1ra-623/2021 — art. 264-1 alin. 4, 84, 85 Cp

1ra-623/2021 — art. 264-1 alin. 4, 84, 85 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-623/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursului ordinar împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 27

noiembrie 2020, declarat de avocatul Creciun Stanislav în numele inculpatului

Liulica Ghenadie XXXXX, născut

la XXXXX, originar din s. XXXXX, r-nul XXXXX, domiciliat

în s. XXXXX, r-nul XXXXXi, cetățean al R. Moldova, anterior

condamnat prin:

1). sentința Judecătoriei Orhei din 02.02.2018, în baza

art. 2641 alin. (1) Cod penal, la 135 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani;

2). sentința Judecătoriei Orhei din 25.06.2020, în baza

art. 2641 alin. (4), 90 Cod penal, la 6 luni închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o

perioadă de probațiune de 1 an.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 27.02.2017 - 12.07.2018,

instanța de apel: 10.08.2018 - 02.10.2018,

instanța de recurs: 22.05.2020 - 08.07.2020.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Liulica Ghenadie a fost

condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la 6 luni închisoare.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, inclusiv conform sentinței Judecătoriei Orhei din

1

25.06.2020, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 8 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 84 alin. (2), 85 alin. (2), 87 Cod penal, la sentință a fost cumulată

pedeapsa complimentară aplicată lui Liulica Ghenadie, prin sentința Judecătoriei Orhei

din 02.02.2018, privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

3 ani.

Termenul executării pedepsei complimentare, privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani, urmând a fi calculat din 02.02.2018.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost suspendată

condiționat, pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, prin hotărârea

Judecătoriei Orhei (sediul central) din 9 februarie 2018, emisă într-o altă cauză penală,

ignorând prevederile pct. 10.2 lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere aprobat prin

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.357 din 13.05.2009, care stipulează că -

„persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede și.... permisul de conducere

perfectat pe numele său, valabil pentru categoria (subcategoria) din care face parte

autovehiculul condus”, a condus o perioadă nedeterminată de timp, până aproximativ la

ora 2115 minute, aceiași zi, automobilul „Volkswagen Lupo”, n/î XXXXX, când pe

drumul public din s. Susleni, r-nul Orhei, a fost identificat în acele circumstanțe de către

reprezentanții poliției de patrulare cu semne evidente de folosire a băuturilor alcoolice

exprimate prin miros de alcool din cavitatea bucală, comportament neadecvat, mers

instabil, timp în care, contrar prevederilor art. 23 alin. (3) lit. b) al Legii Nr. 131 din

07.06.2007 „Privind siguranța traficului rutier” și pct. 11) lit. j) al Regulamentului

Circulației Rutiere, care stipulează că - „conducătorul de autovehicul este obligat să se

supună, la solicitarea agentului de circulație, procedurii de testare a aerului expirat și

examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei

ori consumului de droguri și de alte substanțe psihotrope sau de medicamente cu efecte

similare”, la solicitarea reprezentanților poliției de patrulare s-a eschivat de la testarea

alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii

ei și de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical, înscenând în

repetate rânduri procedura de expirare a aerului în aparatul Drager, iar în lipsa unui

rezultat a plecat de la fața locului fără acordul poliției.

Instanța a reținut că, inculpatul a declarat că îi sunt cunoscute probele administrate

în cadrul urmăririi penale, recunoaște vinovăția în comiterea infracțiunea care îi este

imputată și nu dorește administrarea altor probe, solicitând examinarea cauzei în baza

probelor administrate în cadrul urmăririi penale, în conformitate cu art. 3641 Cod de

procedură penală.

Astfel, instanța i-a încadrat acțiunile în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, ca

eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la

examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei și de la recoltarea

probelor biologice în cadrul acestui examen medical, de către o persoană care este

privată de dreptul de a conduce mijloace de transport.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, instanța a ținut cont

de prevederile art. 7, 75 Cod penal, că în conformitate cu art. 2641 alin. (4) Cod penal

infracțiunea comisă se pedepsește cu muncă neremunerată în folosul comunității de la

200 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 1 an, iar în condițiile art. 3641 alin. (8)

2

Cod de procedură penală noua limită minimă și maximă de pedeapsă, prin reducerea cu

o treime sunt muncă neremunerată în folosul comunității de la 133 ore la 160 ore, sau

închisoare de până la 8 luni, că circumstanțe atenuante sau care agravează răspunderea

lipsesc, că inculpatul a menționat că, este de acord cu stabilirea unei pedepse cu

executare condiționată pe motiv că nu poate executa pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată din cauza stării de sănătate, deținând grad de invaliditate, categorie de

pedeapsă pentru care au pledat și apărătorul, a concluzionat oportun de a-i aplica

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni.

Totodată, instanța a reținut că, Liulica G. a fost condamnat prin sentința

Judecătoriei Orhei din 2 februarie 2018 în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, 135 ore de

muncă neremunerată în folosul comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 3 ani.

Conform informației prezentate de Biroul de Probațiune Orhei, termenul pedepsei

complimentare cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport expiră la

19.02.2021.

Liulica G., a fost condamnat și prin sentința Judecătoriei Orhei din 25 iunie 2020

în baza art. 2641 alin. (4), 90 Cod penal, la 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 1 an.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,

va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

În speță, având în vedere termenul pedepsei cu închisoarea stabilită inculpatului,

ținând cont de prevederile art. 75 - 78 Cod penal, este posibilă suspendarea executării

pedepsei cu închisoarea stabilită inculpatului pe o perioada de probațiune de 2 ani.

ordinar, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

Liulica G. să fie condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la 7 luni închisoare, iar

în temeiul art. 84 și 85 din Cod penal la 8 luni închisoare, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 3 ani.

Recurentul a indicat că pedeapsa aplicată inculpatului este una prea blândă.

2020, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Liulica Ghenadie, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 2641 alin. (4) Cod penal, i-a fost aplicată pedeapsă de 6 luni închisoare.

În conformitate cu art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial cu pedeapsa aplicată conform sentinței Judecătoriei Orhei din 25 iunie

2020, i-a fost stabilită pedeapsă de 8 luni închisoare.

În temeiul art. 85 Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei complementare

stabilite conform sentinței Judecătoriei Orhei din 02 februarie 2018, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 8 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani, de la

reținere.

Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

3

Instanța de apel a statuat că, potrivit art.77 Cod penal în calitate de circumstanțe

ce agravează răspunderea penală, în privința lui Liulica G. sunt comiterea infracțiunii de

către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară și săvârșirea

infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate produsă de alcool.

Astfel, prin sentința Judecătoriei Orhei din 02 februarie 2018, a fost condamnat

în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal la 135 ore de muncă neremunerată în folosul

comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

3 ani.

Conform sentinței Judecătoriei Orhei din 25 iunie 2020, a fost condamnat în baza

art. 2641 alin. (4), 90 Cod penal la 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării ei pe un termen de probațiune de 1 an.

Potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu 1/ a

3

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Așadar, la individualizarea pedepsei inculpatului se va ține cont de prevederile

art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, că

inculpatul anterior a mai fost condamnat, antecedente penale nefiind stinse.

În acest sens, acestuia urmează să-i fie cumulate pedepsele stabilite, fiindu-i

stabilită pedeapsa definitivă de 8 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

Ori, anume această pedeapsă este echitabilă și suficientă pentru restabilirea

echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate

prin infracțiunea comisă de către inculpat, iar pedeapsă stabilită inculpatului este aptă

de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în contextul gradului de pericol social a

faptei comise de inculpat, cât și personalitatea inculpatului.

Instanța de fond neîntemeiat a conchis că o pedeapsă non privativă de libertate

este echitabilă la caz, care va atinge scopul legii penale de restabilire a echității sociale,

corectare a condamnatului.

Aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, adică suspendarea condiționată a

executării pedepsei nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită

condamnaților prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ei este un incident în

viața acestora.

Deci, luând în considerație faptul că inculpatul anterior a fost condamnat pentru

comiterea unei infracțiuni similare, fiindu-i acordată încrederea prin aplicarea

pedepselor nelegate de privațiune de libertate dar nu a tras careva concluzii pentru sine,

nu a îndreptățit încrederea care i-a fost acordată și a comis din nou o infracțiune, iar

conform cazierului contravențional a fost sancționat de mai multe ori pentru încălcarea

Regulamentului circulației rutiere, izolarea lui de societate este necesară și rezonabilă.

instanței de apel și menținerea sentinței.

Recurentul a invocat că, Liulica G. a comis o infracțiune care face parte din

categoria celor ușoare, a recunoscut vinovăția și se căiește sincer de cele comise.

Aatfel, el întrunește toate condițiile pentru a-i fi aplicate prevederile art. 90 Cod

penal - dacă la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvîrșite cu intenție instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta

4

să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului.

În drept, recursul este fondat pe art. 427 p. 6 CPP.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță

doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură

penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de

procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în

art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Însă, în recursul avocatului, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat niciun

temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, fiind

omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității

deciziei contestate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește condițiile

de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul

ordinar al apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica și să se expună,

apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Ori, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

nu îndeplinește cerințele de conținut.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care

nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie), se atestă că

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele

reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel,

legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în

latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, corect ținând cont de prevederile art.

61, 75, 84 și 85 Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

5

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază

de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare. Dacă, după pronunțarea sentinței, se constată că persoana condamnată este

vinovată și de comiterea unei alte infracțiuni săvârșite înainte de pronunțarea sentinței

în prima cauză, instanța stabilește pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni prin

cumul, total sau parțial, al pedepselor aplicate. Dacă, după pronunțarea sentinței, dar

înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune,

instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua

sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară. Pedeapsa

definitivă în cazul unui cumul de sentințe trebuie să fie mai mare decât pedeapsa stabilită

pentru săvârșirea unei noi infracțiuni și decât partea neexecutată a pedepsei pronunțate

prin sentința anterioară a instanței de judecată.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și

scopului de restabilire a echității sociale, corectare a acestuia, precum și prevenirii de

săvârșire de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care instanța de

apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor

cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este o

competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea

acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanța și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 5. din decizie), iar

o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței

de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat inculpatului pedepse

individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

6

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Creciun Stanislav,

împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2020, în

privința inculpatului Liulica Ghenadie XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 19 martie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

7