1ra-793/21 — art. 264 alin. 3 lit. b, 266 CP

1ra-793/21 — art. 264 alin. 3 lit. b, 266 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-793/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul Tomița Mihail și avocatul Gorlenco Oleg în

numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul din 03 noiembrie 2020, în cauza penală, în privința lui

Antonov Anton XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 27.03.2020 până la 03.07.2020;

Instanța de apel de la 27.07.2020 până la 03.11.2020;

Instanța de recurs de la 21.01.2021 până la 21.04.2021.

a c o n s t a t a t :

Anton a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3)

lit. b) Cod penal și condamnat în baza acestei legi prin aplicarea art. 70 alin. (31) Cod

penal și cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală la pedeapsa

sub formă de 3 ani închisoare, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

De asemenea, Antonov Anton a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 266 Cod penal și condamnat în baza acestei legi prin aplicarea art. 70

alin. (31) Cod penal și cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin.(8) Cod procedură penală

la pedeapsa sub formă de 3 luni închisoare.

În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, i-a fost stabilită inculpatului Antonov Anton o pedeapsă definitivă

sub formă de 3 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 90 Cod penal executarea pedepsei cu închisoare, aplicate lui

Antonov Anton a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 4 ani și

1

nu va fi executată, dacă în termenul de probă stabilit nu va săvârși o nouă infracțiune

și prin comportare exemplară, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului Antonov Anton în beneficiul

statului, cheltuielile judiciare în mărime de 5 381 lei și 06 bani.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Șiloveț Mihail

și succesorului victimei Șiloveț Mihail - Șiloveț Mariana, cu privire la încasarea

prejudiciului moral.

Astfel, s-a dispus încasarea din contul inculpatului Antonov Anton în beneficiul

părții vătămate Șiloveț Mihail și succesorului victimei Șiloveț Mihail - Șiloveț Mariana,

prejudiciul moral în mărime de 150 000 lei și încasarea din contul inculpatului Antonov

Anton în beneficiul părții vătămate Șiloveț Mihail și succesorului victimei Șiloveț

Mihail - Șiloveț Mariana, cheltuielile judiciare suportate pentru asistența juridică în

mărime de 7 000 lei.

următoarele circumstanțe de fapt:

Antonov Anton aproximativ la ora 20:35, deținând permis de conducere

categoria ,,B, C1” cu nr. XXXXX și, conducând automobilul de model „Ford Tranzit” cu

n/î XXXXX, care era într-o stare tehnică bună, se deplasa pe o stradă locală din s.

Baimaclia, r-nul Cantemir din apropierea stației de alimentare cu petrol și în timpul

deplasării pe traseul nominalizat, nu a ținut permanent seama de împrejurări, nu a

apreciat corect situația rutieră, prin ce a încălcat cerințele art.45 pct.1), pct.2) al

Regulamentului Circulației Rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din

13.05.2009, care prevede că „conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate

cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar

permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră, iar în cazul în care în limita vizibilității

apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar

să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, precum și nu a respectat

limita maximă de viteză pe drumul public local, prin ce a încălcat cerințele art.47 pct.1),

lit.a) al Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357

din 13.05.2009, care prevede că „limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h”,

inclusiv a ignorat prevederile art.46 lit.a) al Regulamentului Circulației Rutiere aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13.05.2009, care prevede că: „conducătorul de

vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și, în caz de necesitate, să reducă viteza

până la limita care i-ar garanta siguranța traficului sau chiar să oprească, în cazurile în

care se deplasează pe lângă copii”, nu a redus viteza de deplasare, manifestând o

2

neglijență la trafic, observând două persoane care intenționează să traverseze drumul,

nu a aplicat frânarea, pentru evitarea tamponării acestora, în rezultat la ce a comis

tamponarea pietonului Șiloveț Mihail, și a pietonului minor Șiloveț Mihail, iar în urma

accidentului rutier, pietonului minor Șiloveț Mihail i-au fost cauzate leziuni corporale

grave manifestate sub formă de: „traumă contuză asociată, traumă cranio-cerebrală

deschisă, escoreații în regiunile fronto-temporale pe dreapta cu trecere pe regiunea

zigomatică și obrazul drept, hemoragie a țesuturilor moi pericraniene regiunii fronto-

temporo-parietale pe dreapta și occipitale pe stânga, fractura osului occipital pe stânga

cu trecere pe baza craniului, hemoragie subdurală sânge fluid, hemoragie

subarahnoidală difuză, focare de contuzie a lobului temporal pe stânga și ventriculii

cerebrali II, hemoragie subrahnoidală difuză pe ambele suprafețe cerebrale, sânge fluid

în ventriculii cerebrali, traumă contuză abdominală, excoreații în regiunea abdominală,

ruptură de ficat și rinichiul drept, hemoperitoneul 250 ml sânge fluid, hemoragie

retroperitoneală,, de la care a decedat pe loc, iar pietonului Șiloveț Mihail - leziuni

corporale medii manifestate sub formă de: ,,traumă contuză a toracelui manifestată prin

fracturarea coastelor V- VI pe linia axială medie, în regiunea fronto-parietale pe dreapta

excoreație, în regiunea frontală centru și pe stânga, regiunea zigomatică stîngă

excoriații și plăgi, în jurul lor echimoze cu edem a țesuturilor moi, hemoragie în sclera

ochiului stâng, în regiunea subscapulară pe dreapta echimoză, pe fesa dreaptă

excoriații”.

Acțiunile lui Antonov Anton au fost încadrate de prima instanță în limitele

indicilor calificativi prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, conform indicilor

„încălcare a regulilor de securitate a circulației a mijloacelor de transport de către persoana care

conduce mijlocul de transport, și anume încălcarea regulilor de securitate a circulației a

mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a

cauzat din imprudență decesul unei persoane”.

Tot el, la data de 31.01.2020, aproximativ la ora 20:40, conducând automobilul de

model „Ford Tranzit” cu n/î XXXXX, care era într-o stare tehnică bună, contrar

cerințelor art.12 pct.1) al Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr.357 din 13.05.2009, care prevede că „conducătorul de vehicul implicat

într-un accident în traficul rutier este obligat, să oprească imediat vehiculul

semnalizându-l în conformitate cu punctul 37 subpunctul 1) litera a) sau subpunctul 2)

din prezentul Regulament, să nu schimbe poziția vehiculului și a obiectelor de pe

carosabil provenite ca urmare a accidentului în traficul rutier, cu excepția cazurilor

prevăzute în subpunctul 1) literele c) și d) din prezentul punct, să acorde primul ajutor,

să cheme ambulanța în cazul în care în accident au fost cauzate traumatisme

persoanelor, iar dacă aceasta nu este posibil sau în cazurile de urgență - să asigure

3

transportarea persoanei traumatizate la cea mai apropiată unitate medicală cu un

vehicul de ocazie ori cu propriul vehicul, să declare la unitatea medicală identitatea sa,

prezentând permisul de conducere sau alt act, precum și certificatul de înmatriculare a

vehiculului, ulterior să revină la locul accidentului, să marcheze locul inițial al

vehiculului, obiectelor ce țin de accident și a persoanei traumatizate, dacă se impune

schimbarea poziției acestora pentru acordarea primului ajutor, transportarea persoanei

traumatizate cu propriul vehicul la unitatea medicală sau pentru eliberarea

carosabilului, să anunțe despre accident poliția și să rămână pe loc până la sosirea

polițiștilor”, după ce a tamponat pietonul Șiloveț Mihail, căruia i-a cauzat leziuni

corporale medii și pietonul minor Șiloveț Mihail, căruia i-a cauzat leziuni corporale

grave cu survenirea decesului, a părăsit intenționat locul accidentului rutier.

Acțiunile lui Antonov Anton au fost încadrate de prima instanță în limitele

indicilor calificativi prevăzute de art. 266 Cod penal, conform indicilor „părăsirea locului

accidentului rutier, și anume, părăsirea locului accidentului rutier de către persoana care

conduce mijlocul de transport si care a încălcat regulile de securitate a circulației mijloacelor de

transport, dacă aceasta a provocat urmările indicate la art.264 alin.(3) Cod penal”.

parțială a sentinței rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în partea

stabilirii pedepsei inculpatului sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport și în baza art. 266 Cod penal - sub formă de închisoare pe un

termen de 10 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar conform

art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul total al pedepselor

aplicate, să-i fie stabilită o pedeapsă definitivă lui Antonov Anton sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani și 10 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. Totodată, să fie

inclus în termenul de executare a pedepsei, perioada aflării inculpatului în arest

preventiv și arest la domiciliu din 31.01.2020, ora 22:00-10.04.2020, ora 10.30, încasarea

de la inculpatul Antonov Anton în beneficiul statului suma de 5 381,6 lei pentru

cheltuielile judiciare. De asemenea, acuzarea a solicitat de a admite acțiunea civilă a

părții vătămate și succesorului părții vătămate, cât și restituirea corpului delict

proprietarului.

În argumentarea cererii de apel a invocat că, instanța de fond la aplicarea

pedepsei penale față de Antonov Anton nu a ținut cont de faptul că, potrivit

materialelor cauzei penale inculpatul după săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (3) lit. b) Cod penal, a părăsit locul accidentului rutier, precum și nu a acordat

primul ajutor victimelor accidentului rutier, circumstanțe care au avut și au până în

4

prezent un impact emoțional negativ atât față de familia părților vătămate, cât și față

de ceilalți participanți la traficul rutier. Astfel, instanța de fond i-a stabilit inculpatului

o pedeapsă prea blândă și neproporțională cu pericolul social al acțiunilor săvârșite.

Totodată, procurorul a menționat că, în asemenea circumstanțe, pedeapsa

definitivă stabilită lui Antonov Anton este sub limita prevăzută de lege, deoarece în

cazul cumulului parțial al pedepselor, pedeapsa definitivă trebuie să fie mai mare decât

cea mai aspră pedeapsă dintre cele cumulate cu cel puțin o zi în cazul închisorii.

3.1. Nefiind de acord cu sentința a declarat apel avocatul Baran Victor în numele

părții vătămate Șiloveț Mihail și a succesorului părții vătămate Șiloveț Tatiana prin care

a solicitat casarea parțială a sentinței sub aspectul ce ține de pedeapsă stabilită în

privința inculpatului Antonov Anton și ce ține de stabilirea cuantumului prejudiciului

moral, rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea a unei noi hotărâri în partea

casată, prin care Antonov Anton să fie declarat vinovat de comiterea infracțiunilor

imputate, cu aplicarea față de acesta conform prevederilor art. 84 Cod penal, o

pedeapsă definitive sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 10 luni. Totodată,

avocatul Baran Victor a solicitat să fie admisă total acțiunea civilă înaintată de partea

vătămată Șiloveț Mihail și succesorului victimei Șiloveț Mihail - Șiloveț Mariana, cu

privire la încasarea prejudiciului moral, prin care să fie încasată din contul inculpatului

Antonov Anton în beneficiul părții vătămate Șiloveț Mihail și succesorului victimei

Șiloveț Mihail - Șiloveț Mariana, prejudiciul moral în mărime de 1 000 000 lei.

În motivarea cererii de apel, avocatul Baran Victor a menționat că, părțile

vătămate nu sunt de acord cu sentința emisă, în partea ce ține de stabilirea pedepsei în

privința inculpatului, precum și ce ține de stabilirea a cuantumului prejudiciului moral,

or, instanța de fond nu a luat în considerație faptul că inculpatul a încercat să se

eschiveze de la răspundere penală, nu a acordat ajutor imediat după accidentul rutier

și chiar a încercat să dezasambleze automobilul până la sosirea colaboratorilor de

poliție la domiciliu. Mai mult ca atât, pe parcursul procesului, acesta a condus unitățile

de transport prin localitate și întreaga localitate a pierdut încrederea în actul final al

justiției.

Avocatul a susținut că, achitarea sumei de 40 000 lei în calitate de prejudiciul

material a fost doar o formalitate pentru dobândirea sancțiunii favorabile pentru

inculpatul Antonov Anton. În rest, Antonov Anton nu a recunoscut acțiunea civilă, nici

cheltuielile pentru asistență juridică în mărime de 7 000 lei.

Referitor la acțiunea civilă, a menționat că, instanța de judecată nu a încercat să

motiveze corectitudinea cerințelor de 1 000 000 lei sau 150 000 lei și doar a dispus

încasarea unei sume de bani fără a ține cont de cele invocate de avocatul părților

vătămate.

5

La fel, a subliniat că, prin acțiunile culpabile ale inculpatului Antonov Anton,

părțile vătămate au fost prejudiciate moral, fapt care s-a manifestat prin suferințele

psihice puternice, determinate de stare de stres, ținând seama de împrejurările în care

a fost produsă fapta prejudiciabilă, conștientizarea pericolului pentru viața și sănătatea

lui Șiloveț Mihail, consecințele afective pentru onoarea și demnitatea personală,

retrăirile periodice a faptei. Decesul copilului Șiloveț Mihail de vârsta 9 ani.

3.2. De asemenea, nefiind de acord cu sentința avocatul Oleg Gorlenco în numele

inculpatului Antonov Anton a depus cerere de apel împotriva sentinței, solicitând

casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care, în conformitate cu prevederile art. 70 alin. (31), art. 78, art. 79,

art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, Antonov Anton să fie recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b), art. 266 Cod penal, în

conformitate cu care să-i fie stabilite pedepsele: în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal

- 2 ani închisoare, conform art. 79 Cod penal fără anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport, în baza art. 266 Cod penal - 3 luni închisoare.

Totodată, a solicitat în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Antonov Anton definitiv să-i

fie stabilită o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, prin care executarea pedepsei

să fie suspendată condiționat, cu stabilirea unei perioade de probațiune de 1 an.

Referitor la solicitarea procurorului cu privire la încasarea de la inculpat în

beneficiul statului a cheltuielilor judiciare, a solicitat să fie respinsă, ca neîntemeiată, iar

acțiunea civilă, înaintată de partea vătămată Șiloveț Mihail și succesorul părții vătămate

Șiloveț Mariana, cu privire la încasarea prejudiciului moral și cheltuielilor de asistență

juridică, a solicitat să fie admisă parțial, cu încasarea din contul inculpatului Antonov

Anton în beneficiul părții vătămate Șiloveț Mihail și succesorul victimei Șilovet Mihail

- Șiloveț Mariana, prejudiciului moral în mărime de 15 000 lei și cheltuielile judiciare

pentru asistența juridică în sumă de 3 000 lei.

În motivarea cererii de apel, apărătorul inculpatului a menționat că, sentința de

condamnare în ce privește severitatea nejustificată a pedepsei aplicate și încasarea unor

sume enorme, nu are ca bază careva suport legal și este lipsită totalmente de argumente.

Instanța la pronunțarea sentinței nu a ținut cont de toate circumstanțele și împrejurările

cazului, fapt ce a urmat o astfel de sancțiune eronată.

2020, au fost admise apelurile declarate de procuror și avocatul Baran Victor în numele

părții vătămate Șiloveț Mihail și a succesorului părții vătămate Șiloveț Tatiana și

avocatul Oleg Gorlenco în numele inculpatului Antonov Anton, casată parțial

6

sentința, în partea stabilirii pedepsei și în partea soluționării acțiunii civile și emisă în

această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după

cum urmează:

Lui Antonov Anton XXXXX, recunoscut vinovat: în baza art. 264 alin. (3) lit. b)

Cod penal, i se stabilește pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 8

luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport; în baza art. 266 Cod penal, i se stabilește pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

Conform art. 84 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor stabilite, a-i stabili

pedeapsa definitivă lui Antonov Anton de 3 ani și 2 luni închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace

de transport.

În conformitate cu art. 901 Cod penal, se suspendă parțial executarea pedepsei cu

închisoare aplicată lui Antonov Anton, urmând ca termenul de 1 an și 7 luni din

pedeapsa definitivă să o execute real în penitenciar de tip semiînchis, după care

executarea termenului rămas al pedepsei de 1 an și 7 luni, va fi suspendat condiționat

cu stabilirea lui Antonov Anton a perioadei de probațiune de 2 ani.

Se admite parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Șiloveț Mihail și

succesorul părții vătămate Șiloveț Mariana privind încasarea prejudiciului moral.

Se încasează de la Antonov Anton în beneficiul lui Șiloveț Mihail - 80 000 lei în

contul reparării prejudiciului moral.

Se încasează de la Antonov Anton în beneficiul lui Șiloveț Mariana - 70 000 lei în

contul reparării prejudiciului moral.

Se încasează de la Antonov Anton în beneficiul lui Șiloveț Mihail și Șiloveț

Mariana cheltuielile de judecată în cuantum de 6 000 lei, suportate pe parcursul

întregului proces.

Se respinge cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată în

cuantum de 5 391,60 lei de la inculpatul Antonov Anton în beneficiul statului, ca

neîntemeiată.

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

4.1. În partea descriptivă a deciziei instanța de apel a constatat că instanța de fond

corect a examinat și acceptat cererea inculpatului Antonov Anton privind judecarea

cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, considerând că din

probele administrate rezultă că fapta inculpatului este stabilită și există suficiente date

cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse, după cum

o cer prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, a stabilit corect starea de fapt. Just

7

a apreciat prima instanță, că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă

că fapta a avut loc și a fost săvârșită de către inculpatul Antonov Anton în

circumstanțele descrise mai sus. La momentul judecării cauzei și pronunțării sentinței,

instanța de fond corect a calificat acțiunile inculpatului pe art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, conform indicilor „încălcare a regulilor de securitate a circulației a mijloacelor

de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat

din imprudență decesul unei persoane” și art. 266 Cod penal, conform indicilor

„părăsirea locului accidentului rutier de către persoana care conduce mijlocul de

transport si care a încălcat regulile de securitate a circulației mijloacelor de transport,

dacă aceasta a provocat urmările indicate la art. 264 alin. (3) Cod penal”.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe administrate de

instanța de fond, și, care au fost corect apreciate prin prisma pertinenței, concludentei,

utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor,

respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală.

Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a menționat că

Antonov Anton a săvârșit o infracțiune prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal,

care, raportat art. 16 Cod penal, constituie o infracțiune gravă, și sancțiunea respectivei

norme penale prevede pedeapsa cu închisoare de la 3 la 7 ani cu anularea dreptului de

a conduce mijloace de transport. La fel, inculpatul a săvârșit o infracțiune potrivit art.

266 Cod penal, care raportat art. 16 Cod penal, constituie o infracțiune ușoară, și

sancțiunea respectivei norme penale prevede pedeapsa cu amendă în mărime de la 550

la 850 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la

200 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani.

Subsecvent, instanța de apel a indicat că, suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii pentru inculpat în baza art. 90 Cod penal, în opinia instanței de apel

reprezintă o soluție de pedeapsă penală mult prea blândă, inechitabilă, inadecvată și

disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite și a scopului

pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării inculpatului,

prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că la aspectul individualizării pedepsei

penale instanța de fond a pronunțat o hotărâre contradictorie, fără a ține cont de toate

circumstanțele în care au fost săvârșite infracțiunile, fără a valorifica pe deplin criteriile

generale și speciale privind individualizarea pedepsei conform prevederilor art. 61, 75

Cod penal.

Astfel, ținând cont de gradul de pericol al infracțiunii săvârșite de inculpat,

punând accent pe personalitatea inculpatului, atitudinea acestuia față de infracțiunea

comisă, instanța de apel a decis de a stabili în privința acestuia pentru săvârșirea

8

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, pedeapsa cu închisoare pe

un termen de 2 ani și 8 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semideschis,

cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. Iar, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 266 Cod penal, este necesar de a-i stabili pedeapsa cu

închisoare pe un termen de 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, fiind

necesar de a-i stabili pedeapsa definitivă de 3 ani și 2 luni închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, în baza art. 72 Cod penal, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport. Concluzie, ce are la baza acordarea

eficienței prevederilor legislației naționale și internaționale așa cum din circumstanțele

cauzei rezultă imposibilitatea aplicării pedepsei mai mici.

De asemenea, instanța de apel a menționat că în speță sunt aplicabile prevederile

art. 901 și nu cele ale art. 90 Cod penal, or, potrivit art. 901 Cod penal ,,(1) în cazul în

care instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea

vinovatului, ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute întreaga

pedeapsă cu închisoare în penitenciar, aceasta poate dispune suspendarea parțială a

executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând în hotărâre perioada de executare a

pedepsei în închisoare și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă,

precum și motivele condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei. Prima

parte a pedepsei se execută în penitenciar, iar restul pedepsei se suspendă. (2) În cazul

infracțiunilor ușoare sau mai puțin grave, partea de pedeapsă ce trebuie executată în

penitenciar poate fi coborâtă pînă la minimul prevăzut de prezentul cod. (3) În cazul

infracțiunilor grave, partea de pedeapsă ce trebuie executată în penitenciar nu trebuie

să fie mai mică decît jumătate din pedeapsa stabilită de instanța de judecată. (4)

Prezentul articol nu se aplică în cazul infracțiunilor deosebit de grave și excepțional de

grave, precum și al infracțiunilor prevăzute la art. 165, art. 1661 alin. (2)-(4), art. 171-

1751, 2011, 206, 208, 2081 și 2082. (5) La liberarea persoanei pentru executarea părții de

pedeapsă suspendată condiționat pot fi aplicate obligațiile prevăzute la art. 90 alin. (6).

(6) În cazul în care cel condamnat cu suspendarea parțială a executării pedepsei cu

închisoare săvârșește în perioada de probațiune sau, după caz, în termenul de probă o

nouă infracțiune intenționată sau încalcă în mod sistematic obligațiile stabilite, instanța

de judecată îi stabilește o pedeapsă în condițiile art. 85 dacă, după caz, nu sunt

aplicabile prevederile alin. (7) din prezentul articol. (7) În cazul în care cel condamnat

cu suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoare săvârșește în perioada de

probațiune sau, după caz, în termenul de probă o infracțiune din imprudență sau o

infracțiune intenționată ușoară sau mai puțin gravă, problema anulării sau menținerii

condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoare se

9

soluționează de către instanța de judecată, la demersul organului care exercită

supravegherea asupra comportamentului celor condamnați cu suspendarea executării

pedepsei”.

Astfel, la caz, instanța de apel a conchis necesitatea suspendării parțiale a

executării pedepsei aplicate inculpatului Antonov Anton, urmând ca termenul de 1 an

și 7 luni din pedeapsa definitivă să-l execute în penitenciar de tip semiînchis, după care

executarea termenului rămas al pedepsei 1 an și 7 luni va fi suspendată condiționat, cu

stabilirea lui Antonov Anton unei perioade de probațiune cu durata de 2 ani. Iar,

termenul executării pedepsei urmează a fi calculat din momentul reținerii, cu

includerea în termenul executat al pedepsei a perioadei aflării inculpatului Antonov

Anton în starea preventivă și arest la domiciliu din 31 ianuarie 2020 până la 10 aprilie

2020.

Totodată, verificând legalitatea sentinței instanței de fond în partea soluționării

acțiunilor civile ale părții vătămate Șiloveț Mihail și a succesorului părții vătămate

Șiloveț Mariana, instanța de apel a constatat întemeiat și necesar de a interveni cu

careva modificări în această parte, or, instanța de fond corect a apreciat probele

administrate, a decis că este întemeiată adjudecarea despăgubirilor morale în beneficiul

părții vătămate Șilorveț Mihail și a succesorului părții vătămate Șiloveț Mariana, însă

în această parte este necesar de a invoca suferințele morale provocate atât pentru

succesorul părții vătămate Șiloveț Mariana, cât și personal pentru partea vătămată

Șiloveț Mihail, care nu numai că a avut de suferit personal în urma accidentului rutier

comis de Antonov Anton, dar și prin decesul fiului Șiloveț Mihail, care a survenit în

urma acestui accident rutier, existând motive temeinice de implicare a instanței de apel

în sensul casării hotărîrii contestate în partea expunerii asupra acțiunii civile înaintate

de partea vătămată Șiloveț Mihail și succesorul părții vătămate Șiloveț Mariana.

Astfel, potrivit prevederilor art. 219 alin. (1) și art. 221 alin. (1) și alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța de apel a menționat că din materialele cauzei penale rezultă

că, partea vătămată Șiloveț Mihail și succesorul părții vătămate Șiloveț Mariana au

înaintat o acțiune civilă împotriva inculpatului Antonov Anton privind încasarea

prejudiciului material în sumă de 39 984,90 lei, de la care ulterior au renunțat în legătură

cu achitarea benevolă de către inculpat a acestei sume, cât și a prejudiciului moral în

sumă de 1 000 000 lei și încasarea tuturor cheltuielilor de judecată suportate în legătură

cu examinarea procesului. În ceea ce privește pretenția înaintată de partea vătămată

Șiloveț Mihail și succesorul părții vătămate Șiloveț Mariana, privind încasarea din

contul inculpatului a cheltuielilor de asistență juridică suportate. Instanța de apel le

consideră întemeiate. Însă, tot aici, instanța de apel a conchis necesar de a admite parțial

10

cerința părții vătămate Șiloveț Mihail și a succesorului părții vătămate Șiloveț Mariana

cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, suportate pentru asistență juridică.

Or, la caz, instanța de apel a conchis că, partea vătămată Șiloveț Mihail și

succesorul părții vătămate Șiloveț Mariana, au prezentat probe precum că, au suportat

cheltuieli pentru asistență juridică în cuantum de 7 000 lei (f.d. 88, 91, vol. II), fapt

confirmat prin bonul de plată cu nr. 438149 și bonul de plată nr. 438063 în cuantum de

2000 lei. Colegiul judiciar însă, consideră necesar de a dispune încasarea de la Antonov

Anton în beneficiul lui Șiloveț Mihail și Șiloveț Mariana a cheltuielilor de judecată în

cuantum de 6 000 lei, suportate pe parcursul întregului proces, sumă care este

proporțională cu asistența juridică acordată de avocatul Baran Victor părții vătămate și

succesorului părții vătămate.

În ceea ce privește pretenția înaintată de partea vătămată Șiloveț Mihail și

succesorul părții vătămate Șiloveț Mariana, privind încasarea prejudiciului moral în

mărime de 1 000 000 lei, instanța de apel a admis-o parțial ca fiind întemeiată. Astfel,

instanța de apel a subliniat că suma în mărime de 80 000 lei pentru partea vătămată

Șiloveț Mihail și suma în mărime de 70 000 lei pentru succesorul părții vătămate Șiloveț

Mariana din contul lui Antonov Anton este echitabilă și în corespundere cu

circumstanțele comiterii de către inculpat a acțiunilor ilegale prin comiterea

accidentului rutier soldat cu decesul fiului Șiloveț Mihail.

În acest sens, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiat argumentul părților

vătămate privind încasarea prejudiciului moral în cuantum de 1 000 000 lei în beneficiul

victimei Șiloveț Mihail și succesorul victimei Șiloveț Mariana, or, pentru a încasa

cuantum bănesc este necesar ca partea ce-l invocă să demonstreze prin probe pertinente

și concludente caracterul și gravitatea suferințelor psihice și fizice cauzate persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului (dacă vinovăția este

condiție a răspunderii), și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție

persoanei vătămate.

În speța dată părțile vătămate au suportat suferințe în legătură cu decesul

copilului, suportând o durere sufletească enormă, pe urma infracțiunii din imprudență

comise de către Antonov Anton, de aceea absolut corect și instanța de fond a dispus

admiterea acțiunii civile. Or, prima instanță corect a determinat gradul suferințelor

fiecăruia din părțile vătămate Șiloveț Mihail și succesorul părții vătămate Șiloveț

Mariana, și reține, temeinicia adjudecării de la inculpatul Antonov Anton a

despăgubirilor prejudiciului moral în beneficiul părții vătămate Șiloveț Mihail în

cuantum de 80 000 lei și succesorului părții vătămate Șiloveț Mariana în cuantum de 70

000 mii lei, sume ce vor fi proporționale prejudiciului moral cauzat acestora.

11

De asemenea, instanța de apel a stabilit că cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi

penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției

inculpatului de comiterea infracțiunii incriminate, este necesar a fi trecute în contul

statului, or, conform prevederilor expuse în art. 229 alin. (1) și (3) Cod de procedură

penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul

statului și instanța poate elibera de aceste cheltuieli, total sau parțial, condamnatul sau

persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora

sau dacă plata acestora poate influența substanțial situația materială a persoanelor.

Potrivit art. 227 alin. (5) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare se plătesc din

sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Conform art. 75 alin. (3)

al Legii nr. 68 din 14.04.2016, cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului

judiciar, în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de

către ordonatorul expertizei judiciare, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin.

(2) Cod de procedură penală. Potrivit prevederilor art.2 al Legii menționate, ordonator

al expertizei judiciare este organul de urmărire penală, instanță de judecată sau un alt

participant al unui proces derulat conform legislației de procedură civilă, penală sau

contravențională, care are dreptul de a dispune sau de a solicita în mod independent

efectuarea unei expertize judiciare.

Astfel, instanța de apel a menționat că, cheltuielile pentru efectuarea expertizelor

judiciare la caz, sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale întru acumularea

probatoriului necesar, acestea sunt trecute, de fapt, în contul statului și nu urmează a fi

puse pe seama inculpatului. Aceste acțiuni țin de activitatea organului de urmărire

penală, care are un rol activ în procesul de depistare a diferitor circumstanțe care

dovedesc infracțiunea și identifică făptuitorul, pentru aducerea învinuirii de stat.

Cu referire la corpul delict, un automobil de model Ford Tranzit cu n/î XXXXX,

care se păstrează la IP Cantemir, care s-a dispus de fi restituit proprietarului după

definitivarea sentinței de condamnare.

Mai mult, instanța de apel a susținut soluția instanței privitor la permisul de

conducere cu nr.XXXXX, eliberat la data de 03.05.2019 pe numele lui Antonov Anton,

care la definitivarea sentinței de condamnare, urmează a fi expediat în adresa Agenției

Servicii Publice.

în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală solicită casarea

acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-

i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 2 luni.

În susținerea celor solicitate, procurorul indică că instanța de apel la etapa

individualizării pedepsei penale nu a ținut cont de faptul că inculpatul a comis o

12

infracțiune gravă, a părăsit locul accidentului și nu a acordat primul ajutor victimelor

accidentului rutier, astfel eronat a dispus suspendarea parțială a executării pedepsei

penale conform art. 901 Cod penal.

De asemenea, procurorul susține că instanța de apel eronat a respins cerința

acuzării de a încasa de la inculpat suma de 5 391,60 lei, ce constituie cheltuieli efectuate

la etapa urmăririi penale și care ulterior trebuie încasate de la inculpat în beneficiul

statului, or, practica judiciară uniformă confirmă acest fapt

5.1. Împotriva deciziei declară recurs ordinar avocatul Gorlenco Oleg în numele

inculpatului care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 5) și 6) Cod de procedură penală

solicită casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțare unei noi hotărâri prin care

inculpatului să îi fie stabilită o pedeapsă în conformitate cu prevederile art. 70 alin. (31),

78, 79 Cod penal, art. 3641 Cod de procedură penală, după cum urmează:

- în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal - 2 ani închisoare, conform art. 79 Cod

penal fără anularea dreptului a de a conduce mijloace de transport;

- în baza art. 266 Cod penal - 3 luni închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate lui Antonov Aton definitiv a-i stabili pedeapsa de 2 ani

închisoare, iar în baza art. 90 Cod penal să îi fie suspendată condiționat executarea

pedepsei cu închisoare pe o perioadă de probațiune de 1 an.

De asemenea, apărătorul solicită să fie respinsă solicitarea procurorului în privința

chestiunilor judiciare ca fiind neîntemeiată, iar acțiunea civilă înaintată de partea

vătămată Șiloveț Mihail și succesorul părții vătămate Șiloveț Mariana să fie admisă

parțial și să dispună încasarea din contul inculpatului în beneficiul acestora prejudiciul

moral în mărime de 15 000 lei și cheltuieli judiciare pentru asistență juridică de 3 000

lei.

În motivarea celor solicitate, apărătorul susține că pedeapsa aplicată inculpatului

este una prea aspră contrară prevederilor art. 5 CEDO.

Mai mult, avocatul indică că nu este de acord nici cu soluția instanței de apel în

partea acțiunii civile, or, avocatul Baran Victor în numele părții vătămate și

succesorului părții vătămate la 26 iunie 2020 au depus o cerere prin care au renunțat la

prejudiciul material din motiv că inculpatul l-a achitat integral.

penală, asupra recursului declarat de către procuror, avocatul Gorlenco Oleg în numele

inculpatului, a depus referință prin care s-a expus pentru inadmisibilitatea acestuia.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile, ca

13

fiind vădit neîntemeiate, or, în vederea acestei soluții se expun următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent.

Procurorul invocă în cererea de recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței sau s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, invocând în acest context următoarele.

În recurs, recurentul invocă argumentul precum că, „instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”,

Colegiul penal menționează că este unul declarativ, deoarece din materialele cauzei și

textul deciziei atacate rezultă că pentru pronunțarea deciziei, instanța de apel și-a

motivat corect soluția bazându-se pe cumulul de probe administrat la cauza penală,

examinate și cercetate în prima instanță, cercetate suplimentar și verificate în instanța

de apel, apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură.

În acest sens, autorul recursului consideră că, instanța de apel eronat a respins

solicitarea acuzării de a dispune încasarea de la inculpatul Antonov Anton în bugetul

statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 5 391,60 lei, cheltuieli suportate în urma

efectuării expertizelor judiciare.

Astfel, Colegiul penal atestă că, instanța de apel a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind soluționarea chestiunii legate de cheltuielile

judiciare în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală, corect

ținând cont de prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct.

14

2), 6) Cod de procedură penală, care prescriu expres că la adoptarea sentinței, instanța

de judecată soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile

judiciare, suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate, instanța de

apel just, argumentat și în limitele competenței legale statuând că, în speță, respectivele

cheltuieli urmează a fi făcute din contul mijloacelor bugetului de stat.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

De asemenea, Colegiul penal ține să remarce că, pornind de la relevanțele art. 229

alin. (1) și (3), 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2), instanța de judecată poate obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata

cheltuielilor judiciare, total sau parțial condamnatul, eroarea gravă de fapt nu

reprezintă o apreciere greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar.

În această ordine de idei, instanța de recurs ordinar susține poziția instanței de

apel care corect a respins ca fiind neîntemeiată solicitarea procurorului cu privire la

încasarea din contul inculpatului în bugetul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de

5 391,60 lei, cheltuieli suportate în urma efectuării expertizelor judiciare efectuate în

cadrul urmăririi penale.

Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe și

argumente nu s-au stabilit în instanța de recurs.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel s-a expus argumentat

și corect asupra motivelor relevante din apel și pentru a evita repetări inutile, instanța

de recurs acceptă și însușește aceste argumente, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în cauza Albert vs. România din

16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își motiveze deciziile,

acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument,

15

cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Lecturând textul recursului declarat, Colegiul penal constată că, procurorul a mai

invocat drept temei de declarare a recursului și pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, care stipulează că, hotărârea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel,

atunci când instanța de apel a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

În esență, recurentul critică decizia contestată în latura stabilirii pedepsei cu

aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal, menționând că instanța de apel la stabilirea

pedepsei nu a ținut cont de prevederile legale, de circumstanțele cauzei și a

individualizat greșit pedeapsa, stabilindu-i o pedeapsă prea blândă.

Subsecvent, instanța de recurs susține că, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie

să fie echitabilă, legală și individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea

socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod

penal, și să fie în strictă conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului penal,

ținându-se cont de limitele fixate în sancțiunea infracțiunii incriminate.

Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate

în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și

evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Așadar, Colegiul penal statuează că, instanța de apel corect a dispus suspendarea

condiționată parțială a pedepsei penale conducându-se de principiul individualizării

pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a

pedepsei, art. 75 alin. (1), 70 alin. (31) Cod penal și 3641 Cod de procedură penală.

Mai mult, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul recurentului

precum că, pedeapsa stabilită acestuia este prea blândă și una inechitabilă din

considerentul că aceasta este echitabilă și direct proporțională cu caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui

vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau

agravează răspunderea, și anume, la caz, trebuie avute în vedere că inculpatul a

recunoscut vina în instanța de apel, se căiește sincer de cele comise, a săvârșit o

infracțiune din imprudență și una intenționată, cât și de comportamentul acestuia după

și în timpul examinării cauzei.

16

De asemenea, Colegiul penal menționează faptul că, instanța de apel s-a expus

motivat și detaliat asupra faptului aplicării prevederilor art. 901 Cod penal, fiind

suspendată condiționat parțial executarea pedepsei penale aplicate lui Antonov Anton,

motivare pe care instanța de recurs o însușește și nu se va expune repetat asupra

acesteia.

Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Gorlenco Oleg în

numele inculpatului, Colegiul penal remarcă că recurentul își întemeiază recursul în

temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 5) și 6) Cod de procedură penală, care stipulează că

,,potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când cauza a fost

judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal

citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această

imposibilitate; instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

Cu referire la temeiul invocat de către apărător precum că, cauza a fost judecată

în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost

în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate,

temei stipulat în pct. 5) al alin. (1) din art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal

conchide că, avocatul nu susține cu motive clare și întemeiate acest temei.

Astfel, o instanță de recurs ordinar nu este în drept să completeze o cerere de

recurs, or, Colegiul penal reamintește că, instanța judecătorească nu este organ de

urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte

interese decât interesele legii.

Cu referire la temeiul pentru declarare a recursului ordinar indicat de apărător

prevăzut de pct. 6) al alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal

subliniază că, alegațiile recurentului în această parte ține de dezacordul admiterii

acțiunii civile înaintate de către partea vătămată și succesorul părții vătămate,

considerând că în această parte instanța nu a pronunțat o decizie motivată.

Mai mult, în susținerea alegației avocatul menționează în cererea de recurs că

,,avocatul Baran Victor în numele părții vătămate și succesorului părții vătămate la 26 iunie

2020 au depus o cerere prin care au renunțat la prejudiciul material din motiv că inculpatul l-a

achitat integral”.

În acest sens, Colegiul penal respinge ca fiind nefondate alegațiile apărătorului

Gorlenco Oleg, or, acțiunea civilă a fost formulată și admisă parțial de către instanță

doar privind încasarea prejudiciului moral și cheltuieli de asistență juridică, astfel

alegațiile apărătorului nu constituie obiect de examinare.

17

Totodată, din textul recursului se evidențiază faptul că apărătorul nu este de

acord cu pedeapsa aplicată inculpatului temei prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală.

De asemenea, apărătorul în cererea de recurs ordinar susține că pedeapsa

aplicată inculpatului este una prea aspră contrară prevederilor art. 5 CEDO care

stipulează că orice persoană are dreptul la libertate și siguranță.

Așadar, Colegiul penal respinge ca fiind neîntemeiate aceste alegații, or, așa

precum este indicat mai sus în prezenta decizie, pedeapsa aplicată de către instanța de

apel este una echitabilă și corespunde scopului pedepsei penale prevăzut de art. 61 Cod

penal.

Instanța de recurs ordinar respinge solicitarea recurentului privind aplicarea

unei pedepse neprivative de libertate, solicitare care de fapt nici nu a fost motivată

indicând doar dezacordul cu pedeapsa stabilită, or, simplul motiv că recurentul nu este

de acord cu pedeapsa stabilită, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca

circumstanță pentru aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse neprivative în

temeiul art. 90 Cod penal.

Totodată, Colegiul penal menționează că, este prerogativa instanței de judecată

să aprecieze că, scopul pedepsei poate fi atins cu sau fără executarea efectivă a acesteia,

or, conform prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de judecată ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând neapărat în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de

probațiune sau, după caz, termenul de probă.

Astfel, Colegiul penal indică că, în formarea convingerii, instanța de apel a ținut

cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv, întreaga conduită a

inculpatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății,

precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele

cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

În concluzie, Colegiul penal menționează că, nu se constată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă

aplicându-se în conformitate cu prevederile legale, fiind echitabilă în raport cu

circumstanțele cauzei, cu personalitatea acestuia și pericolul social al infracțiunilor

comise.

Prin urmare, Colegiul penal statuează că, temeiurile invocate de către procuror și

avocatul Gorlenco Oleg prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 5), 6) și 10) Cod de procedură

18

penală, nu s-au confirmat în cauza dată, iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea

ce impune soluția inadmisibilității recursurilor ordinare declarate ca fiind vădit

neîntemeiate.

penal,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul Tomița Mihail și avocatul Gorlenco Oleg în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din

03 noiembrie 2020, în cauza penală în privința inculpatului Antonov Anton XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 mai 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

19