1ra-1224/2021 — art. 201-1 alin. 2 lit. c CP

Dosarul nr. 1ra-1224/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Toma Nadejda

Judecători Cobzac Elena

Timofti Vladimir

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Antoci Maria în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2021, în

cauza penală privindu-l pe

Bargan Grigorii Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat r-l Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Bargan Grigorii Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011

alin. (2) lit. c) Cod penal, la 200 (două sute) ore de muncă neremunerată în

folosul comunității.

S-a încasat de la Bargan G., în beneficiul statului suma de 768 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare suportate la urmărirea penală.

S-a încasat de la Bargan G. în beneficiul părții vătămate Bargan N., suma

de 250 lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat.

Bargan G., la data de 16 iulie 2019, în jurul orelor 12:00, aflându-se împreună cu

nepotul său Bargan Nicolai, în strada din satul Boldurești, raionul Nisporeni, pe

fonul unor relații ostile avute, a inițiat un conflict verbal cu ultimul. Tot atunci,

Bargan G., cunoscând, că relațiile avute cu nepotul său Bargan Nicolai, potrivit

art. 1331 Cod penal, cad sub incidența noțiunii de „membru de familie” și

urmărind scopul provocării vătămărilor corporale, în vederea realizării intenției

avute, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestora, intenționat i-a

1

aplicat lui Bargan Nicolai mai multe lovituri cu o scândură din lemn, cauzându-i

potrivit raportului de expertiză judiciară (medico- legală) nr. 201924D0162 din 23

septembrie 2019, vătămare medie.

Astfel, prin acțiunile sale, inculpatul Bargan G. a comis infracțiunea

prevăzută de art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, violența în familie, adică, acțiunea

intenționată manifestată fizic, comisă de un membru al familiei in privința altui membru

al familiei, care a provocat suferință fizică, soldată cu vătămarea medie a integrității

corporale.

inculpatului, care a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea încasării

cheltuielilor de judecată în mărime de 768 lei.

În motivarea cererii de apel, a invocat că:

- instanța nejustificat a perceput din contul inculpatului cheltuielile

invocate, deoarece organul de urmărire penală nu a făcut dovada transferului a

unor sume bănești către organele solicitante, iar cheltuielile figurează doar ca

unele ipotetice, indicate pe hîrtie;

- la materialele dosarului este anexată declarația privind veniturile

inculpatului, din care reiese faptul că, ultimul nu dispune de venituri și în

condițiile art. 229 Cod de procedură penală, urmează a fi scutit de cheltuielile

judiciare.

2021, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

în ansamblu probele cauzei penale, prin prisma art. 101 Cod procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor,

au permis instanței de apel de a concluziona despre existența în acțiunile

inculpatului Bargan G. a indicilor infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. c)

Cod penal: violența în familie, adică, acțiunea intenționată manifestată fizic, comisă de

un membru al familiei in privința altui membru al familiei, care a provocat suferință

fizică, soldată cu vătămarea medie a integrității corporale.

Instanța de apel nu a reținut ca fiind justificate solicitările părții apărării

privind respingerea cererii acuzatorului de stat, cu privire la încasarea de la

inculpat a cheltuielilor judiciare în sumă de 768 lei or, potrivit Legii nr. 316 din

22.12.2017 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, în vigoare din

09.02.2018, au fost operate modificări la art. 143 Cod de procedură penală,

potrivit cărora aliniatul (2) al articolului 143 Cod procedură penală a fost

abrogat. În acest sens, instanța de apel a reiterat că, potrivit modificărilor operate

prin Legea nr. 316 din 22.12.2017, a fost exclus art. 143 alin. (2) Cod procedură

penală, potrivit căruia: plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la

alin.(1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat, prin urmare normele

procedural penale nu prevăd expres achitarea din contul statului a cheltuielilor

judiciare, ce constituie cheltuieli legate de expertiza judiciară.

2

Prin urmare, instanța de apel a reținut că, la caz au fost efectuate mai multe

rapoarte de expertiză și anume: raportul de constatare nr. 201912P0283 din 06

august 2019, costul căreia constituie 448 lei (f.d. 44), raportul de expertiză

judiciară numărul 201924D0162 din 23 septembrie 2019, costul căreia constituie

320 lei (f. d. 49-50), iar în total, costul expertizelor constituie 768 lei.

În acest sens, instanța de apel a reținut ca fiind justificată soluția instanței de

fond în această parte și întemeiat a fost admisă solicitarea procurorului privind

încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei

judiciare în sumă de 768 lei, or, potrivit normelor legale menționate supra

cheltuielile judiciare solicitate pentru efectuarea rapoartelor de expertiză,

urmează a fi trecute în contul inculpatului.

Reiterând normele enunțate, instanța de apel a conchis că, instanța

întemeiat și potrivit normelor legale a încasat suma de 768 lei, în calitate de

cheltuieli judiciare de la inculpat, or, aceste cheltuieli urmează a fi încasate din

contul inculpatului, fiind suportate în urma efectuării raportului de constatare

nr. 201912P0283 din 06 august 2019, costul căreia constituie 448 lei (f.d. 44),

raportului de expertiză judiciară numărul 201924D0162 din 23 septembrie 2019,

costul căreia constituie 320 lei (f. d. 49-50), iar în total, costul expertizelor

constituie 768 lei.

Antoci M. în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia, în partea ce

ține de încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de 768 lei, de la inculpat, cu

respingerea acestei solicitări.

În motivarea recursului invocă:

- cheltuielile judiciare ce s-au dispus a fi încasate de la inculpat, solicită de a

fi suportate de stat, aceasta reieșind din obligațiile pozitive ce țin de desfășurarea

unui proces penal și urmează să realizeze în mod prompt și eficient acțiunile în

vederea descoperirii infracțiunilor și contracarării activității infracționale, deci

aceste cheltuieli nu pot fi puse în sarcina inculpatului, deoarece sunt necesare

pentru realizarea acțiunilor ce vin să confirme vinovăția acestuia;

- cheltuielile pentru efectuarea expertizei în cauza dată, sunt cheltuieli

efectuate în cadrul urmăririi penale întru acumularea probatoriului necesar,

acestea de facto fiind trecute în contul statului și nu urmează a fi puse pe seama

inculpatului, ori aceste acțiuni țin de activitatea organului de urmărire penală,

care are un rol activ în procesul de depistare a circumstanțelor ce dovedesc

săvârșirea infracțiunii.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept, just

3

ajungând la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată și că plata

cheltuielilor judiciare, pentru efectuarea expertizei, urmează a fi trecută în contul

inculpatului.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Reieșind din criticele expuse de către avocatul Antoci M. în numele

inculpatului, se constată că aceasta contestă decizia instanței de apel, în

exclusivitate din considerentul că, a menținut sentința, în partea încasarii

cheltuielilor judiciare de la inculpat.

Contrar celor invocate de recurent, Colegiul penal consideră ca nefondate

criticile avocatului Antoci M. în numele inculpatului, referitor la pretinsa

încălcare admisă de instanța de apel, invocată de recurent și prevăzută la pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Așadar, în privința acestor alegații se constată, că au constituit obiect de

discuție în instanța de apel și asupra cărora această instanță s-a expus întemeiat,

respectiv nu există raționamente ca instanța de recurs să se îndepărteze de la

concluziile la care a ajuns instanța ierarhic inferioară.

Dispozițiile art. 227 alin. (1), (2) pct. 5) Cod de procedură penală, stipulează

că cheltuieli judiciare sînt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea

bunei desfășurări a procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele

cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

Instanța de recurs reține că, în prezenta cauză penală, a fost dispusă

efectuarea acțiunilor procesuale, fiind întocmite rapoartele de constatare nr.

201912P0283 din 06 august 2019, pentru care a fost achitată suma de 448 lei

(f.d.44) și de expertiză judiciară nr. 201924D0162 din 23 septembrie 2019, pentru

care s-a achitat suma de 320 lei (f.d.49-50), iar în total suma de 768 lei.

În conformitate cu prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală

cheltuielile judiciare sînt suportate de condamnat sau sînt trecute în contul

statului. (2) Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze

cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor,

precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă

asistență juridică garantată de stat, atunci cînd aceasta o cer interesele justiției și

condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Totodată, art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală, stipulează că instanța

poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau

persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a

4

acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra

situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

Deci, reieșind din concluziile expuse de către instanța de apel în motivarea

soluției adoptate, Colegiul penal constată că, această instanță a dispus

menținerea sentinței, prin care s-a încasat de la inculpat în beneficiul statului,

suma de 768 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, motivându-și soluția.

Astfel, din conținutul recursului, se atestă că recurentul nu aduce

argumente sau circumstanțe ce ar putea răsturna soluția instanței de apel,

privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, or în ședința de

judecată a instanței de apel nu au fost prezentate probe referitor la situația

materială precară a inculpatului, sau aflarea persoanelor la întreținerea acestuia.

În urma celor expuse, Colegiul penal atestă că instanțele de fond întemeiat

au reținut că, rapoartele de constatare nr. 201912P0283 din 06 august 2019, pentru

care a fost achitată suma de 448 lei (f.d.44) și de expertiză judiciară nr.

201924D0162 din 23 septembrie 2019, pentru care s-a achitat suma de 320 lei

(f.d.49-50), iar în total suma de 768 lei, au fost ordonate și efectuate în cadrul

procesului penal, fiind achitată pentru întocmirea acestora din sumele alocate de

stat, astfel, pînă la recunoașterea inculpatului vinovat de comiterea infracțiunii,

cheltuielile au fost avansate de stat, cheltuieli, care după condamnarea acestuia

pot fi recuperate de la condamnat. Astfel, Colegiul penal reține că rapoartele de

constatare nr. 201912P0283 din 06 august 2019 și de expertiză judiciară nr.

201924D0162 din 23 septembrie 2019, fiind efectuate în cadrul cauzei penale în

care instanțele de fond au constatat vinovăția lui Bargan G. de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, instanțele de fond,

just la solicitarea procurorului au dispus ca inculpatul să recupereze cheltuielile

judiciare, nefiind stabilite careva circumstanțe de eliberare a acestuia de la plata

cheltuielilor judiciare, prevăzute la art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală.

În asemenea împrejurări, Colegiul penal statuează, că la caz instanțele de

fond au motivat eficient soluția de admitere a solicitării procurorului de a încasa

cheltuielile judiciare din contul inculpatului.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide, că în cauza dată nu au fost

admise erorile de drept la care face referire recurentul și nu sânt temeiuri de

casare a soluției adoptate, fiindcă instanța de apel s-a pronunțat motivat asupra

tuturor argumentelor indicate în apel și hotărârea atacată cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, astfel, sunt apreciate ca fiind corecte concluziile

instanței de apel referitoare la admiterea solicitării înaintate de către acuzatorul

de stat privind încasarea de la inculpat a sumei de bani menționate mai sus, cu

titlu de cheltuieli suportate.

În cele din urmă, Colegiul penal, consideră că nu este incident în speță cazul

de casare invocat de către avocatul Antoci M. în numele inculpatului, ce ar servi

drept temei de implicare a instanței de recurs, în sensul casării deciziei

contestate, în partea dispoziției referitoare la cheltuielile judiciare.

5

Din considerentele expuse, Colegiul penal apreciază, că argumentele

invocate de recurent sânt nefondate, ceea ce impune concluzia privind

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către Antoci Maria în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 16 februarie 2021, în cauza penală în privința lui Bargan Grigorii

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 19 mai 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecător Cobzac Elena

Judecător Timofti Vladimir

6