1ra-1224/2021 — art. 201-1 alin. 2 lit. c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201-1 alin. 2 lit. c CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1224/2021 — art. 201-1 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-1224/2021
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
19 mai 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Toma Nadejda
Judecători Cobzac Elena
Timofti Vladimir
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
către avocatul Antoci Maria în numele inculpatului, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2021, în
cauza penală privindu-l pe
Bargan Grigorii Xxxxx, născut la xxxxx, originar și
domiciliat r-l Xxxxx s. Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 11.11.2019-11.08.2020
instanța de apel: 05.09.2020-16.02.2021
instanța de recurs: 08.04.2021 - 19.05.2021
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Ungheni, sediul Central din 11 august 2020,
Bargan Grigorii Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011
alin. (2) lit. c) Cod penal, la 200 (două sute) ore de muncă neremunerată în
folosul comunității.
S-a încasat de la Bargan G., în beneficiul statului suma de 768 lei, cu titlu
de cheltuieli judiciare suportate la urmărirea penală.
S-a încasat de la Bargan G. în beneficiul părții vătămate Bargan N., suma
de 250 lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat.
Pentru a se pronunța în cauza dată, instanța de fond a constatat că,
Bargan G., la data de 16 iulie 2019, în jurul orelor 12:00, aflându-se împreună cu
nepotul său Bargan Nicolai, în strada din satul Boldurești, raionul Nisporeni, pe
fonul unor relații ostile avute, a inițiat un conflict verbal cu ultimul. Tot atunci,
Bargan G., cunoscând, că relațiile avute cu nepotul său Bargan Nicolai, potrivit
art. 1331 Cod penal, cad sub incidența noțiunii de „membru de familie” și
urmărind scopul provocării vătămărilor corporale, în vederea realizării intenției
avute, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând
urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestora, intenționat i-a
1
aplicat lui Bargan Nicolai mai multe lovituri cu o scândură din lemn, cauzându-i
potrivit raportului de expertiză judiciară (medico- legală) nr. 201924D0162 din 23
septembrie 2019, vătămare medie.
Astfel, prin acțiunile sale, inculpatul Bargan G. a comis infracțiunea
prevăzută de art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, violența în familie, adică, acțiunea
intenționată manifestată fizic, comisă de un membru al familiei in privința altui membru
al familiei, care a provocat suferință fizică, soldată cu vătămarea medie a integrității
corporale.
Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Năstas Victor în numele
inculpatului, care a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea încasării
cheltuielilor de judecată în mărime de 768 lei.
În motivarea cererii de apel, a invocat că:
- instanța nejustificat a perceput din contul inculpatului cheltuielile
invocate, deoarece organul de urmărire penală nu a făcut dovada transferului a
unor sume bănești către organele solicitante, iar cheltuielile figurează doar ca
unele ipotetice, indicate pe hîrtie;
- la materialele dosarului este anexată declarația privind veniturile
inculpatului, din care reiese faptul că, ultimul nu dispune de venituri și în
condițiile art. 229 Cod de procedură penală, urmează a fi scutit de cheltuielile
judiciare.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 februarie
2021, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat, că analizând
în ansamblu probele cauzei penale, prin prisma art. 101 Cod procedură penală,
din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor,
au permis instanței de apel de a concluziona despre existența în acțiunile
inculpatului Bargan G. a indicilor infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. c)
Cod penal: violența în familie, adică, acțiunea intenționată manifestată fizic, comisă de
un membru al familiei in privința altui membru al familiei, care a provocat suferință
fizică, soldată cu vătămarea medie a integrității corporale.
Instanța de apel nu a reținut ca fiind justificate solicitările părții apărării
privind respingerea cererii acuzatorului de stat, cu privire la încasarea de la
inculpat a cheltuielilor judiciare în sumă de 768 lei or, potrivit Legii nr. 316 din
22.12.2017 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, în vigoare din
09.02.2018, au fost operate modificări la art. 143 Cod de procedură penală,
potrivit cărora aliniatul (2) al articolului 143 Cod procedură penală a fost
abrogat. În acest sens, instanța de apel a reiterat că, potrivit modificărilor operate
prin Legea nr. 316 din 22.12.2017, a fost exclus art. 143 alin. (2) Cod procedură
penală, potrivit căruia: plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la
alin.(1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat, prin urmare normele
procedural penale nu prevăd expres achitarea din contul statului a cheltuielilor
judiciare, ce constituie cheltuieli legate de expertiza judiciară.
2
Prin urmare, instanța de apel a reținut că, la caz au fost efectuate mai multe
rapoarte de expertiză și anume: raportul de constatare nr. 201912P0283 din 06
august 2019, costul căreia constituie 448 lei (f.d. 44), raportul de expertiză
judiciară numărul 201924D0162 din 23 septembrie 2019, costul căreia constituie
320 lei (f. d. 49-50), iar în total, costul expertizelor constituie 768 lei.
În acest sens, instanța de apel a reținut ca fiind justificată soluția instanței de
fond în această parte și întemeiat a fost admisă solicitarea procurorului privind
încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei
judiciare în sumă de 768 lei, or, potrivit normelor legale menționate supra
cheltuielile judiciare solicitate pentru efectuarea rapoartelor de expertiză,
urmează a fi trecute în contul inculpatului.
Reiterând normele enunțate, instanța de apel a conchis că, instanța
întemeiat și potrivit normelor legale a încasat suma de 768 lei, în calitate de
cheltuieli judiciare de la inculpat, or, aceste cheltuieli urmează a fi încasate din
contul inculpatului, fiind suportate în urma efectuării raportului de constatare
nr. 201912P0283 din 06 august 2019, costul căreia constituie 448 lei (f.d. 44),
raportului de expertiză judiciară numărul 201924D0162 din 23 septembrie 2019,
costul căreia constituie 320 lei (f. d. 49-50), iar în total, costul expertizelor
constituie 768 lei.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul
Antoci M. în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia, în partea ce
ține de încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de 768 lei, de la inculpat, cu
respingerea acestei solicitări.
În motivarea recursului invocă:
- cheltuielile judiciare ce s-au dispus a fi încasate de la inculpat, solicită de a
fi suportate de stat, aceasta reieșind din obligațiile pozitive ce țin de desfășurarea
unui proces penal și urmează să realizeze în mod prompt și eficient acțiunile în
vederea descoperirii infracțiunilor și contracarării activității infracționale, deci
aceste cheltuieli nu pot fi puse în sarcina inculpatului, deoarece sunt necesare
pentru realizarea acțiunilor ce vin să confirme vinovăția acestuia;
- cheltuielile pentru efectuarea expertizei în cauza dată, sunt cheltuieli
efectuate în cadrul urmăririi penale întru acumularea probatoriului necesar,
acestea de facto fiind trecute în contul statului și nu urmează a fi puse pe seama
inculpatului, ori aceste acțiuni țin de activitatea organului de urmărire penală,
care are un rol activ în procesul de depistare a circumstanțelor ce dovedesc
săvârșirea infracțiunii.
În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)
pct. 6) Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,
solicitând a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece
instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept, just
3
ajungând la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată și că plata
cheltuielilor judiciare, pentru efectuarea expertizei, urmează a fi trecută în contul
inculpatului.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din
următoarele considerente.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să
decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit
neîntemeiat.
Reieșind din criticele expuse de către avocatul Antoci M. în numele
inculpatului, se constată că aceasta contestă decizia instanței de apel, în
exclusivitate din considerentul că, a menținut sentința, în partea încasarii
cheltuielilor judiciare de la inculpat.
Contrar celor invocate de recurent, Colegiul penal consideră ca nefondate
criticile avocatului Antoci M. în numele inculpatului, referitor la pretinsa
încălcare admisă de instanța de apel, invocată de recurent și prevăzută la pct. 6)
alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.
Așadar, în privința acestor alegații se constată, că au constituit obiect de
discuție în instanța de apel și asupra cărora această instanță s-a expus întemeiat,
respectiv nu există raționamente ca instanța de recurs să se îndepărteze de la
concluziile la care a ajuns instanța ierarhic inferioară.
Dispozițiile art. 227 alin. (1), (2) pct. 5) Cod de procedură penală, stipulează
că cheltuieli judiciare sînt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea
bunei desfășurări a procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele
cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.
Instanța de recurs reține că, în prezenta cauză penală, a fost dispusă
efectuarea acțiunilor procesuale, fiind întocmite rapoartele de constatare nr.
201912P0283 din 06 august 2019, pentru care a fost achitată suma de 448 lei
(f.d.44) și de expertiză judiciară nr. 201924D0162 din 23 septembrie 2019, pentru
care s-a achitat suma de 320 lei (f.d.49-50), iar în total suma de 768 lei.
În conformitate cu prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală
cheltuielile judiciare sînt suportate de condamnat sau sînt trecute în contul
statului. (2) Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze
cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor,
precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă
asistență juridică garantată de stat, atunci cînd aceasta o cer interesele justiției și
condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.
Totodată, art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală, stipulează că instanța
poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau
persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a
4
acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra
situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.
Deci, reieșind din concluziile expuse de către instanța de apel în motivarea
soluției adoptate, Colegiul penal constată că, această instanță a dispus
menținerea sentinței, prin care s-a încasat de la inculpat în beneficiul statului,
suma de 768 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, motivându-și soluția.
Astfel, din conținutul recursului, se atestă că recurentul nu aduce
argumente sau circumstanțe ce ar putea răsturna soluția instanței de apel,
privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, or în ședința de
judecată a instanței de apel nu au fost prezentate probe referitor la situația
materială precară a inculpatului, sau aflarea persoanelor la întreținerea acestuia.
În urma celor expuse, Colegiul penal atestă că instanțele de fond întemeiat
au reținut că, rapoartele de constatare nr. 201912P0283 din 06 august 2019, pentru
care a fost achitată suma de 448 lei (f.d.44) și de expertiză judiciară nr.
201924D0162 din 23 septembrie 2019, pentru care s-a achitat suma de 320 lei
(f.d.49-50), iar în total suma de 768 lei, au fost ordonate și efectuate în cadrul
procesului penal, fiind achitată pentru întocmirea acestora din sumele alocate de
stat, astfel, pînă la recunoașterea inculpatului vinovat de comiterea infracțiunii,
cheltuielile au fost avansate de stat, cheltuieli, care după condamnarea acestuia
pot fi recuperate de la condamnat. Astfel, Colegiul penal reține că rapoartele de
constatare nr. 201912P0283 din 06 august 2019 și de expertiză judiciară nr.
201924D0162 din 23 septembrie 2019, fiind efectuate în cadrul cauzei penale în
care instanțele de fond au constatat vinovăția lui Bargan G. de comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, instanțele de fond,
just la solicitarea procurorului au dispus ca inculpatul să recupereze cheltuielile
judiciare, nefiind stabilite careva circumstanțe de eliberare a acestuia de la plata
cheltuielilor judiciare, prevăzute la art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală.
În asemenea împrejurări, Colegiul penal statuează, că la caz instanțele de
fond au motivat eficient soluția de admitere a solicitării procurorului de a încasa
cheltuielile judiciare din contul inculpatului.
În baza celor expuse, Colegiul penal conchide, că în cauza dată nu au fost
admise erorile de drept la care face referire recurentul și nu sânt temeiuri de
casare a soluției adoptate, fiindcă instanța de apel s-a pronunțat motivat asupra
tuturor argumentelor indicate în apel și hotărârea atacată cuprinde motivele pe
care se întemeiază soluția, astfel, sunt apreciate ca fiind corecte concluziile
instanței de apel referitoare la admiterea solicitării înaintate de către acuzatorul
de stat privind încasarea de la inculpat a sumei de bani menționate mai sus, cu
titlu de cheltuieli suportate.
În cele din urmă, Colegiul penal, consideră că nu este incident în speță cazul
de casare invocat de către avocatul Antoci M. în numele inculpatului, ce ar servi
drept temei de implicare a instanței de recurs, în sensul casării deciziei
contestate, în partea dispoziției referitoare la cheltuielile judiciare.
5
Din considerentele expuse, Colegiul penal apreciază, că argumentele
invocate de recurent sânt nefondate, ceea ce impune concluzia privind
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către Antoci Maria în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 16 februarie 2021, în cauza penală în privința lui Bargan Grigorii
Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la data de 19 mai 2021.
Președinte Toma Nadejda
Judecător Cobzac Elena
Judecător Timofti Vladimir
6