1ra-997/2021 — art. 27, 172 alin. 1 CP

1ra-997/2021 — art. 27, 172 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-997/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Ion Guzun, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău din 18 noiembrie 2020, declarat de avocata Ioana Roibu în numele

inculpatului

Poloboc Ghenadie xxxx.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 21.11.2018 - 13.01.2020,

instanța de apel: 12.05.2020 - 18.11.2020,

instanța de recurs: 22.02.2021 - 16.04.2021.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Poloboc

Ghenadie a fost condamnat în baza art. 27, 172 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probațiune de 5 ani.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul statului suma de 320 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul Tamarei Puica prejudiciul moral în

mărime de 40.000 lei, cheltuieli de transport în sumă de 240 euro, convertiți în lei

conform cursului valutar al Băncii Naționale a Moldovei la data executării obligației și

cheltuieli de asistență juridică în mărime de 2500 lei.

22:00, aflându-se în mun. xxxx, bd. xxxx, fiind în stare de ebrietate narcotică,

intenționat, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale în formă perversă, contrar

voinței Tamarei Puica aplicând constrângerea psihică, manifestată prin aplicarea

1

violenței și profitând de imposibilitatea ultimei de a se apăra fiind în stare de ebrietate

narcotică, a încercat să întrețină un raport sexual cu aceasta în formă perversă,

cauzându-i vătămare corporală și suferințe psihice, însă din motive independente de

voința sa nu a reușit să-și ducă intenția până la capăt.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele indicate în

rechizitorii, solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală.

Totodată, vinovăția inculpatului este dovedită prin probele administrate,

inclusiv:

raportul de expertiză extrajudiciară nr. xxxx din 02 iunie 2017 potrivit căruia

Tamarei Puica i-au fost cauzate traumatism craniocerebral închis, manifestat prin

comoție cerebrală: excoriații la nivelul umărului drept, echimoze cu excoriații multiple

la nivelul cutiei toracice cu trecere pe regiunea lombară median, excoriații multiple la

nivelul coatelor bilateral, excoriații multiple la nivelul membrilor inferioare bilateral,

care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur,

posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de scurtă

durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare ușoare.

În acest sens, art. 172 alin. (1) Cod penal prevede ca infracțiune

homosexualitatea sau satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin

constrângere fizică sau psihică a persoanei ori profitând de imposibilitatea acesteia de

a se apăra sau de a-și exprima voința.

Articolul 27 Cod penal, se consideră tentativă de infracțiune acțiunea sau

inacțiunea intenționată îndreptată nemijlocit spre săvârșirea unei infracțiuni dacă, din

cauze independente de voința făptuitorului, aceasta nu și-a produs efectul.

Prin urmare inculpatul este învinuit de tentativă în satisfacerea poftei sexuale în

formă perversă prin constrângere fizică.

Potrivit art. 81 alin. (2) Cod penal, mărimea pedepsei pentru tentativă de

infracțiune ce nu constituie o recidivă nu poate depăși trei pătrimi din maximul celei

mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului

cod pentru infracțiunea consumată.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 76-77 Cod penal

și de faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, care se pedepsește cu

închisoare de la 3 la 5 ani, că nu au fost stabilite circumstanțe agravante sau atenuante,

luând în considerare și prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, potrivit

căror beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege,

concluzionând că reeducarea lui este posibilă, rațională și echitabilă fără izolare de

societate, stabilindu-i-se o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării ei,

conform art. 90 Cod penal.

La fel, instanța a statuat că, acțiunea civilă privind încasarea prejudiciul moral

în mărime de 40.000 lei, a celui material în sumă de 240 euro și cheltuieli de asistență

juridică de 2500 de lei necesită a fi admisă parțial, ținând cont de contractul de asistență

juridică și a bonului de plată nr. 648068 în sumă de 2500 lei, de durerea, suferința și

rănirile fizice și psihice care survin atunci când victimei i-a fost cauzată o traumă de

ordin fiziologic sau psihologic.

2

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat cu privațiune de libertate, cu încasarea cheltuielelor de

transport în sumă de 775 euro.

Apelanta a invocat că, pedeapsa stabilită inculpatului este una prea blândă și

inechitabilă. Doar pedeapsa închisorii cu executare reală ar fi cea proporțională cu

gravitatea infracțiunii comise și care va restabili echitatea socială.

Or, aplicarea unei pedepse prea blânde generează părții vătămate apariția unor

sentimente de nedreptate, jignire și neîncredere în lege, fapt care ar duce la consecințe

contrare scopului urmărit, aceasta deja pe parcursul a mai mult de 2 ani vine pentru a

participa la examinarea cauzei de peste hotarele țării, așteptând pronunțarea unei soluții

obiective și legale.

Mai mult, inculpatul nu și-a cerut scuze de la partea vătămată.

Totodată, instanța de fond urma să țină cont că Puica Tamara a suportat

suplimentar cheltuieli de transport în sumă de 775 euro, acesta venind din Italia la

ședințe.

2020, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Poloboc Ghenadie, recunoscut vinovat în baza art. 27, 172 alin. (1) Cod

penal, i-a fost aplicată pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, de la reținere.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul Tamarei Puica suma de 625 euro, cu titlu

de cheltuieli de transport.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că, instanța de fond nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, nu a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Totodată, instanța de fond a omis să-și motiveze soluția în partea stabilirii

modalității de executare a pedepsei penale în conformitate cu art. 90 Cod penal. În acest

sens, nu a evidențiat care sunt circumstanțele cauzei și ale personalității inculpatului,

care au demonstrat că scopul pedepsei penale poate fi atins în condițiile suspendării

condiționate a executării pedepsei.

Astfel, inculpatului i s-a incriminat comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27,

172 alin. (1) Cod penal, ca tentativa la acțiuni violente cu caracter sexual, adică

satisfacerea poftei sexuale în forme perverse săvârșite prin constrângere psihică a

persoanei, profitând de imposibilitatea ei de a se apăra sau de a-și exprima voința.

Potrivit raportului de expertiză extrajudiciară nr. xxxx din 26 mai 2017, părții

vătămate Puica Tamara i s-a cauzat la nivelul umărului drept, echimoză cu excoriații

multiple la nivelul cutiei toracice cu trecere pe regiunea lombară mediană, excoriații

multiple la nivelul coatelor bilaterale, excoriații multiple la nivelul membrelor

inferioare bilateral, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect

3

contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, se califică ca vătămare

neînsemnate.

Conform raportului de expertiză extrajudiciară nr. xxxx din 02 iunie 2017, părții

vătămate i-au fost cauzate traumatism cranio-cerebral închis, manifestat prin comoție

cerebrală: excoriații la nivelul umărului drept, echimoze cu excoriații multiple la

nivelul cutiei toracice cu trecere pe regiunea lombară median, excoriații multiple la

nivelul coatelor bilateral, excoriații multiple la nivelul membrilor inferioare bilateral,

care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur,

posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de scurtă

durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare ușoare.

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. xxxx din 30 iunie 2017, părții

vătămate i-a fost cauzat traumatism cranio-cerebral închis, manifestat prin comoție

cerebrală, excoriații la nivelul umărului drept, echimoză cu excoriații multiple la

nivelul cutiei toracice cu trecere pe regiunea lombară median, excoriații multiple la

nivelul coatelor bilateral, excoriații multiple la nivelul membrelor inferioare bilateral,

care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur,

posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de scurtă

durată și în bază acestui criteriu se califică ca vătămare corporală ușoară.

Prin fapta prejudiciabilă comisă de inculpat au fost afectate relațiile sociale cu

privire la inviolabilitatea sexuală și libertatea sexuală a persoanei și relațiile sociale cu

privire la libertatea psihică, integritatea corporală sau sănătatea persoanei.

Reieșind anume din caracterul și gradul prejudiciabil al faptei, că inculpatul a

comis fapta prejudiciabilă de tentativă la acțiuni violente cu caracter sexual, în instanța

de apel s-a sustras de la judecată, fiind anunțat în căutare, s-a constatat că restabilirea

echității sociale, corectarea și resocializarea inculpatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane este

posibilă doar în condițiile executării reale a pedepsei sub formă de închisoare, or,

întoarcerea inculpatului în același mediu existențial în care a fost comisă infracțiunea,

la această etapă, nu va asigura pe de o parte, nici conștientizarea de către inculpat a

gravității faptei comise și a consecințelor survenite, dar și nici protecția părții vătămate,

avându-se în vedere și poziția acesteia expusă prin cererea de apel formulată.

Mai mult, inculpatul a comis infracțiunea în stare de ebrietate narcotică,

circumstanță care a fost confirmată de către inculpat și care îi agravează răspunderea

pentru fapta comisă.

Prin urmare, cel mai eficient mijloc de corectare a acestuia este aplicarea unei

pedepse sub formă de închisoare, cu executarea reală a acesteia, or, aplicarea instituției

suspendării condiționate a executării pedepsei pentru această categorie de infracțiune

privind viața sexuală, nu va atinge scopul legii penale, servind ca un exemplu negativ

pentru alte persoane din rândul persoanelor predispuse la comiterea faptelor similare.

Scopul pedepsei se poate atinge doar prin izolarea acestuia de societate, ceea ce

va constitui o pedeapsă echitabilă, de natură să aducă atingere scopului pedepsei penale

prevăzut de art. 61 Cod penal, aplicându-i pedeapsa cu închisoare pe un termen de 2

ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, partea civilă a invocat pretenții materiale ce țin de cheltuieli de

transport legate de examinarea prezentei cauze penale în sumă de 775 Euro, fiind

4

anexate la materialele cauzei penale înscrisuri, prin care s-a confirmat că partea civilă

Puica T. a suportat cheltuieli de transport legate de examinarea prezentei cauze penale

în sumă de 625 euro.

Însă, instanța de fond, a omis să se expună asupra capătului din cerere privind

încasarea prejudiciului material în legătură cu cheltuielile de transport, deoarece partea

civilă a administrat probe scrise care certifică faptul că pentru deplasarea în instanța de

judecată, dânsa a suportat cheltuieli de transport în mărime de 625 euro, or, în

conformitate cu art. 118 Cod procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească

circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea

nu dispune altfel.

În condițiile respective, dat fiind că a fost stabilită culpa inculpatului (prin

intenție directă) în cauzarea faptei prejudiciabile, în conformitate cu prevederile art.

219 Cod procedură penală, urmează de încasat de la inculpat în beneficiul părții civile

625 euro, convertiți în lei la cursul valutar al Băncii Naționale, la data executării

obligației, cu titlu de transport. În rest, pretențiile privind încasarea prejudiciului

material vor fi respinse ca nefondate, deoarece partea civilă nu a administrat probe

certe care să dovedească cuantumul prejudiciului material solicitat.

deciziei în partea stabilirii pedepsei, cu menținerea sentinței în acest sens.

Recurenta a invocat că, instanța de apel și-a motivat soluția dоаr рrin faptul сă,

în instanța de apel inculpatul s-a sustras de la judecată, fiind anunțat în сăutаrе. Оr,

aceasta nu poate servi temei de саsаге а sentinței, cu atât mai mult сă în instanța de

fond inculpatul а solicitat ехаminаrеа cauzei în рrосеdură simplificată, în baza

рrеvеdеrilоr аrt. 3641 Cod de рrосеdură реnаlă, а recunoscut ре deplin vina, а

conștientizat acțiunile sale, se căiește de cele comise. În instanța de apel, inculpatul а

solicitat, рrin сеrеrе, ехаminаrеа cauzei penale în lipsa sa.

La fel, instanța de apel nu а luat în considerație comportamentul părții vătămаtе,

саrе în sеаrа cu pricina, a consumat substanțe nаrсоtiсe îmрrеună сu inculpatul și înсă

о реrsоаnă nесunоsсută репtru еа, fapt ce la fel putea influența fаvоrizаrеа comiterii

infracțiunii de сătrе inculpat.

Instanța de apel, nu а constatat саrеvа circumstanțe agravante la stabilirea

pedepsei сu înсhisoаrеși nu fасе rеfеrirе în motivarea soluției nici la o interdicție de

aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, în mod neîntemeiat а exclus aplicarea în

privința lui а рrеvеdеrilоr аrt. 90 Cod рenаl, numindu-i о реdеарsă cu închisoare rеаlă,

fără а ține cont de cumulul сirсumstаnțеlоr atenuante, саrе au fost stabilite de instanța

de fond

În drept, recursul este bazat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

5

întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârii atacate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și

argumentat a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 81 alin. (3) Cod penal, 3641 Cod

de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul

și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Mărimea

pedepsei pentru tentativă de infracțiune ce nu constituie o recidivă nu poate depăși trei

pătrimi din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din

Partea specială a prezentului cod pentru infracțiunea consumată. Inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o

treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu muncă

neremunerată în folosul comunității.

În consecutivitatea enunțată, instanța de apel just a concluzionat că, în cazul care

inculpatul a recunoscut vina și s-a căit, dar a comis o infracțiune mai puțin gravă, în

stare de ebrietate narcotică care se pedepsește în exclusivitate cu închisoare de la 3 la

5 ani, nu a reparat prejudiciul cauzat părții vătămate, chiar și în prezența

circumstanțelor atenuante invocate de recurentă, aplicarea față de inculpat a

prevederilor art. 90 Cod penal reprezenta o soluție de pedeapsă penală prea blândă,

inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, persoana inculpatului și a scopului pedepsei penale sub aspectul

restabilirii echității sociale, corectării ultimului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată ultimului

în conformitate cu prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și

scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și prevenirii

de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane (pct. 4.

din decizie).

Pe lângă aceasta, se observă că recursul declarat, potrivit argumentelor invocate

și reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

6

care instanța de apel a apreciat circumstanțele și probele cauzei, în latura pedepsei

aplicate inculpatului.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2), a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor

cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este o

competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4.

– 5. din decizie), iar o altă opinie asupra circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza

sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că inculpatului s-au aplicat pedepse

individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit

neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Ioana Roibu, împotriva

deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2020, în privința

inculpatului Poloboc Ghenadie xxxx, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată la 14 mai 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Victor Boico

7

8