1ra-353/21 — art. 162 al. 2 lit. b CP

1ra-353/21 — art. 162 al. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-353/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători – Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie și Boico Victor,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar, declarat de către avocatul Vangheli

Ion în numele inculpatei Borș Nina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 29 iulie 2020, în cauza penală privind-o pe

Borș Nina, xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Nina a fost achitată de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.162

alin.(2) lit. b) Cod penal pe motivul că fapta inculpatei nu întrunește elementele

infracțiunii.

1.2. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Borș Nina se

învinuiește în aceia, că ea, la 16.08.2015, aproximativ la ora 22:00, deținând funcția

de felcer medical, aflându-se la serviciu în echipajul de Asistență Medicală Urgentă

„Nord” din xxxxx, deplasându-se la solicitarea din xxxxx, pentru acordarea ajutorului

medical de urgență xxxxx care era căzut de pe bicicletă, primind o traumă cranio-

cerebrală, l-a examinat pe ultimul superficial și fără a-i acorda asistență medicală

necesară în timpul transportării bolnavului, neglijând cerințele părinților bolnavului

de a fi transportat la Spitalul municipal Bălți, unde va putea primi asistență medicală

mai calificată în rezultatul primirii traumelor cranio-cerebrale, ignorând obligațiunile

stabilite în fișa postului felcerului din cadrul echipei de asistență medicală urgentă,

anexă la ordinul Ministerului Sănătății nr.85 din 30.03.2009, pct.10 lit. a) care

stabilește acordarea asistenței medicale de urgență conform indicațiilor medicului de

urgență, și în mod independent (la decizia conducerii subdiviziunii AMU), la locul

solicitării, în timpul transportării bolnavilor în Departamentul de medicină

urgentă/secția internare sau în caz de adresare de sinestătător a solicitanților în cadrul

1

subdiviziunilor AMU, utilizând toate mijloacele disponibile, pct.b) conștientizarea

limitei autonomiei în luarea unor decizii de sinestătător și d) transportarea și

spitalizarea oportună a bolnavilor conform indicației medicului de urgență sau în baza

deciziei personale (în cadrul echipelor de felceri), a transportat bolnavul la IMSP

„Spitalul raional Drochia”, unde la data de 21.08.2015, ora 05:40, a decedat.

Conform raportului de expertiză medico-legală în comisie nr.277 din

20.10.2016, la xxxxx au fost depistate leziuni corporale sub formă de traumatism

cranio-cerebral grav, escoriații pe brațul drept și coapsa dreaptă, care în conformitate

cu prevederile „Regulamentului” în vigoare, în ansamblu se califică ca vătămare

corporală gravă, care a condiționat decesul. Decizia echipei de asistență medicală

urgentă de a transporta bolnavul la IMSP SR Drochia și nu la IMSP SCM Bălți a fost

una incorectă, deoarece instituția medicală respectivă nu dispune de posibilități

pentru diagnosticarea de înaltă precizie și tratamentul specializat în traume cranio-

cerebrale grave - spitalul nu are secție de profil neuropatologie și neurologie, nu

dispune de utilaj modern de diagnosticare. Dacă nu ar fi fost admise neajunsurile

menționate mai sus, bolnavul ar fi fost transportat la IMSP SCM Bălți, instituția

medicală care dispune de posibilități reale pentru stabilirea oportună a unui diagnostic

clinic corect și deplin, ceea ce se presupune efectuarea unei intervenții

neurochirurgicale cât mai rapidem copilul posibil ar fi supraviețuit traumatismului

suportat.

Acțiunile inculpatei Borș Nina în cadrul urmării penale au fost încadrate în baza

art.162 alin.(2) lit. b) Cod penal - neacordarea de ajutor, fără motive întemeiate, unui

bolnav de către o persoană care, în virtutea legii sau a regulilor speciale, era obligată

să îl acorde, fapta care a provocat din imprudență decesul bolnavului.

raionului Drochia, Marin Tomac, care solicită admiterea apelului, casarea sentinței

judecătoriei Drochia sediul Central din 08 august 2019, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi soluții potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Borș Nina să fie recunoscut culpabilă și condamnată în baza art.162 alin.(2) lit. b)

Cod penal la 3 ani închisoare, cu aplicarea în baza art.90 Cod penal a termenului de

probă de 2 ani, admiterea acțiunii civile și a încasa în beneficiul succesorului părții

vătămate 32010 lei prejudiciul material și 200000 lei prejudiciul moral și cheltuielile

judiciare în folosul statului de 10314 lei pentru efectuarea expertizelor medico-legale.

2.1 În motivarea apelului procurorul a invocat că:

- este dovedită vinovăția inculpatei Borș Nina în fapta incriminată prin

declarațiile succesorului părții vătămate Rotaru Ludmila, declarațiile martorului

Rotaru Ruslan, Percic Vera, raportul de constatare medico-legală nr.88 din

18.09.2015, copia ordinului MS nr.85 din 30.03.2009, raportul de expertiză medico-

legală în comisie nr.378 din 18.05.2016, raportul de expertiză medico-legală în

comisie nr.277 din 20.10.2016, procesul-verbal de efectuare a experimentului din

12.12.2016, scrisoarea nr.01-7/1694 din 16.12.2016, procesul-verbal de confruntare

din 20.12.2016 dintre Rotaru Ludmila și Borș Nina, copia ordinului nr.20 din

2

26.03.1979, copia fișei postului felcerului și copia graficului de lucru a PAMU

Pelinia pe luna august 2015;

- instanța de fond urma să aprecieze critic concluziile din rapoartele de expertiză

medico-legale în comisie din 15.10.2018 și 30.01.2019;

- instanța de fond urma să aprecieze critic declarațiile martorilor apărării

Prisacaru Igor și Moraru Elena.

admis apelul procurorului, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Borș Nina a fost

recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de art.162 alin.(2) lit. b) Cod

penal fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita o anumită activitate în

domeniul medicinii pe un termen de 2 ani.

Conform art.90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 2 (doi) ani.

A fost admisă acțiunea civilă fiind dispusă încasarea de la Borș Nina în

beneficiul succesorului părții vătămate Rotaru Ludmila suma de 32 010 lei cu titlu de

prejudiciu material și 100 000 (una sută mii) lei cu titlu de prejudiciu moral.

S-a dispus încasarea de la inculpata Borș Nina în beneficiul statului suma de 10

314 lei cu titlu de cheltuieli judiciare pentru efectuarea expertizelor judiciare.

3.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, instanța de

fond a emis și pronunțat o sentință de achitare nemotivată și neîntemeiată,

nesoluționând în deplină măsură chestiunile pe care trebuie să le soluționeze instanța

de judecată potrivit art.385 Cod de procedură penală și n-a dat probelor o apreciere

corespunzătoare, la justa valoare, în conformitate cu art.93-101 Cod de procedură

penală.

În baza cercetării, analizei și aprecierii probelor, Colegiul penal a reținut că:

Borș Nina, la 16.08.2015, aproximativ la ora 22:00, deținând funcția de felcer

medical, aflându-se la serviciu în echipajul de Asistență Medicală Urgentă „Nord”

din xxxxx, deplasându-se la solicitarea din xxxxx, pentru acordarea ajutorului

medical de urgență xxxxx, care era căzut de pe bicicletă, primind o traumă cranio-

cerebrală, l-a examinat pe ultimul superficial și fără a-i acorda asistență medicală

necesară în timpul transportării bolnavului, neglijând cerințele părinților bolnavului

de a fi transportat la Spitalul municipal Bălți, unde va putea primi asistență medicală

mai calificată în rezultatul primirii traumelor cranio-cerebrale, ignorând obligațiunile

stabilite în fișa postului felcerului din cadrul echipei de asistență medicală urgentă,

anexă la ordinul Ministerului Sănătății nr.85 din 30.03.2009, pct.10 lit. a) care

stabilește acordarea asistenței medicale de urgență conform indicațiilor medicului de

urgență, și în mod independent (la decizia conducerii subdiviziunii AMU), la locul

solicitării, în timpul transportării bolnavilor în Departamentul de medicină

urgentă/secția internare sau în caz de adresare de sinestătător a solicitanților în cadrul

subdiviziunilor AMU, utilizând toate mijloacele disponibile, pct. b) conștientizarea

3

limitei autonomiei în luarea unor decizii de sinestătător și d) transportarea și

spitalizarea oportună a bolnavilor conform indicației medicului de urgență sau în baza

deciziei personale (în cadrul echipelor de felceri), a transportat bolnavul la IMSP

„Spitalul raional Drochia”, unde la data de 21.08.2015, ora 05:40, a decedat.

Conform raportului de expertiză medico-legală în comisie nr.277 din

20.10.2016, xxxxx au fost depistate leziuni corporale sub formă de traumatism

cranio-cerebral grav, escoriații pe brațul drept și coapsa dreaptă, care în conformitate

cu prevederile „Regulamentului” în vigoare, în ansamblu se califică ca vătămare

corporală gravă, care a condiționat decesul. Decizia echipei de asistență medicală

urgentă de a transporta bolnavul la IMSP SR Drochia și nu la IMSP SCM Bălți a fost

una incorectă, deoarece instituția medicală respectivă nu dispune de posibilități

pentru diagnosticarea de înaltă precizie și tratamentul specializat în traume cranio-

cerebrale grave - spitalul nu are secție de profil neuropatologie și neurologie, nu

dispune de utilaj modern de diagnosticare. Dacă nu ar fi fost admise neajunsurile

menționate mai sus, bolnavul ar fi fost transportat la IMSP SCM Bălți, instituția

medicală care dispune de posibilități reale pentru stabilirea oportună a unui diagnostic

clinic corect și deplin, ceea ce se presupune efectuarea unei intervenții

neurochirurgicale cât mai rapide copilul posibil ar fi supraviețuit traumatismului

suportat.

Prin acțiunile sale intenționate, Borș Nina a săvârșit infracțiune prevăzută de

art.162 alin.(2) lit. b) Cod penal - neacordarea de ajutor, fără motive întemeiate, unui

bolnav de către o persoană, care în virtutea legii sau a regulilor speciale, era obligată

să îl acorde, fapta care a provocat din imprudență decesul bolnavului.

La această concluzie instanța de apel a ajuns în urma cercetării probelor și

anume: - declarațiile succesorului părții vătămate Rotaru Ludmila; - declarațiile

martorului Rotaru Ruslan; - declarațiile expertului Tighineanu Sergiu; - declarațiile

expertului Lungu Eduard; - plângerea din 04.09.2015 de la Rotaru Ludmila (Vol. I

f.d.6); - Vol. I certificatul medical constatator al decesului din 21.08.2015 (f.d.7); -

raportul de constatare medico-legală nr.88 din 22.08-18.09.2015 (f.d.17-21); - copia

Ordinului Ministerului Sănătății al RM nr.85 din 30.03.2009 (f.d.33-37); - cererea de

recunoaștere în calitate de succesor al părții vătămate decedate din 20.06.2016

(f.d.47); procesul-verbal de audiere xxxxx din 20.06.2016 (f.d.49-51); - cererea de

recunoaștere a persoanei în calitate de parte civilă din 02.12.2016 (f.d.52); -

ordonanță de recunoaștere în calitate de parte civilă din 02.12.2016 (f.d.53-54); -

raportul de expertiză medico-legală nr.378 din 18.05.2016 (f.d.63-72); - raportul de

expertiză medico-legală în comisie repetată nr.277 din 20.10.2016 (f.d.82-92); -

procesul-verbal de efectuare a experimentului din 12.12.2016 (f.d.95); - proces-verbal

de confruntare dintre Rotaru Ludmila și Borș Nina din 20.12.2016 (f.d.98-101); -

copia fișei postului a felcerului (f.d.104-105); - acțiunea civilă în cadrul procesului

penal privind recuperarea prejudiciului cauzat prin infracțiune (f.d.175-180); -

declarațiile succesorului părții vătămate Rotaru Ludmila din 11.05.2017 (f.d.221-

225); - declarațiile martorului Rotaru Ruslan din 11.05.2017 (f.d.232-235); Vol.II -

4

declarațiile succesorului părții vătămate Rotaru Ludmila (f.d.117-118); - declarațiile

expertului-specialist Tighineanu Sergiu (f.d.131-133); declarațiile expertul-specialist

Lungu Eduard (f.d.134); - raportul de expertiză judiciară nr.21804X0150 din

15.10.2018 (f.d.12-18); - raport de expertiză judiciară nr.21804X0289 din 30.01.2019

(f.d.49-56).

Instanța de apel a menționat că, comisia de experți medico-legiști au stabilit, că

diagnosticul stabilit pacientului xxxxx de către echipa de asistență medicală urgentă,

din care făcea parte Borș Nina, a fost în principiu corect -Traună cranio-cerebrală.

De asemenea s-a stabilit, că aceasta nu s-a consultat cu superiorii săi sau cu

careva medici, inclusiv specializați, referitor la starea copilului și deciderea celei mai

bune tactici pentru bolnav, așa cum situația data era una depășită cazurilor standard.

Mai mult, în automobilul specializat, Borș Nina s-a urcat pe bancheta de lângă

șofer, dar n-a rămas alături pe bolnavul xxxxx pentru a-l supraveghea în timpul

transportării și a-i acorda ajutorul medical necesar, care conform situației din speță

era necesar datorită schimbărilor care sau produs la bolnav.

După cum s-a stabilit, în timpul transportării la xxxxx au apărut diverse

simptome suplimentare (convulsii, vomitări, etc.), dar Borș Nina n-a primit nici o

măsură, deși era obligată să întreprindă măsuri în legătură cu situația create.

Simptomele apărute în timpul transportării permiteau suspectarea afecțiunii

sistemului nervos central și dictau necesitatea întreprinderii unor măsuri

suplimentare, inclusiv de schimbare a destinației de transportare la spital. Mai mult ca

atât, xxxxx avea anamneza traumatismului.

Instanța de apel a considerat, că stabilind un asemenea diagnostic, cum este

trauma cranio-cerebrală a xxxxx, știind cu certitudine că IMSP SR Drochia nu

dispune de specialiști neurochirurgi, secție specializată de neurochirurgie și utilajul

medical corespunzător pentru diagnosticare, precum luând în considerație distanța

aproximativ egală de la domiciliul bolnavului până la spitalul Drochia și până la

spitalul Bălți, solicitările insistente ale părinților de transportarea copilului la spitalul

din Bălți, apariția diverselor simptome (convulsii, vomitări, etc.) în timpul

transportării și existența unei situații mai benefice pentru bolnav, urma să procedeze

potrivit atribuțiilor sale prevăzute de pct.10 lit. a) și d) a Fișei de post și să i-a decizia

strategică personală de transportare a bolnavului la IMSP SCM Bălți.

Cu atât mai mult, faptele date se confirmă prin declarațiile succesorului părții

vătămate Rotaru Ludmila, martorului Rotaru Ruslan, experților Tighineanu Sergiu,

Lungu E., concluziile experților, precum și prin fișa de post anexate la dosarul penal.

Cu referire la rapoartele de expertiză judiciară instanța de apel a constatat că,

totuși în cazul dat Borș Nina n-a întreprins toată măsurile posibile, și anume, n-a

consultat superiorii pentru alegerea celei mai bune tactici pentru bolnav și n-a luat

decizia personală de transportare a bolnavului la spitalul din Bălți, iar raportate la fișa

de post se constată încălcarea atribuțiilor de serviciu.

Acțiunile și comportamentul pe care l-a manifestat Borș Nina la solicitarea de

acordare a ajutorului medical xxxxx și care au fost descrise mai sus, nu este o eroare

5

în medicină cum au încercat experții să le catalogheze în expertizele suplimentare,

dar este o încălcare a normelor și metodelor de acordare a asistenței medicale, pe care

experții la audieri în instanța de apel au confirmat-o. Or, s-a stabilit cert, că Borș Nina

în virtutea atribuțiilor de serviciu putea transporta bolnavul nu numai la spitalul din

Drochia, dar și la spitalul din Bălți. Situația bolnavului impunea transportarea anume

în mun. Bălți, unde este secție specializată și putea fi acordat ajutor medical

specializat.

Însăși de la momentul primirii solicitării Borș Nina a cunoscut faptul, că Rotaru

Daniel a căzut de pe bicicletă și că starea lui se datorează acestui accident.

Instanța de apel a constatat că, chiar de Borș Nina nu posedă cunoștințe

profunde în neurologie și neurochirurgie, informația primită de la stație și starea

copilului i-a permis să analizeze corect situația și să întreprindă măsurile necesare în

scopul acordării unui ajutor medical calificat, precum și să transporte copilul la

instituția medicală specializată, cu atât mai mult că era prezentă și solicitarea

părinților în acest sens.

Mai mult, lăsarea fără supraveghere a copilului în timpul transportului și ne

întreprinderea a careva măsuri, indică direct la neacordarea ajutorului medical

necesar.

În concluzie, instanța de apel a consideră, că Borș Nina a examinat superficial

bolnavul Rotaru Daniel și nu i-a acordat ajutorul medical necesar, astfel nu și-a

executat atribuțiile specificate în pct.10 lit. a) și d) a Fișei de post și ca urmare n-a

utilizat toate mijloacele disponibile și n-a primit decizia personală de transportare

oportună a bolnavului Rotaru Daniel la instituția specializată din mun. Bălți, care să-i

mărească șansele de supraviețuire lui xxxxx.

Ținând cont de analiza cumulativă a criteriilor de individualizare a pedepsei și

coroborarea probelor care furnizează informațiile respective, precum și indicarea

temeiurilor care fundamentează proporționalitatea între scopul reeducării

infractorului, prin caracterul retributiv al pedepsei aplicate și așteptările societății față

de actul de justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, instanța

de apel a considerat, că inculpatei Borș Nina urmează a-i fi aplicată în baza art.162

alin.(2) lit. b) Cod penal o pedeapsă penală sub formă de închisoare pe un termen de

3 ani, cu suspendarea condiționată a executării ei în baza art. 90 Cod penal,

stabilindu-i un termen de probă de 2 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau

de a exercita o anumită activitate în domeniul medicinei pe un termen de 2 ani.

La individualizarea pedepsei penale instanța de apel a reținut în sarcina

inculpatei Borș Nina și a luat în considerație prevederile art.162 alin.(2) lit. b) Cod

penal, ținând astfel cont de gravitatea infracțiunii comise (infracțiune mai puțin

gravă), caracteristica pozitivă de la locul de trai și muncă, lipsa la evidența medicilor

narcolog și psihiatru, lipsa antecedentelor penale, lipsa circumstanțelor atenuante și

agravante, nerecunoașterea vinei, consecințele infracțiunii, nerecuperarea daunelor

materiale și morale, comportamentul arogant și cu dispreț față de succesorul părții

vătămate exprimat în timpul solicitării și în ședința de judecată, modul și condițiile

6

acesteia de viață și influența pedepsei asupra corectării și reeducării ei, precum și

celelalte împrejurări individuale ale cazului.

Corectarea și reeducarea lui Borș Nina, precum și atingerea celorlalte scopuri ale

pedepsei, v-a fi posibil prin aplicarea pedepsei de închisoare cu suspendarea

condiționată a executării ei și pedeapsa complimentară de privarea de dreptul de a

exercita funcții în domeniul medicinii, fiind respectate prevederile art.2, 7, 61

alin.(2), art.75, art.76, art.78, art.162 alin.(2) lit. b) Cod penal și Ghidului cu privire la

aplicarea pedepsei, aprobat prin Hotărârea Plenului CSJ nr.15 din 22.12.2014.

Cu privire la acțiunea civilă de încasare a pagubei materiale și morale înaintată

de succesorul părții vătămate Rotaru Ludmila, în temeiul art.2036 și art.2037 Cod

civil, coroborat cu art.219 alin.(4), 220, 221, 225, 387 Cod de procedură penală,

materialele cauzei penale, probelor cercetate, vinovăția inculpatei Borș Nina dovedită

în ședința de judecată, argumentele acțiunii civile referitor la paguba materială,

instanța de apel a considerat că, pretențiile materiale în partea sumei cheltuite pentru

înmormântarea copilului xxxxx sunt întemeiate și necesar de a încasa de la inculpata

Borș Nina în folosul succesorului părții vătămate Rotaru Ludmila suma de 32010 lei,

cu titlu de prejudiciul material cauzat prin infracțiune, urmărind scopul ca evaluarea

să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei

prejudiciului moral în sumă de 100.000 (una sută mii) lei i.

Cu privire la solicitarea procurorului de încasare a cheltuielilor de judecată

pentru efectuarea expertizelor judiciare potrivit art.227 alin.(1), alin.(2) pct.5) Cod de

procedură penală, art.229 Cod de procedură penală, ținând cont de faptul că Borș

Nina este vinovată de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.162 alin.(2) lit. b) Cod

penal și este condamnată, instanța de apel a dispus fi încasate de la aceasta

cheltuielile judiciare ce țin de efectuarea expertizelor judiciare în sumă de 10314 lei.

Vangheli Ion în numele inculpatei Borș Nina care indicând temeiul prevăzut la art.

427 alin.(1) pct. 8), 12) Cod de procedură penală, a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei cu dispunerea achitării lui Borș Nina.

4.1 În motivarea cerințelor sale apărarea a indicat că,

- instanța de apel eronat a reținut că, inculpata a știut cu certitudine că ea a

depistat la acel moment la pacient traumă cranio-cerebrală, stabilindu-i la fața locului

așa diagnostic. Adevărul e că diagnosticul de traumă cranio-cerebrală a fost stabilit

după ce copilul a fost internat în spital și trecerea examenului radiologie în secția de

primire a spitalului. Și, deoarece, diagnosticul de traumă cranio-cerebrală a fost

stabilit în spitalul raional din Drochia autoritățile acestei instituții aveau posibilitate

de a transporta bolnavul la IMSP SCM Bălți sau la altă instituție medicală de un nivel

mai înalt;

- după examinarea bolnavului în secția de primire de - către medicii

traumatolog, reanimatolog, efectuarea electrocardiogramei, care au decurs aproape o

oră, la ora 00:15 min, data de 17.08.2015 spitalul a făcut chemare pe linia aviasan de

la Centrul Mamei și Copilului. Abia la ora 06:00 dimineața au sosit neurochirurgul

7

Rață O. și anesteziologul Neamțu V., care au constatat că bolnavul e netransportabil,

fără a argumenta această situație cu date clinice obiective, iar consultația medicului

anesteziolog lipsește în genere. Prin urmare medicii IMSP SR Drochia, luând în

considerație situația copilului, au întreprins măsuri de a transporta bolnavul la Centrul

Mamei și Copilului instituție medico-sanitară specializată în asistență medicală

neurochirurgicală, care nu s-a soldat cu succes;

- instanța de apel și-a bazat decizia pe concluziile din raportul de expertiză

medico- legală în comisie nr. 277, efectuat la 12.06.2016 - 20.10.2016 (f.d. 82-92) -

conform căruia, felcerul nu posedă cunoștințe profunde în medicină, în special în

neurologie și neurochirurgie și nu a fost posibilă stabilirea unui diagnostic corect la

locul deplasării salvării (domiciliul pacientului) și nici nu s-a decis de a transporta

bolnavul la o instituție medicală de un nivel mai înalt;

- deși, comisia de experți (E. Lungu, S. Tighineanu, V. Șarpe) afirmă, că aceste

circumstanțe pot fi apreciate ca erori admisibile în medicină și că ele nu sânt legate de

încălcarea regulilor și metodelor de acordare a asistentei medicale, Colegiul penal

neîntemeiat le atribuie la încălcarea de către Borș Nina a normelor și metodelor de

acordare a asistenței medicale pe care, chipurile experții E. Lungu, S. Tighineanu la

audieri în instanță au confirmat;

- în decizia sa Colegiul n-a menționat ca ambii experți au confirmat concluziile

din rapoartele de expertiză pe care le-au făcut;

- aceleași concluzii se conțin în raportul de expertiză judiciară nr. 201804x050

din 15.10.2018 (f.d.49-56), în care suplimentar e menționat în p. e) că rezultatul

nefavorabil al cazului (decesul xxxxx) nu este în legătură cauzală cu încălcarea

regulilor și metodelor de acordare a asistenței medicale de către felcerul asistenței

medicale de urgență;

- conform concluziilor experților judiciari din raportul de expertiză nr.

201804x0259 din 30.01.2019 (Chirii Corbu, Victor Capcelea, Serghei Solovei) (f.d.

49-561 V II), Borș Nina, conform actelor normative a luat o decizie corectă de a

transporta pacientul la IMSP „Spitalul Raional Drochia” și doar ulterior s-a constatat,

că la pacient era vorba despre o traumă cranio-cerebrală severă, care necesită

tratament specializat, fiind mai preferabil la IMSP SCM Bălți. Așa cum felcerul nu

posedă cunoștințe profund în medicină, în special în neurologie și neurochirurgie, nu

a fost posibilă stabilirea unui diagnostic corect la locul deplasării salvării (domiciliul

pacientului) și nici nu s-a decis de a transporta bolnavul la o instituție medicală de un

nivel mai înalt;

- experții au mai concluzionat că aceste circumstanțe pot fi apreciate ca erori

admisibile în medicină și nu sânt legate de încălcarea regulilor și metodelor de

acordare a asistenței medicale și că în condițiile cazului felcerul nu poartă vina pentru

faptul că IMSP SR Drochia nu dispune de posibilități pentru diagnosticarea de înaltă

precizie și tratament în traume cranio-cerebrale grave și nu dispune de utilaj modern

de diagnosticare.

8

- conform concluziilor experților judiciari, din raport - la internarea copilului în

IMSP SR Drochia, în lipsa specialiștilor neurochirurgi, se impunea atât consultația

medicului respectiv (neurochirurgului) pe linia AVIASAN, ceea ce s-a făcut cât și

transportarea pacientului la o instituție medicală de un nivel mai înalt, cum ar fi IMSP

SCM Bălți și că decesul copilului nu este în legătură cauzală- cit încălcarea regulilor

și metodelor de acordare a asistenței medicale de către felcerul asistenței medicale de

urgență.

- raportul de expertiză menționat e proba părții acuzării, din considerente

necunoscute instanța de apel în ședința de judecată neîntemeiat a atribuit-o părții

apărării și n-a luat-o în considerație la pronunțarea deciziei;

- în ansamblu, vinovăția lui Borș Nina în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

162 alin. (2) lit. b) Cod penal în instanța de apel n-a fost dovedită, iar decizia ei se

bazează pe presupuneri, iar apelul acuzatorului de stat vădit neîntemeiat.

art. 431 alin.(1) pct.11 Cod procedură penală, a depus referință acuzatorul de stat,

care a solicitat respingerea ca inadmisibil a recursului declarat, indicând că criticile

formulate nu sunt motivate sub aspectul casării hotărârii recurate.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit conchide că, recursul avocatului Vangheli

Ion în numele inculpatei urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei instanței de

apel și menținerea sentinței Judecătoriei Drochia sediul Central din 08 august 2019,

din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.434 Cod de procedură penală judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialului din dosarul cauzei ținând

seama, după caz, de opinia părților expusă în referință și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în recurs.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen în conformitate cu art.422 Cod de procedură penală.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să caseze total

hotărârea atacată și să mențină hotărârea primei instanțe, când apelul a fost greșit

admis. De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Lecturând textul recursului declarat, se constată că, avocatul Vangheli Ion

pledează asupra menținerii sentinței Judecătoriei Drochia sediul Central din 08 august

2019, prin care Bors Nina a fost achitată de învinuirea în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.162 alin.(2) lit. b) Cod penal pe motivul că fapta inculpatei nu

întrunește elementele infracțiunii.

Prin urmare, verificând actele cauzei, în raport cu criticele invocate de apărare,

Colegiul penal lărgit conchide că acestea sunt întemeiate, iar instanța de apel la

9

judecarea cauzei a admis eroarea de drept expuse în pct. 8) alin.(1) al art. 427 Cod de

procedură penală, care urmează a fi corectate în procedura de judecarea a recursului

ordinar declarat.

Într-un prim aspect, Colegiul penal lărgit ține să sublinieze că, prima instanță

corect a ajuns la concluzia de achitare a lui Borș Nina de sub învinuirea adusă în baza

art. 162 alin. (2) lit. b) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatei nu întrunește

elementele infracțiunii.

Analizând decizia contestată, în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul

penal lărgit constată că, soluția instanței de apel prin care Borș Nina a fost

recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 162 alin. (2) lit. b) Cod penal la 3 ani

închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani,

este neîntemeiată. Decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care și-a

întemeiat soluția, or, descriind declarațiile martorului, a succesorului părții vătămate,

a experților și probele scrise, cercetate în prima instanță, instanța de apel fără a le da

o apreciere conform art.101 Cod procedură penală, o condamnă pe Borș Nina fără a

indica care elemente ale infracțiunii sunt prezente la încadrarea acțiunilor acesteia în

baza art. 162 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a consemnat în decizia adoptată că,

instanța de fond la examinarea cauzei respective nu a dat eficiență prevederilor art.

93-101 Cod de procedură penală, instanța nu a cercetat cauza multiaspectual, nu a dat

aprecieri probelor prezentate prin prisma pertinenței, concludenței, coroborării lor, în

baza probelor acumulate nu a reținut just starea de fapt pe cauză.

În realitate, instanța de apel contrar probelor administrate la această cauză a

considerat că, instanța de fond a emis o soluție nefondată, contrar prevederilor art.101

Cod procedură penală, nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, fiind

prezentă discrepanța între cele reținute și conținutul real al probelor, ignorarea unor

aspecte evidente, ce au adus în consecință pronunțarea unei concluzii eronate.

Colegiul penal notează că, potrivit prevederilor art. 8 Cod de procedură penală,

persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp

cât vinovăția sa nu va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod, printr-o

hotărâre judecătorească de condamnare definitivă.

Alin. (2) al aceluiași articol, stipulează că, nimeni nu este obligat să dovedească

nevinovăția sa, iar concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu

pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului,

învinuitului, inculpatului.

Prevederile date sunt reflectate și în art. 6 (2) CEDO care obligă printre altele, că

îndeplinindu-și funcțiile sale, instanța să nu pornească de la ideea preconcepută că

persoana acuzată a comis acțiunea incriminată, obligația de a prezenta dovezi

revenind procurorului și orice dubii fiind în favoarea acuzatului (hot. Barbera,

Messegue și Jabardo vs Spania, hot. 06.12.1988).

10

Vinovăția persoanei trebuie să fie dovedită în modul prevăzut de legea procesual-

penală, prin toate mecanismele prevăzute de lege. Mai mult, conform art. 19 alin. (3)

Cod de procedură penală, organul de urmărire penală are obligația de a lua toate

măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și

obiectivă, a circumstanțelor cauzei, de a evidenția atât circumstanțele care dovedesc

vinovăția bănuitului, învinuitului, inculpatului, cât și cele care îl dezvinovățesc,

precum și circumstanțele care îi atenuează sau agravează răspunderea.

Prin urmare, instanța de recurs ține să remarce că, neacordarea de ajutor unui

bolnav constă în neacordarea de ajutor fără motive întemeiate persoanei care are

nevoie de asistență medicală. Infracțiunea dată este încriminată și sancționată pentru

nedorința de a acorda ajutorul necesar, precum o cere legea sau regulile speciale.

Obiectul juridic special îl formează relațiile sociale cu privire la viața sau

sănătatea persoanei. În ipoteza consemnată la lit. b) alin.(2) art. 162 Cod penal,

infracțiunea în cauză aduce atingerea în plan secundar a relațiilor sociale cu privire la

viața persoanei, apărate împotriva cauzării din imprudență a decesului victimei.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 162 Cod penal, are următoarea

structură: 1) fapta prejudiciabilă exprimată în inacțiune – în neacordarea de ajutor

unui bolnav; 2) circumstanțe: lipsa motivelor întemeiate în ce privește neacordarea de

ajutor unui bolnav.

Prin „ajutor” se înțelege asistența medicală sau primul ajutor medical. Prin

„neacordare de ajutor” se are în vedere: neprezentarea la chemare; refuzul de a primi

bolnavul în instituția medicală; refuzul de a aplica respirația artificială; refuzul de a

efectua pansamentul rănii; refuzul de a administra medicamentele necesare; refuzul

de a expedia bolnavul la spital etc. În ce privește motivele întemeiate pentru care nu

se poate acorda ajutor unui bolnav, acestea sunt: forța majoră (de exemplu,

calamitatea naturală); extrema necesitate (de exemplu, necesitatea de a acorda în

același timp ajutor unui alt bolnav aflat în stare gravă); boala lucrătorului medico-

sanitar însuși.

Lipsa instrumentelor sau a medicamentelor necesare; lipsa la lucrătorul medical

a calificării necesare intervenției în acest caz; opunerea manifestă și agresivă a

bolnavului sau a persoanelor care îl însoțesc, când este pusă în pericol viața sau

sănătatea celui care dorește să acorde ajutor etc. Aflarea făptuitorului în pauza de

masă sau în concediu nu poate fi admisă ca motiv întemeiat al neacordării primului

ajutor medical de urgență. Infracțiunea examinată este o infracțiune formală. Ea se

consideră consumată din momentul neacordării de ajutor unui bolnav, în lipsa unor

motive întemeiate.

Latura subiectivă a neacordării de ajutor unui bolnav se exprimă, în primul rând,

prin vinovăție sub formă de intenție directă.

Astfel, contrar punctului de vedere exprimat de instanța de apel, Colegiul penal

lărgit, în deplin acord cu prima instanță, apreciază că, la caz, probele administrate în

cadrul urmăririi penale, ulterior examinate și în cadrul cercetării judecătorești,

demonstrează pe deplin că învinuirea adusă inculpatei Borș Nina în baza art. 162 alin.

11

(2) lit. b) Cod penal, nu s-a confirmat prin cumulul de probe administrat de partea

acuzării, menționând just că prin probele administrate nu a fost demonstrată latura

subiectivă a infracțiunii încriminate.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei avocatului

recurent, în sensul că nu au fost întrunite elementele infracțiunii, Colegiul penal lărgit

reține, că prima instanță verificând probele în ședința de judecată a motivat detaliat și

clar soluția adoptată în urma propriei metode de cercetare coroborată a probelor, ce

au servit ca temei pentru achitarea lui Borș Nina de sub învinuirea de comitere a

infracțiunii prevăzute de art. 162 alin. (2) lit. b) Cod penal. Or, la caz acuzarea nu a

dovedit instanței de judecată prin probe concludente și pertinente vinovăția lui Borș

Nina în neacordarea de ajutor, fără motive întemeiate, unui bolnav de către o

persoană care, în virtutea legii sau a regulilor speciale, era obligată să îl acorde, faptă

care a provocat din imprudență, decesul bolnavului.

Colegiul penal lărgit notează că, prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia că,

din analiza materialelor cauzei, nu rezultă învinuirea adusă inculpatei Borș Nina de

neacordare a asistenței medicale necesară bolnavului, prin ignorarea obligațiilor

stabilite în fișa postului felcerului din cadrul echipei asistență medicală urgentă, a

transportat bolnavul la IMSP „Spitalul raional Drochia”, unde la data de 21.08.2015,

ora 05.40, a decedat. Or, potrivit materialelor cauzei s-a constatat cu certitudine, că

inculpata conform fișei de post a luat decizia corectă de a transporta pacientul la cea

mai apropiată instituție medicală și anume IMSP „Spitalul raional Drochia”. Ulterior

s-a constatat la pacient traumă cranio-cerebrală severă, care necesită tratament

specializat, fiind mai preferabilă IMSP SCM Bălți.

În condițiile cazului dat, prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia că,

inculpata nu portă vina pentru faptul că IMSP SR Drochia nu dispune de posibilități

pentru diagnosticarea de înaltă precizie și tratament specializat în traume cranio-

cerebrale grave și nu dispune de utilaj modern de diagnosticare. Echipa de asistență

medicală urgentă, adică felcerul, trebuia să soluționeze cazul până la etapa

spitalicească, ceia ce a și făcut. Transportarea de la un spital la altul, în dependență de

nivel, de competență și necesitate se efectuează corespunzător etapelor de acordare a

asistenței medicale. Astfel, rezultatul nefavorabil al cazului (decesului copilului) nu

este în legătură cauzală cu încălcarea regulilor și metodelor de acordare a asistenței

medicale de urgență de către Borș Nina.

Astfel, la caz, se constată că, la 16.08.2015, inculpata a transportat pacientul la

cea mai apropiată instituție medicală și anume IMSP „Spitalul raional Drochia”,

conform actelor normative în vigoare, iar decesul bolnavului a survenit la data de

21.08.2015.

Sub acest aspect, instanța de recurs ține să menționeze că, prima instanță, a

apreciat obiectiv prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludentei, veridicității și coroborării lor, cumulul de

probe administrat la urmărirea penală și examinat în ședința de judecată a primei

instanțe, descrise și în sentință, și corect a adoptat soluția de achitare a lui Borș Nina

12

de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 162 alin. (2) lit. b) Cod

penal, pe motivul că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

Pe cale de consecință, instanța de apel, examinând apelul declarat de către

procuror, a conchis pripit că probele prezentate de acuzare demonstrează vinovăția lui

Borș Nina în comiterea faptei imputate, în rezultat greșit a casat sentința și a

pronunțat o nouă hotărâre de condamnare, ignorând rapoartele de expertiză judiciară

din 15.10.2018 și din 30.10.2019 care stipulează că ultima nu a încălcat fișa postului,

inclusiv obligațiunile de serviciu, rezultatul nefavorabil al cazului (decesului

copilului el) nu este în legătură cauzală cu încălcarea regulilor și metodelor de

acordare a asistenței medicale de către felcerul asistenței medicale de urgență, probe

care dezvinovățesc inculpata de comiterea infracțiunii prevăzute la art.162 alin.(2) lit.

b) Cod penal - neacordarea de ajutor, fără motive întemeiate, unui bolnav de către o

persoană care, în virtutea legii sau a regulilor speciale, era obligată să îl acorde, faptă

care a provocat din imprudență, decesul bolnavului.

În urma analizei conținutului deciziei, Colegiul penal lărgit notează că, la

argumentarea soluției, instanța de apel a apreciat unilateral probele administrate la

dosar, fără a aduce argumente plauzibile de admitere a acestor probe, condamnând-o

neîntemeiat pe Borș Nina în baza art. 162 alin. (2) lit. b) Cod penal, în lipsa unor

probe certe și suficiente pentru a confirma vinovăția (intenția) acesteia și existența

elementelor infracțiunii incriminate.

În acest context, Colegiul penal lărgit invocă că, sarcina probațiunii în ședințele

de judecată în prima instanță și în instanța de apel îi revine acuzatorului de stat,

fiindcă funcția acuzării este pusă pe seama procurorului. Or, CtEDO în hotărârea

Capeau vs. Belgia din 13.01.2005, a constatat că, „în domeniul penal, problema

administrării probelor trebuie să fie abordată din punctul de vedere al articolului 6

Totodată, se subliniază că potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, „Instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii”.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar nu acceptă motivarea instanței de apel,

care în urma analizei efectuate a materialelor cauzei se atestă a fi una incorectă și

contradictorie.

În acest context, din considerentele expuse supra, Colegiul penal lărgit

subliniază că acceptă argumentele primei instanțe ce țin de soluția de achitare a

inculpatei de sub învinuirea înaintată, ce este în corespundere cu cumulul de probe

cercetat în ședința de judecată de prima instanță, apreciat just de prima instanță prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, descris și analizat amănunțit în sentință,

totodată cu expunerea asupra chestiunilor esențiale supuse atenției sale, ce denotă cu

certitudine că sentința primei instanțe a fost adoptată legal și întemeiat, cu respectarea

tuturor cerințelor prevăzute de art. 385 Cod de procedură penală.

În consecință, Colegiul penal lărgit consideră că recursul declarat urmează a fi

admis cu casarea totală a deciziei instanței de apel ca fiind neîntemeiată și cu

13

menținerea sentinței primei instanțe, din motiv că apelul a fost greșit admis, în speță

confirmându-se temeiul pentru recurs, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, în sensul că nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Vangheli Ion în numele

inculpatei Borș Nina, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 29 iulie 2020, în cauza penală privind-o pe Borș Nina și menține, fără

modificări, sentința Judecătoriei Drochia sediul Central din 08 august 2019.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 martie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

14