- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 13 ianuarie 2023
- Stat pârât
- ESP
- Concluzia
- Affaire communiquée
Mas Gavarró împotriva Spaniei
Traducere în română Auto
Publicat pe 6 februarie 2023 CINCEA SECȚIUNEA A CINCEA RĂSPUNSURI nr. 25488/22 Artur MAS GAVARRÓ împotriva Spaniei introduse la 14 aprilie 2022, comunicat la 13 ianuarie 2023 OBIECTUL DE LIMBARE Cererea se referă la condamnarea reclamantului, în timp ce a fost președintele guvernului comunității autonome Catalonia (Genitat de Catalunya), pentru o infracțiune de neascultare prevăzută la art. 410 din Codul Penal. Reclamantul ar fi ignorat în mod conștient decizia Tribunalului Constituțional de suspendare a unei consultări organizate cu fonduri publice, în vederea cunoașterii avizului populației cu privire la o posibilă viitoare independență a Catalonei. Votul a avut loc în cele din urmă la 9 noiembrie 2014. Recurentul susține că decizia Tribunalului Constituțional nu a fost suficient de precisă, concretă și categorică în ceea ce privește interdicția de a efectua consultarea.
El a fost condamnat la o pedeapsă cu moartea de a ocupa funcții publice timp de 13 luni și la plata unei amenzi. printr-o hotărâre notificată la 19 octombrie 2021, Tribunalul Constituțional a respins recursul d formulat de solicitant. ÎNTREBARE CU PĂRȚIle Condamnarea reclamantului șefului neascultării a fost prevăzută de o lege care a îndeplinit cerința de claritate și previzibilitate în sensul articolului 7 din convenție (a se vedea, de exemplu, Achour c. Franța [GC], nr. 67335/01, § 41-42, CEDH 2006-IV și Cantoni c. Franța, 15 noiembrie 1996, § 29, Recuperarea hotărârilor și deciziilor și deciziilor 1996-V)? În special, având în vedere decizia Tribunalului Constituțional din 4 noiembrie 2014, faptele reproșate reclamantului au fost de natură penală
Publié le 6 février 2023
CINQUIÈME SECTION
Requête n o 25488/22 Artur MAS GAVARRÓ contre l’Espagne introduite le 14 avril 2022 communiquée le 13 janvier 2023
OBJET DE L’AFFAIRE
La requête concerne la condamnation du requérant, alors qu’il était président du gouvernement de la communauté autonome de la Catalogne ( Generalitat de Catalunya ), pour un délit de désobéissance prévu à l’article 410 du code pénal. Le requérant aurait sciemment ignoré la décision du Tribunal constitutionnel qui suspendait la tenue d’une consultation organisée avec des fonds publics, visant à connaître l’avis de la population sur une éventuelle future indépendance de la Catalogne. Le vote eut finalement lieu le 9 novembre 2014. Le requérant soutient que la décision du Tribunal constitutionnel n’était pas suffisamment précise, concrète et catégorique quant à l’interdiction de réaliser la consultation.
Il fut condamné à une peine d’interdiction d’occuper des fonctions publiques pendant 13 mois et au paiement d’une amende. Par un arrêt notifié le 19 octobre 2021, le Tribunal constitutionnel rejeta le recours d’ amparo formé par le requérant.
QUESTION AUX PARTIES
La condamnation du requérant du chef de désobéissance était-elle prévue par une loi qui satisfaisait à l’exigence de clarté et de prévisibilité au sens de l’article 7 de la Convention (voir, par exemple, Achour c. France [GC], no 67335/01 , §§ 41-42, CEDH 2006-IV, et Cantoni c. France , 15 novembre 1996, § 29, Recueil des arrêts et décisions 1996-V) ? En particulier, à la lumière de la décision du Tribunal constitutionnel du 4 de novembre 2014, les faits reprochés au requérant avaient-ils une nature « pénale » ?