1ra-85/2021 — art.145 al.2 lit.e,j,m,art.27,145 al.2 lit.g,m, art.197 al.2 lit.a CP

1ra-85/2021 — art.145 al.2 lit.e,j,m,art.27,145 al.2 lit.g,m, art.197 al.2 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.1ra-85/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Timofti Vladimir,

Judecători - Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 februarie 2020, în cauza

penală privind-o pe

Sliuneaeva Tatiana Xxxxx, născută la xxxxxx,

originară și domiciliată în xxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.11.2017 – 14.11.2018;

Instanța de apel: 09.01.2018 – 12.02.2020;

Instanța de recurs ordinar: 13.07.2020 – 02.02.2021.

Asupra recursului declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

Sliuneaeva Tatiana Xxxxx a fost recunoscută vinovată și condamnată:

- în baza art.145 alin.(2) lit. e), j), m) Cod penal la15 ani închisoare;

- în baza art. art.27, art.145 alin.(2) lit. g) și m) Cod penal la 6 ani închisoare;

- în baza art.197 alin. (2) lit. a) Cod penal la 1 an închisoare.

În conformitate cu prevederile art.84 alin.(1) Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial de pedepse de 18

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

A fost respinsă cererea procurorului cu privire la încasarea din contul inculpatei

Sliuneaeva Tatiana a cheltuielilor judiciare în mărime de 3658 lei și 9434 lei.

Xxxxx, la 13.06.2017, aproximativ la ora 19.40 min., din motiv de răzbunare față de

cet. Iagnițcaia Tatiana Xxxxx a intrat în ograda casei situate pe str. Xxxxx, mun.

1

Chișinău. Nefiind observată de nimeni în curte a pătruns în bucătărie unde cu ajutorul

chibritelor a dat foc la hainele murdare, ce se aflau pe podea, fugind de la locul faptei.

În rezultatul incendiului a fost distrusă casa de locuit de pe str. Xxxxx, mun.

Chișinău în valoare de 120 000 lei, care aparține cu drept de proprietate lui Esipenco

Victor Xxxxx, cauzându-i ultimului daune materiale în proporții mari.

Tot ea, Sliuneaeva Tatiana din motiv de răzbunare față de cet. Iagnițcaia Tatiana

Xxxxx, urmărind scopul omorului ultimei și a concubinului acesteia cet. Vîrlan Victor

Xxxxx, care era în stare de neputință cauzată de handicap fizic, fiind imobilizat la pat

și în imposibilitate de a se deplasa, fapt cunoscut de Sliuneaeva Tatiana, care locuiesc

anterior împreună cu aceștia, acționând cu deosebită cruzime și admițând în mod

conștient survenirea decesului persoanelor enunțate, a intrat în ograda casei situate pe

str. Xxxxx, mun. Chișinău, nu a observat pe nimeni în curte și nu a verificat dacă

Iagnițcaia Tatiana se află în interiorul locuinței după care, a pătruns în bucătărie și cu

ajutorul chibritelor a dat foc la hainele murdare, ce se aflau pe podea, fugind ulterior

de la fața locului, iar în rezultatul incendiului, cet. Vîrlan Victor Xxxxx, care se afla în

dormitor, s-a intoxicat cu monoxid de carbon și a decedat.

Din circumstanțe ce nu depindeau de voința cet. Sliuneaeva Tatiana, nu a

survenit moartea cet. Iagnițcaia Tatiana și nu i-au fost cauzate careva leziuni

corporale.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Sliuneaeva Tatiana Xxxxx a comis

infracțiunea prevăzută de art.145 alin.(2), lit. e), j), m) Cod penal, individualizată prin

„omorul săvârșit cu bună-știință asupra victimei care se afla în stare de neputință

cunoscută și evidentă, cu o deosebită cruzime, prin mijloace periculoase pentru viața

sau sănătatea mai multor persoane”, precum și infracțiunea prevăzută de art.27, 145

alin.(2), lit. g), m) Cod penal, individualizată prin „tentativa de omor a două

persoane, prin mijloace periculoase pentru viața sau sănătatea mai multor persoane”,

precum și infracțiunea prevăzută de art.197 alin.(2) lit. a) Cod penal, individualizată

prin „distrugerea intenționată a bunurilor dacă aceasta a cauzat daune în proporții

mari, săvârșită prin incendiere.”

3.1. Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Râșcani, Pascari-Pîrău

Anna, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu încasarea de la inculpata Sliuneaeva

Tatiana Nicolai în folosul statului cheltuielile de judecată, și anume suma de 13 092

lei - expertiza judiciară a cet. Vîrlan Victor în sumă de 3 658 lei și expertiza judiciară

a cet. Sliuneaeva Tatiana în sumă de 9 434 lei.

În motivarea apelului, acuzatorul de stat a indicat că:

- instanța de fond, la emiterea sentinței a ignorat faptul că, potrivit prevederilor

art.229 alin.(l) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de

2

condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată poate obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite

interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu

avocat, care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer

interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea

cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de

pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința

căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare. Instanța poate

elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care

trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă

plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a

persoanelor care se află la întreținerea lor;

- instanța de judecată urma să încaseze cheltuielile judiciare din contul inculpatei

Sliuneaeva Tatiana.

3.2 Avocatul Perțu Ina în interesele inculpatei Sliuneaeva Tatiana prin care a

solicitat casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Sliuneaeva Tatiana să fie achitată.

În motivarea apelului, avocatul a invocat următoarele argumente:

- instanța de fond, la emiterea sentinței a ignorat faptul că, vinovăția inculpatei

Sliuneaeva Tatiana în săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art.145 alin.(2) lit. e), j) și

m). art.27,145 alin.(2) lit. g) și m) și respectiv art.197 alin.(2) lit. a) Cod penal nu a

fost dovedită de către partea acuzării prin probe utile și că din probele administrate ar

rezulta nevinovăția inculpatei;

- la caz, nu au fost constatate elementele constitutive ale infracțiunii imputate

inculpatei Sliuneaeva Tatiana, de către instanța de fond nu a fost stabilit cu certitudine

faptul că, Sliuneaeva Tatiana a incendiat acel imobil sau măcar faptul că, Sliuneaeva

Tatiana s-a aflat în acea zi în municipiul Chișinău;

- instanța de fond nu a argumentat respingerea afirmațiilor avocatelor inculpatei

cu privire la încălcările comise de acuzare la efectuarea urmăririi penale în privința

Tatianei Sliuneaeva;

- instanța de fond nu a argumentat afirmațiile despre lipsa elementelor

constitutive ale infracțiunii la caz, dar și faptul că infracțiunile incriminate, nu au fost

comise de inculpată;

- intenția directă sau indirectă – lipsesc, condamnarea pentru agravanta lit. e)

alin. (2) art.145 Cod penal este neîntemeiată;

- din explicațiile martorului Iagnițcaia Tatiana făcute în cadrul ședinței de

judecată, este clar că, Vîrlan Victor se deplasa singur, mânca singur. Singur ieșea

afară. Nu este nici un motiv de a crede că, acesta era în imposibilitate de a se deplasa.

Iar acuzarea nu a demonstrat nici într-un fel, faptul imposibilității de a se mișca sau de

3

a se deplasa în privința lui Victor Vîrlan;

- nu este întemeiată agravanta prevăzută de lit. j) alin. (2) art.145 Cod penal și

anume omorul săvârșit cu deosebită cruzime, precum și din motive sadice. Cruzimea,

ca trăsătură a persoanei, implică existența unei tendințe conștiente de a cauza victimei

dureri și suferințe, predispoziția făptuitorului spre o asemenea manieră și perceperea

victimei a manierii respective;

- nu este demonstrată existenta în acțiunile lui Sliuneaeva Tatiana acționarea cu

deosebită cruzime. Instanța de fond nu a argumentat și nu a explicat, prin ce s-a

manifestat cruzimea și sadismul asupra victimelor;

- condițiile care trebuie întrunite la agravanta lit. m) alin.(2) art.145 Cod penal

sunt manifestarea intenției de a lipsi victima de viață, conștientizarea făptuitorului

despre periculozitatea mijloacelor aplicate și faptul că, mijloacele aplicate în scopul

comiterii omorului să prezinte pericol real pentru viața și sănătatea mai multor

persoane. Astfel, pentru imputarea acestei agravante, este necesar ca la locul comiterii

faptei să fi fost prezent cel puțin două persoane, făptuitorul să fi conștientizat

pericolul existent, precum și intenția făptuitorului de a omorî mai multe persoane;

- Sliuneaeva Tatiana nu a avut intenția să o omoare pe Iagnițcaia Tatiana și nici

pe Vîrlan Victor. Iagnițcaia Tatiana în ședința de judecată, ea nu era în nici un fel de

relații cu Sliuneaeva Tatiana. Nici nu erau prietene și nici nu se certau. Singurele

persoane cu care Sliuneaeva Tatiana se certa, sunt un oarece Iurie și Olga, care ar fi

locuit împreună cu Iagnițcaia Tatiana și Vîrlan Victor. La fel, după cum a menționat

Iagnițcaia Tatiana, Sliuneaeva Tatiana era în relații foarte bune cu Vîrlan Victor.

Inculpata se atârna foarte bine față de Vîrlan Victor. Prin urmare, condamnarea

inculpatei Tatianei Sliuneaeva pentru intenția de omor asupra lui Vîrlan Victor, cât și

tentativa de omor asupra Tatianei Iagnițcaia, este lipsită de orice logică. Sliuneaeva

Tatiana nu a avut nici un motiv să atenteze la viața acestor oameni. Cu privire la

condamnarea inculpatei pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.197 alin. (2) lit.

a) consideră că la fel, nu a fost demonstrată vinovăția acesteia;

- primul moment care urma a fi stabilit în prezenta cauză, este producerea

daunelor în proporții mari. La materialele cauzei nu este nici un raport de evaluare a

bunului după incendiu, dar nici până la incendiu. Simpla declarație verbală a fostului

proprietar al imobilului, nu poate fi pus la baza incriminării și mai ales a condamnării

inculpatei Sliuneaeva Tatiana. Respectiv, la condamnarea Tatianei Sliuneava pentru

art.197 Cod penal, instanța de fond urma să argumenteze cum a ajuns la concluzia de

a considera că, prejudiciul constituie proporții considerabile. În cadrul examinării

cauzei în judecată, cet. Esipenco Victor a prezentat instanței extras din Registrul

bunurilor imobile din 31.05.2017 și certificat despre evaluarea bunurilor imobile din

30.05.2017, care ar demonstra dreptul de proprietate și valoarea imobilului distrus

prin incendiere. Doar în instanța de judecată a fost demonstrată calitatea părții

4

vătămate și legătura lui cu cauza penală. În cadrul urmăririi penale acuzarea nici nu a

stabilit dacă Esipenco Victor este proprietar al bunului distrus și în bază la care acte.

În cadrul ședinței de judecată și audierii, Esipenco Victor a declarat că potrivit actelor,

casa valorează mai mult însă el o apreciază la suma de 140 mii lei. Din declarațiile

părții vătămate făcute în instanța de judecată, reiese că el nu a fost acolo de vreo zece

ani și tot de atunci, acolo locuia Iagnițcaia Tatiana. Ținând cont de modul de viață pe

care îl duce Iagnițcaia Tatiana, este clar că careva îmbunătățiri ale bunului imobil,

unde locuia, nu au fost făcute. Prin urmare, bunul supus incendierii, nicidecum nu

putea să coste 140 mii lei;

- Tatiana Sliuneaeva nu s-a aflat în municipiul Chișinău la data 13.06.2017, în

ziua când s-a produs incendiul și nimeni din persoanele audiate nu a declarat că au

văzut-o pe acesta la locul incendiului. Sliuneaeva Tatiana s-a aflat în municipiul Bălți,

de unde și a fost reținută de organul de urmărire penală. Din declarațiile făcute în

cadrul ședinței de judecată de către Iagnițcaia Tatiana, Sliuneaeva Tatiana a fost pe la

domiciliului primei, pe str. Solidarității, 9 mun. Chișinău când se primbla cu copilul.

Aici, menționează că, Sliuneaeva Tatiana a fost plasată în Centrul maternal ”în brațele

mamei” a Instituției Religioase Misiunea Socială ’’Diaconia” a Mitropoliei

Basarabiei. Sliuneaeva Tatiana a fost primită în Centrul Diaconia pe perioada

03.11.2015-03.05.2016, împreună cu copilul său Sliuneaev Xxxxx. La data de

02.06.2016 prin Dispoziția nr.246-d a Direcției municipale pentru Protecția

Drepturilor Copilului Chișinău, Xxxxx Sliuneaeva a fost plasat în Centrul de

plasament și reabilitare pentru copii de vârstă fragedă, deoarece mama lui Sliuneaeva

Tatiana, a fost plasată în Spitalul de Psihiatrie or. Chișinău. Ulterior, copilul nu a mai

fost întors mamei sale. Astfel, perioada când Sliuneaeva Tatiana a stat la Iagnițcaia

Tatiana și se primbla cu copilul, a fost maxim până în luna iunie a anului 2016;

- cu privire la încriminarea Tatianei Sliuneaeva a tentativei de omor asupra cet.

Iagnițcaia Tatiana, apelantul a invocat că, nu a fost demonstrată vinovăția. Nimeni din

persoanele audiate în cadrul urmăririi penale nu au declarat că au văzut-o pe

Sliuneaeva Tatiana la data incendiului și nimeni din persoanele audiate nu au declarat

despre intenția Tatianei Sliuneaeva de a comite infracțiunile imputate - nici referitor la

omor și nici referitor la distrugerea bunurilor. Ceea ce a declarat Iagnițcaia Tatiana

precum că, un oarecare Mișa i-a spus că Sliuneaeva Tatiana i-a comunicat că va da foc

la casă, sunt doar niște vorbe goale, neverificate de organul de urmărire penală;

- deși, Iagnițcaia Tatiana este vorbitoare de limbă rusă, la dosar sunt anexate

explicațiile cet. Iagnițcaia Tatiana, scrise în limba română, însă nu de ea. La darea

declarațiilor este semnătura traducătorului, ceea ce presupune că aceste declarații sunt

cele mai adevărate și care corespund aproximativ cu declarațiile făcute în cadrul

audierii în ședința de judecată. Ultima oară când a fost audiată Iagnițcaia Tatiana de

către organul de urmărire penală, la data de 06.11.2017, la fel, declarațiile au fost

5

făcute în limba română, iar în rubrica ”declarațiile doresc să le fac în limba de stat”

este indicat „pe care o cunosc bine”;

- Sliuneaeva Tatiana este analfabetă, dar vorbitoare de limba rusă și cu toate

acestea, organul de urmărire penală o audiază pe Sliuneaeva Tatiana în limba română

și fără interpret. Aceeași situație e și în cazul cet. Tatiana Iagnițcaia, care fiind

vorbitoare de limbă rusă a fost audiată în limba română și fără traducător;

- instanța de fond a dat o apreciere eronată unor probe, ceea ce a dus la

încălcarea dreptului la un proces echitabil, afectând soluția cauzei, inclusiv și prin

faptul că instanța de fond a recunoscut-o vinovată pe Sliuneaeva Tatiana, doar în baza

declarațiilor sale, care de fapt, nu sunt pe înțeles inculpatei;

- referitor la răspunderea Tatianei Sliuneaeva pentru infracțiunile comise, atrage

atenția asupra faptul că reieșind din expertiza psihiatrică nr.315 din 12.10.2017, și

prezente la materialele cauzei, Tatianei Sliuneaeva este diagnosticată cu retardare

mintală moderată cu instabilitate emoțional-volitivă;

- deși, Sliuneaeva Tatiana este învinovățită pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute de art.145 alin.(2) lit. e), j), m), art.27, art.145 alin.(2) lit. g) și m) și art.197

alin.(2) lit. a) din Codul penal al RM, expertiza psihiatrică în privința responsabilități

acesteia s-a făcut doar pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.197 cu

agravantele alin. (2) și anume: lit. a) și lit. d). Expertiza în privința responsabilității

Tatianei Sliuneaeva s-a făcut doar referitor la cauzarea daunelor în proporții mari prin

incendiere, cu decesul persoanei. Respectiv, starea de responsabilitate a Tatianei

Sliuneaeva pentru infracțiunea prevăzută de art.145 Cod penal, nu se cunoaște.

Totodată a menționat că, expertiza psihiatrică, expertiza medico-legală,

procesele verbale de cercetare la fața locului, dar și audierea persoanelor în cadrul

acestui proces penal, nu demonstrează vinovăția inculpatei. Nimeni din persoanele

audiate nu a spus că au văzut-o personal pe Sliuneaeva Tatiana că a comis

infracțiunile încriminate.

3.3. Avocatul Kornacker Gabriela în interesele inculpatei Sliuneaeva Tatiana

Xxxxx, prin care a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Sliuneaeva Tatiana să fie achitată.

În motivarea apelului, avocatul a invocat următoarele argumente:

- inculpata este una din victimele dosarului violurilor din Internatul

psihoneurologic Bălți, are o dizabilitate mintală din copilărie, este analfabetă și

extrem de vulnerabilă social, în Internatul Psihoneurologic Bălți aceasta a locuit până

în data de 02.11.2015. Inculpata a fost dezinstituționalizată ilegal din acest internat

deoarece la 10.06.2015, ea a născut un copil, iar instituțiile statului s-au dovedit a fi

incapabile să-i ofere măsuri de adaptare rezonabilă, astfel încât ea și copilul să poată

locui împreună ca și o familie. Din luna aprilie 2016, inculpata nu a mai avut acces la

propriul copil, inculpata nu are un loc de trai, fiind nevoită să vagabondeze și să-și

6

găsească adăpost pe unde nimerea. Toate circumstanțele enumerate sunt importante

pentru actuala cauză, or în opinia apărării anume instituțiile Statului, prin neglijența

manifestată au determinat-o pe Sliuneaeva Tatiana să ducă un asemenea mod de viață,

în care evitarea comiterii unor abateri legale, practic au fost imposibile. Atâta timp cât

Sliuneaeva Tatiana a avut un acoperiș de asupra capului și hrană, fiind

instituționalizată în Internatul psihoneurologic Bălți, timp de 20 de ani - nu a avut nici

un conflict cu legea. Toate problemele acestei femei au început în momentul în care a

născut un copil și a fost scoasă ilegal din Internat fiind nevoită să vagabondeze;

- instanța nu a răspuns nici unui argument invocat de către apărător, argumente

menționate expres în susținerile verbale în formă scrisă și anexate la materialele

cauzei, cu excepția unui singur argument, potrivit căruia toate actele procesuale

întocmite la urmărire penală sunt lovite de nulitate absolută prin prisma art.251

alin.(2) Cod penal, întrucât la acțiunile procesuale menționate nu a fost prezent

interpretul. Indică că, inculpata nu a cerut să-i fie traduse în scris toate actele dosarului

în limba maternă, ea s-a plâns că nu a fost asistată de un interpret. Astfel, deși

inculpata este vorbitoare de limbă rusă, nu știe să citească și să scrie, contrar

prevederilor art.64, 66 Cod de procedură penală, aceasta a fost audiată în ambele

cazuri în lipsa interpretului.

- ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit din 04.08.2017, procesul-verbal

de audiere în calitate de bănuită din 04.08.2017, informația cu privire la drepturile și

obligațiile ei în această calitate, ordonanța de recunoaștere în calitate de învinuită,

procesul-verbal de audiere în calitate de învinuită din 05.08.2017, informația cu

privire la drepturile și obligațiile ei în acesta calitate, toate sunt lovite de nulitate

absolută prin prisma art.251 alin.2 CPP , or la efectuarea acestor acțiuni procesuale nu

a fost prezent interpretul/traducătorul, psihologul și asistentul social care să-i ofere

inculpatei cu o problemă de sănătate mintală acomodare rezonabilă potrivit nevoilor

sale. Imposibilitatea scrierii autodenunțului personal de către inculpată din cauza că

este analfabetă, neexplicarea de către colaboratorul de poliție a dreptului fundamental

de a nu se auto incrimina reprezintă o încălcare gravă a dreptului la apărare și totodată

o încălcare esențială a prevederilor Cod de procedură penală, care prin prisma art. 251

Cod de procedură penală duce la nulitatea acestei probe;

- încriminarea față de inculpată a omorului săvârșit cu bună-știință asupra

victimei care se afla în stare de neputință cunoscută și evidentă, cu deosebită cruzime,

prin mijloace periculoase pentru viața și sănătatea mai multor persoane și tentativă de

omor asupra două persoane, prin mijloace periculoase pentru viața sau sănătatea mai

multor persoane, și condamnarea inculpatei pentru această faptă este o aberație,

întrucât nu s-a constatat existența faptei infracțiunilor încriminate;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 13.06.2017, întocmit de către

inspectorul de poliție a IP Rîșcani al DP mun. Chișinău Galina Roșca indică asupra

7

faptului că cercetarea la fața locului a început la ora 20.10 min. și s-a încheiat la ora

20.30 min, adică înainte de sosirea pompierilor și localizarea focarului. Totodată ține

să menționeze apelantul că orele indicate sunt șterse cu corector de culoare albă și de

asupra este scris cu pixul. Din conținutul acestui act rezultă că la momentul începerii

cercetării de către polițist - ora 20.10 minute, pompierii erau deja la fața locului, au

localizat focarul, au depistat cadavrul în locuință și l-au scos la poarta domiciliului.

Acest act contravine raportului de constatare a incendiului întocmit de către pompieri

din care rezultă că abia la ora 20.22 minute ei au ajuns la fața locului și abia la 21.35

min incendiul a fost localizat;

- dat fiind contradicțiile din actele procedurale menționate mai sus, corectările

din procesul-verbal de cercetare la fața locului efectuate de polițist, declarațiile

martorului Ușev Mihail raportate la actele întocmite de el care reflectă fapte și realități

diferite, nu poate fi dedusă ora presupusului incendiu, ora la care au fost alertați

pompierii și când au ajuns ei la fața locului, or, din explicația lui Cebotari Stela

rezultă că aceasta a telefonat la serviciul de pompieri 901 la ora 19.30, mult mai

devreme decât este indicat în raportul pompierilor.

- expertiza judiciară a cadavrului lui Vîrlan Mihail, nu a răspuns la cea mai

importantă întrebare adresată de către organul de urmărire penală și anume când a

survenit moartea cet. Vîrlan Victor?;

- de către organul de urmărire penală nu au fost identificate persoanele pe

numele Olea și Iurie și nu a fost verificată versiunea dacă aceste persoane nu au comis

infracțiunea de incendiere și/sau omor intenționat;

- încheierea din 19.06.2017, pe baza incendiului din data de 13.06.2017, în

încăperea bucătăriei casei amplasate în mun. Chișinău, str. Solidarității, 9, de

asemenea conține date contradictorii cu privire la ora izbucnirii incendiului. În

compartimentul constatare, Ușev Mihail indică că incendiul s-a produs aproximativ la

ora 19.40, ulterior, acesta indică că "analizând cele expuse mai sus, consider că poziția

focarului inițial al incendiului a izbucnit la 13.06.2017, ora 20.17 min" .În încheierea

respectivă el indică în mai multe locuri că " pe toată suprafața încăperilor inspectate,

inclusiv în camera în care a fost găsit cadavrul lui Vîrlan Victor sunt depozitate o

sumedenie de lucruri învechite combustibile și deșeuri". Cu toate acestea, nu a fost

verificată versiunea dacă deșeurile din locuință nu se puteau aprinde de la sine, sau de

la o țigară aprinsă.

apelul procurorului a fost respins ca fiind nefondat.

A fost admis apelul comun a avocaților Kornacker Gabriela și Perțu Ina și apelul

avocatului Perțu Ina în interesele inculpatei Sliuneaeva Tatiana Xxxxx, casată total

sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Sliuneaeva Tatiana Xxxxx a fost achitată pe art.145 alin.(2), lit. e), j), m),

8

art.27, 145 alin.(2), lit. g), m), art.197 alin.(2), lit. a) Cod penal, din motivul lipsei

faptei infracțiunii.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, la pronunțarea

sentinței, instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art.101 alin.(l), art.384

alin.(3), art.385 alin.(l) Cod de procedură penală, or aceste prevederi legale impun în

sarcina instanței de judecată ca la adoptarea sentinței, să fie soluționate următoarele

chestiuni în următoarea consecutivitate: 1) dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia

este învinuit inculpatul; 2) dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat; 3) dacă fapta

întrunește elementele infracțiunilor și de care anume lege penală este prevăzută ea; 4)

dacă inculpatul este vinovată de săvârșirea acestei infracțiunea.

Prima instanță nu a dat apreciere cuvenită prevederilor legale ce guvernează

speța dedusă judecății, astfel încât instanța de apel nu a reținut probele administrate de

organul de urmărire penală, verificate de instanța de fond ca fiind pertinente,

concludente și veridice în conformitate cu prevederilor art.27, 99-101 Cod de

procedură penală ce ar confirma vinovăția lui Sliuneaeva Tatiana, urmare a faptului că

în cazul dat lipsește fapta infracțiunii.

Astfel, instanța de apel a menționat că probele administrate de către organul de

urmărire penală nu demonstrează vinovăția inculpatei Sliuneaeva Tatiana de

comiterea omorului săvârșit cu bună-știință asupra victimei, care se afla în stare de

neputință cunoscută și evidentă, cu o deosebită cruzime, prin mijloace periculoase

pentru viața sau sănătatea mai multor persoane, precum și tentativei de omor a două

persoane, prin mijloace periculoase pentru viața sau sănătatea mai multor persoane și

distrugerea intenționată a bunurilor dacă aceasta a cauzat daune în proporții mari,

săvârșită prin incendiere, iar în contextul dat instanța de fond a făcut o apreciere

eronată a probatoriului administrat, ajungând în mod pripit la concluzia că Sliuneaeva

Tatiana se face vinovată de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.145 alin.(2), lit.

e), j), m), art. 27, 145 alin.(2), lit. g), m), art.197 alin.(2), lit. a) Cod penal, or, ținând

cont de circumstanțele cauzei, se constată lipsa faptelor infracțiunilor încriminate.

La fel, instanța de apel a menționat că, învinuirea imputată lui Sliuneaeva

Tatiana, este una neîntemeiată și nedemonstrată, bazată doar pe presupunerile

organului de urmărire penală.

Instanța de apel a menționat că, în cadrul cercetării judecătorești, organul de

urmărire penală nu a administrat probe ce ar confirma prin probe pertinente și

concludente, că incendiul, produs la data de 13.06.2017 pe str. Xxxxx, mun. Chișinău,

a fost comis de către inculpata Sliuneaeva Tatiana.

Prin urmare, a conchis că s-a constatat cu certitudine că fapta prejudiciabilă

prevăzută la art.197 Cod penal, încriminată inculpatei Sliuneaeva Tatiana nu a fost

dovedită, fapt ce denotă în cazul dat nu poate fi încriminată lui Sliuneaeva Tatiana

nici faptele prejudiciabile prevăzute la infracțiunile de omor și tentativa de omor, în

9

situația în care nu s-a confirmat nici că ar exista careva motive, ce ar confirma că

inculpata a dorit moartea lui Vîrlan Victor și a lui Iagnițcaia Tatiana.

Din declarațiile părții vătămate Esipenco Victor, cât și a martorului Iagnițcaia

Tatiana, se conchide că la momentul producerii incendiul, la data de 13.06.2017 pe

str. Xxxxx, mun. Chișinău, inculpata Sliuneaeva Tatiana nici nu a fost prezentă, cu

atât mai mult că din declarațiile martorului Iagnițcaia Tatiana se constată că

Sliuneaeva Tatiana, în acest timp nici nu locuia pe adresa dată.

Cu referire la încheierea întocmită de specialistul SAÎI DSP Râșcani, Ușev

Mihail, pe baza incendiului ce a avut loc pe data de 13.06.2017, în încăperea

bucătăriei, casei de locuit din str. Xxxxx, mun. Chișinău din 19.06.2017, instanța de

apel a statuat că deși specialistul a ajuns la concluzie că, cauza cea mai posibilă a

izbucnirii incendiului este aducerea focului din exterior (incendierea intenționată), la

caz, nu au fost prezentate careva probe concludente și pertinente, în probarea acestei

versiuni în situația în care, deși, câteva zile, inculpata Sliuneaeva Tatiana Xxxxx a

locuit pe adresa str. Xxxxx, mun. Chișinău, în cadrul cercetării judecătorești nu s-a

stabilit în ce perioada a avut loc acest lucru, că relațiile între inculpata și alte persoane

care locuiau la acel moment, erau ostile și ar exista un motiv de răzbunare, sau lat

motiv pentru comiterea faptei prejudiciabile examinate.

Mai mult, instanța de apel a menționat că, specialistul a ajuns la concluzie că, a

avut loc incendierea intenționată, axându-se pe faptul că construcția din str. Xxxxx,

mun. Chișinău, nu era conectată la sursa de energie electrică și în încăpere nu se

utiliza și/sau exploata aragaz, or, în cazul dat, specialistul nu s-a expus asupra faptul,

dacă incendierea a fost posibilă prin folosirea focului deschis în încăpere, având în

vedere că la acel moment, conform declarațiilor martorului Iagnițcaia Tatiana, în casă,

locuiau cinci persoane, alte decât inculpata Sliuneaeva Tatiana Xxxxx și prin urmare,

putea sau nu putea izbucni incendiul prin folosirea focului deschis, din neglijență sau

imprudența, de către persoanele domiciliate, rămâne a fi doar presupus, în situația în

care instanța de judecată nu-și poate atribui obligațiile unui specialist sau expert.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a reținut cu certitudine, că în casa de

locuit din str. Xxxxx, mun. Chișinău, la data de 13.06.2017, locuiau alte persoane,

care în cadrul urmăririi penale nu au fost identificate și audiate pe marginea cauzei,

totodată, s-a stabilit că inculpata Sliuneaeva Tatiana pe adresa data, la data de

13.06.2017, nu locuia, iar în cele din urmă, ultima nici nu a fost văzută în ziua

respectivă în casa dată de locuit, iar faptul pretins de acuzatorul de stat precum că,

inculpata, a pătruns în bucătărie, nefiind observată de nimeni din curte, și a dat foc la

hainele murdare cu ajutorul chibritelor, după care a fugit de la locul faptei, este una

declarativă și neîntemeiată.

10

Astfel, instanța de apel a conchis că nu s-a dovedit distrugerea sau deteriorarea

intenționată a bunurilor, fapt ce denotă că inculpata Sliuneaeva Tatiana Xxxxx

urmează a fi achitată pe capătul dat de acuzație, din lipsa faptei infracțiunii

Cu referire la încadrarea acțiunilor inculpatei Sliuneaeva Tatiana în baza art.27,

145 alin.(2) Cod penal, instanța de apel a menționat că în acțiunile inculpatei

Sliuneaeva Tatiana Xxxxx lipsesc faptele prevăzute la art.145 alin.(2), lit. e), j), m) și

art.27, 145 alin.(2), lit. g), m) Cod penal, în contextul în care, în speță, omorul și

tentativă de omor, i-a fost încriminată anume prin acțiune de distrugere sau

deteriorarea imobilului în care Vîrlan Victor și Iagnițcaia Tatiana domiciliau, prin

incendierea lor, iar în cazul în care, prin materialele cauzei penale, s-a stabilit cu

certitudine că fapta prejudiciabilă prevăzută la art.197 Cod penal lipsește, în speță, se

conchide necesar achitarea inculpatei și pe capătul de acuzare prevăzut de art.145

alin.(2), lit. e), j), m) și art.27, 145 alin.(2), lit. g), m) Cod penal.

În continuare, instanța de apel a menționat că, instanța de fond nu a stabilit

complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, și nu a verificat

legalitatea probelor administrate, prin prisma cerințelor de fapt și de drept, deși la caz

s-a identificat admiterea mai multor încălcări de ordin procesual, care afectează

legalitatea procesului penal desfășurat, iar în consecință, acestea duc la achitarea

persoanei, în legătură cu constatarea lipsei infracțiunilor încriminate inculpatei

Sliuneaeva Tatiana.

În această ordine de idei, instanța de apel a reținut că la data de 04.08.2017, pe

numele șefului Inspectoratului de poliție Rîșcani, mun. Chișinău, a fost depus

autodenunț din numele lui Sliuneaeva Tatiana.

La caz „autodenunțul” din care rezultă că, Sliuneaeva Tatiana Xxxxx a

recunoscut că a incendiat imobilul situat pe str. Xxxxx, mun. Chișinău, însă nu poate

pus la baza unei hotărâri de condamnare o pretinsă declarație de autodenunțate, atâta

timp cât acest denunț contravine prevederilor art.263 Cod de procedură penală, cu atât

mai mult din materialele dosarului nu se conchide că, inculpatei Sliuneaeva Tatiana

Xxxxx i s-a explicat dreptul de a nu spune nimic și de a nu se auto încrimina.

Totodată, instanța de apel a remarcat că în pretinsa declarație de autodenunțare,

s-a indicat că Sliuneaeva Tatiana Xxxxx, din data de 10.06.2017, s-a aflat la tratament

în Spitalul de psihiatrie, de unde a și evadat a două zi, după internare, iar conform

materialelor dosarului, rezultă că Sliuneaeva Tatiana Xxxxx s-a aflat la tratament

staționar de la 02.06.2016 până la 30.06.2016, în Spitalul Clinic de Psihiatrie, cu

diagnosticul „Retard mintal moderat”. Conform răspunsului directorului Spitalului de

Psihiatrie Bălți, reiese că ultima internare a lui Sliuneaeva Tatiana a avut loc la data

de 21.01.2017 în secția 6 de psihiatrie și externată la 16.02.2017, cu diagnosticul

clinic „Retard mintal moderat, sindrom psihopatiform”.

11

Prin ordonanța din 04.08.2017, Sliuneaeva Tatiana a fost recunoscută în calitate

de bănuită în baza art.197 alin.(2), lit. a), d) Cod penal, în prezența apărătorului Kebeș

A., fiind adus la cunoștința ultimei drepturile și obligațiile persoanei bănuite în limba

de stat, ultima fiind audiată în calitate de bănuită.

Prin procesul-verbal din 04.08.2017, se confirmă că Sliuneaeva Tatiana a fost

reținută pentru 72 ore, fiind bănuită de comiterea infracțiunii, fiind adus la cunoștința

ultimei drepturile și obligațiile persoanei reținute în limba de stat. Tot la data de

04.08.2017, lui Sliuneaeva Tatiana i s-a efectuat percheziția corporală, în prezența

avocatului.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Râșcani, din

05.08.2017, Sliuneaeva Tatiana a fost recunoscută în calitate de învinuită, fiind

incriminată săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.197 alin.(2), lit. a), d) Cod penal, în

prezența apărătorului, fiind adus la cunoștința învinuitei drepturile și obligațiile

persoanei învinuite în limba de stat.

Rezumând circumstanțele constatate, în raport cu normele de drept instanța de

apel a constatat că, declarația de autodenunțare, precum și ordonanța de recunoaștere

în calitate de bănuită din 04.08.2017, procesul-verbal de audiere în calitate de bănuită

din 04.08.207, ordonanța de recunoaștere în calitate de învinuită din 05.08.2017,

procesul-verbal de audiere în calitate de învinuită din 05.08.207, informație cu privire

la drepturile și obligațiile sale, toate sunt lovite de nulitate, dat fiind faptul că s-a

constatat cu certitudine că procesul penal s-a desfășurat cu încălcarea prevederilor

procesual penale, iar faptul dat denotă elocvent că pretinsele probe, nu pot fi puse la

baza sentinței de condamnare.

Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, care invocând temei pentru

recurs prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 7) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia și remiterea cauzei la rejudecare.

5.1. În argumentarea recursului ordinar declarat au fost invocate următoarele:

- instanța de apel neargumentat a pus pe rol și respectiv a examinat pe fond

cererea de apel introdusă tardiv de către avocata Ina Perțu în interesele inculpatei

Sliuneaeva Tatiana, or sentința a fost pronunțată la 14 noiembrie 2018, însă avocatul

Ina Perțu a sesizat instanța ierarhic superioară cu cerere de apel tocmai la 11

decembrie 2018. La caz dreptul avocatului Ina Perțu de a contesta sentința din 14

noiembrie 2018, s-a prescris la data de 29 noiembrie 2018- zi de joi, lucrătoare.

Astfel, acuzarea de stat reține că instanța de apel, la pct.6 a deciziei recurate greșit a

menționat că, avocatul Ina Perțu a introdus apelul la 20 noiembrie 2018;

- instanța de apel nu s-a expus în partea descriptivă a deciziei asupra fondului

apelului comun declarat la 20 noiembrie 2018, de către avocatele Perțu Ina și

Kornaker Gabriela în interesele inculpatei Sliuneaeva Tatiana și nu a argumentat

12

asupra necesității admiterii lui. Lecturarea părții descriptive a deciziei din 12 februarie

2020, a realizat că instanța de apel a dedicat doar pct.30 al actului judecătoresc pentru

motivarea soluției de admitere a apelului comun declarat de către avocatele Perțu Ina

și Kornaker Gabriela în interesele inculpatei Sliuneaeva Tatiana și achitarea ultimei

numite. Astfel, potrivit pct.30 al deciziei, instanța de apel a argumentat necesitatea

admiterii apelului menționat la alineatul supra reieșind din circumstanțele indicate,

probabil având în vedere circumstanțele reținute urmare a examinării apelurilor

avocaților Ina Perțu din 11 decembrie 2018 și respectiv Gabriela Kornaker din 10

decembrie 2018 ale căror fonduri cel puțin le-a expus în partea descriptivă a decizie;

- nu a argumentat din care motive a ignorat să pună ne rol și după caz să

examineze cererea de apel declarată de către avocata Gabriela Kornaker în interesele

inculpatei Sliuneaeva Tatiana, fapt ce contravine prevederilor art.415 Cod de

procedură penală potrivit căruia, în cazul în care în aceeași cauză au fost declarate mai

multe apeluri, fiecare dintre acestea trebuie să primească o rezolvare proprie;

- nu a motivat de drept soluția de respingere a apelului declarat de către

procurorul în Procuratura municipiului Chișinău, Oficiul Râșcani Anna Pascari-Pîrău.

Astfel, cu referire la apelul procurorului, instanța de fond constată la pct.30 al deciziei

că reieșind din circumstanțele indicate, în conformitate cu art.415 alin.(1) pct.2) Cod

de procedură penală, Colegiul penal va respinge apelul procurorului în Procuratura

mun. Chișinău, Oficiul Râșcani Parsari-Pîrău Anna ca fiind nefondat ...., fragmentul

respectiv de text nu constituie un argument în sensul procedural al noțiunii. În forma

și sensul în care textul litigios este formulat de către instanță, reține că constituie mai

degrabă o constatare, care nu se sprijină pe argumente motivate, în stare de a le

contraria pe cele invocate de către acuzatorul de stat în cererea sa de apel. Pentru a

corespunde criteriilor elementare de legalitate, decizia instanței de apel urma să

conțină reflecții asupra împrejurărilor de fapt și de drept care au determinat instanța să

constate că argumentele procurorului apelant ar fi nefondate. În consecință, instanța

de apel, la fel ca și instanța de fond a lăsat chestiunea privind plata cheltuielilor

judiciare fără soluționare;

- instanța de apel s-a expus nemotivat, nesigur și contradictoriu asupra

argumentelor părții apărării despre aprecierea greșită de către instanța de fond a

probelor administrate de către partea acuzării, nulitatea unor probe și respectiv asupra

soluției de achitare a inculpatei Sliuneaeva Tatiana de sub învinuirea de săvârșire a

infracțiunilor prevăzute la art. 145 alin.(2) lit. e), j) și m); art.27,145 alin.(2) lit. g) și

m) și respectiv art.197 alin.(2) lit. a) Cod penal. Soluționând chestiunea privind

existența sau lipsa în prezenta speță a faptelor prejudiciabile prevăzute la art.145

alin.(2) lit. e), j) și m); art.27,145 alin.(2) lit. g) și m) și respectiv art.197 alin.(2) lit. a)

Cod penal, instanța de apel greșit ajuns la concluzia că acestea nu au fost săvârșite;

13

- instanța de apel, fără a intra în esența problemei printr-o analiză vastă a tuturor

probelor administrate în respectiva cauză penală și circumstanțelor de fapt și de drept

a pronunțat o hotărâre contrar prevederilor art.101 Cod de procedură penală. Potrivit

legii, instanța de apel urma să se pronunțe argumentat, bazat pe o normă de drept

material sau procedural asupra alegațiilor părți apărării privind erorile admise de către

instanța de fond la aprecierea probelor în defavoarea inculpatei Sliuneaeva Tatiana și

în consecință să dea un răspuns clar și concis întru asigurarea garanțiilor unui proces

echitabil;

- acuzarea de stat consideră că în cadrul urmăririi penale, cercetărilor

judecătorești în instanțele de fond și apel a fost dovedit dincolo de orice dubiu

rezonabil vinovăția inculpatei Sliuneaeva Tatiana în săvârșirea infracțiunilor

prevăzute la art.145 alin.(2) lit. e), j) și m); art.27,145 alin.(2) lit. g) și m) și respectiv

art.197 alin.(2) lit .a) Cod penal;

- potrivit declarațiilor martorului Iagnițcaia Tatiana, inculpata Sliuneaeva

Tatiana ar fi locuit o perioadă relativ scurtă de timp în casa din str. Xxxxx municipiul

Chișinău împreună cu ea, Vîrlan Victor dar și cu alte persoane a căror identitate o

cunoaște doar după prenumele Mihail, Olga și Iurie, toate fiind persoane fără adăpost

permanent. Aceasta ar fi fost adăpostită în acel imobil de către ea și respectiv de către

Olga, după ce ar fi depistat-o vagabondând pe străzile municipiului Chișinău

împreună cu un copil mic. A înțeles că Sliuneaeva Tatiana este la fel ca și ei o

persoană vulnerabilă, care nu are un loc permanent de trai. În timpul conlocuirii,

Sliuneaeva Tatiana a manifestat sentimente amoroase față de Iurie, concubinul Olgăi,

motiv pentru care Iurie în permanentă o alunga din imobil. Din spusele lui Mihail a

înțeles că Sliuneaeva Tatiana a obiectat împotriva izgonirii ei din imobil și a

amenințat cu incendierea lui (a imobilului);

- acuzarea de stat reține că Sliuneaeva Tatiana, urmare a unor supărări provocate

de persoanele cu care a locuit câteva zile în casa din str. Xxxxx mun. Chișinău avea

motive de a incendia imobilul, vociferând intențiile sale unei alte persoane care de

asemenea locuia la acea locație. Astfel Sliuneaeva Tatiana care a locuit în imobilul

litigios cunoștea cu exactitate despre faptul că Vîrlan Victor, urmare a unor probleme

de sănătate era limitat în posibilitatea fizică de a se proteja de izbucnirea unui eventual

incendiu, că acesta se afla permanent în acel imobil și în condițiile respective, se

deduce în mod logic concluzia că respectiva a dorit survenirea decesului lui Vîrlan

Victor dar și a celorlalte persoane care populau imobilul;

- potrivit stilului de formulare a deciziei recurate, nu este clar dacă instanța de

apel a apreciat critic declarațiile martorului Iagnițcaia Tatiana or, în opinia acuzării de

stat, anume din aceste declarații rezultă existența la inculpata Sliuneaeva Tatiana a

motivului de a se răzbuna pe locatarii imobilului care nu i-ar fi permis să-și continue

traiul la locația respectivă, prin incendierea casei și lipsirea premeditată de viață a

14

locatarilor ei aflați în condiții dificile. O atare situație contravine explicit prevederilor

art.101 alin.(4) Cod de procedură penală potrivit cărora, instanța de judecată este

obligată să pună la baza hotărârii sale numai acele probe la a căror cercetare au avut

acces toate părțile în egală măsură și să motiveze în hotărâri admisibilitatea sau

inadmisibilitatea tuturor probelor administrate;

- declarațiile martorului Iagnițcaia Tatiana coroborează explicit și cu o altă probă

provenită de la însăși persoana acuzată în prezenta cauză penală că ar distrus

intenționat prin incendiere casa de locuit din str. Xxxxx mun. Chișinău, că ar fi lipsit

de viață prin incendiere pe Vîrlan Victor și că ar fi urmărit scopul lipsirii de viață prin

incendiere a unei alte persoane, faptă care însă nu s-ar fi consumat din motive care nu

au depus de voința și comportamentul vinovatei. Astfel, așa cum rezultă din actele

cauzei penale, Sliuneaeva Tatiana s-a autodenunțat în data de 04 august 2017

organului de urmărire penală printr-o declarație scrisă, asumându-și fapta de

distrugere intenționată prin incendiere a imobilului din str. Xxxxx mun. Chișinău.

- declarația de autodenunțare comportă utilitate pentru prezentul proces penal

întrucât relevă împrejurări pe care Sliuneaeva Tatiana le putea cunoaștem doar

datorită săvârșirii infracțiunii. Instanța de apel ignorat-o nu doar prin omisiunea de a o

descrie dar și prin omisiunea de a o supune unei aprecieri motivate în drept în ordinea

stabilită la art.101 Cod de procedură penală, însă instanța de apel nu a solicitat

titularei declarației de autodenunțare explicații privind modalitatea de consemnare a

acesteia iar din actele cauzei penale nu rezultă că o atare explicație ar fi fost solicitată

de către instanța de fond sau că această împrejurare ar rezulta din alte probe. Mai mult

declarația de autodenunțare a fost consemnată personal de către Sliuneaeva Tatiana (a

se vedea fd.83 vol. I) care este dominant (nu însă în exclusivitate) vorbitoare de limba

rusă și care a consemnat-o exact în grafia pe care o cunoaștem mai bine. Astfel este

greșită constatarea instanței de apel că Sliuneaeva Tatiana ar fi analfabetă, or, așa cum

rezultă cel puțin din procesul-verbal de audiere a numitei Sliuneaeva Tatiana în

calitate de bănuită din 4 august 2017(a se vedea fd.86 vol. I) în care aceasta

consemnează personal în limba de stat dar cu caractere de alfabet chirilic opțiunea că

„recunoaște” bănuiala ce i se impută și respectiv din procesul-verbal de audiere în

calitate de învinuită din 5 august 2017(a se vedea fd.95 vol. I) din care consemnează

personal cu aceleași caractere opțiunile că este „de acord” să facă declarații, că aceste

declarații le va face în limba „de stat”, că „recunoaște” învinuirea. Mai mult, în

procesul-verbal ultim-indicat, Sliuneaeva Tatiana consemnează personal mențiunea în

limba de stat, cu caractere ale alfabetului chirilic că „Procesul-verbal este scris din

cuvintele mele corect, pentru ce semnez”;

- în condițiile în care probele descrise supra dovedesc că inculpata Sliuneaeva

Tatiana înțelege limba de stat la un nivel suficient pentru a-i asigura comunicarea cu

alte persoane vorbitoare ale aceleiași limbi, motive de a considera nul denunțul

15

acesteia din data de 4 august 2017 nu au existat iar instanța de apel abuziv a declarat

nulitatea acestei probe. Se pare că doar după intervenirea în proces a avocatelor Perțu

Ina și Kornaker (Șoronga) Gabriela, inculpata Sliuneaeva Tatiana a consemnat toate

declarațiile sale exclusiv în limba rusă, împrejurare ignorată de către instanța de apel;

- instanța de apel a declarat nule și procesele-verbale de audiere a lui Sliuneaeva

Tatiana în calitate de bănuită din 04 august 2017 (a se vedea fd.86 vol. I) și respectiv

de învinuită din 05 august 2017 (a se vedea fd.95 vol. I) pe motivul audierea

inculpatei în lipsa reprezentantului legal, însă instanța nu și-a sprijinit raționamentul

pe prevederile legale în vigoare la data întocmirii actelor defăimate sau a adoptări

deciziei recurate. Însă această concluzie este neîntemeiată, or instanța de apel califică

aceste acte ca fiind probe, în condițiile în care două dintre ele și anume ordonanțele de

recunoaștere în calitate de bănuit și respectiv de punere sub învinuire(numită greșit de

către instanța de apel ca fiind ordonanță de recunoaștere în calitate de învinuit)

reprezintă în sensul prevederilor art.6 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală nu

altceva decât acte procedurale care reflectă discreția organului de urmărire penală și

nu conțin informații despre infracțiune, iar cel de-al treilea act menționat la alineatul

supra reprezintă nu altceva decât o informație a cărei nulitate nu poate fi nici invocată

în temeiul legii și respectiv nici constatată sau declarată;

- instanța de apel argumentează în cea mai mare parte a deciziei recurate că nu

există faptul infracțiunilor prevăzute la art.145 alin.(2) lit. e), j) și m); art.27,145

alin.(2) lit. g) și m) și respectiv art.197 alin.(2) lit. a) Cod penal, la pct.23 și respectiv

27 al deciziei se pare că își contrazice concluzia invocând unele argumente care dau

motive de îndoială privind siguranța instanței de apel în identitatea temeiului de drept

pus la baza achitării inculpatei;

- instanța de apel constată că în acțiunile inculpatei Sliuneaeva Tatiana lipsește

faptele prevăzute la art.145 alin.(2) lit. e), j) și m) și art.27, 145 alin.(2), lit. g) și m)

Cod penal, în contextul în care, insinuând că în realitatea obiectivă a cazului au fost

săvârșite acțiuni prejudiciabile arătate în dispoziția normelor de încriminare.

- instanța de apel reține că acuzatorul de stat, în cadrul cercetării judecătorești nu

a prezentat probe concludente și pertinente ce ar confirma că Sliuneaeva Tatiana a

comis fapta prejudiciabilă de distrugere ori deteriorare a imobilului situat pe str.

Xxxxx, mun. Chișinău, insinuând că acesta faptă ar fi fost comisă dar că autoarea ei

nu ar fi inculpata Sliuneaeva Tatiana;

- instanța de apel a introdus în decizia de achitare formulări care pun la îndoială

temeiul pus la baza achitării inculpatei Sliuneaeva Tatiana;

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

16

Potrivit art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care

se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Conform art.419 Cod de procedură penală, rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță. Potrivit art.325 alin.(1) Cod de procedură

penală, judecarea cauzei se efectuează în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Conform art.101 alin.(1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată

este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor

probelor administrate. În conformitate cu art.394 alin. (3) pct.2), alin. (4) Cod de

procedură penală, partea descriptivă a sentinței de achitare trebuie să cuprindă

enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului, cu indicarea motivelor pentru care

instanța respinge probele aduse în sprijinul acuzării, nefiind admisă introducerea în

sentința de achitare a unor formulări ce ar pune la îndoială nevinovăția celui achitat.

Potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului,

precum și motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se

pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită

or nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări. Chestiunile de drept pe

care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual

și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor

legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi

desființată, cu rejudecarea cauzei.

În pofida acestor prescripții legale, instanța de apel a constatat neclar și divergent

în descriptivul deciziei adoptate, diverse motive de achitare a inculpatei de sub

învinuirea de săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art.145 alin.(2) lit. e), j) și m);

art.27,145 alin.(2) lit. g) și m) și respectiv art.197 alin.(2) lit. a) Cod penal, care se

exclud reciproc cum ar fi: „ pct.23 (..) că în acțiunile inculpatei Sliuneaeva a Tatiana

17

Xxxxx lipsește faptele prevăzute la art.145 alin.(2), lit. e), j), m) și art.27, 145 alin.(2),

lit. g), m) Cod Penal al Republicii Moldova, în contextul în care, în speță, omorul și

tentativa de omor, i-a fost incriminată anume prin acțiune de distrugere sau

deteriorarea imobilului în care Vîrlan Victor și Iagnițcaia Tatiana domiciliau, prin

incendierea lor, iar în cazul în care, prin materialele cauzei penale, s-a stabilit cu

certitudine că fapta prejudiciabilă prevăzută la art.197 Cod penal lipsește, în speță,

se conchide necesar achitarea inculpatei și pe capătul de acuzare prevăzut de art.145

alin.(2), lit. e), j), m) și art.27, 145 alin.(2), lit. g), m) Cod Penal al Republicii

Moldova”, insinuând că în realitate obiectivă a cazului au fost săvârșite acțiuni

prejudiciabile arătate în dispoziția normelor de încriminare.

Apoi, indică neclar că, pct.27 „că acuzatorul de stat, în cadrul cercetării

judecătorești nu a prezentat probe concludente și pertinente ce ar confirma că

Sliuneaeva a Tatiana Xxxxx a comis fapta prejudiciabilă de distrugere ori deteriorare

a imobilului situat pe str. Xxxxx, mun. Chișinău, iar cele din urmă nu-i poate fi

încriminată ultimei nici fapta prejudiciabilă de lipsire ilegală a vieții sau tentativei de

lipsire a vieții, prin acțiune de incendiere a domiciliului, fapt ce denotă, în speță, că

faptele infracționale încriminate, nu există. ”, insinuând că această faptă ar fi fost

comisă, doar că autoarea ei nu ar fi inculpata Sliuneaeva Tatiana.

Astfel, făcând o analiză a părții descriptive a deciziei atacate, Colegiul penal

lărgit constată de fapt o expunere teoretică, inclusiv descrierea elementelor

infracțiunilor prevăzute la art. art.145 și 197 Cod penal, ca într-un final instanța de

apel să concluzioneze despre lipsa acestora în acțiunile inculpatei, fără a-și motiva

poziția și fără a invoca care anume din cele patru elemente lipsesc.

În această ordine de idei, se reține că instanța de apel, dispunând achitarea

inculpatei Sliuneava Tatiana de sub învinuirea comiterii infracțiunilor prevăzute de

art.art.145 alin.(2) lit. e), j) și m); art.27,145 alin.(2) lit. g) și m) și respectiv art.197

alin.(2) lit. a) Cod penal, a folosit o motivare ambiguă și chiar divergentă. Or, pe de o

parte instanța de apel constată că „lipsesc probe ce ar dovedi vinovăția inculpatei”,

argumente prin care practic acceptă ca fiind realizată fapta descrisă în actul de

învinuire, iar pe de altă parte, constată în contradictoriu că „lipsesc elementele

infracțiunii în acțiunile inculpatei”.

Colegiul penal lărgit, califică o asemenea motivare ca fiind una inacceptabilă și

care demonstrează că instanța a examinat cauza superficial, fără a intra în esența

învinuirii aduse și în mod superficial a analizat atât probele administrate în prezenta

cauză penală, or prin admiterea unor asemenea poziții ambigue, instanța de apel a

adoptat o soluție de achitare cu încălcarea prevederilor art.394 Cod de procedură

penală, care stipulează expres că, partea descriptivă a hotărârii de achitare trebuie să

cuprindă: 1) indicarea învinuirii pe baza căreia cauza în privința învinuitului a fost

trimisă în judecată; 2) descrierea circumstanțelor cauzei constatate de instanța de

18

judecată și enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului, cu indicarea motivelor

pentru care instanța respinge probele aduse în sprijinul acuzării. Nu se admite

introducerea în sentința de achitare a unor formulări ce ar pune la îndoială nevinovăția

celui achitat.

În continuare, instanța de recurs notează că potrivit art.100 alin. (4) Cod de

procedură penală, toate probele administrate în cauza penală vor fi verificate sub toate

aspectele, complet și obiectiv. Verificarea probelor constă în analiza probelor

administrate, coroborarea lor cu alte probe, administrarea de noi probe și verificarea

sursei din care provin probele, în conformitate cu prevederile prezentului cod, prin

procedee probatorii respective, iar în conformitate cu art.101 alin.(1) Cod de

procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din

punct de vedere al coroborării lor.

Având la bază raționamentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că instanța

de apel la examinarea cauzei nu a cercetat probele prezentate de către partea acuzării

sub toate aspectele, nu le-a verificat și analizat prin prisma pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării

acestora și nu și-a motivat soluția adoptată, de asemenea instanța de apel nu a făcut o

analiză minuțioasă a chestiunilor de fapt criticate de acuzare și astfel nu a soluționat

fondul apelului declarat.

În această consecutivitate se reține că, instanța de apel a desconsiderat

circumstanțele de fapt expuse supra, care au relevanță pentru justa soluționare a

acestei cauze și pripit a reținut că din probele prezentate de acuzare nu rezultă că

Sliuneaeva Tatiana a comis fapta prejudiciabilă prevăzute la art.197 alin.(2) lit. a) Cod

penal, fiind exclus faptul incendierii intenționate a imobilului pe motivul că

Sliuneaeva Tatiana nu mai locuia acolo de câteva zile.

Astfel, instanța de apel în partea descriptiva a deciziei a invocat că „atât din

declarațiile părții vătămate Esipenco Victor, cât și a martorului Iagnițcaia Tatiana,

se conchide că la momentul producerii incendiul, la data de 13.06.2017 pe str. Xxxxx,

mun. Chișinău, inculpata Sliuneaeva Tatiana nici nu a fost prezentă, cu atât mai mult

că din declarațiile martorului Iagnițcaia Tatiana se constată că Sliuneaeva Tatiana în

acest timp nici nu locuia pe adresa dată”, însă din declarațiile parții vătămate și ale

martorului Iagnițcaia, se constată că martorul Iagnițcaia Tatiana a declarat că „ea nu

cunoaște din ce motive Tatiana a plecat din casă, dar când s-a reîntors de la poliție i-

a avertizat că va incendia casa, dar ei nu au crezut….și că „ în momentul incendiului

se afla la serviciu la ÎMGFL-21”, însă nicidecum nu a declarat ca inculpata

Sliuneaeva Tatiana nu a fost prezentă în ziua respectivă pe str.Xxxxx, mun. Chișinău.

La fel, din declarațiile martorului Iagnițcaia Tatiana rezultă existența la inculpata

Sliuneaeva Tatiana a motivului de a se răzbuna pe locatarii imobilului, care nu i-ar fi

19

permis să-și continue traiul la locația respectivă, prin incendierea casei și lipsirea

premeditată de viață a locatarilor ei aflați în condiții dificile, iar aprecierea instanței de

apel precum că „ faptul pretins de martorul Iagnițcaia Tatiana, care în cadrul

urmăririi penale a declarat că, ulterior după ce a avut loc incendiul, și-a adus aminte

că o persoana pe numele Mișa i-a spus precum că, Sliuneaeva Tatiana i-a spus lui că

îi va da foc la casă, nu poate fi reținut ca o probă și pusă la baza sentinței de

condamnare, în situația în care organul de urmărire penală nici nu a identificat

persoana pe numele Mișa și nu l-a audiat în calitate de martor ”, este una generală și

superficială.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit remarcă că, instanța de apel făcând trimitere la

declarațiile părții vătămate Esipenco Victor, cât și a martorului Iagnițcaia Tatiana, a

reținut doar secvențe din declarațiile acestora, limitându-se repetat la mențiuni

neclare, confuze și sumare, care în opinia sa, ar proba decizia adoptată.

Mai mult, declarațiile martorului Iagnițcaia Tatiana coroborează explicit cu

autodenunțul inculpatei din 04 august 2017, prin care inculpata și-a asumat fapta de

distrugere intenționată prin incendiere a imobilului din str. Xxxxx, mun. Chișinău.

Deși instanța de apel a obiectat asupra admisibilității declarației de

autodenunțare a numitei Sliuneaeva Tatiana, reținând că legitimitatea acestei probe

este afectată de încălcări admise de către organul de urmărire penală la momentul

dobândiri ei, Colegiul penal lărgit însă apreciază că concluzia respectivă este bazată în

exclusivitate pe presupuneri, în condițiile în care instanța de apel nu a solicitat

titularei declarației de autodenunțare explicații privind modalitatea de consemnare a

acesteia, iar din actele cauzei penale nu rezultă că o atare explicație ar fi fost solicitată

de către instanța de fond sau că această împrejurare ar rezulta din alte probe.

La fel, nu este clar pentru care motive instanța de apel a ignorat concluziile

conținute în încheierea din 19 iunie 2017 a SAÎI al DPS Râșcani municipiul Chișinău

pe baza incendiului ce a avut loc la 13 iunie 2017, în încăperea bucătăriei casei de

locuit din str. Xxxxx (fd.46 vol. I), or argumentarea instanței precum că, concluzia de

specialitate privind geneza incendiului (aducerea focului din exterior/incendiere

intenționată) nu ar confirma incendierea intenționată a imobilului în care a decedat

victima Vîrlan Victor și nu ar putea fi pusă la baza sentinței tocmai pe motivul că nu

ar corobora cu alte probe pertinente și concludente care nu ar fi fost administrate dar

și pentru motivul că Sliuneaeva Tatiana nu ar mai fi locuit în acel imobil deja de

câteva zile, contravine prevederilor art.101 alin.(4) Cod de procedură penală potrivit

cărora, instanța de judecată este obligată să pună la baza hotărârii sale numai acele

probe la a căror cercetare au avut acces toate părțile în egală măsură și să motiveze în

hotărâri admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

Astfel, instanța de apel a indicat că „din concluzia încheierii întocmite de

specialistul SAÎI DSP Râșcani, Ușev Mihail, rezultă că focarul inițial al primului

20

incendiului este amplasat în încăperea bucătăriei, aproximativ la mijlocul încăperii.

Iar în partea motivatoare a încheierii respective, se constată că, în încăperea

bucătăriei s-au depistat o sumedenie de bunuri învechite, combustibile și deșeuri,

care în urma afecțiunilor flăcărilor și temperaturilor înalte au fost distruse.

Făcând o analiză a părții descriptive a încheierii nominalizate, Colegiul penal

lărgit constată că de fapt în încheierea dată este indicat următoarele „ Prelucrând

versiunea izbucnirii incendiului în urma - aducerii focului din exterior (incendierii

intenționate) am constatat: că construcția dată nu este conectată la sursa de energie

electrică, în încăperi nu se utiliza și/sau exploata aragaz, de asemenea din explicațiile

persoanelor cere locuiau în această casă, nu foloseau pentru iluminare luminări sau

candele ( incendiul a izbucnit în perioada însorită a zilei), nu foloseau focul deschis

în încăperi pentru a se încălzi (incendiul a izbucnit in perioada caldă a anului), luând

în considerație faptul că în construcția dată accesul îl aveau mai multe persoane, iar

de către vecini mereu sunt observate persoane străine și intervalul de timp în care au

avut loc incendiile, și menționând faptul că în încăperile casei unde a avut loc

arderea, nu au fost prezente materiale combustibile cu proprietatea de a mocni un

timp atât de îndelungat, pentru dezvoltarea unui nou incendiului, cu atât mai mult

că în urma intervențiilor au fost refulate aproximativ 15m3 de apă, analizând toate

cele expuse mai sus și faptul că în rezultatul cercetării încăperilor casei de locuit

unde au avut loc incendiile, în urma fiecărei cercetări, focarele incendiilor sunt

poziționate în locuri și încăperi diferite, ajungem la concluzia că cauza probabilă a

izbucnirii incendiilor este - aducere focului din exterior (incendiere intenționată)

”.(f.d.47 vol. I)

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că,

instanța de apel eronat a interpretat probele administrate, inclusiv prin denaturarea

conținutului acestora, fără a se expune asupra lor în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală.

De asemenea, instanța de recurs apreciază ca fiind nejustificată constatarea

instanței de apel precum că „ instanța de apel a constatat cu certitudine că fapta

prejudiciabilă prevăzută la art.197 Cod penal care a fost încriminată inculpatei

Sliuneaeva Tatiana nu a fost dovedită, fapt ce denotă în cazul dat nu poate fi

încriminată lui Sliuneaeva Tatiana nici faptele prejudiciabile prevăzute la

infracțiunile de omor și tentativa de omor, în situația în care nu s-a confirmat nici că

ar exista careva motive, ce ar confirma că inculpata a dorit moartea lui Vîrlan Victor

și a lui Iagnițcaia Tatiana”, or concluziile respective instanța de apel și le-a format

fără a da apreciere din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității tuturor probelor prezentate de acuzare, în cazul care a conchis că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii imputată prin rechizitoriu, instanța de apel

21

urmează să-și argumenteze soluția prin prisma tuturor probelor acumulate în dosar,

care trebuie apreciate multilateral și obiectiv.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că,

instanța de apel la adoptarea deciziei a cercetat, a analizat și a apreciat probele

unilateral și selectiv, a desconsiderat circumstanțele de fapt expuse supra și pripit a

reținut că Sliuneaeva Tatiana urmează a fi achitată pe art.145 alin.(2), lit. e), j), m),

art.27, 145 alin.(2), lit. g), m), art.197 alin.(2), lit. a) Cod penal, din motivul lipsei

faptei infracțiunii.

Având la bază raționamentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța

de apel la examinarea cauzei nu a cercetat probele prezentate de către partea acuzării

sub toate aspectele, nu le-a verificat și analizat prin prisma pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării

acestora și nu și-a motivat corespunzător soluția adoptată.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de

fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanțe și conținutul

real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință

pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate, fără a verifica fiecare probă în

parte sub aspectul procedurii penale cât și coroborarea acestora.

Este de menționat faptul că, hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare

trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile

legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea

hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea

hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi,

reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un

viciu de procedură.

În consecință, instanța de apel a pronunțat o hotărâre contradictorie și

nemotivată, contrară prevederilor art.6 al Convenției europene a drepturilor omului,

or, jurisprudența CtEDO indică faptul că, „… rolul unei decizii motivate este să

demonstreze pârților că ele au fost auzite. Mai mult, o decizie motivată oferă pârții

posibilitatea de a o contesta, precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către

o instanță de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un

control public al administrării justiției. Dreptul de a fi auzit include nu doar

posibilitatea de a prezenta argumente instanței, dar și obligația corespunzătoare a

instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost

acceptate sau respinse (cauza Fomin vs Moldova din 11.10.2011, nr.36755/06).

Reieșind din aspectele elucidate și ținând cont de faptul că motivarea deciziei

instanței de apel este contradictorie, iar erorile evidențiate nu pot fi corectate de

instanța de recurs, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia cu privire la necesitatea

22

casării deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de motivele expuse, care au servit temei de casare a soluției

adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice

legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma prevederilor art.art.384-397 Cod

de procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în cererile de

apel, precum și argumentelor din recurs, iar în dependență de datele obținute, instanța

de apel urmează să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să

corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală, precum și să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate, argumentând clar concluziile sale.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Popov Oleg, casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 12 februarie 2020, în cauza penală privind-o pe Sliuneaeva

Tatiana Xxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată integral la 19 martie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Toma Nadejda

Cobzac Elena

Boico Victor

23