1ra-250/2021 — art. 157 CP

1ra-250/2021 — art. 157 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.1ra-250/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

03 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către inculpatul

Tulbure Vladislav cu avocatul acestuia, Marian Ion, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 iunie 2020, în cauza penală în privința lui

Tulbure Vladislav xxxx xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.12.2018 – 16.12.2019;

Instanța de apel: 22.01.2020 – 18.06.2020;

Instanța de recurs: 24.09.2020 – 03.03.2021.

A C O N S T A T A T:

probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art.3641 Cod de

procedură penală, Tulbure Vladislav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.157

Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 unități

convenționale, echivalentul a 25 000 lei.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din contul lui Tulbure

Vladislav în beneficiul lui Bogasieru Efrosenia, a prejudiciul material cauzat prin infracțiune

în sumă de 22 694 lei și suma de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, în rest acțiunea civilă

a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

A fost dispusă încasarea de la Tulbure Vladislav în beneficiul statului a cheltuielilor

judiciare în mărime de 768 lei.

data de 16.10.2018, aproximativ la ora 20.00, se afla în gospodăria lui Crăciun Grigore, în

xxxx xxxx. A observat că concubina sa, Cataraga Maria, se certa cu Bogasieru Efrosinia, prima

fiind agresată de ultima, aflându-se pe pragul casei din gospodăria data. Fiind indignat de cele

petrecute și dorind să intervină în conflictul vizat supra, pentru a-l aplana, în lipsa intenției

directe, nedându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, totodată, neprevăzând

1

urmările lor, dar admițând în mod neglijent survenirea acestora, intenționat a îmbrâncit-o de la

spate pe Bogasieru Efrosinia, urmare a cărui fapt ultima a pierdut echilibrul, a căzut pe treptele

scării lovindu-se cu piciorul drept de o suprafață dură. Ca rezultat al acțiunilor violente comise

din neglijență de către Tulbure Vladislav, părții vătămate, Bogasieru Efrosinia, i-au fost

cauzate leziuni corporale în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect dur contondent, sau în

urma căderii de la înălțimea propriului corp sau o înălțime mai mare, cu o accelerare

adăugătoare a corpului sau îmbrâncelii, posibil în timpul și circumstanțele indicate, care

conform raportului de expertiză medico-legală nr.201824D0152 din 28.12.2018, se califică

drept vătămări corporale medii, cu dereglarea sănătății de lungă durata.

solicitând casarea acesteia, în latura civilă, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie diminuată încasarea

prejudiciului material până la suma de 4 425,98 lei cât și cuantumul prejudiciului moral până

la suma de 3 000 lei.

În motivarea apelului a invocat dezacordul cu încasarea din contul lui Tulbure Vladislav

în beneficiul lui Bogasieru Efrosenia, a prejudiciul material cauzat prin infracțiune în sumă de

22 694 lei și suma de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Apelantul a menționat că conform bonurilor anexate de către partea vătămată în acțiunea

civilă, aceasta într-adevăr a avut careva cheltuieli în sumă de 4 425,98 lei.

Cu referire la încasarea prejudiciului moral, apărătorul a invocat că, suma de 20 000 lei

este exagerată, or aceasta urmează a fi diminuată până la suma de 3 000 lei.

ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției pronunțate, instanța de apel a menționat că prezenta cauză a fost

judecată de către prima instanță conform procedurii prevăzute de art.3641 Cod de procedură

penală, pe baza probelor administrate la faza urmăririi penale, conform cererii depuse personal

până la începerea cercetării judecătorești de către inculpat.

Instanța de apel a menționat că, analizând materialele cauzei, în raport cu normele

relevante la caz, a constatat că, instanța de fond a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art.3641

alin.(1) Cod de procedură penală, opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit

procedurii enunțate, n-a fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele

imperative din Codul de procedură penală, astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, nu

poate fi reținută o altă situație de fapt decât cea reținută de către prima instanță.

Din materialele cauzei penale rezultă că, partea vătămată Bogasieru Efrosenia, a depus

acțiune civilă încă până la depunerea cererii de examinare în procedură simplificată de către

Tulbure Vladislav, solicitând încasarea de la ultimul a prejudiciului material în sumă de 22 919

lei, a prejudiciului moral în mărime de 20 000 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă

de 1 020 lei (f.d.115-118).

Subsidiar, instanța de apel a indicat că, prejudiciul material constă din: cheltuieli pentru

procurarea medicamentelor și de deplasare către instituțiile medicale în sumă de 9 419 lei;

cheltuieli pentru plata unei bone care îngrijea de ea, persoana bolnavă și gospodărie în mărime

de 13 500 lei.

În consecință instanța de apel a conchis că, instanța de fond corect a dispus încasarea din

2

contul lui Tulbure Vladislav în beneficiul lui Bogasieru Efrosenia, a prejudiciului material în

sumă de 22 694 lei și a prejudiciului moral cauzat în mărime de 20 000 lei, iar în rest acțiunea

civilă a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, or argumentele invocate de partea apărării precum

că, suma pentru achitarea bonei în mărime de 13 500 lei dispusă de instanță nu este justificată,

deoarece conform explicației anexate la materialele cauzei (f.d.148-149) se atestă că bona

Pîrțac Eugenia a primit de la Bogasieru Efrosenia salariu stabilit în mărime de 3 000 lei lunar

pentru că a îngrijit-o pe ultima și pe feciorul acesteia, Bogasieru Grigore, invalid de gradul I

(f.d.143, 146, 147) timp de 4,5 luni, cât și de îngrijirea gospodăriei pe timp de iarnă nu pot fi

reținute.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, partea vătămată în urma

vătămărilor fiind cu piciorul în ghips și pe timp de iarnă nu a avut posibilitatea de a se deplasa,

și astfel fiind lipsită atât ea, cât și feciorul invalid de gr. I necesita de îngrijirea ultimei, prin

urmare fiind necesar ajutorul persoanei a treia care să-i ajute la treburile casnice, astfel, fiind

justificate cheltuielile pe care le-a avut partea vătămată Bogasieruu Efrosinia.

Instanța de apel a considerat nefondate argumentele apărării precum că mărimea

prejudiciului moral încasat de instanță în mărime de 20 000 lei este exagerat, invocând că

inculpatul este de acord să achite doar suma de 3 000 lei, deoarece suma încasată este exagerată

și nu a fost dovedit în cuantumul cerut, nu poate fi reținut, deoarece părții vătămate Bogasieru

Efrosenia în urma vătămărilor cauzate de către inculpatul Tulbure Vladislav, i-au fost cauzate

emoții negative, a fost frustrată și până în prezent nu și-a revenit de la șocul în urma traumei

primite, ea fiind în imposibilitate să îngrijească de copilul ei, Bogasieru Grigore, invalid de

gradul I.

Subsidiar, instanța de apel a indicat că cuantumul prejudiciului moral în mărime de 20 000

lei, este echitabil ținând cont de suferințele psihice și fizice care i-au fost provocate părții

vătămate în rezultatul acțiunilor infracționale ale inculpatului, iar argumentul apărării privind

disponibilitatea inculpatului de a achita suma de 3 000 lei nu poate fi reținut, deoarece acesta

este disproporționat de mic ținând cont de stresul și suferințele fizice și psihice prin care a

trecut partea vătămată.

Prin urmare, instanța de apel a statuat că instanța de fond corect s-a expus asupra acțiunii

civile înaintate de partea vătămată Bogasieru Efrosenia considerând că suma de 22 694 lei cu

titlu de prejudiciu material și suma de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, sunt echitabile și

care aduc satisfacție părții vătămate.

Tulbure Vladislav cu avocatul acestuia, Marian Ion, invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.

6) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să-i fie diminuată încasarea prejudiciului material până

la suma de 4 425,98 lei cât și cuantumul prejudiciului moral până la suma de 3 000 lei.

În motivarea recursului declarat au menționat că decizia instanței de apel este ilegală și

neîntemeiată în partea menținerii sentinței în latura civilă, recurenții consideră că acordarea

sumei de 20 000 lei părții vătămate, drept recompensă pentru prejudiciul moral este exagerată.

De asemenea, recurenții menționează că instanța de apel la stabilirea cuantumului daunelor

morale trebuia să se ghideze și de următoarele criterii: starea familiară și materială a acestuia,

precum și în dependență de salariu mediu pe economie în Republica Moldova.

3

Subliniază că, conform bonurilor anexate de către partea vătămată în acțiunea civilă,

aceasta într-adevăr a avut careva cheltuieli în sumă de 4 425,98 lei, dar nu în sumă 22 694 lei.

solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în

cazurile stipulate în textul normei vizate.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau

procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul cererii de recurs, se constată că recurenții fac trimitere la temeiul de casare

stipulat de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, însă nu aduc careva argumente ce

l-ar fonda, pledând pentru desființarea parțială a deciziei instanței de apel, în partea soluționării

acțiunii civile, cu respingerea solicitărilor privind încasarea din contul inculpatului în

beneficiul lui Bogasieru Efrosenia a prejudiciul moral în sumă de 20 000 lei și a prejudiciul

material cauzat prin infracțiune în sumă de 22 694 lei.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal atestă că motivul

și temeiul de recurs invocat de către recurenți, nu și-a găsit confirmarea, în speță nefiind

constată eroarea de drept invocată. Tot aici, Colegiul penal menționează, că argumentele din

recurs preponderent sunt aceleași care au fost invocate și în cererea de apel, în privința cărora

instanța de apel s-a pronunțat în mod argumentat și detaliat și reiterarea cărora nu o consideră

necesară.

Pentru a statua asupra acestei soluții, s-au avut în vedere următoarele raționamente.

Acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspunderea

delictuală a persoanei responsabile potrivit legii civile, pentru prejudiciul produs prin

comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale. Prejudiciul solicitat de partea civilă trebuie

să reprezinte o consecință directă a infracțiunii deduse judecății, atât în cazul pretinderii

recuperării prejudiciului material, cât și celui moral.

La caz, inculpatul, prin acțiunile sale, a cauzat suferințe psihice părții vătămate Bogasieru

Efrosenia.

Mai mult, cauza penală privindu-l pe Tulbure Vladislav a fost judecată în procedura

simplificată reglementată de art.3641 Cod de procedură penală. La originea inițierii unei atare

proceduri, de fiecare dată, se află înscrisul autentic al inculpatului, care manifestă dorința de a

beneficia de judecarea abreviată a cauzei în privința sa și de redozarea pedepsei, recunoscând

în totalitate faptele indicate în rechizitoriu.

4

Colegiul penal relevă faptul că, în cadrul procedurilor judiciare simplificate minimul de

garanții care poate fi acordat părții vătămate este: 1) dreptul de a fi informat referitor la

condițiile procedurii simplificate, data, locul și ora ședinței de judecată în care se va examina

cauza; 2) dreptul de a fi prezent în cadrul ședinței de judecată în care se va judeca cauza în

baza probelor administrate în faza de urmărire penală; și factorul esențial 3) dreptul de a deveni

parte civilă cu posibilitatea de a propune administrarea probelor.

Urmează de reținut faptul că examinarea acestei cauze în procedură simplificată nu exclude

asigurarea unor garanții părții vătămate, una dintre acestea fiind recuperarea prejudiciilor

cauzate prin infracțiunea săvârșită. Prin alte cuvinte, faptul judecării cauzei pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, nu îl scutește pe inculpat de răspunderea civilă. În

acest sens, prevederile alin.(5) art.3641 Cod de procedură penală stabilesc, în mod expres, că

în caz de admitere a cererii, judecătorul explică persoanei vătămate dreptul de a deveni parte

civilă și întreabă partea civilă, partea civilmente responsabilă dacă propun administrarea de

probe, după care instanța procedează la dezbateri judiciare.

În conformitate cu art.387 alin.(1) Cod de procedură penală, odată cu sentința de

condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea pagubei

cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge.

În speță, prima instanță a conchis asupra admiterii parțiale a acțiunii civile înaintată de

partea vătămată Bogasieru Efrosenia, dispunând încasarea din contul inculpatului Tulbure

Vladislav în beneficiul lui Bogasieru Efrosenia suma de 22 694 lei, cu titlu de prejudiciul

material și suma de 20 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, soluție care a fost menținută și de

către instanța de apel.

Colegiul penal consideră că instanța de apel la menținerea soluției primei instanțe, corect

a interpretat și aplicat prevederile art.219 alin.(1), 221 alin.(1), (2)Cod de procedură penală,

astfel dispunând încasarea din contul lui Tulbure Vladislav în beneficiul lui Bogasieru

Efrosenia, a prejudiciului material în sumă de 22 694 lei și a prejudiciului moral cauzat în

mărime de 20 000 lei, dat fiind că părții vătămate, Bogasieru Efrosenia, i-au fost cauzare

leziuni corporale în rezultatul acțiunilor violente comise din neglijență de către Tulbure

Vladislav, iar în urma vătămărilor fiind cu piciorul în ghips și pe timp de iarnă nu a avut

posibilitatea de a se deplasa, și astfel necesitând atât ea, cât și feciorul invalid de gr. I, de

îngrijire, prin urmare fiind necesar ajutorul persoanei a treia care să-i ajute la treburile casnice.

Astfel, prima instanță ținând cont de circumstanțele cazului, și anume că conform

explicației anexate la materialele cauzei (f.d.148-149) se atestă că bona Pîrțac Eugenia a primit

de la Bogasieru Efrosenia salariu stabilit în mărime de 3 000 lei lunar pentru că a îngrijit-o pe

ultima și pe feciorul acesteia, Bogasieru Grigore, invalid de gradul I (f.d.143, 146, 147) timp

de 4,5 luni, cât și de îngrijirea gospodăriei pe timp de iarnă, corect a dispus încasarea a

prejudiciului material în sumă de 22 694 lei.

Cu referire la alegațiile recurenților privind diminuarea cuantumului prejudiciului moral

până la suma de 3 000 lei, Colegiul penal notează că vizavi de aprecierea cuantumului

prejudiciului moral, care ar aduce o satisfacție echitabilă părții vătămate pentru suferințele

cauzate acesteia prin infracțiunea comisă de inculpat, instanța de recurs apreciază că,

despăgubirea acesteia în valoare de 20 000 lei este una compensatorie.

5

Prin urmare, corect a fost notat că întinderea prejudiciului moral nu poate fi cuantificată

potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât, în funcție de împrejurările

concrete ale speței, statuând în echitate, instanța de judecată urmează să acorde despăgubiri

apte să constituie o satisfacție echitabilă.

În același sens, se menționează că, în temeiul art.1423 alin.(1) Cod civil coroborat cu

art.219 alin.(4) Cod de procedură penală, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se

determină de către instanță în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice

cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al făptuitorului prejudiciului și de măsura

în care compensarea poate aduce satisfacerea persoanei vătămate.

Totodată, este important de a specifica că, atunci când partea solicită repararea

prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, instanța este obligată să soluționeze acțiunea în

cadrul procesului penal, or nu există careva impedimente la stabilirea cuantumului acestuia,

întrucât reieșind din circumstanțele cauzei, partea urmează a fi despăgubită proporțional

suferințelor suportate.

La caz, instanța de apel, la determinarea mărimii compensației pentru prejudiciul moral, a

luat în considerație atât aprecierea subiectivă privind gravitatea cauzării suferințelor psihice

sau fizice, cât și datele obiective care certifică acest fapt, precum și alte circumstanțe

subsidiare, cum sunt situația materială și familială a persoanei care poartă răspunderea pentru

cauzarea prejudiciului moral.

Instanța de recurs menționează că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele

pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de

judecată prin evaluare.

La caz, la aprecierea cuantumului prejudiciului moral, în calitate de compensare a

suferințelor cauzate prin infracțiune, instanța de apel a acordat deplină eficientă prevederilor

art.art.1398, 1422 Cod civil, precum și celor conținute în art.1423 Cod Civil, care prevăd că:

„mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în

funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate,

de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii,

și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.”

În acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă, ori pentru a nu se ajunge la o

îmbogățire fără just temei, instanța de apel a luat în considerare suferințele cauzate părții

vătămate prin fapta săvârșită de inculpat, ținând seama de toate consecințele acesteia, așa cum

rezultă din actele anexate cauzei, și a adoptat o soluție corectă pe caz, prin menținerea soluției

primei instanțe. De aceea, solicitarea recurenților privind diminuarea cuantumului

prejudiciului moral, sunt vădit nefondate.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal conchide că, instanța de apel la judecarea

apelului apărării, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile

art.art.414 alin.(1), (5) și 417 alin.(8) Cod de procedură penală, în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe

care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct.4.1. din prezenta decizie,

soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

6

Totodată, Colegiul penal reține faptul că, argumentele invocate de recurenți, au fost obiect

de studiu la judecarea cauzei în prima instanță și în instanța de apel (motivele recursului

ordinar invocat fiind identice cu cele din cererea de apel), asupra cărora instanțele de fond la

acest capitol sau expus just și întemeiat.

Mai mult, Colegiul penal lărgit conchide că, temeiuri de a pune la îndoială corectitudinea

concluziilor instanței de apel în motivarea soluției sale - nu se identifică și pentru a evita

repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO,

care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie

1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie

prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de recurenți, nu

și-a găsit confirmare la examinarea recursului, impunându-se dispunerea inadmisibilității

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Tulbure Vladislav cu

avocatul acestuia, Marian Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 18 iunie 2020, în cauza penală în privința lui Tulbure Vladislav xxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 16 aprilie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

7