1ra-174/21 — art. 190 alin. 1 CP

1ra-174/21 — art. 190 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-174/2021

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

22 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion, Catan Lilian, Toma Nadejda și Boico Victor,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Bulbuc Boris în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2020, în cauza penală în

privința lui

Țîpac Gheorghe Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în s. Xxxxx, r-nul

Xxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

inculpatul Țîpac Gheorghe a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de 600 (șase sute) unități convenționale, ce constituie suma de

30 000 (treizeci mii) lei.

S-a dispus încasarea de la Țîpac Gheorghe în beneficiul lui Savițchi Grigore

suma de 20 000 (douăzeci mii) lei, cu titlu de prejudiciu material, suma de 5 000

(cinci mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral, dobânda de întârziere în sumă de

1435,35 (una mie patru sute treizeci și cinci,35) lei și suma de 5 000 (cinci mii) lei, cu

titlu de cheltuieli pentru asistență juridică.

În rest, cerințele referitor la încasarea prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor pentru deplasare, s-au respins.

Țîpac Gheorghe, activând în funcția de administrator al Societății cu Răspundere

Limitată „Termolux-Nar”, cu sediul în mun. Chișinău, str. Mitropolit Varlaam 58,

1

urmărind scopul de profit și de dobândire ilicită a bunurilor altei persoane,

abuzând de încrederea ce i-a fost acordată de către cet. Savițchi Grigore, având de

la bun început intenția de a nu-și realiza promisiunea mincinoasă și să execute

angajamentul asumat, la data de 19 mai 2017, în orașul Orhei, l-a indus în eroare că

îi va construi până la sfârșitul lunii iunie 2017 un acoperiș la o clădire amplasată pe

adresa or. Orhei, str. Valeriu Briceag contra sumei de 145 600 lei și, sub pretextul

menționat, la aceiași dată, în orașul Orhei, a solicitat și a primit de la cet. Savițchi

Grigore suma de 2 000 lei și 3 500 Euro, echivalentul a 71 953,35 lei, sumă de bani

pe care a trecut-o ilegal în folosul său, adică a însușit-o, cauzându-i cet. Savițchi

Grigore o daună materială în proporții considerabile, în sumă totală de 72 953,35

lei.

3.1. Avocatul Boris Bulbuc în numele inculpatului, care a solicitat admiterea

apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul Țîpac Gheorghe să fie achitat de

învinuirea în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, din motivul lipsei în acțiunile lui a

elementelor componenței de infracțiune.

În motivarea cerințelor sale s-au invocat următoarele aspecte:

- în cazul infracțiunii de escrocherie, victima transmite benevol bunurile către

făptuitor, sub influența înșelăciunii sau a abuzului de încredere, iar primirea

bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi calificată ca escrocherie

doar în cazul în care făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpânire asupra

acestor bunuri, urmărea scopul sustragerii lor și nu avea intenția să-și execute

angajamentul asumat. Or, pentru existența infracțiunii de escrocherie este necesar

ca victima să fi fost indusă în eroare și să fi ajuns la o reprezentare greșită a unei

situații sau împrejurări chiar la momentul apariției ei, ca rezultat al acțiunilor

întreprinse de făptuitor și a intenției pe care el o poartă;

- nu poate fi vorba de inducere în eroare a victimei, în calitate de

reprezentant al SRL „Termo Lux-Nar” în situația în care între două părți

contractante încheie contracte bilaterale de prestare de servicii în calitate de

antreprenor, fiind în imposibilitate de a-și onora la moment obligațiile de executare

deplină, în natură cu intervenirea unor împrejurări ce nu sunt legate de acțiunile

sale, în cazul din speță, ca rezultat al îndeplinirii parțiale a obligațiilor.

3.2. Avocatul Pavel Savițchi în numele părții vătămate și civile Savițchi

Grigore, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a sentinței în

partea stabilirii pedepsei aplicate inculpatului Țîpac Gheorghe și admiterii integrale

a acțiunii civile înaintate.

În motivarea cerințelor sale s-au invocat următoarele aspecte:

2

- la aplicarea pedepsei penale instanța de judecată, deși a menționat în

sentință drept circumstanță agravantă - condamnarea pentru infracțiuni similare a

inculpatului, limita aplicării pedepsei penale a fost aproape de minim, ori potrivit

art. 190 alin. (1) Cod penal, limita sancțiunii cu amendă este de la 550 u.c. la 850

u.c., iar aplicarea pedepsei în mărime de 600 u.c. - nu este rațională și proporțională

cu fapta săvârșită și cu starea de recidivă în care se află inculpatul. Mai mult ca atât,

înșăși acuzatorul de stat a solicitat aplicarea unei pedepse sub formă de amendă în

mărime de 700 u.c. (de fapt consideră că procurorul din motive neclare a solicitat o

pedeapsă mult prea blândă, ținând cont de mai mulți factori indicați mai sus, dar și

de faptul că inculpatul de multe ori nu s-a prezentat la ședințe, invocând diferite

motive, însă neprobându-le respectiv, cel puțin ca să arate buna credință (aici nici

instanța nu a ținut cont de acest fapt, dar nici nu l-a sancționat pe inculpat

niciodată), de asemenea nu s-a ținut cont de faptul că inculpatul a fost anterior

judecat, inclusiv că acuma pe rol are o altă cauză penală pe numele său, ce se

examinează la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, unde la fel se examinează de

mult timp, și unde au fost amânări inclusiv din vina acestuia). Mai mult ca atât, în

afara ședințelor de judecată, inculpatul tot promitea că se achită, că mai are nevoie

de ceva termen, etc., ca în una să se constate, că în iunie-iulie 2019, expiră 5 ani de

când pe un alt dosar s-a împăcat prin intermediul art. 109 Cod Penal cu partea

vătămată, fapt pentru care acesta tot tergiversa examinarea, ca să se poată împăca și

aici;

- deci, cumulativ, acesta nu întrunește condiții de a i se aplica o pedeapsă atât

de blândă (mai ales că nici prejudiciul material nu l-a achitat integral);

- de asemenea, pe de o parte inculpatul nu și-a recunoscut direct vina în

comiterea infracțiunii imputate, nu a colaborat cu organul de urmărire penală și pe

tot parcursul desfășurării urmăririi penale și a examinării cauzei penale în instanță

a negat cu vehemență faptele imputate, avocatul acestuia solicitând achitarea

inculpatului, iar pe de altă parte (tacit) a recunoscut totuși vina;

- negarea faptelor imputate are drept scop evitarea răspunderii penale pentru

faptele imputate și neachitarea prejudiciilor cauzate;

- pedeapsa aplicată inculpatului Țîpac Gheorghe este prea blândă în raport

cu fapta comisă și starea de recidivă în care se află ultimul;

- la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia;

3

- conform prevederilor art. 76 Cod penal, în acțiunile acestuia nu sunt

prezente circumstanțe atenuante;

- însă, conform prevederilor art. 77 alin. (1) litera „n” Cod Penal, în acțiunile

acestuia sunt prezente circumstanțe agravante, adică săvârșirea infracțiunii cu

folosirea încrederii acordate;

- în acțiunea civilă intentată de către Savițchi Grigore, ultimul a solicitat

instanței încasarea de la inculpatul Țîpac Gheorghe a prejudiciului moral în sumă

de 50 000 (cincizeci mii) lei;

- pe tot parcursul anchetei penale și a procesului judiciar, Savițchi Grigore, a

suportat mai multe suferințe psihice care i-au creat un disconfort psihologic și o

stare de neliniște, care a fost de ultimul apreciată la suma de 50 000 (cincizeci mii)

lei și care solicită instanței de apel de a fi dispuși spre încasare, în vederea

remedierii stării psihologice a acestuia;

- mai mult ca atât pentru a fi prezent la acțiunile de urmărire penală și la

ședințele judiciare, a fost însoțit de către avocat și toate deplasările acestuia au

necesitat cheltuieli de transport pentru reprezentarea intereselor în instanță și

acordarea consultației juridice calificate, pentru care a achitat servicii juridice, în

sumă de 5 000 lei și cheltuieli legate de transport, pentru deplasarea la ședințele

judiciare preconizate, în sumă de 3 500 lei;

- Savițchi Grigore consideră că este victima unei infracțiuni, săvârșite din

interes material și însăși faptul că a fost victima unei infracțiuni, îi acordă dreptul

moral la despăgubirea suferințelor psihice pe care le-a suportat, ca urmare a

acțiunilor infracționale ale inculpatului Țîpac Gheorghe, iar în cazuri similare

CțEDO oferă compensații morale mai mari, decât a dispus spre încasare instanța de

judecată la nivel național;

- până la momentul depunerii apelului, inculpatul nu a restituit diferența de

prejudiciu material, deși promisese la ultima ședință de judecată.

apelul declarat de către avoactul Bulbuc Boris în numele inculpatului a fost respins,

ca nefondat, iar apelul declarat de către avocatul Savițchi Pavel în numele părții

vătămate și civile Savițchi Grigore a fost admis, sentința casată parțial și pronunțată

o nouă hotărâre în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță:

Lui Țîpac Gheorghe recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin. (1) Cod penal i s-a aplicat pedeapsă cu închisoare pe termen de 1

(unu) an cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de Grigore Savițchi împotriva lui Țîpac Gheorghe

privind încasarea prejudiciului material și moral, a fost admisă parțial.

4

Se încasat de la Țîpac Gheorghe în beneficiul lui Grigore Savițchi suma de 10

000 (zece mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral, în rest pretențiile au fost respinse ca

fiind neîntemeiate.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea hotărârii adoptate, instanța de apel a menționat că, deși

inculpatul, fiind audiat în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond, vina în

comiterea infracțiunii incriminate nu a recunoscut-o, vinovăția acestuia este pe

deplin dovedită prin probele prezentate de către partea acuzării, printre care

declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor și documentele cercetate în

sedința de judecată, si anume: declarațiile părții vătămate Savițchi Grigore, a

martorilor Vulpe Alexandru și Pintilii Nicolae, cererea lui Savițchi Grigore din

07.07.2017, adresată la IP Orhei, contractul de antrepriză, fără nr. și dată, încheiat

între SRL „Termolux- Nar”, în persoana directorului Țîpac Gheorghe și Savițchi

Grigore, recipisa semnată de Țîpac Gheorghe, datată cu 19.05.17, anexa la contract,

unde sunt indicate materiale de construcții la suma de 145 600 lei, informația din

24.07.2017, despre contribuabilul SRL „Termolux-Nar”, informația de la IS „CRIS

Registru” din 11.07.2017, apersoanei juridice - SRL „Termolux-Nar”, informația de

la Serviciul fiscal de stat din 09.11.2017, despre datele întreprinderii - SRL

„Termolux-Nar”, informația de la Serviciul Fiscal de stat din 20.02.2018.

Prin ordonanța din 12.01.2018, dar și potrivit rechizitoriului, s-a atestat că

acuzatorul de stat a încadrat acțiunile inculpatului Țîpac Gheorghe în baza art. 190

alin. (2) lit. c) Cod enal - escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile părții vătămate.

Ulterior, în ședința de examinare a cauzei penale, acuzatorul de stat, prin

ordonanța din 18.04.2019 privind modificarea învinuirii în ședința de judecată,

acuzarea formulată în privința inculpatului Țîpac Gheorghe, a fost modificată în

sensul atenuării, fiind incriminate inculpatului Țîpac Gheorghe comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a constatat că instanța de fond, cercetând în cumul probele

administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și

concludenței, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de

judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor

reținute în sarcina inculpatului Țîpac Gheorghe încadrarea juridică

corespunzătoare, și anume art. 190 alin. (1) Cod penal - escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei

persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în privința naturii,

calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora

5

este motivul determinat al încheierii actului juridic), actului juridic nul sau anulabil,

ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau

viclean care aprodus daune considerabile.

Potrivit textului de apel formulat de către avocatul Boris Bulbuc în numele

inculpatului, rezultă că partea apărării pledează pentru pronunțarea unei sentințe

de achitare în privința inculpatului, din motivul lipsei în acțiunile lui a elementelor

componenței de infracțiune.

Raportând motivele invocate în cererea de apel la materialele cauzei penale,

instanța de apel a conchis că argumentele invocate de avocatul Boris Bulbuc nu își

găsesc confirmare în starea de fapt a prezentei cauze penale, motiv pentru care

instanța a respins ca fiind nefondat apelul declarat de către ultimul.

Instanța de apel apreciind probele administrate la materialele cauzei în

conformitate cu criteriile prevăzute de art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală a

reținut că din declarațiile martorului Pintilii Nicolae, rezultă că dânsul a fost

conducătorul firmei de construcție SRL „Termo Lux-Nar”. Întreprinderea fiind

formată în anul 2014, de fapt nu a activat și era cu domeniul de activitate în

construcție. Licența de activitate a întreprinderii SRL „Termo Lux-Nar” a primit-o

în anul 2014 cu valabilitatea de 5 ani. La momentul transmiterii întreprinderii,

mișcări financiare în activitate nu erau și nici datorii nu avea întreprinderea.

Deoarece avea probleme cu sănătatea a hotărât să vândă firma SRL „TermoLux-

Nar” și a pus anunț pe site-ul „999.md” și a fost contactat de inculpatul Țîpac

Gheorghe.

Din analiza coroborată a declarațiile martorilor Vulpe Alexandru și Pintilii

Nicolae, audiați nemijlocit în cadrul ședinței de judecată, a rezultat că, la data de

25.05.2015, între inculpatul Țîpac Gheorghe și Nicolae Pentilii s-a încheiat tranzacția

de vânzare-cumpărare a firmei SRL „Termo Lux-Nar” Astfel, la acea dată Țîpac

Gheorghe a fost numit administrator la SRL „Termo Lux-Nar” și fostul

administrator a transmis conform actului de predare, ștampila și actele

întreprinderii.

Din informația despre contribuabil - SRL „Termo Lux-Nar” din 24.07.2017

anexată la materialele cauzei, a rezultat că din data de 25.05.2015, Țîpac Gheorghe

figurează în calitate de director al întreprinderii SRL „Termolux-Nar”, iar

anteriorul director a fost Pintilii Nicolae, de la data de 30.05.2012 până la 25.05.2017.

Instanța de apel analizând declarațiile părții vătămate Savițchi Grigore, a

reținut că, pe inculpatul Țîpac Gheorghe îl cunoaște în legătură cu cazul că, avea

nevoie să facă un acoperiș la un bloc locativ nou și a căutat prin internet mai multe

firme și l-a găsit pe Țîpac Gheorghe. L-a telefonat și s-au întâlnit, la locul

construcției de pe str. Valeriu Briceag 9, or. Orhei. După înțelegerea dirigintelui de

6

șantier și a lui, a văzut din ce materiale vrea să construiască, au convenit la o

înțelegere și au făcut contract, unde a fost stabilit termenul și suma pentru

executare a lucrărilor pentru acoperiș. În contract era indicat ce sumă de bani se dă

avans pentru procurarea materialelor și în contract este indicat Țîpac Gheorghe.

Contractul a fost semnat de el și de către inculpatul Țîpac Gheorghe. Făcând

contractul, a fost înțelegerea ca într-o lună de zile să fie construit acoperișul.

Înmânându-i contractul i-a înmânat și banii care au fost scriși în contract. A

transmis suma de 3 500 Euro și 2 000 lei, echivalentul la suma de 72 000 lei,

deoarece au convenit să-i transmită banii cheș, ideea a fost din inițiativa

inculpatului. După finisarea lucrărilor trebuiau sa mai fie transmise aproximativ

încă 3 500 Euro. În scurt timp s-a început să aducă materiale. S-a adus o mașină de

nisip 3 padoane de ciment și s-au executat lucrările de tencuială, pe pereții

acoperișului. După aceasta când trebuia să se toarne șapa, Țîpac Gheorghe a

început să motiveze ca mama sa este bolnavă și nu poate veni sau nu răspundea la

telefon. Până la urmă nu a mai făcut lucrul și a fost nevoit să se adreseze la poliție, a

căutat altă echipă și a făcut lucrările care necesitau a fi făcute.

Din conținutul contractului de antrepriză fără număr și dată, se relevă că,

acesta a fost încheiat între SRL „Termolux-Nar”, în persoana directorului Țîpac

Gheorghe și Savițchi Grigore, obiectul fiind lucrări de executare a acoperișului

blocului locativ din or. Orhei, str. V. Briceag nr. 9, conform devizului anexat Anexa

1, iar din conținutul recipisei, semnată de Țîpac Gheorghe, datată cu 19.05.17, se

indică că, ..eu, subsemnatul Țîpac Gheorghe Vasile, an. 28.01.1979, administratorul

SRL „Termolux-Nar”, c/f xxxxx am luat ca avans de la cet. Savițchi Grigore, suma

de 3 500 (trei mii cinci sute) Euro, pentru construcția acoperișului din or. Orhei, str.

Briceag nr. 9 și suma de 2 000 (două mii) lei. Cursul de azi 20,50 = 71 953 lei.

În contextul dat, instanța de apel a reținut declarațiile părții vătămate

Savițchi Grigore, care a indicat că l-a telefonat de multe ori pe Țîpac Gheorghe

pentru a-l întreba când finisează lucrările. Până la urmă nu a mai făcut lucrul și a

fost nevoit să se adreseze la poliție. A căutat altă echipă și a făcut lucrările care

necesitau făcute.

Din declarațiile inculpatului Țîpac Gheorghe, instanța de apel a reținut că

aceasta a confirmat faptul că partea vătămată Savițchi Grigore a achitat suma de 75

000 lei. A doua sau a treia zi după achitarea sumei, a adus nisip și ciment pentru

tencuirea parapetului și pregătirea terenului pentru lucru. Tencuielile respective au

demarat în decurs de 7 zile, și urma să fie pus colesterolul și turnată șarpa de

egalizare. Din discuție cu Savițchi Grigore au convenit ca șarpa de egalizare să o

facă fără nisip pentru ca să fie mai ușor pentru clădire. Trebuia de așteptat câteva

zile, 3-4 zile maxim, pentru ca să se elibereze utilajul de pompare a cimentului.

7

Între timp a avut probleme de sănătate cu mama sa, ea a avut un micro insult și

apoi insult, și după care a decedat. Într-o zi când Savițchi Grigore a turnat singur cu

altă echipă, șarpa și după ce mama a ieșit din spital, el a venit la Savițchi Grigore

pentru a începe lucrările de montare a acoperișului moale. Tot acoperișul a fost uns

cu praimer și între timp cât a dat cu praimer a fost sunat de rude că mama a căzut

în comă și e internată în spital. El a plecat și nu a mai revenit la Savițchi Grigore.

Totodată, instanța de apel a reținut că inculpatul Țîpac Gheorghe a

recunoscut că a fost contactat de mai multe ori de Savițchi Grigore, dar spera că o

să reia lucrările.

În contextul aprecierii declarațiilor părții vătămate Savițchi Grigore în

coroborare cu declarațiile martorilor Pantilii Nicolae, Vulpe Alexandru în

coroborare cu contractul de antrepriză fără număr și dată, conținutul recipisei

semnată de Țîpac Gheorghe, datată cu 19.05.2017 și nu în ultimul rând cu

declarațiile inculpatului Țîpac Gheorghe, instanța de apel a stabilit că în acțiunile

inculpatului elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1)

Cod penal.

Instanța de apel a reținut că inculpatul Țîpac Gheorghe, a acționat aparent

din numele persoanei juridice SRL „Termo Lux-Nar”, în vederea obținerii

încrederii părții vătămate, însă se atestă că, suma de bani recepționată de inculpat,

nu a ajuns în conturile persoanei juridice SRL „Termo Lux-Nar”, respectiv,

inculpatul Țîpac Gheorghe, a însușit mijloacele bănești.

Totodată, în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel, inculpatul Țîpac

Gheorghe a confirmat faptul că „mijloacele financiare nu au fost transmise în

contabilitate, deoarece a cumpărat materialele ca persoană fizică. In calitate de reprezentant

a unui agent economic, pentru suma de 3 500 Euro si suma de 2 000 lei nu a eliberat un act

confirmativ părții vătămate Savițchi Grigore. Contractul nu a fost semnat dintr-o greseală

si nu a fost pus la evidența întreprinderii. Firma pe care o conducea avea angajați cu

contract oficial de muncă pe care îi achita lunar. După ce aprimit banii de lapartea vătămată

a mai activat încă un an si jumătate, după care firma a intrat în insolvabilitate, deoarece

firma avea datorii. Contractul a fost încheiat între el sipartea vătămată Savițchi Grigore,

capersoane fizice”.

Cu referire la apelul declarat de avocatul Savițchi Pavel în numele părții

vătămate Grigore Savițchi, instanța de apel a reținut că sentința instanței de fond

este contestată în partea individualizării pedepsei penale și soluționării acțiunii

civile înaintate în carul procesului penal.

Instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia soluției instanței de fond

în partea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului Țîpac Gheorghe

a constatat că instanța de fond nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6,

8

7, 61, 75 Cod penal, respectiv, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori

agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de apel a constatat că după caracterul și gradul prejudiciabil al

faptei, infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal, în conformitate cu art.

16 alin. (3) Cod penal, se califică ca infracțiune „mai puțin gravă”, pentru care legea

penală prevede pedeapsa sub formă de amendă în mărime de la 550 la 850 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 120 la 240 de

ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.

Din materialele cauzei penale, instanța de apel a reținut că inculpatul Țîpac

Gheorghe nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, nu a recuperat

prejudiciul cauzat părții vătămate.

În conformitate cu art. 76 Cod penal, instanța de fond a reținut cu titlu de

circumstanțe atenuante în privința inculpatului Țîpac Gheorghe - faptul că

inculpatul nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru, intenția de a

repara prejudiciul material restant.

În conformitate cu art. 77 Cod penal, instanța de fond a reținut cu titlu de

circumstanță agravantă în privința inculpatului Țîpac Gheorghe - faptul că anterior

a fost judecat pentru infracțiuni similare.

Cu referire la argumentele avocatului Pavel Savițchi care a indicat că conform

prevederilor art. 77 alin. (1) litera „n” Cod Penal, în acțiunile inculpatului sunt

prezente circumstanțe agravante, adică săvârșirea infracțiunii cu folosirea încrederii

acordate, instanța de apel nu le-a reținut, or, instanța de judecată reține doar acele

circumstanțe agravante care au fost indicate în rechizitoriu și care și-au găsit

confirmare în cadrul ședinței de judecată.

La caz, potrivit rechizitoriului, acuzatorul de stat nu a constatat careva

circumstanțe agravante.

Instanța de apel a reținut că din conținutul revendicării eliberate în privința

inculpatului Țîpac Gheorghe se atestă că ultimul anterior a fost atras la răspundere

penală.

Prin sentința Judecătoriei Orhei din 24 decembrie 2014 inculpatul Țîpac

Gheorghe a fost condamnat în baza art. art. 168, 190 alin. (2), lit. c) Cod penal și cu

aplicarea art. 84 alin. (1) Cod penal i s-a stabilit pedeapsa definitivă de 3 ani și 6

luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de administrarea

bunurilor pe un termen de 2 ani. În baza art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 2 ani.

Prin sentința Judecătoriei Călărași din 15 iulie 2014 s-a dispus încetarea

9

procesului penal intentat în privința inculpatului Țîpac Gheorghe în baza art. 191

alin. (1) Cod penal, din motivul împăcării părților.

Prin sentință, instanța de fond a aplicat inculpatului Țîpac Gheorghe pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal și i s-a stabilit

pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 600 (șase sute) unități convenționale,

ce constituie suma de 30 000 (treizeci mii) lei.

În contextul celor indicate supra, instanța de apel a conchis de a-i aplica

inculpatului Țîpac Gheorghe pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (1) Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, aceasta fiind o pedeapsă în

măsură să asigure realizarea scopului legii penale, or, inculpatul nu a recunoscut

vina în comiterea infracțiunii incriminate, nu a recuperat prejudiciul cauzat părții

vătămate, anterior a fost atras la răspundere penală pentru comiterea unei

infracțiuni similare, nu și-a corectat comportamentul și nu a tras concluzii din

pedepsele stabilite anterior pentru comiterea faptelor penale.

În ceea ce privește acțiunea civilă înaintată în cadrul procesului penal,

instanța de apel a reținut că partea vătămată Grigore Savițchi a fost recunoscut în

calitate de parte civilă, fiindu-i explicate drepturile prevăzute de Codul de

procedură civilă.

partea vătămată Grigore Savițchi a depus și a anexat la materialele cauzei

acțiune civilă privind repararea prejudiciului material și moral, compensarea

cheltuielilor pentru asistență juridică și pentru deplasare și încasarea dobânzii de

întârziere.

În cadrul ședinței de judecată în instanța de fond, inculpatul Țîpac Gheorghe,

fiind asistat de apărătorul său, avocatul Boris Bulbuc, a recunoscut parțial acțiunea

civilă înaintată în prezentul proces penal, și anume integral în partea prejudiciului

material și compensării cheltuielilor pentru asistență juridică, ca fiind probată,

referitor la suma cerută cu titlu de prejudiciu moral, cheltuielilor pentru deplasare

și dobânda de întârziere nu este de acord.

Referitor la cerințele din acțiunea civilă înaintată privind prejudiciul material

și moral, compensarea cheltuielilor pentru asistență juridică și pentru deplasare și

încasarea dobânzii de întârziere, pretinse de partea vătămată Savițchi Grigore,

instanța de fond a reținut următoarele.

Potrivit cererii privind repararea prejudiciului pretins de partea vătămată

Savițchi Grigore, s-a atestat că, ultimul solicită încasarea în beneficiul său de la

inculpatul Țîpac Gheorghe a sumei de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu material, a

sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și compensarea cheltuielilor pentru

asistență juridică în sumă de 5 000 lei, în calitate de probă, fiind anexat bonul de

10

plată, seria PL nr. 502819 din 21.10.2019, suma de 4 500 lei, cheltuieli de deplasare a

avocatului de la Chișinău, fără a fi confirmate prin probe și dobânda de întârziere

în sumă de 1 435,35 lei.

În susținerea pretențiilor pretinse de partea vătămată Savițchi Grigore s-a

invocat că, Țîpac Gheorghe a comis o infracțiune intenționată, adică escrocheria. Cu

referire la prejudiciul material în sumă de 20 000 lei, a menționat că urmare a

acțiunilor lui Țîpac Gheorghe i-a fost cauzat un prejudiciu în sumă de 71 953,35 lei.

Pe parcurs, după ce a depus cererea la poliție și i-a fost intentat dosar penal și cauza

penală a fost transmisă în instanță, Țîpac Gheorghe, i-a restituit careva sume de

bani.

Urmare a săvârșirii acestei infracțiuni de către Țîpac Gheorghe, partea

vătămată a suferit și a avut urmări grave de ordin moral și psihologic, inclusiv

neînțelegeri în familie. A menționat că, Țîpac Gheorghe nu este la prima abatere

penală, inclusiv la moment pe rol la Judecătoria Chișinău mai este o cauză penală

de învinuirea acestuia, la fel în temeiul art. 190 Cod penal. Totodată, în situația în

care era să fie respectate condițiile contractuale și să fie finisate lucrările prevăzute

în contractul dintre părți, a considerat că, pentru suma ce nu a fost restituită până la

moment, Țîpac Gheorghe urmează să-i achite dobândă de întârziere, care conform

calculului este în sumă de 1 435,35 lei.

Astfel, deoarece s-a constatat lipsa probatoriului referitor la cheltuielile

suportate pentru deplasarea avocatului de la Chișinău la Orhei, fapt ce face ca

instanța să fie în imposibilitate de a stabili cuantumul concret al acestuia, instanța

de apel a apreciat ca neprobate pretențiile pe acest capăt și nu a reținut solicitarea

în partea compensării cheltuielilor pentru deplasare.

În ceea ce privește pretențiile de ordin moral, s-a reținut că aprecierea

acestora se face în funcție de circumstanțele cauzei, unde este necesar să se ia în

considerație valoarea nepatrimonială lezată, însemnătatea pe care o are această

valoare pentru persoana vătămată. Un alt criteriu constă în durata menținerii

consecințelor vătămărilor, adică durata prejudiciului, deoarece urmările pot fi

temporare, trecătoare sau permanente. Durata menținerii consecințelor este un

criteriu de apreciere a prejudiciului distinct de criteriul importanței. Un alt criteriu

este criteriul intensității durerilor fizice și psihice. Aceasta depinde de valoarea

lezată.

Prin sentință, instanța de fond a dispus încasarea de la Țîpac Gheorghe în

beneficiul lui Savițchi Grigore suma de 5 000 (cinci mii) lei, cu titlu de prejudiciu

moral.

În contextul celor indicate supra, instanța de apel a apreciat că suma stabilită

de instanța de fond în cuantum de 5 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral nu este

11

echitabilă, deoarece instanța de fond nu a evaluat în deplină măsură consecințele

negative suferite de cel în cauză pe plan psihic, importanța valorilor morale lezate,

măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute

consecințele comiterii acestei infracțiuni, măsura în care i-a fost afectată situația

familială, profesională și socială.

Instanța de apel a constatat că, în urma acțiunilor infracționale ale

inculpatului Țîpac Gheorghe comise față de partea vătămată Grigore Savițchi i-au

fost create urmări grave de ordin moral și psihologic, inclusiv neînțelegeri în

familie.

Din aceste considerente, instanța de apel a considerat că, stabilirea

cuantumului prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei este una justă și echitabilă,

ca urmare a evenimentelor care au produs suferințe psihice reclamantului Grigore

Savițchi.

Instanța de apel a respins pretențiile reclamantului privind încasarea

prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei, ca fiind excesiv de mare, luându-se în

considerare și poziția socială și economică a inculpatului, care nu este angajat în

câmpul muncii, are la întreținere un copil minor.

Bulbuc Boris în numele inculpatului, prin care indicând temeiul de casare prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei

instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel în alt

complet de judecată.

În argumentarea recursului invocă următoarele argumente:

- instanța de apel, judecând cauza, a analizat superficial circumstanțele de

fapt și de drept ale acesteia și nu a pătruns în esență, nu a efectuat o investigație

eficientă în vederea clarificării tuturor circumstanțelor care au importanță pentru o

justă soluționare a cauzei;

- în urma examinării cauzei penale și a probelor prezentate în cercetarea

judecătorească partea apărării a ajuns la concluzia că a fost prezentată o apărare

efîcientă în susținerea pozițiilor cet. Țipac Gheorghe, prin care pledează nevinovat

în infracțiuna imputată;

- concluzionând lipsa în acțiunile lui Țipac Gheorghe a elementelor de

escrocherie, iar de rând cu aceasta previzibilitatea relațiilor contractuale ce țin de

soluționarea lor în ordinea procedurii civile, țin să menționez, că potrivit doctrinei

penale și practicii judiciare pe cauzele penale de acest gen, menționată în pct. 15 a

Hotărârii Plenului CSJ nr. 23 din 28.06.2004 Cu privire la practica judiciara in

procesele penale despre sustragerea bunurilor, în cazul escrocheriei (art-190 C.P.)

victima transmite benevol bunurile către făptuitor, sub influența înșelaciunii sau a

12

abuzului de încredere, iar primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui

angajament poate fi calificată ca escrocherie doar în cazul în care făptuitorul, încă la

momentul intrării în stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul sustragerii

lor și nu avea intenția să-și execute angajamentul asumat. Or, pentru existența

infracțiunii de escrocherie este necesar ca victima să fi fost indusă în eroare și să fi

ajuns la o reprezentare greșită a unei situații sau împrejurări chiar la momentul

apariției ei, ca rezultat al acțiunilor întreprinse de făptuitor și a intenției pe care el o

poartă;

- nu poate fi însă vorba de inducere în eroare a victimei, în calitate de

reprezentat al SRL ,,Termo Lux-Nar” în situația în care între două părți contractante

încheie contracte bilaterale de prestare de servicii în calitate de antrepenor, fiind în

imposibilitatea de a-și onora la moment obligațiile de executare deplină, în nătură

cu intervenirea unor împrejurări ce nu sunt legate de acțiunile sale, în cazul din

speță, ca rezultat al îndeplinirii parțiale a obligațiilor.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului părții

apărării, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei

instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată, din următoarele considerente:

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să îl admită, cu casarea totală a hotărârii

atacate și să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Reieșind din sumarul recursului declarat, se reține că avocatul inculpatului

semnalează cazul de casare prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală și anume că: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocat în

apel, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; 8) nu au

fost întrunite elementele infracțiunii, imputate inculpatului.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit reține, că recurentul

invocă critici asupra faptului, că instanța de apel nu a verificat cumulul de probe, ce

au stat la baza condamnării inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (1) Cod penal, apreciindu-le superficial și fără a ține cont de

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală.

Examinând argumentele recursului prin prisma temeiului de casare invocat

la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit constată că

13

acesta și-a găsit confirmare în speța dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel

urmează a fi desființată, din considerentele ce urmează.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect se atestă că instanța de fond și cea de apel au comis

următoarele erori de drept.

Potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 101 alin. (1) și (4)

Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată

să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor

administrate. În corespundere cu art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală,

judecarea cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Modificarea învinuirii în instanța de judecată se admite dacă prin aceasta nu se

agravează situația inculpatului și nu se lezează dreptul lui la apărare. În

corespundere cu art. 66 alin. (1), (2) pct. 1) Cod de procedură penală, inculpatul are

dreptul la apărare și dreptul să știe pentru ce faptă este învinuit. Potrivit art. 8 Cod

penal, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de

legea penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei. Conform art. 10 Cod penal,

legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa

ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect

retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective

până la intrarea în vigoare a acestei legi. Legea penală care înrăutățește situația

persoanei vinovate de săvârșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv. Potrivit art.

118 alin. (2) Cod penal, calificarea infracțiunilor în cazul concurenței dintre o parte

și un întreg se efectuează în baza normei care cuprinde în întregime toate semnele

faptei prejudiciabile săvârșite. În corespundere cu art. 394 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod

de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să

cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se

locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și

consecințele infracțiunii, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de

judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

14

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească,

pct. 3.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului sentinței (pct. 2. din

decizie), instanța de fond nu a coroborat noua învinuire formulată inculpatului

Țîpac Gh. prin ordonanța din 18.04.2019, conform cărei ultimul a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal, adică: „dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea

ca adevărată a unei fapte mincinoase în privința naturii, calităților substanțiale

ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul

determinat al încheierii actului juridic), actului juridic nul sau anulabil, ori dacă

încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean…” cu

prescripțiile din art. 8, 10 și 118 alin. (2) Cod penal, sub aspectul că, în cazul în care

infracțiunea de escrocherie nu a fost decriminalizată după modificările operate în

art. 190 Cod penal prin Legea nr. 179 din 26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018, iar

redacția nouă a normei în cauză nu înlătură caracterul infracțional al faptei, nu

ușurează pedeapsa și nu ameliorează în alt mod situația persoanei ce a comis

infracțiunea, adică nu are efect retroactiv, acțiunile făptuitorului urmau a fi

încadrate conform legii penale în vigoare la momentul săvârșirii faptei, fiind o

normă care cuprinde în întregime toate semnele faptei prejudiciabile săvârșite;

Mai mult, nu a fost elucidată, în niciun fel, esența elementelor „calitatea

substanțială a obiectului..., actului juridic nul sau anulabil”, inclusiv coroborată

cu acțiunile infracționale concrete și împrejurările de fapt incriminate inculpatului;

De asemenea, reținând că latura obiectivă s-a realizat, prin acțiunea adiacentă

exprimată prin: „inducerea în eroare a acesteia, manifestată prin prezentarea ca adevărată

a unei fapte mincinoase, în privința părților, precum și prin comportament dolosiv și

viclean…”, a depășit limitele învinuirii formulate inculpatului, or, asemenea

împrejurări de fapt și drept ca „în privința părților, precum și prin comportament

dolosiv și viclean” nu se regăsesc în ordonanța de modificare a învinuirii din

18.04.2019.

Prin urmare, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu

rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii,

acesta fiind expus neclar.

În continuare, instanța de recurs atestă că, conform prevederilor art. 414 alin.

(1), (5) și (6) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în

15

apel. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele

cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a

instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal. Conform art. 419 Cod

de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară

potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță. În

corespundere cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea

sau respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie

să se pronunțe instanța de apel sunt dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări,

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se

constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr. 22 Cu privire la practica judecării

cauzelor penale în ordine de apel).

Instanța de apel judecând apelul nu a respectat prescripțiile de drept

nominalizate, deoarece nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor

de drept comise de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu

a desființat sentința în latura penală și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor

generale, menținând în o sentință nemotivată și neîntemeiată legal.

Mai mult ca atât, casând sentința în latura stabilirii pedepsei și a acțiunii

civile, și pronunțând o nouă hotărâre în această parte, i-a aplicat inculpatului o

pedeapsă mai aspră, deși în descriptivul deciziei exclude, ca neîntemeiată,

circumstanța agravantă reținută de instanța de fond în privința inculpatului Țîpac

Gheorghe – faptul că anterior a fost judecat pentru infracțiuni similare, indicând că

potrivit rechizitoriului, acuzatorul de stat nu a constatat care circumstanțe

agravante.

Împrejurările expuse cert atestă că instanțele de fond nu au judecat cauza

penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind motive

legale pe care se întemeiază soluția, că motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârilor pronunțate, prin ce a admis eroarea de drept prevăzută de art.427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Având în vedere că eroarea de drept menționată nu poate fi corectată de

către instanța de recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării

totale a deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

16

instanță, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

prevederile legale, să-și argumenteze clar concluziile, ținând cont de motivele

casării deciziei atacate, să respecte prevederile art. 394, 414 Cod de procedură

penală și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală,

întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură

penală.

Totodată, instanța de recurs ține să remarce că, în situația în care Țîpac Gh. a

fost reținut, acesta urmează a fi eliberat imediat din penitenciar, dacă nu execută

pedepse sau măsuri preventive în baza altor hotărâri judecătorești.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Bulbuc Boris în numele

inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

20 iulie 2020, în cauza penală în privința lui Țîpac Gheorghe Xxxxx, și dispune

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel în alt complet de judecată.

Țîpac Gheorghe Xxxxx urmează a fi eliberat din Penitenciar, dacă nu execută

alte hotărâri judecătorești.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Pronunțată integral la 22 martie 2021.

Președinte: Diaconu Iurie

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

Toma Nadejda

Boico Victor

17