFP638UA30124739, CMDR4,

7 GBCFMWM03-0002 M416; un CD de format DVD-R, cu

nr. B3125VD06060706LH, pe care se află date extrase din telefonul de model

Samsung Galaxy S7 Edge, cu numărul de IMEI: 356160071125217, ce aparține

lui XXXXX XXXXX; un CD de format DVD-R, cu inscripția BD-RE Blu-ray Disc 25

GB, 2x, pe care se află date extrase din telefonul de model Samsung J5 IMEI: 1)

356823073803731/01 și IMEI 2): 356824073803739/01, S/N. RZ8H11JJFBK,

5

ce aparține lui XXXXX XXXXX; un CD de format DVD-R, cu inscripția BD-RE Blu-

ray Disc 25 GB, 2x, pe care se află date extrase din telefonul de model Samsung

Galaxy Note 3, cu numărul de IMEI: 354201060890437/01, S/N: RF8FB1JJGDB,

ce aparține învinuitului Kumar Arun, care au fost împachetate într-un plic;

procesul-verbal de confruntare din 18.07.2019, efectuată între învinuitul

Kumar Arun și martorul XXXXX XXXXX; procesul-verbal de confruntare din

23.07.2019, efectuată între învinuitul Kumar Arun și martorul Malai Andrei;

procesul-verbal de confruntare din 23.07.2019, efectuată între învinuitul

Kumar Arun și martorul XXXXX XXXXX; procesul-verbal de ridicare din

28.06.2019, potrivit căruia, de la XXXXX XXXXX, născut la 25.04.1994, de origine

din India, Jalandhar, a fost ridicat telefonul mobil de model Samsung S7 edge,

numărul de IMEI: 356160071125217, în care se află cartela SIM de la Moldcell

nr. XXXXX; procesul-verbal de ridicare din 02.07.2019, potrivit căruia, de la

XXXXX XXXXX, născut la 25.04.1994, de origine din India, Jalandhar, a fost

ridicat originalul pașaportului acestuia, emis de autoritățile competente din

India, seria și nr. L 9486234 din 16.05.2014, valabil până la 15.05.2024;

procesul-verbal de ridicare din 02.07.2019, potrivit căruia, de la XXXXX XXXXX,

născut la 23.06.1993, a fost ridicat telefonul mobil de model Samsung IMEI: 1)

356823073803731/01 și IMEI 2): 356824073803739/01, S/N. RZ8H11JJFBK,

cu cartela SIM nr. 062049516 și originalul pașaportului seria și nr. S 4115534

emis de autoritățile competente din India, Jalandhar, valabil de la 03.07.2018

până la 02.07.2028; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 04.07.2019,

potrivit căruia, au fost cercetate: pașaportul eliberat pe numele XXXXX XXXXX,

născut la 25.04.1994, emis de autoritățile competente din India, seria și nr. L

9486234 la 16.05.2014, valabil până la 15.05.2024; pașaportul eliberat pe

numele XXXXX XXXXX, născut la 23.06.1993, seria și nr. S 4115534, emis de

autoritățile competente din India, Jalandhar, valabil 03.07.2018 – 02.07.2028;

procesul-verbal de percheziție din 02.07.2019, potrivit căruia, în rezultatul

percheziției efectuate la domiciliul lui Kumar Arun, au fost depistate și ridicate,

printre altele, următoarele obiecte: 950 euro; ordinul de eliberare a

numerarului nr. 49188 din 24.06.2019, beneficiar XXXXX XXXXX; cererea de

primire a banilor nr. 55589865, prin programul „Money Gram”, din Armenia, a

sumei de 949,64 euro, de la XXXXX XXXXX; ordin de încasare a numerarului nr.

03409 din 24.06.2019, depunător XXXXX XXXXX; 1 990 euro; telefonul mobil cu

nr. de IMEI 354201060890437/01, SN RF8FB1JJGDB, cu cartela SIM

079827705; procesul-verbal de ridicare din 22.07.2019, potrivit căruia, de la

Malai Andrei, a fost ridicat un CD de format DVD-R, pe care se află înregistrările

audio și video a convorbirilor telefonice și întâlnirilor ce au avut loc între Malai

Andrei și Kumar Arun; procesul-verbal de cercetare la fața locului din

23.07.2019, potrivit căruia, a fost cercetat un CD de format DVD-R, pe care se

află înregistrările audio și video a convorbirilor telefonice și întâlnirilor ce au

avut loc între Malai Andrei și Kumar Arun; procesul-verbal de cercetare la fața

locului din 22.07.2019, potrivit căruia, au fost cercetate telefoanele mobile

ridicate de la Kumar Arun, XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX; procesul-verbal de

6

cercetare la fața locului din 23.07.2019, potrivit căruia, au fost cercetate datele

extrase din telefoanele mobile ridicate de la Kumar Arun, XXXXX XXXXX și

XXXXX XXXXX; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 23.07.2019,

potrivit căruia, au fost cercetate obiectele ridicate în rezultatul percheziției

efectuate la domiciliul lui Kumar Arun și percheziției corporale a lui

Kumar Arun din 02.07.2019.

La capitolul individualizării pedepsei inculpatului Kumar Arun, instanța

de apel a considerat că concluzia primei instanțe este corespunzătoare stării de

drept și întemeiată din punct de vedere al principiilor stabilirii pedepsei penale,

fiind respectate prevederile art. 61, 75, 76-78, penal, art. 385 alin. (1) și art. 394

alin. (1) și alin. (2) Cod de procedură penală, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Sancțiunea art. 3621 alin. (3) Cod penal, prevede pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de la 1150 la 1350 de unități convenționale sau cu

închisoare de la 5 la 7 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau

de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani, iar persoana

juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 de unități

convenționale, cu privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate, sau

cu lichidarea persoanei juridice.

În contextul art. 76 Cod penal, în calitate de circumstanță atenuantă, în

privința inculpatului Kumar Arun, instanța a identificat căința sinceră și

contribuirea activă la descoperirea infracțiunii.

În conformitate cu art. 77 Cod penal, în calitate de circumstanțe

agravante, instanța a identificat – săvârșirea infracțiunii prin participație.

Art. 3641 alin. (8) Cod procedura penală stipulează că inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata

să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, beneficiază

de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul

pedepsei sub formă de închisoare, cu muncă neremunerată în folosul

comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege în cazul pedepsei cu amendă.

Așadar, instanța de apel efectuând o analiză complexă a circumstanțelor

cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul

lui în viața socială, precum și cel din înainte și după săvârșirea infracțiunii

incriminate, a considerat că corijarea și reeducarea acestuia este posibilă cu

aplicarea unei pedepse sub formă de amendă în mărime de 900 unități

convenționale, echivalentul a sumei de 45 000 lei, or, pedeapsa stabilită de

prima instanță a fost motivată, individualizată și aplicată în corespundere cu

prevederile legale, fiind respectat principiul proporționalității și va atinge

scopul de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și

prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor

persoane, totodată fiind inoportun de a stabili o pedeapsa privativă de libertate,

7

așa cum a pledat acuzatorul de stat, or, Kumar Arun anterior nu a fost judecat,

a recunoscut integral vinovăția și a contribuit la descoperirea infracțiunii.

Cu referire la solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea din contul

inculpatului Kumar Arun, cheltuielile de judecată pentru efectuarea expertizei

judiciare pe cauza penală, în sumă de 2100 lei, instanța de apel, reiterând

prevederile art. 142 alin. (1), art. 143 alin. (1) pct. 6), art. 227-229 Cod de

procedură penală, a considerat-o întemeiată, menționând că cheltuielile de

judecată în sumă de 2100 lei, suportate pentru efectuarea raportul de expertiză

judiciară nr.34/12/1-R-3075 din 27.09.2019, urmează a fi achitate anume din

contul lui Kumar Arun, având în vedere că, la momentul derulării acțiunilor de

urmărire penală aceste cheltuieli au fost suportate de stat deoarece procesul

penal era guvernat de principiul prezumției nevinovăției, iar în situația în care,

în cadrul cercetării judecătorești a fost dovedită pe deplin vinovăția

inculpatului, ultimul urmează să recupereze cheltuielile judiciare suportate de

stat.

Cu referire la solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea din contul

inculpatului Kumar Arun, contravaloarea sumei de 7640 euro, mijloace bănești

dobândite de inculpat ca urmare a săvârșirii infracțiunii (15280 euro/2),

instanța de apel reiterând conținutul prevederilor art. 162 alin. (1) pct. (4) Cod

penal și art. 106 alin. (2) lit. a) Cod penal, a menționat că în cadrul cercetării

judecătorești, s-a stabilit că, inculpatul Kumar Arun, împreună cu

XXXXX XXXXX, au obținut de la victime o remunerație sub formă de bani, în

mărime de 5000 euro și 10280 euro, în total fiind primită suma de 15280 euro.

Totodată, în cadrul urmăririi penale, de la inculpatul Kumar Arun au fost

ridicați bani, în sumă de 990 euro și 1990 euro, în total fiind ridicată suma de

2980 euro.

Astfel, raportând prevederile legale sus enunțate la materialele cauzei,

instanța de apel a stabilit că prima instanță întemeiat a reținut că nu poate fi

supusă confiscării speciale din contul inculpatului o sumă de bani mai mare

decât cea primită de la victime ca remunerație. Prin urmare, suma de 4660 euro

– dobândită ca urmare a săvârșirii infracțiunii - care nu a fost depistată la

inculpat – a fost încasată din contul inculpatului Kumar Arun și trecută în

bugetul statului.

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, prin care,

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea deciziei cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de

apel, într-un alt complet, deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

5.1. În motivarea recursului, procurorul a menționat că:

- decizia este neîntemeiată în partea stabilirii pedepsei inculpatului cât și

în partea refuzului de a dispune încasarea de la inculpat a mijloacelor bănești

conform solicitării părții acuzării;

8

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, toate fiind

valabile în prezenta cauză penală;

- instanța de apel a ignorat prevederile art. 61 și 75 Cod penal.

Circumstanțele comiterii infracțiunii denotă că cel mai eficient mijloc de

corectare a acestuia este pedeapsa cu închisoare, această concluzie derivând și

din gravitatea faptei comise și de pericolul social al acesteia. Concluziile

instanțelor de fond, la capitolul individualizării pedepsei stabilite inculpatului

sunt greșite și în contradicție cu probatoriul administrat la etapa urmăririi

penale și cercetării judiciare, neconforme scopului legii penale și principiului

individualizării răspunderii penale și pedepsei penale;

- conform prevederilor art. 106 alin. (2) lit. b) Cod penal, bunurile

rezultate din infracțiune se confiscă. Din speță s-a constatat, că bunurile

rezultate din infracțiune, asupra cărora au fost îndreptate acțiunile criminale

ale inculpatului sunt mijloacele bănești pretinse și încasate de la victime în

mărime de 15280 euro/2. Astfel, acuzarea a constatat că, interesul inculpatului

a fost unul pecuniar, cu scop de îmbogățire prin metode ilegale, astfel încât, cu

referire la prevederile art. 106 alin. (2) lit. b) Cod penal și art. 162 alin. (1)

pct. 4) Cod de procedură penală, urmau a fi confiscate mijloacele bănești

dobândite de către inculpat ca urmare a săvârșirii infracțiunii.

motivele avansate de recurent, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că

acesta este parțial întemeiat, urmând a fi dispusă casarea parțială a deciziei

contestate, pentru considerentele de fapt și de drept expuse în contextul ce

urmează.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat în speță, acesta se

întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci

când:

6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

9

10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Având în vedere argumentele recursului, Colegiul penal relevă că sub

aspectul acestor temeiuri de casare, procurorul consideră că instanța de apel

eronat a menținut pedeapsa stabilită inculpatului de către prima instanță, care

este prea blândă relativ faptei comise și circumstanțelor cauzei, totodată

instanțele eronat au soluționat chestiunea privind aplicarea prevederilor

art. 106 Cod penal.

7.1. Analizând decizia contestată în raport cu argumentele recursului și

temeiurile de drept invocate, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a

constatat și a apreciat corect circumstanțele de fapt și de drept la stabilirea

pedepsei inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și cu prescripțiile de drept material, ținând cont de

prevederile art. 61, 75-78 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală.

Conform art. 7 alin. (1) Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea

penală.

Potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și,

respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Art. 75 alin. (1) Cod penal stipulează că persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate

în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Deși acuzatorul de stat invocă dezacordul cu soluția instanțelor de fond

în partea individualizării pedepsei cu amendă stabilită inculpatului, Colegiul

consideră că instanța de apel la menținerea soluției primei instanțe, corect a

interpretat și aplicat prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, astfel stabilind corect noile limite ale pedepsei pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3621 alin. (3) Cod penal, la caz fiind

reținute în calitate de circumstanțe atenuante, căința sinceră și contribuirea

activă la descoperirea infracțiunii, iar în calitate de circumstanță agravantă,

săvârșirea infracțiunii prin participație.

Sancțiunea art. 3621 alin. (3) Cod penal, prevede pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de la 1150 la 1350 de unități convenționale sau cu

închisoare de la 5 la 7 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau

de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani.

10

Astfel, instanțele de fond ținând cont de circumstanțele cazului, și anume

că inculpatul Kumar Arun a recunoscut vina, judecarea cauzei a avut loc pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, corect a aplicat pedeapsa sub

formă de amendă în mărime de 900 unități convenționale, echivalentul sumei

de 45 000 lei, or, pedeapsa stabilită fiind motivată, individualizată și aplicată în

corespundere cu prevederile legale, fiind respectat principiul proporționalității

și va atinge scopul de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului,

precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia,

cât și a altor persoane, totodată fiind inoportun de a stabili o pedeapsa privativă

de libertate, așa cum a pledat acuzatorul de stat, or, Kumar Arun anterior nu a

fost judecat, a recunoscut integral vinovăția și a contribuit la descoperirea

infracțiunii.

Totodată, în același context urmează a fi menționate și prevederile art. 75

alin. (2) Cod penal, în cazul alternativelor de pedeapsă prevăzute pentru

infracțiunea săvârșită, pedeapsa cu închisoare are un caracter excepțional și se

aplică atunci când gravitatea infracțiunii și personalitatea infractorului fac

necesară aplicarea pedepsei cu închisoare, iar o altă pedeapsă este insuficientă

și nu și-ar atinge scopul. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative

prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o

pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei. Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoare

urmează a fi argumentat de către instanța de judecată.

Față de considerentele menționate, Colegiul penal atestă că instanța de

apel a motivat suficient soluția sa, ținând cont de circumstanțele concrete ale

cauzei, și anume: gravitatea infracțiunii săvârșite, faptul că inculpatul s-a căit

sincer de cele comise, nu a fost anterior condamnat, astfel stabilind corect

cuantumul și influența pedepsei sub formă de amendă asupra corectării și

reeducării inculpatului Kumar Arun.

Astfel, nu pot fi reținute argumentele din recurs precum că instanța de

apel în mod eronat a raportat circumstanțele prezentei cauze la normele penale

și procesual-penale, deoarece instanța de judecată este în măsură să

înfăptuiască acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a

săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Mai mult, analizând în cumul argumentele invocate de către recurent în

susținerea recursului declarat în latura pedepsei, Colegiul atestă că acestea în

esență sunt identice celor din cererea de apel, asupra cărora instanța de apel

s-a expus, complet, argumentat și motivat legal.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia motivării

soluției instanței de apel, o însușește integral întrucât această instanță a oferit

răspunsuri complete și argumentate tuturor motivelor de critică asupra

pedepsei, invocate în apelul procurorului.

11

Ținând cont de cele constatate supra, Colegiul penal lărgit conchide că

eroarea invocată prin prisma prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, nu și-a găsit confirmarea, hotărârea atacată în respectiva

parte fiind legală și întemeiată, iar recursul neîntemeiat.

7.2. La capitolul argumentelor recurentului sub aspectul prezenței

erorilor prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul

penal lărgit apreciază că acestea sunt întemeiate, întrucât în urma analizării

deciziei contestate se atestă că instanța de apel a oferit o apreciere superficială

argumentelor din apelul părții acuzării, iar unele motive cu privire la

confiscarea contravalorii bunurilor rezultate din infracțiunea comisă, nu au

primit aprecierea instanței.

În sensul respectiv, instanța de apel fără a judeca fondul problemei

privind confiscarea contravalorii bunurilor rezultate din infracțiunea comisă, a

abordat superficial respectiva chestiune, fapt care generează constatarea

temeiurilor de casare a deciziei contestate prin prisma prevederilor art. 427

alin. (1) pct. 6) și anume că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apeluri și că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

Cu titlul preliminar, se relevă că potrivit art. 162 Cod de procedură penală

și art. 106 Cod penal, confiscarea specială constă în trecerea, forțată și gratuită,

în proprietatea statului a bunurilor indicate la alin.(2). În cazul în care aceste

bunuri nu mai există, nu pot fi găsite sau nu pot fi recuperate, se confiscă

contravaloarea acestora. Sunt supuse confiscării speciale bunurile (inclusiv

valorile valutare): a) utilizate sau destinate pentru săvârșirea unei infracțiuni)

rezultate din infracțiuni, precum și orice venituri din valorificarea acestor

bunuri; c) date pentru a determina săvârșirea unei infracțiuni sau pentru a-l

răsplăti pe infractor; e) deținute contrar dispozițiilor legale; f) convertite sau

transformate, parțial sau integral, din bunurile rezultate din infracțiuni și din

veniturile de la aceste bunuri; g) care constituie obiectul infracțiunilor de

spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. (4) Confiscarea specială se

poate aplica chiar dacă făptuitorului nu i se stabilește o pedeapsă penală.

Prin sentință, prima instanță a dispus asupra corpurilor delicte: 950 euro

și 1990 euro, anexate la cauza penală, să fie transmise în contul statului, la

intrarea în vigoare a sentinței, totodată și încasarea din contul lui Kumar Arun,

mijloacele bănești rezultate din infracțiune, în valoare de 4660 euro

(echivalentul în lei moldovenești la ziua executării hotărârii) - în bugetul

statului, în total prima instanță dispunând încasarea sumei de 7600 euro.

Totodată, Colegiul penal lărgit notează că la constatarea faptei, atât prima

instanță cât și instanța de apel, au reținut că în sarcina inculpatului Kumar Arun,

că: „…Kumar Arun a făcut parte dintr-o reuniune stabilă de persoane, creată în

prealabil pentru comiterea infracțiunii menționate, din componența căreia fac

parte XXXXX XXXXX, o persoană neidentificată pe nume XXXXX, originari din

India, precum și alte persoane în curs de identificare, acționând cu intenție

directă, a organizat intrarea pe teritoriul Republica Moldova din Republica

12

Armenia, la 05.03.2019 și 15.06.2019, a cetățenilor originari din India, stat cu risc

sporit de migrație, XXXXX XXXXX, contra sumei de 5000 euro și XXXXX XXXXX,

contra sumei de 10280 euro,…”.

Judecarea cauzei în prima instanță a avut loc pe baza probelor

administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art. 3641

Cod de procedură penală, inculpatul recunoscând integral învinuirea înaintată.

Reieșind din aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit conchide că deși

instanțele au reținut în fapta inculpatului suma de 15280 euro, pentru

organizarea migrației ilegale, aceste instanțe nu au clarificat obiectiv și motivat

care este mărimea corectă a contravalorii bunurilor rezultate din infracțiunea

comisă, ce urmează a fi supusă confiscării, reieșind din fapta reținută în sarcina

inculpatului Kumar Arun. În acest sens instanța de recurs ține să menționeze că

nu este clară motivarea instanței de apel privind încasarea a ½ din suma

constatată ca fiind obținută în urma acțiunilor infracționale ale inculpatului,

devreme ce din faptele recunoscute de către inculpat și constatate ca fiind

săvârșite de către inculpat prin decizia instanței de apel rezultă că acesta nu a

acționat de sine stătător, ci împreună cu alte persoane (care nu sunt identificate

și numărul cărora nu este stabilit) și care sunt prevederile legale pe care s-a

bazat instanța de apel pronunțând soluția de încasare parțială a acestei sume.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit notează că, confiscarea

specială este o pedeapsă complementară care constă în trecerea forțată și

gratuită în proprietatea statului a tuturor sau a unei părți din bunurile care se

află în proprietatea condamnatului și care au fost destinate, folosite sau

rezultate din infracțiune prin una din următoarele modalități: a) destinate și

folosite la săvârșirea infracțiunii; b) dobândite de condamnat ca urmare a

săvârșirii infracțiunii; c) venituri obținute prin folosirea bunurilor și valorilor

dobândite pe cale criminală; b) banii și cadourile primite nelegitim; e) valoarea

serviciilor primite nelegitim.

Prin bunuri rezultate din săvârșirea infracțiunii se înțeleg bunuri

obținute prin efectuarea acțiunii care formează elementul material al

infracțiunii săvârșite.

Bunuri rezultate din infracțiune constituie orice avantaj economic

obținut în urma săvârșirii infracțiunilor penale. Avantajul economic poate

consta într-un bun de orice natură, corporal sau incorporal, mobil sau imobil,

precum și acte juridice sau documente care atestă un titlu sau un drept asupra

unui bun.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit apreciază că instanța de apel nu a

clarificat cuantumul confiscării contravalorii mijloacelor bănești utilizate

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3621 alin. (3) Cod penal.

Astfel, instanța de apel nu a reacționat corespunzător la neconformarea

primei instanțe la regulile stabilite în practica judiciară constantă, privind

evaluarea necesității aplicării confiscării speciale prin prisma jurisprudenței

CtEDO, și a menținut soluția primei instanțe în partea măsurii de siguranță, care

este prematură.

13

Potrivit jurisprudențe constante a CtEDO, efectul Articolului 6 este,

printre altele, de a plasa un „tribunal” sub o obligație de a petrece o examinare

adecvată a pozițiilor, argumentelor și probelor, fără a prejudicia evaluarea sau

dacă ele sunt relevante pentru decizia sa, având în vedere că Curtea nu este

chemată să examineze dacă argumentele sunt întrunite în mod adecvat (Perez

v. France [GC], nr. 47287/99, § 80, ECHR 2004 I, și Buzescu v. România, nr.

61302/00, § 63, 24 mai 2005). Cu toate acestea, deși Articolul 6 obligă instanțele

să motiveze deciziile sale, aceasta nu poate fi înțeles ca impunându-se un

răspuns detaliat la fiecare argument (Van de Hurk v. the Netherlands, 19 Aprilie

1994, §§ 59 și 61, A no. 288, și Burg v. France (dec.), no. 34763/02, ECHR 2003-II).

Întinderea obligației de a motiva poate varia în conformitate cu natura deciziei

și trebuie determinată în lumina circumstanțelor cauzei (Ruiz Torija v. Spain și

Hiro Balani v. Spain, 9 decembrie 1994, A nr. 303-A și 303-B, § 29 și § 27; și Helle

v. Finland, 19 decembrie 1997, § 55).

În speță, Colegiul penal lărgit reține că în decizia contestată, instanța de

apel s-a limitat la o motivare superficială, fără a elucida și analiza circumstanțe

concrete ale cauzei care au fost invocate de acuzatorul de stat la argumentarea

necesității încasării din contul inculpatului a contravalorii bunurilor rezultate

din infracțiune.

În cauza Ruiz Torija v. Spain (§§ 29-30) CtEDO, a menționat că „…o funcție

a unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai mult

ca atât, o hotărâre motivată oferă părții posibilitatea să o conteste, precum și

posibilitatea de a revedea decizia de către instanța de recurs. Doar prin

adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public a administrării

justiției. Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include nu doar posibilitatea de a

aduce argumente instanței, dar de asemenea o obligație corespunzătoare a

instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au

fost acceptate sau respinse. Această obligație este întotdeauna subiectul

prevederii că instanța poate considera necesar de a nu răspunde la argumentele

care sunt vădit irelevante, neîntemeiate, abuzive sau în orice alt fel inadmisibile

datorită prevederilor legale clare sau unei practici judiciare constante în privința

unor tipuri de argumente similare”.

Astfel, Colegiul penal lărgit statuează că, decizia instanței de apel în cauza

dată, este insuficient motivată în partea aplicării prevederilor art. 106 Cod

penal, nefiind oferite răspunsuri la toate argumentele înaintate în apel, ceea ce

este incident cazului de casare invocat de recurent și prevăzut la art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit conchide de a admite recursul

ordinar declarat la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată parțial

cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de

judecători, pentru adoptarea unei soluții întemeiate, cu respectarea

prevederilor legale.

14

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce reglementează procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale

invocate în apelul declarat în prezenta speță, să elucideze faptele importante

pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar

concluziile în decizia adoptată ținând cont de motivele casării deciziei atacate,

și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile

art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sâli Radu, casează parțial decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 14 iulie 2020, în cauza penală în privința lui

Kumar Arun XXXXX, în partea soluționării chestiunii privind aplicarea

prevederilor art. 106 Cod penal, și dispune rejudecarea cauzei în această parte

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest decizia contestată, se menține.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată în partea în care a fost dispusă

rejudecarea, în rest este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 03 iunie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Guzun Ion

15