1ra-695/2021 — art. 217/1 alin. 3 lit. b,f CP

1ra-695/2021 — art. 217/1 alin. 3 lit. b,f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-695/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Nadejda Toma, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 26 octombrie 2020, declarat de avocata

Galina Reșulschi în numele inculpatului

Pîrvu Eduard xxxx.

Termenul de examinare

instanța de fond: 20.05.2020 - 27.06.2020,

instanța de apel: 20.07.2020 - 26.10.2020,

instanța de recurs: 11.01.2021 - 26.04.2021.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Pîrvu Eduard a fost

condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a exercita funcții legate de gestionarea medicamentelor și drogurilor pe

un termen de 5 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probațiune de 5 ani.

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului costul expertizei judiciare în

sumă de 1680,00 lei.

Cererea acuzatorului de stat privind trecerea în beneficiul statului a sumei în

mărime de 28.000 lei, primiți în urma realizării achiziției de droguri, a fost admisă.

prealabilă și împreună cu o altă persoană față de care cauza penală a fost disjungată,

urmărind scopul obținerii profitului în urma punerii în circulație ilegală a drogurilor,

pe parcursul anilor 2019-2020, în circumstanțe necunoscute a intrat în posesia ilegală

1

a drogurilor în proporții mari sub forma de marihuana, pe care le-a păstrat în scopul

înstrăinării terțelor persoane, iar la 05.03.2020, aproximativ orele 11:20, aflându-se la

o stație PECO nefuncțională din marginea s. Xxxx, r-nul xxxx, împreună cu Cantea T.,

i-au înstrăinat investigatorului sub acoperire, contra sumei de 45 000 lei, două pachete

din polimer, învelite cu banda adezivă de culoarea cafenie, în care, potrivit raportului

de expertiză Chimică nr. xxxx din 20.03.2020 se afla masa vegetală uscată, de culoare

verde-cafenie cu masa de 422.9 grame, care reprezintă marihuana și se atribuie la

substanțe stupefiante, adică droguri. Potrivit Listei substanțelor stupefiante, psihotrope

și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în traficul ilicit precum și

cantitățile acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, cu

ulterioarele modificări, cantitatea de 422.9 grame de marihuana (uscată) constituie

droguri în proporții mari. Ulterior, la aceeași dată, orele 12:50, din automobilul de

model ”Volkswagen” cu n/î XXXX, aflat în posesia lui Pîrvu E., care a fost stopat de

către colaboratorii de poliție la ieșirea din mun. Cahul, direcția spre Chișinău, au fost

ridicate mijloace bănești în sumă de 13 000 lei, o parte din banii pe care i-a primit în

cadrul vânzării drogurilor investigatorului sub acoperire la aceeași dată, precum și

drogurile indicate supra. Totodată, în cadrul percheziției domiciliului lui Cantea Tudor,

realizată la aceeași dată, orele 14:00 din mun. xxxx, str. xxxx, au fost depistate mijloace

bănești în suma de 15 800 lei, o parte din banii pe care i-a primit în cadrul vânzării

drogurilor investigatorului sub acoperire la aceeași dată.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele incriminate și a

solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, prevăzută la art. 3641 Cod de

procedură penală.

Dat fiind că probele administrate confirmă în totalitate vinovăția inculpatului,

acțiunile lui urmează a fi încadrate în baza art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, ca

circulația ilegală a drogurilor, în scop de înstrăinare, prin păstrarea ilegală în scop de

înstrăinare a drogurilor, precum și înstrăinarea ilegală a drogurilor, săvârșită în

proporții mari, de către mai multe persoane.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța a ținut cont de

prevederile art. 75 Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune gravă, care se

pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 ani până la 5 ani, dar

a recunoscut vina integral și s-a căit de cele comise, că nu au fost stabilite circumstanțe

agravante, că potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, concluzionând că

reeducarea lui este posibilă, rațională și echitabilă fără izolare de societate, stabilindu-

i-se o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării ei, conform art. 90 Cod penal,

pe un termen de probă de 5 ani.

Totodată, instanța a statuat că, potrivit art. 229 Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare.

Astfel, cheltuielile suportate pentru desfășurarea procesului penal legate de

administrarea probatoriului urmează a fi puse în sarcina inculpatului, pe motiv că

probarea vinovăției acestuia a necesitat antrenarea unor resurse financiare și umane din

partea statului, care nu aveau să fie cheltuite în cazul în care inculpatul nu comitea

faptele prejudiciabile imputate.

2

Cauze Speciale, Timofei Osadcenco, a declarat apel, solicitând casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o

pedeapsă de 4 ani și 8 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

fără aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Apelantul a invocat că, instanța de fond incorect a apreciat infracțiunea imputată

inculpatului ca faptă cu un grad de pericol redus. Or, infracțiunea incriminată aduce

atingere unor valori importante ocrotite de legea penală, cu impact social deosebit, iar

asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul

infracțional și ar crea făptuitorului impresia că poate persista în sfidarea legii, ar

echivala cu încurajarea tacită a acestuia și la săvârșirea unor fapte similare.

3.1. Avocata Galina Reșulschi, la fel a declarat apel, solicitând casarea sentinței

în partea încasării cheltuielelor de judecată în mărime de 1600 lei și a sumei de 13.000

lei primiți de inculpat în urma realizării drogurilor.

Apelanta a invocat că, potrivit art. 229 Cod de procedură penală, instanța poate

elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul dacă plata

cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a

persoanelor care se află la întreținerea lor.

În cazul condamnării câtorva persoane în aceeași cauză, cheltuielile judiciare se

repartizează în dependență de vinovăția, gradul de răspundere și situația materială a

fiecăreia din ele.

La caz, instanța, încasând cheltuielile de judecată nu a ținut cont de situația

financiară a inculpatului, care are copii minori la întreținere.

admise, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Pîrvu Eduard, recunoscut vinovat în baza art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod

penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita

funcții legate de gestionarea medicamentelor și drogurilor pe un termen de 4 ani.

În temeiul art. 901 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

parțial, urmând ca termenul de 1 an 6 luni să-1 execute în penitenciar de tip semiînchis,

de la reținere, cu includerea perioadei arestârii preventive din 05.03.2020 până la

27.06.2020., după care executarea termenului rămas de 1 an 6 luni, este fost suspendat

condiționat, pe un termen de probațiune de 3 ani,

Cererea acuzatorului de stat privind încasarea în beneficiul statului a

cheltuielelor judiciare în sumă de 1680 lei, a fost respinsă.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că, instanța de fond, la stabilirea pedepsei inculpatului,

nu a acordat eficiență prevederilor art. 61 Cod penal, iar, aplicând art. 90 Cod penal,

nu a luat în considerație rolul inculpatului la comiterea infracțiunii, care a organizat,

practic, vânzarea drogurilor, a identificat cumpărătorii marihuanei, i-a adus pe

ultimii din Chișinău în s. Xxxx, r-nul xxxx, cu mașina aflată în posesia sa, a

participat la punerea în circulație a drogurilor, săvârșind o infracțiune gravă.

Totodată, instanța nu a luat în considerație atitudinea lui Pîrvu E. față de

învinuirea adusă, comportamentul acestuia la săvârșirea infracțiuni și după săvârșirea

acesteia, aportului fiecărui figurant în parte, circumstanțele date au denotat că,

situațiile inculpaților care au comis prezenta faptă, nu pot fi egalate, cu atât mai mult

3

că Pîrvu E., nu a manifestat la stadia de urmărire penală o căință sinceră, nu a

conlucrat cu organul de urmărire penală, dar a primit o pedeapsa mai blândă, decât

complicele acestuia.

Astfel, la stabilirea pedepsei, se pune accent pe personalitatea inculpatului, care

anterior nu a fost judecat, fapt confirmat prin revendicarea eliberată pe numele acestuia,

că nu este angajat în câmpul muncii, nu au fost stabilite circumstanțe atenuante și

agravante, că infracțiunea face parte din cele grave, că acesta a recunoscut integral vina

și se căiește de cele săvârșite, vârsta lui, urmând a-i stabili pedeapsa de 3 ani închisoare,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea acestuia de dreptul de a

exercita funcții legate de gestionarea medicamentelor și drogurilor pe un termen de 4

ani, iar, în conformitate cu art. 901 Cod penal, cu suspendarea parțială a executării

pedepsei închisorii, urmând ca termenul de 1 an și 6 luni să-l execute în penitenciar,

după care executarea termenului rămas al pedepsei de 1 an și 6 luni, va fi suspendată

condiționat, pe un termen de probațiune de 3 ani.

În același timp, procurorul a solicitat încasarea în beneficiul statului de la

inculpat a sumei de 1680 lei, pentru efectuarea expertizei, însă la dosar nu se regăsesc

probe că a fost achitată suma solicitată, de către cine anume, deci nu a fost confirmat

că aceste cheltuieli ar fi fost suportate de cineva, dar se solicită încasarea sumei date în

beneficiul statului. Astfel, nefiind prezentate acte contabile, care ar demonstra

suportarea cheltuielilor judiciare invocate, eronat a conchis prima instanță că cererea

acuzatorului cu privire la încasarea sumei de 1680 lei este întemeiată, deci, incorect s-

a hotărât încasarea sumei date de la inculpat.

decizii și menținerea sentinței.

Recurenta a invocat că, cauza penală s-a examinat potrivit art. 3641 Cod de

procedură penală, unde inculpatul a recunoscut fapta, deși nu este indicată ca o condiție

obligatorie recunoașterea faptei chiar la etapa urmăririi penale.

Conform art. 64 alin. (10) Cod de procedură penală, bănuitul are dreptul să facă

declarații sau să refuze de a le face.

Astfel, reieșind din personalitatea inculpatului, nefiind anterior judecat, are la

întreținere un copil minor, concubinează, și-a recunoscut vina, se căiește de cele

comise, cauza s-a examinat în baza probelor administrat de organul de urmărire penală,

corectarea lui este posibilă fără privarea de libertate.

Instanța de apel nu a argumentat soluția sa, s-a limitat doar la fraza că în privința

inculpatului nu puteau fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal, precum și motivele

soluției adoptate referitoare la stabilirea pedepsei, nu au fost argumentate.

Mai mult, inculpatul și Cantea T., fiind proprietarul substanțelor narcotice,

practic sunt pe aceiași poziție, au solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată,

dar fiindu-le stabilite pedepse diferite.

Totodată, lui Cantea T. i-a fost stabilită o pedeapsă mai blândă, fiind suspendată

executarea pedepsei, decât lui Pîrvu E., situație care este contrară prevederilor art. 9

Cod de procedură penală, ori, toți sunt egali în fața legii.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

4

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

inculpatului.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat, se reține că instanța de apel a comis următoarele erori de drept.

Conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. În

corespundere cu art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se

efectuează numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Conform art. 7, 61, 75

Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate

cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Conform art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției.

Aceste prevederi legale nu au fost respectate de către instanța de apel, deoarece,

conform deciziei contestate (pct. 4. din decizie):

a) constatând în descriptiv că inculpatul: „a organizat, practic, vânzarea

drogurilor, a identificat cumpărătorii marihuanei, i-a adus pe ultimii din Chișinău

în s. Xxxx, r-nul xxxx, cu mașina aflată în posesia sa, a participat la...”, a depășit

limitele învinuirii formulate ultimului, ori, asemenea circumstanțe de drept și de fapt

nu i-au fost incriminate prin rechizitoriu (f.d. 222);

b) potrivit art. 66 alin. (2) pct. 2) și 8) Cod de procedură penală, inculpatul are

dreptul de a tăcea și a nu mărturisi împotriva sa, să facă declarații sau să refuze de a le

face, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință

defavorabilă, iar dacă va da declarații, acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă

5

împotriva sa. Potrivit art. 103 alin. (3), 104 alin. (2) Cod de procedură penală, inculpatul

nu poate fi forțat să mărturisească împotrivă sau să-și recunoască vinovăția și nu poate

fi tras la răspundere pentru refuzul de a face astfel de declarații.

Deci, argumentul instanței că inculpatul: ”nu a manifestat la stadia de urmărire

penală o căință sinceră, nu a conlucrat cu organul de urmărire penală...”, este

absolut neîntemeiat. Ori, această circumstanță constituie un drept legal al inculpatului

și nu face parte din categoria celor agravante, prevăzute în art. 77 Cod penal.

Mai mult, și în rechizitoriu este indicat că: „circumstanțe agravante, prevăzute

de art. 77 Cod penal în răspunderea învinuitului – nu s-au stabilit” (f.d. 222), iar potrivit

jurisprudenței naționale, în conformitate cu art. 77 Cod penal, enumerarea

circumstanțelor agravante are caracter exhaustiv, pot fi recunoscute drept circumstanțe

agravante numai acele împrejurări, care sunt strict prevăzute de lege, stabilite de

organele de urmărire penală și incluse în conținutul rechizitoriului (Hotărîrea Plenului

CSJ a RM din 11.11.2013, nr.8 - Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei

penale, pct. 6.).

Împrejurările enunțate relevă, astfel, că instanța de apel nu a judecat cauza în

conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre în latura pedepsei care

nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, aplicând inculpatului o

pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale, că apelul procurorului a fost greșit

admis în aspectul vizat, și că recursul ordinar este întemeiat.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală instanța de recurs

admite recursul, casează total hotărârea atacată și menține hotărârea primei instanțe,

când apelul a fost greșit admis.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod

de procedură penală, se impune soluția casării deciziei contestate în latura pedepsei, pe

motiv că apelul a fost greșit admis, cu menținerea sentinței primei instanțe în aspectul

vizat.

În rest, decizia atacată urmează a fi menținută.

Dat fiind că, decizia instanței de apel urmează a fi casată în latura pedepsei, iar

potrivit sentinței inculpatul a fost condamnat cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, conform art. 90 Cod penal, ultimul nu are temei legal de a fi deținut în

continuare în Penitenciar, urmând a fi eliberat, dacă nu execută alte hotărâri

judecătorești (pct. 1. din decizie).

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocata Galina Reșulschi, casează decizia

Curții de Apel Cahul din 26 octombrie 2020 în partea privind: „În conformitate cu art. 901

Cod penal, se dispune suspendarea parțială a executării pedepsei închisorii aplicate lui Pîrvu

Eduard, urmând ca termenul de 01 (un) an și 06 (șase) luni, din pedeapsa stabilită, să-l execute în

penitenciar de tip semiînchis, după care executarea termenului rămas al pedepsei de 01 (un) an și 06

(șase) luni, va fi suspendată condiționat, cu stabilirea lui Pîrvu Eduard unui termen de probațiune

pe o perioadă de 03 (trei) ani. Executarea pedepsei stabilite lui Pîrvu Eduard, cu închisoare, se va

calcula din momentul reținerii lui. 18 În termenul executat al pedepsei stabilite lui Pîrvu Eduard, se

6

include perioada aflării inculpatului Pîrvu Eduard în stare de arest preventiv și arest la domiciliu,

din 05.03.2020 până la 27.06.2020, inclusiv”.

Menține sentința Judecătoriei Cahul din 27 iunie 2020, conform cărei în temeiul

art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

închisoarea stabilită lui Pîrvu Eduard pentru o perioadă de probațiune de 5 ani, dacă în

perioada de probațiune inculpatul nu va săvârși o nouă infracțiune și prin respectarea

condițiilor probațiunii va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Pîrvu Eduard xxxx urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă nu execută alte

hotărâri judecătorești.

În rest, decizia contestată se menține.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 21 mai 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Nadejda Toma

Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

7