1ra-786/2021 — art. 191 alin. 4 CP

1ra-786/2021 — art. 191 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-786/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

03 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06

octombrie 2020, în cauza penală privindu-l pe

BEGLEȚ Ion Xxxxx născut la xx.xx.xxxx,

originar și domiciliat în mun. Xxxxxxx, s. Xxxxxx, str.

Xxxxx, x.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.11.2016– 27.11.2018;

Instanța de apel: 17.01.2019 – 06.10.2020;

Instanța de recurs: 21.01.2021 – 03.03.2021.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

2018, Begleț Ion a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de

art. 191 alin. (4) Cod penal, din motivul că faptele imputate acestuia nu întrunesc

elementele componenței de infracțiune.

de punere sub învinuire din 31 octombrie 2016 și prin rechizitoriu, Begleț Ion, a fost

învinuit că în perioada de la 01 ianuarie 2015 până la 06 iulie 2015, activând în

calitate de primar al s. Xxxxxxxx, mun. Xxxxxxxx, fiind persoană cu funcție de

demnitate publică și totodată, în baza Legii și a atribuțiilor de serviciu, și persoană

1

cu răspundere materială integrală, urmărind scopul însușirii bunurilor materiale ale

Primăriei s. Xxxxxxxxxxx, încredințate în administrarea lui, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod

conștient survenirea acestor urmări, folosindu-se de situația de serviciu, a acționat

cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului stabilit, și a însușit bunuri

materiale și anume: o pereche de mănuși la prețul de 320 lei, 17 imprimare la prețul

de 850 lei, 17 jambiere la prețul de 1190 lei, un echipament pentru portar la prețul

de 400 lei, 16 echipamente pentru fotbal la prețul de 4 000 lei, scară din aluminiu la

prețul de 3 620 lei, masă pentru consilieri la prețul de 17 956 lei, masă pentru

consilieri la prețul de 17 825 lei, calculator la prețul de 13 170 lei, covor 3x5 la

prețul de 1 200 lei, cameră digitală la prețul de 4 890 lei, telefon de model

„Samsung” la prețul de 5 299 lei, scară metalică la prețul de 365,67 lei, 4 anvelope

05/55/R16 ALPIN A4 GRNX (Mich) - 37192 la prețul de 9 200 lei, telefon mobil de

model Nokia 8800d „Sirocco Dare" la prețul de 13 525 lei, cameră HDDJVC GZ-

MG - 130 la prețul de 8 290 lei, 40 de tricouri cu mărimea 28 la prețul de 4 600 lei;

40 de tricouri cu mărimea 30 la prețul de 4 600 lei; 40 de tricouri cu mărimea 32 la

prețul de 4 600 lei; 10 maiouri cu mărimea 28 la prețul de 280 lei; 10 maiouri cu

mărimea 30 la prețul de 280 lei; 40 de tricouri cu mărimea 34 la prețul de 2 400 lei;

20 de tricouri cu mărimea 28 la prețul de 1 100 lei; 20 de tricouri cu mărimea 30 la

prețul de 1 100 lei; 20 de tricouri cu mărimea 32 la prețul de 1 100 lei; scaun

„Gercules” la prețul de 2 400 lei, în total bunuri materiale în valoare de 124 560,67

lei, cauzând Primăriei Xxxxxxxxx daune materiale în proporții deosebit de mari.

În drept, acțiunile inculpatului au fost calificate de organul de urmărire

penală în baza art. 191 alin. (5) Cod penal ca delapidarea averii străine, adică

însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea lui,

săvârșită cu folosirea situației de serviciu și cu cauzarea de daune în proporții

deosebit de mari.

În ședința de judecată, în cadrul dezbaterilor judiciare, procurorul nu a

susținut învinuirea înaintată inculpatului prin ordonanța de punere sub învinuire și

rechizitoriu în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, dar a solicitat condamnarea lui

Begleț Ion în baza art. 191 alin. (4) Cod penal – delapidarea averii străine, adică

însușirea, dispunerea și folosirea ilegală a bunurilor altei persoane de către cel

căruia i-au fost încredințate în baza unui titlu și cu un anumit scop, care a produs

daune în proporții mari, menționând că reieșind din modificările Codului penal

operate prin Legea nr. 179 din 26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018, acțiunile lui

Begleț Ion urmează a fi recalificate în baza art. 191 alin. (4) Cod penal (f.d. 106-104

vol. II).

2

3.1. Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Buiucani, Cernalev

Veaceslav, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Begleț Ion să fie

condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (4) Cod penal la

7 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu încasarea de la

Begleț Ion în folosul Primăriei Xxxxxxx a prejudiciului material în mărime de 124

560,67 lei.

În motivarea apelului declarat, acuzatorul de stat a invocat că:

- vinovăția lui Begleț Ion a fost dovedită pe deplin în cadrul cercetării

judecătorești, iar instanța de judecată urma să țină cont de faptul că sentința trebuie

să se bazeze pe probe exacte, când toate versiunile au fost verificate, iar divergențele

apărute au fost înlăturate și apreciate în modul corespunzător, condiții pe care

instanța de judecată le-a neglijat, motivându-și sentința prin declarațiile inculpatului

care nu și-a recunoscut vina, fără a intra în esența faptului dacă acea motivare

corespunde chestiunilor stabilite în cadrul cercetării cauzei penale;

- din cuprinsul sentinței urmează că instanța de judecată a apreciat doar

probele în favoarea inculpatului, fără a le lua în considerație pe cele prezentate de

către acuzarea de stat, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată

nu sunt întemeiate și nu sunt indicate motivele admiterii sau respingerii lor atât de

învinuire, cât și de apărare;

- vinovăția inculpatului a fost dovedită prin probele administrate la

urmărirea penală și examinate nemijlocit în ședința de judecată, și anume:

declarațiile reprezentantului părții vătămate Isac Serafim și martorului Costin

Vera; copiile materialelor referitoare la inventarierea bunurilor Primăriei s.

Xxxxxx și lipsa bunurilor (f.d. 35-58); Actul privind rezultatele inspectării

financiare tematice efectuate la Primăria satului Xxxxxx, mun. Xxxxxxxx din 13

octombrie 2016, efectuat în baza autorizației nr. 1040 din 07.10.2016, eliberată de

către Inspecția Financiară din subordinea Ministerului Finanțelor;

- în cadrul urmăririi penale, au fost acumulate materiale care permit de a

trage concluzii referitoare la personalitatea învinuitului Begleț Ion or, potrivit

referințelor (forma 246) învinuitul Begleț Ion anterior a fost învinuit în cauza penală

nr.2012038124 în baza art. 377 alin. (2) din Codul penal, fiind achitat;

- probele acuzării, în cadrul urmăririi penale au fost administrate în

conformitate cu legislația procesual penală în vigoare, fiind consecutive,

consecvente și uniforme, însă, acestea au fost apreciate critic de către instanța de

judecată, fiind puse la baza sentinței declarațiile inculpatului care este interesat în

adoptarea unei soluții favorabile în privința sa, or declarațiile persoanelor audiate,

depuse în cadrul urmăririi penale, au fost confirmate și prin alte mijloace de probă

descrise în rechizitoriu (Actul privind rezultatele inspectării financiare tematice

3

efectuate la Primăria satului Xxxxxx, mun. Xxxxxxx din 13 octombrie 2016), care nu

au fost apreciate de către instanța de judecată la justa valoare;

3.2. Reprezentantul părții vătămate Primăria Xxxxxxx, Isac Serafim,

solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei sentințe de

condamnare a lui Begleț Ion în baza art. 191 alin. (4) Cod penal, cu admiterea

acțiunii civile.

În motivarea apelului declarat, reprezentantul părții vătămate a invocat că:

- instanța a dat o apreciere greșită procesului-verbal de inventariere nr. 2

din 04.08.2015 pe baza căruia se axează învinuirea în săvârșirea unei infracțiuni

grave, precum că acesta nu există, or acest act a fost prezentat instanței și Comisiei

de inventariere tematică și demonstrează faptul că acest înscris prezintă

inventarierea bunurilor proprietate a Primăriei Xxxxxxx, din cadrul ÎM „Xxxxxxx

Service”;

- în ce privește Hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) nr. 3-

240/17 din 29.11.2017, potrivit căreia a fost constatat, precum că un asemenea act

de către Primăria s. Xxxxxxxx nu a fost emis, nu rezultă că un asemenea act nu

există. Or, acest act există, deoarece a fost întocmit în cadrul ÎM „Xxxxxxxx

Service”, iar bunurile sunt proprietate a Primăriei Xxxxxxxx;

- în ce privește latura subiectivă, aceasta constă nu doar în însușirea

bunurilor, or conform art. 191 Cod penal „delapidarea averii străine adică

însușirea, dispunerea sau folosirea ilegală a bunurilor altei sau ale altor persoane

de către cel căruia i-au fost încredințate în baza unui titlu si cu un scop ori refuzul

de a le restitui". În cazul dat este dispunerea, folosirea bunurilor, cât si refuzul de a

restitui bunurile indicate în Actul de inventariere tehnică. Or, Begleț Ion, la

expirarea termenului de executare a mandatului de Primar, s-a eschivat de a

transmite Primarului ales bunurile deținute, proprietate a Primăriei Xxxxxxx;

- tot cu referire la latura subiectivă, a menționat că, potrivit art. 29 din Legea

privind administrația publică locală nr. 436 din 28.12.2006, printre atribuțiile de

bază ale primarului în teritoriul administrat se enumeră următoarele: a) asigură

executarea deciziilor consiliului local; (...) g) răspunde de inventarierea și

administrarea bunurilor domeniului public și celui privat ale satului (comunei),

orașului municipiului), în limitele competenței sale, ș.a., astfel, în cazul dat Begleț

Ion, prin netransmiterea bunurilor, or refuzului de a le restitui, continuă de a dispune

ilegal de aceste bunuri, acest fapt fiind unul culpabil.

2020, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței

atacate fără modificări.

4

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, potrivit ordonanței

de punere sub învinuire din 31 octombrie 2016 și potrivit rechizitoriului, Ion Begleț

a fost pus sub învinuire pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(5)

Cod penal, ca delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei

persoane, încredințate în administrarea lui, săvârșită cu folosirea situației de serviciu

și cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari.

Însă, reieșind din modificările Codului penal operate prin Legea nr.179 din

26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018, în cadrul dezbaterilor judiciare, acuzatorul

de stat a concretizat învinuirea, considerând că acțiunile lui Begleț Ion urmează a fi

recalificate în baza art.191 alin.(4) din Codul penal, ca delapidarea averii străine,

adică, însușirea dispunerea și folosirea ilegală a bunurilor altei persoane de către

cel căruia i-au fost încredințate în baza unui titlu și cu un anumit scop, care a

produs daune în proporții mari.

Colegiul penal a conchis că, instanța de fond a analizat obiectiv și minuțios

cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc

fără echivoc nevinovăția inculpatului Begleț Ion în săvârșirea infracțiunii prevăzute

la art. 191 alin. (4) Cod penal, potrivit elementelor constitutive, delapidarea averii

străine, adică, însușirea, dispunerea sau folosirea ilegală a bunurilor altei sau ale

altor persoane de către cel căruia i-au fost încredințate în baza unui titlu și cu un

anumit scop ori refuzul de a le restitui, care a produs daune în proporții mari.

Reieșind din cumulul de probe cercetate și verificate în cadrul ședinței

instanței de apel, Colegiul Penal a conchis că, acuzatorul de stat nu a dovedit nici

existența temeiului real și nici a celui juridic, de tragere la răspundere penală a

inculpatului Ion Begleț, iar din probele prezentate nu rezultă în mod cert și fără

echivoc că Ion Begleț ar fi însușit bunurile Primăriei s. Xxxxxx, indicate în Actul

privind rezultatele inspectării financiare tematice efectuate la Primăria satului

Xxxxxx, mun. Xxxxxx din 13 octombrie 2016.

La caz se constată că nu au fost dovedite careva acțiuni ale lui Ion Begleț

îndreptate spre delapidarea bunurilor, respectiv, fiind imposibil de stabili existența

laturii obiective specificate de dispoziția art. 191 Cod penal, iar Actul privind

rezultatele inspectării financiare tematice efectuate la Primăria satului Xxxxxxx,

mun. Xxxxxxx din 13 octombrie 2016 nu poate fi acceptat în calitate de probă și pus

la baza unei sentințe de condamnare, întrucât acesta a fost întocmit în baza

Proceselor-verbale nr. 1 și nr.2 al inventarierii stocurilor înregistrate la

contabilitatea Primăriei Xxxxxxx, în condițiile în care inventarierea bunurilor

materiale s-a efectuat cu încălcări ale Regulamentului privind inventarierea,

aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 60 din 29.05.2012 care stabilește

regulile de efectuare a inventarierii.

5

Efectuarea inventarierii a avut loc în absența părților interesate, fapt ce le-a

lipsit de posibilitatea de a se apăra, de a da explicații, de a prezenta bunurile, de a

indica locul aflării acestora, precum și de a prezenta înscrisuri în favoarea sa, la

materialele cauzei fiind anexate doar copiile xerox a proceselor-verbale nr. 1 și

nr.2 al inventarierii stocurilor înregistrate la contabilitatea Primăriei Xxxxxxxxxx,

fără a fi prezentate exemplarele originale ale acestor acte, copiile având conținut

diferit, fiind cu ștersături, adăugiri, completări și corectări nejustificate și cifre

diferite.

Colegiul a menționat că procesul-verbal de inventariere nr. 2 din 04.08.2015

pe baza căruia se axează învinuirea în săvârșirea unei infracțiuni grave, deși anexat

în copii la materialele prezentei cauze penale (f.d. 6) și, totodată în baza căreia s-a

efectuat inspectarea financiară tematică efectuată la Primăria s. Xxxxxxxx, mun.

Xxxxxxx, de facto nu există, or potrivit hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul

Buiucani) nr.3-240/17 din 29.11.2017, urmează că un asemenea act de către

Primăria s. Xxxxxxx nu a fost emis, respectiv nu există.

Totodată, inspecția financiară a fost efectuată în baza proceselor- verbale nr. 1

și nr. 2 al inventarierii stocurilor înregistrate la contabilitatea Primăriei Xxxxxxx,

precum și altor acte contabile prezente în contabilitatea Primăriei Xxxxxxx, fără a fi

examinate nemijlocit bunurile indicate ca lipsă.

Totodată, potrivit Actului privind rezultatele inspectării financiare tematice

efectuate la Primăria satului Xxxxxxxx, mun. Xxxxxxx din 13 octombrie 2016,

urmează că inventarierea petrecută la 04.08.2015 a avut loc cu încălcări ale

Regulamentului privind inventarierea, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor

nr. 60 din 29.05.2012, motiv din care Colegiul consideră că instanța de fond just și

întemeiat, ținând cont de prevederile art. 94 Cod de procedură penală nu a admis în

calitate de probă acest act.

La fel, instanța de apel a constatat că unele din bunurile vizate în actul de

inventariere ca fiind lipsă au fost depistate ulterior în incinta primăriei și a

subdiviziunilor acesteia, iar unele din bunuri au fost casate în legătură cu expirarea

termenului de utilizare, procesele-verbale de casare fiind anexate la prezenta cauză.

Astfel, din totalul bunurilor vizate în actul de inventariere au fost găsite

următoarele:

- scaunul „Gercules” indicat lipsă conform procesului verbal nr. 1, pe când în

ședința de judecată în instanța de fond Isac Serafim, reprezentantul părții vătămate,

sub jurământ și avertizarea de răspunderea penală, conform art. art. 312, 313, Cod

penal, a recunoscut că prezentul scaun cu rotile a fost întors de la paznic.

- în procesul-verbal nr. 1 al inventarierii stocurilor înregistrate la Primăria

Xxxxxxxxx, sunt indicate ca lipsă tricouri și maiouri, care, de fapt, s-a constatat că

au fost procurate și înmânate copiilor de la Creșa - Grădiniță nr. 203, cu ocazia zilei

6

internaționale a copilului - 1 iunie 2015, de către Secretarul Consiliului sătesc

Xxxxxxxx, în prezența directorului instituției, Corcinschi Maria, educatoarelor,

părinților și altor persoane, fapt confirmat în ședința de judecată de către martorul

Corcinschi Maria, precum și de martorul acuzării Bulgaru Vera. De asemenea, la

materialele cauzei sunt anexate înscrisuri care confirmă faptul dat.

- în ședința de judecată, prin declarațiile martorului Ion Țurcan s-a stabilit că,

scara de aluminiu vizată în actul de inventariere se află la Casa de Cultură a s.

Xxxxxxxxx, fiind transmisă de ultimul în legătură cu reparația capitală

- martorii Șchiopu Vasile și Ciubotaru Dumitru, în ședința de judecată în

instanța de fond au confirmat precum că echipamentul de fotbal vizat în actul de

inventariere, în realitate a fost înmânat fotbaliștilor din echipa de fotbal

,,Xxxxxxxxx”, iar la acest eveniment au fost prezenți atât Șchiopu Vasile, cât și alți

locuitori ai satului, fapt confirmat și prin imaginile foto anexate la materialele

cauzei;

- cu referire la mesele pentru consilieri indicate lipsă în actul de inventariere,

potrivit declarațiilor martorului Ion Țurcan date în ședința de judecată în instanța de

fond, s-a constatat că mesele date au fost depozitate și se află în depozitul Primăriei

s. Xxxxxxxx, în legătură cu reparația capitală a Sălii festive de la etajul 2 din incinta

Primăriei Xxxxxxx și reînnoirii mobilierului, inclusiv a meselor pentru consilieri, iar

potrivit declarațiilor martorului Țurcan Ion urmează că la inventarierea din 04

august 2015 s-a prezentat numai d-na Vera Bulgaru, iar președintele Comisiei de

inventariere Graur Ion și membrul Comisiei de inventariere Cobzac Ludmila la

inventariere nu s-au prezentat, și doamna Vera Bulgaru a refuzat să verifice

încăperile unde erau depozitate mesele pentru consilieri, samavolnic indicându-le ca

lipsuri;

- ulterior întocmirii actului de inventariere, de către comisia instituită prin

decizia Primăriei Xxxxxxx nr. 02/1-7/54din 27.07.2015, au fost înaintate spre casare

un șir de bunuri, și, în special: scara de metal, radiolă; cameră digitală; telefon

Nokia, covor 3X5, scaun Ghercules, roți de iarnă, calculator etc., fapt ce denotă că

la momentul întocmirii prezentelor procese-verbale de casare, bunurile nominalizate

existau în natură și se aflau în posesia primăriei, însă contrar logicii și a normelor

legale, bunurile propuse spre casare se regăsesc în procesul verbal al inventarieri ca

inexistente, propunerea comisiei de a casa bunurile, fiind probată prin procesele

verbale nr.01 și 02, anexate la materialele cauzei.

Astfel, instanța de apel a constatat că la caz în mod inexplicabil, unele bunuri

incluse ca lipsă în actul de inventariere au fost casate, fapt ce se confirmă

incontestabil prin procesul-verbal (de casare) nr. 05 din august 2015 și procesul-

verbal (de casare) nr. 07 din august 2015, aprobate de către primarul Isac Serafim.

7

De altfel, bunurile materiale incluse ca lipsă în actul de inventariere, reieșind

din prevederile art. 26 și 27 ale Codului fiscal nr. 1163-XIII din 24.04.1997, cu

valoarea de 6000 lei sunt obiecte de mică valoare și scurtă durată, iar potrivit

Standardelor Naționale de Contabilitate (S.N.C.), obiectele de mică valoare și scurtă

durată se casează și se trec la cheltuieli din momentul procurării.

Tot aici, Colegiul a reținut că în corespundere cu Circulara Ministerului

Finanțelor nr. 24/3-4(5)-99 din 04.04.2012, toate mijloacele fixe înregistrate în

evidența contabilă, cu valoarea de la 3000 lei până la 6000 lei, sunt reflectate ca

obiecte de mică valoare și scurtă durată, astfel, unele din bunurile incluse drept lipsă

în procesele verbale de inventariere, în realitate au fost găsite și ulterior inventarierii

au fost casate, fapt ce confirmă existența acestora în natură la momentul

inventarierii.

Prima instanță corect a constatat că circumstanțele elucidate în cadrul ședinței

de judecată denotă lipsa intenției de delapidare în acțiunile lui Ion Begleț, și

respectiv lipsa laturii subiective a infracțiunii imputate.

Or, raportând elementele laturii subiective a infracțiunii de delapidare a averii

străine la circumstanțele constatate în ședință de judecată, instanța ajunge la

concluzia că de către acuzare nu a fost dovedit faptul că inculpatul ar fi avut intenție

directă de a însuși careva bunuri ale primăriei, sau că acesta ar fi fost ghidat de

scopul de cupiditate.

Analizând aspectul laturii subiective în speța dată, Colegiul penal a constatat

că urmează a aprecia critic concluziile acuzatorului de stat precum că la materialele

cauzei ar exista probe ce ar indica asupra existenței acțiunilor culpabile ale cet.

Begleț Ion. Or, din materialele cauzei, urmează că de către partea acuzării nu au fost

prezentate careva probe care ar confirma ipoteza că bunurile lipsă constatate în urma

inventarierii s-ar fi aflat în posesia inculpatului, sau că acesta le-ar fi însușit.

Probele pe care a fost întemeiată învinuirea nu pot conduce la formularea unei

concluzii certe privind vinovăția inculpatului, prin urmare, aplicând principiul

prezumpției nevinovăției Colegiul a conchis că, prima instanță just a stabilit că

acuzatorul de stat nu a demonstrat în afara oricărui dubiu rezonabil vinovăția

inculpatului.

Subiect al componenței de infracțiune nominalizate constituie persoana fizică

care, în afară de cerințele generale ale răspunderii penale, trebuie să posede și

calitatea de gestionar sau administrator în obligațiunea căruia intră și păstrarea

bunurilor, adică persoana responsabilă material din cadrul organizației.

În speță, persoana material responsabilă pentru integritatea bunurilor

primăriei, în virtutea contractului de răspundere materială din 21.02.2011 este

secretarul consiliului și nu primarul satului.

8

La materialele cauzei penale este anexat și contractul de răspundere materială

integrală cu secretarul Consiliului local din data de 21.02.2011 (f.d. 17 anexa nr.3 la

Actul privind rezultatele inspectării financiare), potrivit căruia angajatul își asumă

răspunderea materială integrală pentru valorile materiale aflate în gestiunea sa,

astfel, gestionar al bunurilor primăriei este secretarul Consiliului local cu care a fost

încheiat contract de răspundere materială ceea se confirmă și prin Actul privind

rezultatele inspectării financiare tematice efectuate la Primăria s. Xxxxxxx, mun.

Xxxxxxx, și care stă la baza învinuirii aduse lui Begleț Ion.

Analizând probele și apreciindu-le prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, consideră că, nu s-a demonstrat prin probe incontestabile

existența faptei infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (4) Cod penal, iar vinovăția

inculpatului Begleț Ion nu a fost dovedită prin probe suficiente, pertinente,

concludente și utile, administrate în conformitate cu legea procesuală penală.

În concluzie, instanța de fond în prezența circumstanțelor analizate mai sus,

corect a constatat nevinovăția inculpatului pe art. 191 alin. (4) Cod penal și

întemeiat a aplicat prevederile art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală și a

adoptat o sentință de achitare în privința inculpatului Begleț Ion din motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Cu referire la acțiunea civilă, Colegiul a reținut că în conformitate cu art. 387

alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, prima instanță întemeiat nu s-a pronunțat

asupra acțiunii civile înaintate or, în speță, faptele imputate inculpatului Begleț Ion,

nu întrunesc elementele componenței de infracțiune prevăzute la art. 191 alin. (4)

Cod penal.

Procuratura de circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, care invocând prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia și

remiterea cauzei penale la rejudecare în aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecători, pe motiv că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

În motivarea recursului, declară următoarele argumente:

- instanțele inferioare au efectuat o apreciere eronată și formală de ordin

general a probelor și circumstanțelor cauzei penale;

- instanța de apel, a acționat în derogarea de la prevederile procesual - penale

precum și nu s-a condus de recomandările Plenului Curții Supreme de Justiție

expuse în pct. 14 al Hotărârii nr. 22 din 12.12.2015 cu privire la practica judecătorii

cauzelor penale în ordine de apel, conform căreia nerespectarea acestor cerințe ale

legii echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, fapt ce atrage după sine casarea,

deciziei pronunțate;

9

- instanța de apel, nu a ținut cont și nu a apreciat totalitatea probelor ce

dovedesc vinovăția cet. Begleț Ion, în mod greșit a respins probele administrate de

către acuzarea de stat, fără a fi constatată încălcarea normelor procesuale invocate, a

apreciat în mod superficial aceste probe, fără a fi evidențiate acele derogări evidente

invocate;

- întru probarea vinovăției inculpatului urmează a se ține cont de următoarele

probe care vin să dovedească vinovăția inculpatului Begleț Ion și anume:

declarațiile reprezentantului părții vătămate Isac Serafim;

declarațiile martorilor Costin Vera, Bulgaru Vera, Țurcan Ion, Șchiopu

Vasile, Ciubotaru Dumitru;

demersul Primăriei Xxxxxxx din 04.11.2015 (f.d. 4 vol. 1);

procesul - verbal nr. 1 al inventarierii stocurilor înregistrate la contabilitatea

Primăriei Xxxxxxx, conform căruia: este confirmat prin stampila cu blazon a

Primăriei sat. Xxxxxxx; acesta nu conține careva ștersături sau adăogiri, completări

și corectări nejustificate, diferite cifre (după cum constată instanța) (f.d. 5 vol. 1);

procesul - verbal nr. 2 al inventarieri stocurilor înregistrate la contabilitatea

Primăriei Xxxxxxx, conform căruia: este confirmat prin stampila cu blazon a

Primăriei sat. Xxxxxxxx; conține semnăturile tuturor membrilor (f.d. 6 vol. 1);

procesul - verbal de sesizare despre săvârșirea infracțiuni din 01.12.2015

depus de Isac Serafim (f.d. 13 vol. 1);

hotărârea Judecătoriei Buiucani din 06.07.2015 prin care s-a validat

mandatul lui Serafim Isac în funcția de primar (f.d. 25 - 27 vol. 1) și din acel

moment fostul primar Ion Begleț era obligat conform prevederilor art. 3 pct. 3 al

Ordinului MF nr. 60 din 29.05.2012 să predea gestiune bunurile autorității publice;

apare obligația la noul primar, în perspectiva dispozițiilor art. 28 și art. 29 ale Legii

privind administrația publică locală a efectua inventarierea bunurilor materiale;

procesul - verbal de ridicare din 01.12.2015 a mai multor acte, dispoziții,

procese - verbale emise în cadrul Primăriei Xxxxxxx(f.d. 34 vol. 1);

dispoziția nr. 02/1-7/125 din 17.11.2014 prin care s-au instituit comisii

pentru verificare, inspectarea și ținerea evidenței valorilor materiale (f.d. 35 - 36

vol. 1);

dispoziția nr. 02/1-7/54 din 27.07.2015 pricind instituirea Comisiei pentru

efectuarea inventarierii tuturor mijloacelor, obiectelor de strict control la primăria

Xxxxxxx (f.d. 37 - 38 vol. 1);

scrisoarea nr.02/1-37/283 din 29.06.2016 a primăriei Xxxxxxxx conform

căreia este constatat că, bunurile din posesia primăriei nu au fost trecute în rebut, nu

au fost scoase de la balanța instituției, nu au dispărut de la sine. Dispariția bunurilor

a fost constatată doar în urma inventarierii (f.d. 66 vol. 1);

10

ordonanța din 14.09.2016 de scoatere a cet. Cojocari Cristina de sub

urmărirea penală (f.d. 121 -123 vol. 1);

procesele - verbale de informare despre finisarea urmăririi penale și

prezentarea materialelor cauzei penale prin care se atestă că la finele urmăririi

penale nu au parvenit careva cereri, careva probe nu au fost contestate, precum și nu

s-a făcut uz de prevederile art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală (f.d. 130 - 131

vol.1);

(după reluarea urmăririi) procesele - verbale de informare despre finisarea

urmăririi penale și prezentarea materialelor cauzei penale prin care se atestă că la

finele urmăririi penale nu au parvenit careva cereri, careva probe nu au fost

contestate, precum și nu s-a făcut uz de prevederile art. 251 alin. (4) Cod de

procedură penală (f.d. 163 -164 vol.1);

copia procesului - verbal al inventarieri stocurilor înregistrate la

contabilitatea Primăriei Xxxxxxx, conform căruia, copia este confirmată pe propria

răspundere de Ion Begleț la 08.12.2017; actul este semnat de Cristina Danila, Vera

Bulgaru, Vera Costin, gestionar Cristina Cojocari - care nu a semnat; nu se constată

că acest act conține cifre diferite și ștersături; este modificată doar suma totală a

bunurilor lipsă (f.d. 15 vol. 2);

copia informației nr. 207 din 02.02.2017 a listei copiilor grădiniței nr. 203

care au primit cadoul tricouri și maiouri la 01.06.2015, la analiza căreia este

constatat că sunt doar listele copiilor conform grupelor în care activau; aceste liste

sunt semnate doar de educatori și director (f.d. 17 - 25 vol. 2);

copia procesului - verbal nr. 01 din (data nu este indicată) de casare a

bunurilor prin care s-a casat scara, radiola, camera digitală, scaun etc, la analiza

căruia constatăm că, nu este indicată data și deci nu se știe când a fost emis, fiind

indicată doar comisia formată prin ordinul din 27.07.2015, acest proces - verbal nu

este semnat de membrii comisiei (f.d, 37 vol. 2);

copia procesului - verbal nr. 02 din (data nu este indicată) august 2015 de

casare a bunurilor prin care s-a casat calculator, masă pentru consilieri, mănuși de

iarnă, la analiza căruia constatăm ca, nu este indicată data și deci nu se știe când a

fost emis, fiind indicată doar comisia formată prin ordinul din 27.07.2015; acest

proces - verbal nu este semnat de membrii comisiei (f.d. 38 vol. 2);

copia dispoziției nr. 03-1/27 din 19.05.2015 prin care din 19.05.2015 Ion

Begleț și-a suspendat funcția de primar pe durata campaniei electorale (f.d. 39 vol.

2);

copia hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 29.11.2017 prin

care: s-a respins cererea lui Ion Begleț privind anularea procesului - verbal nr. 1 al

inventarierii stocurilor înregistrate la contabilitatea primăriei la 04.08.2015 și a

procesului - verbal nr. 2. Instanța a constatat că noul primar a emis întemeiat și în

11

limita competențelor și atribuțiilor ce-i reveneau dispoziția nr. 02/1-7/54 din

27.07.2015 privind instituirea comisiei pentru inventarierea tuturor mijloacelor și

obiectelor din primărie. Instanța a constatat că Begleț Ion nu s-a conformat

obligației de predare a gestiunii bunurilor la finalul mandatului său, în situația în

care legea prevede expres că la schimbarea gestionarului șef se efectuează

inventarierea bunurilor. Nu s-a reținut ca veridic argumentul lui Begleț Ion cu

privire la faptul că membrii comisiei de inventariere nu au fost informați despre

includerea lor în respectiva comisie. Instanța a constatat că procedura de

inventariere nu a fost afectată pe caz în esența sa, or listele de inventariere reflectă

informații preluate din evidența contabilă a autorității publice și deci nu a constatat

temeiuri de anulare a procesului - verbal nr. 1 din 04.08.2015 (f.d. 58 - 61 vol. 2);

încheierea Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție din 19.09.2018 prin care a fost menținută hotărârea Judecătoriei

Chișinău sediul Buiucani din 29.11.2017 (f.d. 99-105 vol. 2);

- acuzarea nu este de acord cu poziția instanței de apel privind soluția de

achitare menținută în privința inculpatului Begleț Ion, or această soluție este

contrară normelor procesuale, iar motivarea invocată de către instanță nu poate fi

acceptată ca o motivare justificativă a concluziei adoptate;

- instanța de apel la examinarea cauzei a reținut aceiași motivare invocată de

către instanța de fond, conform căreia probele cercetate dovedesc că inculpatul

Begleț Ion ar fi însușit bunurile Primăriei satului Xxxxxxx indicate în actul de

învinuire;

- instanța a omis din vedere atât elementele componenței de infracțiune

prevăzute de art. 191 Cod penal, cât și funcția și modul în care a acționat inculpatul

Begleț Ion;

- pe caz s-a dovedit că inculpatul în virtutea funcției deținute este subiect al

infracțiunii prevăzute de art. 191 Cod penal, or anume dânsul deținând funcția de

primar al sat. Xxxxxxx și era responsabil de administrarea bunurilor materiale aflate

în gestiunea administrației publice locale;

- probele administrate instanțelor de judecată au dovedit că bunurile la care se

face referire în rechizitoriu au fost primite în gestiune de către inculpatul Begleț Ion;

- răspunderea materială a salariatului survine doar atunci când cu certitudine

s-a dovedit că cauzarea prejudiciului se datorează acțiunilor sau inacțiunilor

salariatului;

- prin procesul - verbal al inventarierii stocurilor înregistrate la contabilitatea

Primăriei Xxxxxxx, s-a dovedit cu certitudine că la predarea mandatului de către

Begleț Ion, în cadrul primăriei a fost constatată lipsa acelor bunuri materiale

descrise în actul de învinuire și deci se constată vinovăția inculpatului în delapidarea

12

acestor bunuri, iar concluzia instanțelor de judecată cu privire la lipsa acestora

bunuri, greșit a fost raportată la caz, or este bazată pe raționamente neclare;

- prin concluziile expuse, instanțele au derogat inclusiv și de la prevederile

art. 394 alin. (l) pct. 4) Cod de procedură penală, care obligă instanțele să excludă

din învinuire acea parte care nu s-a confirmat. Astfel, în situația în care instanțele ar

fi considerat ca dovedit faptul că unele din bunurile sustrase (concluzie cu care

acuzarea nu este de acord) ar fi fost ulterior depistate în cadrul primăriei Xxxxxx,

urmau sa excludă din învinuire doar această parte și să judece cauza penală în raport

cu celelalte bunuri care nu au fost depistate, găsite, restituite administrației publice

locale;

- instanțele au apreciat defectuos probele cercetate și au denaturat atât

conținutul acestora cât și circumstanțele pe care aceste probe vin să le dovedească;

- este neîntemeiată concluzia instanței cu privire la faptul că în ședința de

judecată au fost prezentate doar copiile procesului - verbal nr. 1 al inventarierii (f.d.

5 vol. 1) și procesul - verbal nr. 2 al inventarierii (f.d. 6 vol. 1), precum și că acestea

conțin „completări și corectări nejustificate”, deoarece aceste acte conțin

caracteristicile unui document și deci instanța era obligată a le accepta, or nu sunt

temeiuri ce ar impune constatarea nulității lor; aceste documente sunt confirmate

prin ștampila cu blazon a Primăriei sat. Xxxxxxx și deci este respinsă afirmația

instanțelor că sunt doar copii neautentificate, iar studiul acestora, denotă că ele nu

conțin careva ștersături sau adăugiri, completări și corectări nejustificate, diferite

cifre (după cum constată instanțele). Aceste procese - verbale conțin semnăturile

tuturor membrilor comisiei de inventariere și deci acest fapt confirmă autenticitatea

lor;

- eronat instanțele au pus la baza achitării procesul - verbal nr. 1 de casare a

unor bunuri (f.d. 37 vol. 2) și nr. 2 (f.d. 38 vol. 2) administrate de către apărare,

invocând că „înscrisurile au fost eliberate de către Primăria sat. Xxxxxxx la cererea

lui Begleț Ion”. Or, aceste înscrisuri, apreciate de către instanțe ca „proces – verbal”

nu conțin data la care au fost întocmite și nici semnăturile peroanelor din numele

căruia se prezumă că au fost întocmite, deci, nu corespund condițiilor de formă și

conținut ale unor acte oficiale, cel puțin că lipsește data la care au fost emise, mai

mult ca atât că nu este plasată pe ele nici o semnătură;

- instanțele de judecată în mod vicios au constatat ca inventarierea la

Primăria Xxxxxxx a fost efectuată cu încălcarea Ordinului Ministrului Finanțelor nr.

60 din 29.05.2012, invocând greșit că „efectuarea inventarierii a avut loc în absența

părților interesate”. Or, instanțele de judecată nu au ținut cont de faptul că în

conformitate cu legislația în vigoare (art. 28, 29 Legea privind administrația publică

locală, art. 101 al Legii privind administrarea și deetatizarea proprietății publice, art.

7, 11 din Legea cu privire la contabilitate și Regulamentul privind inventarierea,

13

aprobat prin ordinul MF nr. 60 din 29.05.2012), imediat ce a încetat mandatul

vechiului primar și a început mandatul noului primar, în sarcina vechiului primar

stătea obligația de a realiza predarea bunurilor autorității publice, iar în sarcina

noului primar stătea obligația de a le primi și inventaria. Inacțiunea unuia din

subiecții enunțați nu constituie temei de nerealizare a atribuțiilor stabilite de lege în

sarcina celui de al doilea subiect, fapt prin care se combate ca nefondat argumentul

inculpatului precum că acesta urma să fie invitat și inclus în comisia de inventariere;

- Instanța de judecată a denaturat conținutul hotărârii Judecătoriei Chișinău

sediul Buiucani din 29.11.2017 (f.d. 58 - 61 vol. 2), prin care s-a respins cererea lui

Ion Begleț privind anularea procesului - verbal nr. 1 al inventarierii stocurilor

înregistrate la contabilitatea primăriei la 04.08.2015 și a procesului -verbal nr. 2.

5.1. Pe marginea recursului declarat, avocatul Rodica Pocaznoi în numele

inculpatului, depune referință prin care solicită respingerea acestuia ca fiind vădit

neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate

de recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnatului.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal evidențiază că

procurorul în recursul declarat invocă drept temei de casare prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și că motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, însă Colegiul consideră că acest temei nu și-a găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, în acest sens menționând

următoarele.

Recurentul în recursul său indică eroarea prevăzută de art. 427 Cod de

procedură penală, dar de fapt expune dezacordul cu aprecierea probelor de către

14

instanțele de fond și de apel, probe care în viziunea sa confirmă vinovăția

inculpatului.

Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel.

Alin. (4) și (5) ale aceleași norme prevăd că, în vederea soluționării apelului,

instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor și instanța de apel se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin

apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a

săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis,

dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

În primul rând, instanța de recurs ține să remarce că, la această etapă a

procedurilor nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanța ierarhic inferioară. Deci, Colegiul penal nu va examina criticile referitoare

la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor

elemente faptice, ci va verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța

de apel, corectitudinea soluției de achitare adoptată în privința lui Begleț Ion,

învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (4) Cod penal.

Totodată, nu este lipsit de relevanță faptul că, în cadrul procesului penal

aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente, deoarece întregul

volum de muncă depus de către organele de urmărire, instanțele judecătorești, cât și

de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce urmează a fi dată în urma acestei

activități. Însă, în pofida acestui fapt, instanța de recurs reiterează că nemijlocit

chestiunea de apreciere a probelor și temeinicia faptelor dovedite de ele, nu este

obiect de cercetare la etapa judecării cauzei în procedura de recurs.

Respectiv, din materialele dosarului rezultă că, instanța de apel judecând cauza

și verificând probele cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură

penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct

de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării lor,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia

corectă cu privire la nevinovăția lui Begleț Ion de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 191 alin. (4) Cod penal.

Din conținutul hotărârilor instanței de fond și instanței de apel, rezultă că

instanțele de fond corect au constatat că în acțiunile inculpatului Begleț Ion lipsesc

15

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (4) Cod penal,

motivând concluzia de nevinovăție a inculpatului prin cumulul de probe

administrate în cauză, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de către

recurent, solicitarea recurentului privind casarea hotărârii instanței de apel, neavând

suport probatoriu, contravine probelor administrate în cauză.

Prin urmare, instanțele inferioare just au soluționat cauza deferită judecății,

examinând toate probele în ansamblu, unele probe fiind corect critic apreciate, iar

altele acceptate, or la aprecierea probelor judecătorii sunt independenți, nefiind

legați de opinia părților la proces, iar dezacordul unei părți cu modul de apreciere a

probelor nu echivalează cu o eroare de drept ce ar constitui temei de casare a unei

hotărâri judecătorești. Mai mult, instanța de recurs remarcă că, la caz, nu este

prezentă nici o discordanță între cele reținute de instanța de apel și conținutul real al

probelor cercetate de aceasta.

La fel, se consideră neîntemeiate criticele procurorului vizavi de faptul că

hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

deoarece decizia recurată cuprinde o motivare amplă și bine argumentată pe

marginea tuturor aspectelor relevante acestei cauze. În decizie este reflectată starea

de fapt și sunt analizate circumstanțele de drept, care denotă cu certitudine că soluția

de achitare în privința lui Begleț Ion este una corectă și legală, urmând a fi

menținută de instanța de recurs.

În vederea continuării expunerii de raționamente care au stat la baza soluției de

inadmisibilitate a prezentului recurs, Colegiul reiterează că Begleț Ion a fost pus sub

învinuire, pentru faptul că, „în perioada de la 01 ianuarie 2015 până la 06 iulie

2015, activând în calitate de primar al s. Xxxxxxx, mun. Xxxxxx, fiind persoană cu

funcție de demnitate publică și totodată, în baza Legii și a atribuțiilor de serviciu,

și persoană cu răspundere materială integrală, urmărind scopul însușirii bunurilor

materiale ale Primăriei s. Xxxxxxx, încredințate în administrarea lui, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și

dorind în mod conștient survenirea acestor urmări, folosindu-se de situația de

serviciu, a acționat cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului stabilit, și a

însușit bunuri materiale și anume: o pereche de mănuși la prețul de 320 lei, 17

imprimare la prețul de 850 lei, 17 jambiere la prețul de 1190 lei, un echipament

pentru portar la prețul de 400 lei, 16 echipamente pentru fotbal la prețul de 4 000

lei, scară din aluminiu la prețul de 3 620 lei, masă pentru consilieri la prețul de 17

956 lei, masă pentru consilieri la prețul de 17 825 lei, calculator la prețul de 13 170

lei, covor 3x5 la prețul de 1 200 lei, cameră digitală la prețul de 4 890 lei, telefon

de model „Samsung” la prețul de 5 299 lei, scară metalică la prețul de 365,67 lei, 4

anvelope 05/55/R16 ALPIN A4 GRNX (Mich) - 37192 la prețul de 9 200 lei, telefon

mobil de model Nokia 8800d „Sirocco Dare" la prețul de 13 525 lei, cameră

16

HDDJVC GZ-MG - 130 la prețul de 8 290 lei, 40 de tricouri cu mărimea 28 la

prețul de 4 600 lei; 40 de tricouri cu mărimea 30 la prețul de 4 600 lei; 40 de

tricouri cu mărimea 32 la prețul de 4 600 lei; 10 maiouri cu mărimea 28 la prețul

de 280 lei; 10 maiouri cu mărimea 30 la prețul de 280 lei; 40 de tricouri cu

mărimea 34 la prețul de 2 400 lei; 20 de tricouri cu mărimea 28 la prețul de 1 100

lei; 20 de tricouri cu mărimea 30 la prețul de 1 100 lei; 20 de tricouri cu mărimea

32 la prețul de 1 100 lei; scaun „Gercules” la prețul de 2 400 lei, în total bunuri

materiale în valoare de 124 560,67 lei, cauzând Primăriei Xxxxxxxx daune

materiale în proporții deosebit de mari”, după care, ținând cont de modificările

Codului penal operate prin Legea nr.179 din 26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018,

în cadrul dezbaterilor judiciare, acuzatorul de stat a concretizat învinuirea,

considerând că acțiunile lui Begleț Ion urmează a fi recalificate în baza art. 191

alin.(4) din Codul penal, ca delapidarea averii străine, adică, însușirea dispunerea

și folosirea ilegală a bunurilor altei persoane de către cel căruia i-au fost

încredințate în baza unui titlu și cu un anumit scop, care a produs daune în

proporții mari.

Față de baza factologică ce precede, urmează de punctat că, latura obiectivă a

delapidării se caracterizează prin comiterea faptelor îndreptate spre însușirea,

dispunerea sau folosirea ilegală a bunurilor altei sau ale altor persoane de către cel

căruia i-au fost încredințate în baza unui titlu și cu un anumit scop, care a produs

daune în proporții mari. Caracterul ilegal al însușirii se exprimă prin scoaterea de

către făptuitor, fără temei, a bunului din posesia sau detenția altei persoane și

trecerea acestuia fără nici un drept în stăpânirea sa, ținând cont de faptul că acest

bun i-a fost încredințat în administrare sau gestionare în legătură cu funcția

exercitată în unitatea publică și putea fi utilizat numai potrivit reglementărilor de

rigoare și destinației.

Astfel, pentru a reține în sarcina lui Begleț Ion comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 191 alin. (4) Cod penal - delapidarea averii străine, […] care a produs daune

în proporții mari, procurorul trebuia întâi să vină cu o clarificare referitor la bunurile

indicate în rechizitoriu precum că ar fi fost însușite de către acesta. Or, așa cum

rezultă din textul învinuirii, aceasta este una neclară, nefiind legată de procesul de

inventariere, doar enumerându-se anumite bunuri care ar fi fost depistate ca fiind

lipsă potrivit copiei procesului – verbal nr. 1 al inventarierii stocurilor înregistrate la

contabilitatea Primăriei Xxxxxxx din 04.08.2015 (f.d. 5, vol. I) și copiei procesului –

verbal nr. 2 al inventarierii stocurilor înregistrate la contabilitatea Primăriei

Xxxxxxx din 04.08.2015 (f.d. 6, vol. I).

În acest context, Colegiul penal punctează, că potrivit Hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 29.11.2017 (devenită irevocabilă prin încheierea Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din 19.09.2018)

17

instanța de judecată a constatat că „cu referire la pretenția reclamantului privind

anularea procesului verbal nr. 2 din 04 august 2015, instanța de judecată reține că

în speță, reprezentantul pârâtului, în momentul în care instanța a solicitat

prezentarea originalului acestui act, a declarat expres că un atare act nu a fost

emis în cadrul Primăriei Xxxxxxxx. Prin urmare, instanța de judecată reține că în

partea respectivă, reclamantul contestă un act inexistent. ”, deci acuzarea și-a

întemeiat învinuirea (lista bunurilor indicate în învinuire fiind întocmită în baza proceselor

verbale nr. 1 și 2 al inventarierii stocurilor înregistrate la contabilitatea Primăriei Xxxxxxxx din

04.08.2015) și a stabilit volumul prejudiciilor cauzate, în baza unui act care nu există,

existența acestui act fiind negată de reprezentantul organului emitent, în cadrul

examinării cauzei în contencios administrativ privind anularea lui.

Subiect al componenței de infracțiune nominalizate constituie persoana fizică

care, în afară de cerințele generale ale răspunderii penale, trebuie să posede și

calitatea de gestionar sau administrator în obligațiunea căruia intră și păstrarea

bunurilor, adică persoana responsabilă material din cadrul organizației.

Însă, acuzarea nu indică clar prevederile Legii în baza căreia Begleț Ion era

persoană cu răspundere materială integrală și în baza cărei prevederi legale sau în

baza cărui contract de răspundere materială, bunurile constatate ca fiind lipsă, erau

în gestiunea acestuia. Or, procurorul se axează pe o lege nenominalizată, indicând

doar că „Begleț Ion activând în calitate de primar al s. Xxxxxxxxx, mun. Xxxxxxxxx,

fiind persoană cu funcție de demnitate publică și totodată, în baza Legii și a

atribuțiilor de serviciu, și persoană cu răspundere materială integrală…” .

Pe cale de consecință, instanța de recurs califică învinuirea adusă inculpatului

Begleț Ion, ca fiind una neclară, și care nu corespunde principiilor privind dreptul la

un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Subsidiar, cu referire la argumentul recurentului precum că „instanțele au

derogat inclusiv și de la prevederile art. 394 alin. (l) pct. 4) Cod de procedură

penală, care obligă instanțele să excludă din învinuire acea parte care nu s-a

confirmat. Astfel, în situația în care instanțele ar fi considerat ca dovedit faptul că

unele din bunurile sustrase ar fi fost ulterior depistate în cadrul Primăriei

Xxxxxxxxx, urmau sa excludă din învinuire doar această parte și să judece cauza

penală în raport cu celelalte bunuri care nu au fost depistate, găsite, restituite

administrației publice locale”Colegiul penal subliniază că, potrivit prevederilor art.

24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de

urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă

alte interese decât interesele legii, iar prevederile art. 326 alin. (2) Cod de procedură

penală, statuează că în cazul în care, în cadrul judecării cauzei, se constată că

inculpatul a săvârșit o altă infracțiune sau că au apărut circumstanțe noi care vor

18

influența încadrarea juridică a învinuirii aduse lui, sau că infracțiunea incriminată a

fost comisă în coparticipare cu altă persoană care a fost scoasă de sub urmărire

penală, instanța, la cererea procurorului, amână examinarea cauzei pe un termen de

până la o lună și o restituie procurorului pentru efectuarea urmăririi penale privind

această infracțiune sau pentru reluarea urmăririi penale, în modul stabilit la art. 287,

pentru formularea unei învinuiri noi și înaintarea acesteia inculpatului, cu

participarea apărătorului. […] La demersul procurorului, termenul stabilit în

prezentul alineat poate fi prelungit de instanță până la 2 luni, la expirarea căruia

cauza, în mod obligatoriu, se trimite instanței pentru continuarea judecării.

Având în vedere prevederile legale menționate mai sus, Colegiul penal

subliniază că, în urma audierii inculpatului, părții vătămate cât și martorilor

(declarațiile căror acuzarea le susține întru probarea învinuirii ) care au declarat că

unele bunuri care au fost incluse în învinuire ca fiind însușite de inculpat, ar fi fost

depistate ulterior și că inventarierea s-a făcut în baza actelor contabile, fără

examinarea propriu-zisă a bunurilor indicate lipsă, era obligația pozitivă a

acuzatorului de stat ca să verifice aceste circumstanțe și în cazul adeveririi lor, să

stabilească dacă acestea influențează încadrarea juridică și volumul învinuirii aduse

lui Begleț Ion și să întreprindă măsurile impuse de lege în caz de necesitate.

Conform prevederilor art. 8 Cod de procedură penală, persoana acuzată de

săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu-i

va fi dovedită, într-un proces judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate

garanțiile necesare apărării sale, și nu va fi constatată printr-o hotărâre

judecătorească de condamnare definitivă. Nimeni nu este obligat să-și dovedească

nevinovăția. Concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot

fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului,

învinuitului, inculpatului.

Conform prevederilor art. 389 Cod de procedură penală, sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești,

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de

probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de condamnare nu poate fi bazată

pe presupuneri.

Însă, acuzatorul de stat, depunând apel prin care a contestat soluția de achitare

a instanței de fond și ulterior depunând recurs, prin care a contestat soluția de

menținere a sentinței de achitare nu a întreprins nici o măsură în vederea prezentării

de noi probe și circumstanțe susceptibile să întemeieze într-un mod substanțial

condamnarea inculpatului, sau să înlăture dubiile legate de învinuirea adusă

acestuia, limitându-se de fiecare dată la aceleași probe și argumente, fără a combate

argumentele instanțelor inferioare privind achitarea inculpatului.

19

În baza principiului contradictorialității în procesul penal, principiu unanim

recunoscut și susținut de jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului,

sarcina probațiunii în ședințele de judecată în prima instanță și în instanța de apel îi

revine acuzatorului de stat, deoarece funcția acuzării este pusă pe seama

procurorului. Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în hotărârea Capean

contra Belgiei din 13 ianuarie 2005, a constatat că, în domeniul penal, problema

administrării probelor trebuie să fie abordată din punctul de vedere al articolului 6

Nerespectarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și

încălcarea prevederilor art. 24 și art. 26 Cod de procedură penală al Republicii

Moldova, care îl obligă pe acuzatorul de stat, după o hotărâre de achitare pronunțată

de prima instanța, să prezinte în ședința de judecată anumite probe în susținerea

acuzațiilor penale aduse inculpatului, urmează să fie apreciată ca nesusținere a

acuzațiilor penale în privința inculpatului în cadrul examinării apelului declarat

împotriva sentinței de achitare, ceea ce lezează dreptul inculpatului la un proces

echitabil, drept garantat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și

a libertăților fundamentale.

Generalizând cele expuse, Colegiul conchide în mod convingător, că acuzarea

în susținerea învinuirii nu a îndeplinit cerințele legii vis-a-vis de prezentarea

probelor, ce ar servi temei pentru condamnarea lui Begleț Ion, neținând cont de

faptul că prima instanță a pronunțat o hotărâre de achitare în privința inculpatului, în

ședința instanței de apel nu a prezentat probe noi care ar dovedi vinovăția ultimului,

ca de altfel și recursul declarat fiind unul formal cu invocarea probelor ce aparent

indică la vinovăția ultimului.

Aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept fie în instanța

de fond sau în instanța de apel, iar dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează

cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare,

mai mult ca atât, temeiul invocat nu se încadrează în cele prevăzute de alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală.

Mai mult ca atât, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl

propune acuzatorul de stat este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe,

care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427

Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la

fel, este lipsită de orice temei legal.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele inferioare. În cazul în care instanțele și-au motivat

decizia, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

20

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției acestor instanțe.

Instanța de recurs se raliază argumentelor expuse în sentință și în decizia

instanței de apel contestate, totodată, notând că, potrivit jurisprudenței constante a

CtEDO se admite însușirea concluziilor instanțelor ierarhic inferioare de către

instanțele ierarhic superioare, în cazul când constatările acestora sunt fundamentate

în fapt și în drept, fiind amplu prezentate în hotărârile atacate, constatându-se că la

administrarea probelor nu au fost încălcate drepturile și libertățile constituționale ale

participanților la proces, iar probele puse la baza hotărârilor nu conțin erori

procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor formulate de instanțe.

Pe cale de consecință, reieșind din raționamentele expuse supra, Colegiul va

sintetiza argumentele ce stau la baza soluției de inadmisibilitate a prezentului recurs,

și anume acestea se exprimă în faptul că, odată ce cauza a fost examinată minuțios

de către prima instanță și după judecată și de instanța de apel, iar criticele avansate

de acuzatorul de stat au primit deja răspunsuri detaliate și fundamentate pe actele

cauzei, Colegiul nu vede necesitatea reluării și repetării acestora.

Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de

a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat

că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate

fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

(hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Totodată, se notează că obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat la

analiza chestiunilor de drept, pe când recursul declarat de partea acuzării se bazează

în mod primordial pe argumente deja examinate minuțios și respinse în cadrul

procedurii precedente ce țin de aprecierea probatoriului.

Pe aceiași linie de considerente, Colegiul ține să evidențieze că, invocarea

formală a unor temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o motivare

corespunzătoare, nu va face obiect de examinare în procedura de recurs, având în

acest sens în vedere că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța nu

se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât

interesele legii. Adică completarea cererii de recurs cu argumente de drept, care cu

desăvârșire lipsesc aici, și care ar suplini-o din oficiu, este contrară principiului

contradictorialității ce guvernează întregul proces penal.

Având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută

în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul Penal

concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

21

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

recursul declarat de către procuror este inadmisibil.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2020, în cauza penală privindu-l pe

BEGLEȚ Ion Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 aprilie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Boico Victor

22