1ra-17/2021 — art. 191 alin. 5 CP

1ra-17/2021 — art. 191 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-17/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul ordinar

declarat de către avocatul Talmaci Mariana în numele inculpatului împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2019, în cauza penală

în privința lui

Ursu Iurie xxxx, născut la xxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 20.05.2016 – 30.03.2018;

Instanța de apel: 07.05.2018 – 13.09.2018;

05.07.2019 – 30.10.2019;

Instanța de recurs: 05.04.2019 – 28.05.2019;

31.01.2020 – 09.02.2021.

A C O N S T A T A T :

a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(5) Cod

penal și în baza acestei Legi, i-a fost stabilită pedeapsa de 10 ani de închisoare în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și a exercita

activități în domeniul administrării sau conducerii pe un termen de 5 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă și dispusă încasarea din contul lui Ursu Iurie în

beneficiul Serviciului Piscicol a prejudiciului material în sumă de 2 434 220 de lei.

Măsura de asigurare a acțiunii civile sub formă de sechestru asupra a ¼ cotă -

parte din încăperea cu nr. cadastral xx cu suprafața de 72,3 m2 , situată în mun.

Chișinău, str. xxxxxx, care-i aparține lui Ursu Iurie, aplicată în scopul asigurării

reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune, a fost menținută.

Ursu Iurie, activând în baza ordinului xxx din 20.06.2008, în funcție de șef a

Serviciului Piscicol, a săvârșit infracțiunea de delapidare în proporții deosebit de

mari cu folosirea situației de serviciu, în următoarele circumstanțe: în anul 2014, Ursu

Iurie, a comandat de la „Editura Statistică” permise de pescuit, valoarea nominală a

tuturor permiselor constituind 1 404 000 lei. Fiind verificate datele din evidență

contabilă pentru perioada 01.01.2014 - 31.12.2014, la compartimentul venituri și

componența mijloacelor speciale obținute în urma realizării permiselor de pescuit

amator/sportiv, s-a stabilit că, încasările totale constituie 408 400 lei, inclusiv: luna

ianuarie 58 050 lei, luna februarie 39 150 lei, luna martie 142 150 lei, luna aprilie 60

000 lei, luna iulie 109 050 lei. Suma de 408 400 lei, obținută de la realizarea permiselor

1

a fost depusă direct la contul special al Serviciului, evitându-se înscrierile în registrul

de casă. Prin urmare, diferența dintre nominalul de permise procurate și nominalul

permiselor realizate, pentru anul 2014 constituie suma de 995 600 lei (1 404 000 - 408

400), sumă ce a fost însușită, prin delapidare de Iurie Ursu.

Tot el, în perioada anului 2015, a însușit prin delapidare bani de la realizarea

permiselor de pescuit în sumă de 1 438 590 lei, în următoarele circumstanțe: Pentru

anul 2015, Serviciul Piscicol a editat 11300 de permise de pescuit, urmare fiind

realizate 11 025 de permise, la valoarea nominală în sumă de 1 806 510 lei. La

compartimentul venituri și componența mijloacelor speciale pentru perioada

01.01.2015 - 31.12.2015, în contabilitatea Serviciului Piscicol au fost înregistrate și

raportate încasări totale în sumă de 367 890 de lei. Mijloacele bănești în sumă de 1

438 590 lei obținute prin diferența sumelor de 1 806 510 lei ce reprezintă suma pentru

permise realizate și 367 920 lei, care este venit reflectat în evidența contabilă, nu au

fost reflectate în evidența contabilă a Serviciului Piscicol ca venituri la contul special,

au fost însușit prin delapidare de către Ursu Iurie.

Astfel, Iurie Ursu, contrar normelor imperative, n-a organizat evidența

corespunzătoare a mijloacelor bănești încasate de la realizarea permiselor de pescuit

pentru anii 2014 - 2015, însușind prin delapidare banii în sumă 2 434 190 lei (995 600

lei pentru 2014 + 1 438 590 lei pentru 2015), iar pentru suma de 1 375 000 lei,

acumulată de la realizarea permiselor de pescuit pentru anul 2015, pentru a da un

aspect legal acțiunilor sale ilegale, a perfectat un contract de împrumut, datat cu

21.09.2015, prin care Iurie Ursu în calitate de persoană fizică a împrumutat de la

Serviciul Piscicol suma de 1 375 000 de lei pentru o perioadă de 3 luni, pentru

procurarea șalupelor.

inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri de achitare, deoarece în acțiunile acestuia nu se regăsește

componența infracțiunii incriminate.

3.1 În motivarea apelului, avocatul Talmaci Mariana în numele inculpatului a indicat

că:

- examinarea cauzei nu a fost imparțială, nu s-a stabilit existența divergențelor

în declarațiile martorului acuzării, nu s-a analizat nici o probă a apărării, nu s-a expus

la cererea cu privire la nulitatea probei depusă de apărare;

- referitor la acțiunea civilă, aceasta nu a fost probată, nu au fost anexate probe

care ar demonstra că suma de bani solicitată a fost luată nemijlocit de Ursu Iurie, nu

a fost probată nici lipsa din contabilitate, din punct de vedere juridic, SP nu a suferit

nici o pierdere;

- s-a stabilit că permisele au fost încredințate contabilității, responsabile de

evidența contabilă și a permiselor fiind cei doi contabili - Oxana Dănuță și Unru

Ludmila; în responsabilitatea lui Ursu Iurie nu a existat un act juridic în care era

împuternicit cu ducerea evidenței permiselor de pescuit sau cu depunerea banilor la

bancă;

2

- în actul de învinuire este indicată o sumă calculată abstract și imprecisă - 2

434 190 lei, fără a fi reflectată în acte juridice; sustragerea de către Ursu Iurie nu a fost

probată;

- SP nu a prezentat proba cu privire la prejudiciul suferit;

- careva scop cupidant nu a fost stabilit, în timpul percheziției la domiciliu nu

au fost găsiți bani; nu există o expertiză contabilă care să stabilească cu certitudine

prin diferite metode ale contabilității suma unui prejudiciu real suportat de către

partea vătămată;

- a fost grav încălcat dreptul părții la apărare, încălcându-se exigențele art.6§1

CEDO și nu a fost numită o expertiză independentă;

- contrar art.281 Cod de procedură penală, ordonanța de punere sub învinuire

nu conține careva date despre data, locul, mijloacele și modul de sustragere a

sumelor însușite, nu sunt indicate documentele de transfer ilicit și nici cecurile prin

care au fost ridicați careva bani în numerar. Astfel, vreun document de ridicare a

banilor sau ordin în acest sens, nu au fost prezentate de OUP, consimțământul lui

Ursu Iurie de a nu lua la evidență careva sume bănești nu a fost probat de OUP;

- referitor la declarațiile date de inculpat la urmărirea penală, dânsul era în

relație de încredere cu contabila și s-a lăsat convins de a semna un act precum că a

împrumutat de la SP suma de 1375 mii lei pentru doar a o ajuta în haosul creat, însă

contractul dat fiind unul fictiv nefiind luat la evidența contabilă, ordinul de încasare

fiind fără număr, semnat în timpul concediului în mașinam contabilei într-o seară,

fapt confirmat de către martorul Coșer. Astfel, fiind semnat la inițiativa contabilei

trebuia să confirme careva insuficiențe ce au ieșit din calculul dânsei și a comisei,

estimativ inițial fiind de 1 375 000 lei, ca mai apoi să fie recalculat la suma de 2 434

190 lei;

- cu privire la martorul/contabilul Oxana Dănuță, în declarațiile sale a

menționat că nu a știut că de la întreprinderea de stat directorul nu are voie să facă

împrumut, ceea ce nu corespunde adevărului, reieșind din stagiul său profesional

cumulat de ani de experiență, fiind angajat în 2005, anterior lui Ursu Iurie la SP,

totodată în explicațiile către inspector în momentul reviziei, dânsa a spus că nu știe

de ce nu a luat la evidență facturi fiscale, cele trei, ceea ce la fel fiind o eroare din

partea sa. Ursu Iurie nu avea cum să știe de existența cărorva facturi fiscale care nu

au fost semnate de către el, la fel nu a emis vreun ordin în sensul dat pentru a fi

comandate mai multe premise pentru perioada anului 2015;

- SP conform Regulamentului eliberează permise, iar după cum se invocă de

OUP, eliberarea permiselor lipsă nu a fost probată, deci calculul sumei de 995600 este

unul nejustificat material. Deoarece realizarea permiselor nu a fost demonstrată și

sunt mari dubii cu privire la ce s-a întâmplat în contabilitate, odată ce permisele date

nici nu au fost luate la evidență de către contabilitate, iar valoarea nominală nu poate

fi solicitată sau calculată ca un prejudiciu adus SP, deoarece nu se cunoaște cu

certitudine care au fost realizate, care au fost anulate. Deci, comanda efectuată la

Editura Universul, demonstrează doar procurarea unor permise, editate, la costul

3

stipulat în factură, iar transformarea lor în valoare materială are loc doar la

momentul tranzacționării și luarea la evidență contabilă, ceea ce nu a fost probat de

către OUP;

- cu referire la depozițiile martorului Isac Oxana, dânsa a menționat că nu au

fost prezentate actele primare ce ar permite calculul unei sume fixe, deci cu siguranță,

în cazul dat cele indicate de ea sunt bazate pe suspiciuni, iar suspiciunile nu pot fi

puse la baza unei acuzări, totodată informând că suma este una abstractă. Deci,

conform spuselor ei, pe anul 2014 au fost reflectate permise în număr de 5000, iar în

realitate au procurate 7500, deci, 2500 nu au fost reflectate, într-un calcul conform

apărării, conform metodei de ecuație care a fost aplicată de către acuzare și inspecție,

nicidecum aceste permise nu pot fi estimate la suma calculată de către ei, deci,

stabilind suma maximală de valoare nominală pe care îl poate avea un permis - 2500

bucăți ori 300 lei, este egal cu 750000 lei. Cu atât mai mult, ar trebui luate în calcul și

cele anulate sau nerealizate;

- referitor la mărturiile lui Vlad Ungureanu, dânsul a declarat că nu există

vreun act de predare-primire între SP și Ursu Iurie, ceea ce semnifică că un careva

raport ce ar permite invocarea dispariției ceva ce i-a fost predat lui Ursu Iurie de către

SP la momentul venirii sale în funcție și demisionării, precum că nu a înapoiat careva

bunuri ce aparțin sau au aparținut în posesia SP și au fost transmise lui Ursu Iurie,

nu există ceea ce este relevant în uza dată;

- ordonanța de începere a urmăririi penale din 21 ianuarie 2016, conform căreia

urmărirea penală a fost începută, invocându-se un prejudiciu material calculat fictiv,

deci suma indicată în contractul de împrumut 1375 lei, banii calculați de contabilă

care după calculele contabilei nu se regăseau, total fiind suma calculată a

nominalului permiselor comandate, ceea ce constituia la moment 1 746 360 lei. Deci,

în data de 21 ianuarie 2016, lipseau mult mai puțini așa zișii bani, fiind foarte straniu

că suma dată creștea treptat, iar SP își majorează în acțiunea civilă neîntemeiat

prejudiciul material, fără careva suport juridic documentar sau probant;

- în probarea nevinovăției lui Ursu Iurie, apărarea a solicitat ca SP să prezinte

bilanțul contabil pe 2014, 2015, iar aceste rapoarte nu au fost prezentate, ezitându-se

în prezentarea Cartei mari. Totodată, careva act de pierdere sau nimicire a

registrelor, a dărilor de seama cu privire la permise întocmite de inspectori, care

confirmă unanim că au existat, la fel nu au fost prezentate instanței de către SP;

- a fost prezentat Actul inspecției financiare din 10 octombrie 2014 pe perioada

anului 2014, 01 ianuarie 2014 - 01 septembrie 2014, semnat de către Ecaterina Mazur,

iar prezentul act nu confirmă careva încălcări pe perioada anului 2014 în cadrul SP,

ceea ce demonstrează că suspiciunile și concluziile OUP pentru anul 2014 sunt

neîntemeiate;

- o altă probă importantă este fișa postului Oxana Dănuță din iunie 2012, unde

este stipulat ca fiind responsabil de managementul SP, conducerea procesului de

gestionare a patrimoniului SP, asigurarea și controlul asupra păstrării documentelor

contabile primare, informație de bază informațională de evidență contabilă precum

4

și de arhivare, predarea lor în arhiva departamentală. Deci, conform fișei date,

responsabil asupra actelor de evidență contabilă se face Oxana Dănuță, iar dânsa nu

a semnalat la poliție furtul cărorva acte, falsul cărorva acte sau nimicirea (pentru

nimicire sunt acțiuni cu caracter penal stipulat în CP);

- o altă probă este răspunsul SP din 15 iulie 2016, pe perioada anului 2013-2015

careva demersuri către Editura Universul cu privire la tipărirea blanchetelor nu sunt

înregistrate la SP;

- importante sunt declarațiile contabilei depuse în instanța de judecată, dânsa

a declarat ca nu știa că între administratorul întreprinderii de stat și persoana fizică

nu se face contract de împrumut, ceea ce nu corespunde adevărului. La fel, dânsa a

declarat că nu știa că actele primare din contabilitate se păstrează timp de 5 ani în

arhivă. Acești indici demonstrează că greșelile și neglijența petrecută îi aparțin,

inclusiv demonstrează că nu este de natură penală, deoarece ea este în serviciu până

în prezent nefiind pusă sub acuzare, fiind direct responsabilă de situația creată;

- cu referire la declarațiile martorului, Unru Ludmila, care a relatat că activează

în SP din 2001, atribuțiile fiind să ducă evidența materială și să fie contabil casier.

Acest important martor nu a fost audiat de către OUP fiind direct responsabil, de

evidența permiselor și întocmirea registrului de casă, care nu a fost ridicat;

- martorul Constantin Coșer a confirmat că Ministerul Mediului îl presa pe

domnul Ursu să plece din funcție. A confirmat cele indicate de d-nul Grati, că de

safeu nu se folosea Ursu, acces având la acesta doar d-nul Grati, fiind la el în birou;

- după cum s-a demonstrat pe parcursul judecării cauzei a existat o ștampilă

facsimil cu semnătura directorului și totodată, toți martorii, în afară de cei din

contabilitate, au confirmat că aceste ștampile se aflau în contabilitate, ele se aplicau

pe permise. Actul Inspectării financiare tematice efectuate la Serviciul Piscicol, pe

perioada 01 ianuarie 2014 - 01 ianuarie 2016, recunoscut în calitate de document prin

ordonanța din 26 aprilie 2016, a fost întocmit cu încălcări, reieșind din aceste

considerente s-a solicitat anularea probei date, fiind întocmit în absența directorului,

fiindu-i prezentat sub formă de expertiză, dar de fapt fiind un act financiar. Totodată,

inspectorul financiar ține să concretizeze că nu a fost somat penal, pentru concluziile

stabilite în momentul întocmirii acestui act;

- acest act este un rezultat a unei încălcări procesuale, fiind un fruct otrăvit; din

conținutul ordonanței din 19.02.2016 privind efectuarea controlului economico-

financiar, cu certitudine rezultă că organul de urmărire penală a dispus efectuarea

unei măsuri procesuale (controlul economico-financiar) neprevăzute de Codul de

procedură penală, or, ordonanța este ilegală, contrară prevederilor art. 254, 255 Cod

de procedură penală;

- ulterior efectuării acțiunii procesuale efectuată de către OUP în timpul

urmăririi penale, i-a fost adusă la cunoștință lui Ursu Iurie Actul Inspecției financiare

în data de 11 aprilie 2016, prin proces-verbal de notificarea a părții cu raportul de

expertiză, fiind lezate drepturile sale procesuale de a participa la acțiunea dată,

fiindu-i prezentat sub formă de raport de expertiză, proba dată nefiind un raport de

5

expertiză, după cum se menționează în acest proces-verbal;

- probele anexate la dosar, fișa postului Ludmilei Unru, fișa postului Oxanei

Dănuță, denotă că persoanele care erau obligate de a duce evidența permiselor, și

evidența contabilă, arhivarea documentelor primare, inclusiv care au dispărut din

contabilitate în circumstanțe nestabilite de OUP. Întru confirmarea poziției apărării,

aceste fișe care indică direct responsabilitate secției contabile și persoanele care direct

au participat la haosul creat, aceste persoane fiind actualmente în funcție, acțiunile

lor nefiind încadrate de natură penală, precum nimicire de acte sau fals în acte, atunci

cu siguranță acțiunile lui Ursu Iurie nu sunt pasibile de latură penală.

respins apelul declarat, cu menținerea hotărârii fără modificări.

în numele inculpatului, iar prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție

din 28.05.2019, a fost admis recursul ordinar declarat de avocatul Talmaci Mariana

în numele inculpatului, a fost casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 13.09.2018, în cauza penală în privința lui Ursu Iurie și s-a dispus

rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată

fost admisă cererea de apel declarată de către avocatul Talmaci Mariana în numele

inculpatului Ursu Iurie, casată total sentința, inclusiv din oficiu, în baza art.409

alin.(2) Cod de procedură penală, și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

Ursu Iurie a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.191 alin.(5) Cod penal și i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 10 (zece) ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități în domeniul

administrării persoanelor juridice pe un termen de 5 (cinci) ani.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de către reprezentantul legal al

Serviciului Piscicol și a fost încasat de la Ursu Iurie în beneficiul Serviciului Piscicol

prejudiciul material în sumă de 2 434 190 (două milioane patru sute treizeci și patru

de mii una sută nouăzeci) de lei.

A fost menținută măsura de asigurare a acțiunii civile sub formă de sechestru

asupra a ¼ cotă – parte care-i aparține lui Ursu Iurie din încăperea cu nr. cadastral

xxx cu suprafața de 72,3 m.p. din mun. Chișinău, str. xxxxxx în scopul asigurării

reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune.

6.1 Instanța de apel a statuat că: prima instanță nu a constatat și descris corect

fapta incriminată lui Ursu Iurie, și anume infracțiunea prevăzută de art.191 alin.(5)

Cod penal, după semnele calificative „însușirea ilegală a bunurilor altei persoane

încredințate în administrarea vinovatului, săvârșită în proporții deosebit de mari”.

În acest context, instanța de apel a reținut că potrivit rechizitoriului, acțiunile

lui Ursu Iurie au fost calificate în baza art.191 alin.(5) Cod penal, pentru faptul că ,,...

6

contrar normelor imperative intenționat nu a organizat evidența corespunzătoare a

mijloacelor bănești încasate de la realizarea permiselor de pescuit pentru anii 2014-

2015, pentru a avea posibilitatea însușirii banilor în sumă de 2 434 190 lei (995 600 lei

(2014) + 1 438 590 lei (2015), fapt prin care a cauzat un prejudiciu în proporții deosebit

de mari în cuantum de 2 434 190 lei ”.

Totodată, prima instanță a ajuns la concluzia că, în acțiunile lui Ursu Iurie sunt

prezente elementele infracțiunii incriminate, constatând existența faptei atribuită

prin rechizitoriu, reținând că „...contrar normelor imperative intenționat nu a

organizat evidența corespunzătoare a mijloacelor bănești încasate de la realizarea

permiselor de pescuit pentru anii 2014-2015, pentru a avea posibilitatea însușirii

banilor în sumă de 2 434 190 lei (995 600 lei (2014) + 1 438 590 lei (2015), iar pentru

suma de 1 375 000 lei, acumulată de la realizarea permiselor de pescuit pentru anul

2015, pentru a da un aspect legal acțiunilor sale ilegale, a perfectat un contract de

împrumut, datat cu 21 septembrie 2015, prin care Ursu Iurie în calitate de persoană

fizică a împrumutat de la Serviciul Piscicol, suma de 1 375 000 lei, pentru o perioadă

de 3 luni, pentru procurarea șalupelor”.

Prima instanță a atribuit în acțiunile inculpatului fapte diferite de cele

incriminate în rechizitoriu, incluzând de la sine textul: „...iar pentru suma de 1375000

lei, acumulată de la realizarea permiselor de pescuit pentru anul 2015, pentru a da

un aspect legal acțiunilor sale ilegale, a perfectat un contract de împrumut, datat cu

21 septembrie 2015, prin care Ursu Iurie în calitate de persoană fizică a împrumutat

de la Serviciul Piscicol, suma de 1 375 000 lei, pentru o perioadă de 3 luni, pentru

procurarea șalupelor ”.

Prima instanță a depășit limita învinuirii, agravând situația inculpatului. La

fel, contrar prevederilor art.394 alin.(1) pct.5) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței nu cuprinde încadrarea juridică corectă a acțiunilor

inculpatului și motivele pentru modificarea învinuirii în instanța de judecată,

modificarea învinuirii nefiind solicitată de către acuzatorul de stat.

Instanța de apel a notat că, eroarea menționată poate fi remediată doar prin

desființarea sentinței, motiv pentru care, instanța de apel a admis cererea de apel

declarată de către partea apărării, a casat, inclusiv din oficiu, în baza art.409 alin.(2)

Cod de procedură penală, sentința și a pronunțat o nouă hotărâre, iar în temeiul

art.385 alin.(1) pct.1) – 4) Cod de procedură penală, cu referire la infracțiunea comisă

de către inculpatul Ursu Iurie prevăzută de art.191 alin.(5) Cod penal, instanța de

apel a constatat următoarele circumstanțe:

Ursu Iurie, activând în baza ordinului 454-p din 20.06.2008, în funcție de șef a

Serviciului Piscicol, a săvârșit infracțiunea de delapidare în proporții deosebit de

mari cu folosirea situației de serviciu, în următoarele circumstanțe: în anul 2014, Ursu

Iurie, a comandat de la „Editura Statistică” permise de pescuit, valoarea nominală a

tuturor permiselor constituind 1 404 000 lei. Fiind verificate datele din evidență

contabilă pentru perioada 01.01.2014 - 31.12.2014, la compartimentul venituri și

componența mijloacelor speciale obținute în urma realizării permiselor de pescuit

7

amator/sportiv, s-a stabilit că încasările totale constituie 408 400 lei, inclusiv: luna

ianuarie 58 050 lei, luna februarie 39 150 lei, luna martie 142 150 lei, luna aprilie 60

000 lei, luna iulie 109 050 lei. Suma de 408 400 lei, obținută de la realizarea permiselor

a fost depusă direct la contul special al Serviciului, evitându-se înscrierile în registrul

de casă.

Prin urmare, diferența dintre nominalul de permise procurate și nominalul

permiselor realizate, pentru anul 2014 constituie suma de 995 600 lei (1 404 000 - 408

400), sumă ce a fost însușită, prin delapidare de Iurie Ursu.

Tot el, în perioada anului 2015, a însușit prin delapidare bani de la realizarea

permiselor de pescuit în sumă de 1 438 590 lei, în următoarele circumstanțe: Pentru

anul 2015, Serviciul Piscicol a editat 11300 de permise de pescuit, urmare fiind

realizate 11 025 de permise, la valoarea nominală în sumă de 1 806 510 lei. La

compartimentul venituri și componența mijloacelor speciale pentru perioada

01.01.2015-31.12.2015, în contabilitatea Serviciului Piscicol au fost înregistrate și

raportate încasări totale în sumă de 367 890 de lei. Mijloacele bănești în sumă de 1

438 590 lei obținute prin diferența sumelor de 1 806 510 lei ce reprezintă suma pentru

permise realizate și 367 920 lei, care este venit reflectat în evidența contabilă, nu au

fost reflectate în evidența contabilă a Serviciului Piscicol ca venituri la contul special,

fiind ridicate în numerar personal de către Ursu Iurie.

Totodată, Ursu Iurie, contrar normelor imperative, n-a organizat evidența

corespunzătoare a mijloacelor bănești încasate de la realizarea permiselor de pescuit

pentru anii 2014 - 2015, pentru a avea posibilitatea însușirii banilor în sumă 2 434 190

lei (995 600 lei pentru 2014+1 438 590 lei pentru 2015), fapt prin care a cauzat un

prejudiciu în proporții deosebit de mari în cuantum de 2434190 lei.

Acțiunile lui Ursu Iurie au fost încadrate juridic în baza art.191 alin.(5) Cod

penal, după semnele calificative „însușirea ilegală a bunurilor altei persoane

încredințate în administrarea vinovatului, săvârșită în proporții deosebit de mari”.

Instanța de apel a menționat că, deși inculpatul Ursu Iurie nu și-a recunoscut

vina în ședința primei instanțe în privința comiterii infracțiunii prevăzute de art.191

alin.(5) Cod penal, vinovăția acestuia se confirmă prin probe pertinente, concludente,

utile și veridice ce coroborează între ele.

Instanța de apel a concluzionat că, fapta penală prevăzută la art.191 alin.(5)

Cod penal, după semnele calificative „însușirea ilegală a bunurilor altei persoane

încredințate în administrarea vinovatului, săvârșită în proporții deosebit de mari” –

a fost săvârșită de către inculpatul Ursu Iurie, fapt care este dovedit prin probele

administrate, or s-a constatat cu certitudine că inculpatul Ursu Iurie, activând în

calitate de șef a Serviciului Piscicol în perioada 2014 – 2015, a însușit mijloace bănești

în proporții deosebit de mari care-i erau date în administrare conform atribuțiilor

fișei de post, prin ce i-a cauzat Serviciului Piscicol un prejudiciu material în sumă de

2 434 190 lei.

Cu referire la componența de infracțiune prevăzută de art.191 alin.(5) Cod

penal, obiectul juridic special al infracțiunii are un caracter multiplu: obiectul juridic

8

principal îl formează relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile;

obiectul juridic secundar îl constituie relațiile sociale cu privire la executarea corectă

a atribuțiilor de administrare în privința bunurilor încredințate.

Prin acțiunile sale, inculpatul Ursu Iurie a atentat la bunurile Serviciului

Piscicol (banii în sumă de 2 434 190 lei ) încredințate lui în virtutea atribuțiilor sale,

fiind cel care gestiona bunurile Serviciului Piscicol.

Cu referire la acest aspect, instanța de apel a notat că este relevant Actul

inspectării financiar tematice efectuate la Serviciul Piscicol pe perioada 01.01.2014 –

01.01.2016, prin care se atestă lipsurile de mijloace bănești depistate la controlul

efectuat. Martorul Isac Oxana, care a întocmit actul inspecției financiare în urma

controlului tematic financiar efectuat la Serviciul Piscicol pentru perioada anilor 2014

- 2015, a declarat că în total, suma lipsă de bani de la realizarea permiselor constituie

2 434 190 lei (995 600 lei (2014) și 1 438 590 lei (2015).

Instanța de apel a reținut declarațiile martorului Dănuță Oxana, și a considerat

neîntemeiate argumentele apelantului precum că, declarațiile martorului Dănuță

Oxana ar urma să fie apreciate critic or, declarațiile martorului respectiv coroborează

cu declarațiilor martorului Isac Oxana, care a întocmit actul inspectării financiar -

tematice efectuate la Serviciul Piscicol pe perioada 01.01.2014 – 01.01.2016,

răspunsurile de la ÎS „Editura Universul” nr. 61 din 11.03.2016 și nr.67 din 18.03.2016

și materialele anexate, prin care se confirmă comanda Serviciului Piscicol de tipărire

a permiselor de pescuit pentru anii 2014 - 2015 de și primire a acestora de la ÎS

„Editura Universul”. Din analiza actului inspecției financiare rezultă săvârșirea mai

multor încălcări ce țin de evidența permiselor de pescuit într-un registru, contrar

prevederilor Hotărârii Guvernului nr.888/06.08.2007 și reflectarea lor în evidența

contabilă.

Cu referire la mărimea prejudiciului cauzat prin infracțiune, acesta este în

proporții deosebit de mari, instanța a de apel a notat că, conform Actului Inspectării

financiar tematice efectuate la Serviciul Piscicol pe perioada 01.01.2014 – 01.01.2016,

suma totală lipsă de la realizarea permiselor constituie 2 434 190 lei (995 600 lei (2014)

și 1 438 590 lei (2015).

Cu referire la argumentele invocate în apel de către partea apărării și anume

cele ce se referă la nevinovăția inculpatului, instanța de apel a stabilit că, Ursu Iurie

nu a organizat evidența permiselor de pescuit editate, pentru a face dificil calculul

numărului real de permise realizate, or după cum s-a stabilit în cadrul inspectării

financiare, precum și reieșind din declarațiile inspectorului, entitatea administrată

de către Ursu Iurie nu dispune de totalitatea documentelor primare, decât facturile

fiscale, în care este indicat numai numărul de exemplare, nefiind specificată valoarea

nominală și numărul de permise tipărite, iar cele descrise impun concluzia că

cotoarele permiselor și ale permiselor neutilizate din anul 2014 au fost nimicite, în

contabilitate fiind înregistrate date numai cu referire la banii depuși la contul special,

nefiind posibil de stabilit numărul de permise vândute și la ce valoare, aceiași situație

fiind și în anul 2015.

9

Instanța de apel a reținut și faptul că, la etapa urmăririi penale, Ursu Iurie a

recunoscut că a luat banii și i-a transmis unei persoane cu scopul ca aceasta să

procure niște șalupe, dar persoana respectivă nu s-a ținut de cuvânt și mai mult, este

de negăsit.

În cadrul confruntării, Ursu Iurie a recunoscut că, a cerut de la Dănuță Oxana

și a primit actele de evidență și realizare a permiselor de pescuit pentru anii 2014 –

2015 și a confirmat că pe parcursul anului 2014 a primit sume de bani de la Dănuță

Oxana, nu-și amintește ce sume și nici timpul concret.

Cu referire la alegațiile apărării precum că, declarațiile lui Ursu Iurie din

ședința de judecată sunt contrare celor date la urmărirea penală, deoarece acesta nu

a avut încredere în organul de urmărire penală, dar numai în prima instanță, instanța

de apel lea apreciat ca fiind poziția de apărare a inculpatului, or declarațiile acestuia

date în cadrul urmăririi penale coroborează cu cele ale martorilor, care sunt

preîntâmpinați de răspundere penală pentru declarații mincinoase, răspundere nu

este prevăzută pentru calitate de inculpat.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele apărării precum că

ideea de a întocmi un contract de împrumut i-ar aparține Oxanei Dănuță pentru a

tăinui sumele luate de ea și împrumutate altor persoane, or acestea nu sunt probate.

Cu referire la argumentele invocate în cererea de apel, instanța de apel lea

considerat neîntemeiate alegațiile precum că, prin ordonanța din 19.02.2016 privind

controlul economico – financiar, s-a dispus efectuarea unei măsuri procesuale

neprevăzute de Codul de procedură penală, și că în consecință, aceasta ar fi nulă, or

în urma examinării ordonanței respective, s-a stabilit că acesta corespunde

prevederilor art.255 alin.(2) Cod de procedură penală.

Instanța de apel a considerat neîntemeiat argumentul apărării precum că

respingerea cererii de efectuare a unei expertize contabile independente a dus la

încălcarea dreptului inculpatului la apărare, or în speță deja a fost efectuat un control

tematic la Serviciul Piscicol de către un inspector al Direcției inspectare financiară și

a fost întocmit un act veridic și valabil, iar ulterior inspectorul a fost audiat în cadrul

cercetării judecătorești.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate alegațiile apărării precum că, nu s-

a demonstrat prejudiciul material real care să existe la moment, or prin actul

inspecției financiare s-a stabilit suma totală lipsă de la comercializarea permiselor,

care constituie 2 434 190 de lei (995 600 de lei în 2014 și 1 438 590 de lei în 2015).

Instanța de apel a apreciat critic și argumentele apărării precum că, la numirea

inculpatului în funcție, acestuia nu i-au fost enumerate bunurile de care este

responsabil, or fișa postului de Șef al Serviciul Piscicol prevede responsabilitatea

directorului pentru întreaga activitate a instituției pe care o conduce.

Instanța de apel a considerat neîntemeiat argumentul apărării precum că, nu a

fost probată latura obiectivă a infracțiunii și că suma de 2 434 190 de lei nu a fost

demonstrată, or prin Actul inspectării financiar tematice efectuate la Serviciul

Piscicol pe perioada 01.01.2014 – 01.01.2016, s-a stabilit că în total, suma lipsă de bani

10

de la comercializarea permiselor constituie 2 434 190 de lei (995 600 de lei în 2014 și

1438590 de lei în 2015).

Instanța de apel a apreciat critic argumentul apărării precum că, în mod

contrar prevederilor art.281 Cod de procedură penală, ordonanța de punere sub

învinuire nu conține date despre data, locul, mijloacelor și modului de sustragere a

sumelor însușite, nu sunt indicate documentele de transfer ilicit și nici cecurile pe

care au fost ridicați careva bani în numerar or, ordonanța de învinuire este întocmită

în corespundere cu prevederile legale, în aceasta fiind stabilite toate circumstanțele

săvârșirii infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a considerat neîntemeiat argumentul apărării precum că, prin

ordonanța de începere a urmăririi penale din 21.01.2016 prejudiciul material a fost

calculat fictiv, lipsind mai puțini bani, iar ulterior acesta a crescut, or odată ce

procesul a fost doar pornit, ulterior au fost elucidate toate circumstanțele cauzei și s-

a modificat și suma de bani depistată ca fiind lipsă.

Instanța de apel a apreciat critic argumentul apărării precum că, la faza de

urmărire penală, actul de revizie i-a fost prezentat inculpatului sub formă de raport

de expertiză, la întocmirea căruia, inculpatul nu a putut pune întrebări, or Ursu Iurie

a beneficiat de apărător.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele apărării precum că toți martorii

au declarat că, permisele de pescuit erau eliberate de contabilitate și exista un

registru unde se ducea evidența acestora, iar banii din vânzarea lor erau transmiși în

contabilitate, responsabil fiind contabilul - șef Dănuță Oxana, or aceste alegații

contravin declarațiilor martorilor Dănuță Oxana, Ungurean Vlad, Coșer Constantin,

Ojog Valentin, Cara Ion, Eftodi Leonid, Cheaburu Vasile, Raducan Serghei, Drumea

Mihail, care au declarat că uneori biletele de pescuit erau eliberate de către inculpat,

care făcea în acest sens mențiunile respective, iar uneori încasa el banii pentru a fi

transmiși în contabilitate.

Cu referire la mențiunile apărării precum că, inculpatul a fost presat să plece

din funcția pe care o exercita și că i s-a creat un dosar politic, instanța de apel a reiterat

că acestea nu au tangență la speța examinată și nu sunt relevante din punct de vedere

penal.

La fel, instanța de apel a apreciat critic argumentul apărării precum că,

eliberarea permiselor lipsă nu a fost probată, la fel ca și suma de 995 600 de lei, or

actul inspecției financiare din 26.04.2016 demonstrează contrariul, după cum s-a

stabilit supra.

Instanța de apel a considerat neîntemeiat argumentul apărării precum că,

responsabile de eliberarea permiselor și colectarea banilor pentru acestea erau

contabilele Unru Ludmila și Dănuță Oxana, or s-a stabilit că responsabilitatea îi

revine anume inculpatului, fapt care reiese din fișa postului acestuia, dar și din

declarațiilor martorilor audiați, care au confirmat că inculpatul a eliberat permise și

a colectat sumele de bani, care ulterior au fost delapidate de către inculpat.

Cu referire la pedeapsa penală instanța de apel a ținut cont de gravitatea

11

infracțiunii săvârșite – care este una deosebit de gravă; de persoana inculpatului –

care nu are antecedente penale, nu și-a recunoscut vina, nu a recuperat prejudiciul

cauzat prin infracțiune, nu figurează la evidența medicului narcolog și psihiatru, este

căsătorit, nu are persoane la întreținere, are studii superioare, anterior nu a fost

condamnat.

În redacția legii de la data comiterii faptei din speță, pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(5) Cod penal este prevăzută pedeapsa cu

închisoare de la 8 la 15 ani.

Ținând cont de circumstanțele speței, pentru comiterea infracțiunii prevăzute

de art.191 alin.(5) Cod penal, instanța de apel a conchis de a-i aplica inculpatului

Ursu Iurie pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani în penitenciar

de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități în

domeniul administrării persoanelor juridice pe un termen de 5 ani,

Cu referire la acțiunea civilă înaintată de către Serviciul Piscicol împotriva lui

Ursu Iurie, instanța de apel a făcut trimitere la art.225 alin.(3) Cod de procedură

penală, și a reținut că partea vătămată Serviciul Piscicol a probat cuantumul

prejudiciului material efectiv suportat, și anume prin Actul inspectării financiar

tematice efectuate la Serviciul Piscicol pe perioada 01.01.2014 – 01.01.2016, prin care

s-a stabilit cu certitudine lipsa sumei de 2 434 190 de lei rezultați din comercializarea

permiselor de pescuit, a conchis de a încasa de la Ursu Iurie în beneficiul Serviciului

Piscicol prejudiciul material în sumă de 2 434 190 de lei, iar pentru a asigura

executarea acestei dispoziții, a menținut măsura de asigurare a acțiunii civile sub

formă de sechestru asupra a ¼ cotă – parte care-i aparține lui Ursu Iurie din încăperea

cu nr. cadastral xxx cu suprafața de 72,3 m.p. din mun. Chișinău, str. xxx în scopul

asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune.

Mariana în numele inculpatului prin care invocând incidența pct. 6, 12 a dispozițiilor

art. 427 Cod de procedură penală a solicitat casarea deciziei, dispunerea unei noi

rejudecări a cauzei date în ordine de apel la un alt complet de judecată

7.1 În susținerea recursului avocatul Talmaci Mariana a invocat că:

- instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția de fapt,

a respins ilegal cerere a cu privire la efectuarea unei expertize economico-financiară;

- în decizie se încasează suma de 2 434 190 lei către în beneficiul Serviciul

Piscicol- dar de fapt așa instituție actualmente nu există – este Inspectoratul Ecologic;

- în momentul când Ursu Iurie a fost numit în funcție i-au fost încredințate

bunuri enumerate de care a fost responsabil aceste bunuri nu se pretind;

- act de primire predare a Serviciului Piscicul nu a fost semnat sau întocmit

între SP și Ursu Iurie;

- lui Ursu Iurie s-a incriminat insuficiența unei sume de bani care nu este

justificată legal, în rapoartele financiare pe 2014, anul 2015, nu este indicat careva

creanță către Ursu Iurie, fapt confirmat de către contabila șef, aceste rapoarte nici nu

au fost corectate sau modificate ulterior - deci Serviciul Piscicol - la momentul actual

12

nu are careva creanțe sau debitori - în persoana lui Ursu Iurie. Ceea ce confirm poziția

apărării că careva prejudiciu material real nu exista la momentul dat la SP;

- acțiunea civila a părții vătămate nu a fost probat cererea în nici un fel, nu au

fost anexate probe în sensul dat care ar demonstra că suma de bani solicitată a fost

luată nemijlocit de Ursu Iurie, ba din contra nu a fost probat nici lipsa ei în

contabilitate, din punct de vedere juridic, SP nu a suferit nici o pierdere;

- atribuțiile de serviciu a fost îndeplinite cu o desfășurare normală a activității

de serviciu, ba mai mult toți angajați cu excepția contabilei au adus laude și au

declarat unanim că directorul Ursu Iurie și-a îndeplinit conștiincios sever, și cu

responsabilitate obligațiile de serviciu;

- consideră că Ursu Iurie duce răspundere doar în limita bilanțului contabil

care se supune legii contabilității, adică răspunde în temeiul legii date, careva bilanț

contabil modificat, sau precum că conține bilanțul contabil informație falsă nu a fost

prezentat, sau ulterior corectat. Dînsul a semnat bilanțul prezentat de contabil care

în 2014, și 2015 erau corespunzătoare normelor. Pînă la momentul de față permisele

cumulate din 2015 nu au fost luate la evidență corespunzător, iar contabila este pînă

în prezent în funcție fiind doar mustrată de către inspecția financiară. Consideră că

nu se poate solicita careva prejudiciu material fără o probă justificată- act juridic real

- care confirmă - creanța în acest sens;

- făcând referință la declarațiile martorului Oxana Isac, a menționat că,

estimativ nicidecum nu pot ajunge la cifra insinuata lipsa de 995600, în actul

financiar, și în depoziție - pe anul 2014 nu a putut stabili suma lipsă - acesta a fost

doar diferența dintre nominalul de permise procurate și permise realizate - 995600

lei, astfel consideră că se poate conchide o lipsă a sumei date, neștiindu-se suma lipsa

de realizare sau încasare;

- în coroborare - actul dat financiar din 2016, cu actul dnei Mazur din

2014, cu declarațiile inspectorilor, sunt toate în contradicției. De către Ursu

Iurie nu putea fi însușită un nominal de pe hârtie, toți inspectori au relatat că

minuțios toată evidența a fost dusă de către Serviciul Contabilității, și permisele se

dădeau tot de la contabili banii de la realizări tot se dădeau în contabilitate, rareori

le primeau de la director cînd dînsul era în teritoriu;

- actul financiar atestă lipsa nominalului- nu a mijloacelor bănești a permiselor,

în urma controlul efectuat. Conform fișei postului lui Ursu Iurie de către SP- nu i-au

fost încredințat patrimoniu efectiv de 2434190 lei - și nicidecum dînsul nu a putut

însuși sau scoate fără temei așa suma- valoare- din ceea ce nu a fost probat că a

existat. A remarcat că de aceea până în prezent careva Rapoarte contabile- modificate

sau corectate- nu au fost prezentate la dosar. Existența unui prejudiciu efectiv-

trebuie probat că anterior a existat la SP- pentru a suferi așa o pierdere. Nu a fost

probată legătură de cazualitate între scoatere si trecere - acțiune în sine de sustragere

nu a fost la fel probată;

- făcând referință referință martorul O. Dănuță, și-a expus poziția că ea se

contrazice de nenumărate ori și nu poate fi credibilă fiind într-o relație ostilă cu

13

Directorul deoarece au fost iubiți fapt confirmat de alți martori inclusiv de Ursu Iurie

și doar trebuie în vreo modalitate să justifice erorile în contabilitate care le-a creat-

fără registru de încasare fără depuneri bancare lunare- după o analiza mai

amănunțită- depunerile se făceau în prima jumătate de an când evident se făceau și

vânzările de sezon fapt confirmat de inspectori, ulterior dânsa nu atrăgea atenția la

obligațiunile de serviciu pe care trebuia sa le facă și de care și este responsabilă;

- pentru neglijența de serviciu a martorului O. Dănuța, a fost doar mustrată.

Pentru că Ursu Iurie nu a observat lipsa profesionalismului dânsei nu poate fi atras

la răspundere penală, pentru un prejudiciu care de fapt nu este nicidecum real;

- conform Regulamentului SP eliberează permise, iar după cum se invocă de

OUP eliberarea permiselor lipsă nu a fost probată, deci calculul sumei de 995600 este

unul nejustificat material. Realizarea permiselor nu a fost demonstrată și sunt mari

dubii cu privire ce s-a întâmplat în contabilitate, odată ce permisele date nici nu a

fost luate la evidență, de către contabilitate. Valoarea nominală nu poate fi solicitată

sau calculată ca un prejudiciu adus SP, deoarece nu se cunoaște cu certitudine care

au fost realizate, care au fost anulate. Deci comanda efectuată la Editura Universul,

demonstrează doar procurarea unor permise, editate, la costul stipulat în factură, iar

transformarea lor în valoare materiala are loc doar la momentul tranzacționării și

luarea la evidență contabilă, ceea ce nu a fost probat de către OUP, la momentul dacă

se proba tranzacționarea propriu zisă deci transformarea permisului în valoare

bănească, însușirea propriu zisă de către Ursu Iurie nu a fost probată, modalitate

propriu zisă, metoda, sau scopul, intenția directă;

- ordonanța din 19 februarie privind controlul economic financiar prevede

efectuarea unui control economică financiar- controlul financiar nu este o măsură

procesuală penală, fiind apoi prezentată părților sub forma de expertiză. În

momentul controlului economico financiar partea anchetată colaborează cu organul

care efectuează acest control tematic, totodată are dreptul de a prezenta probe,

explicații întrebări, fapt de care Ursu Iurie a fost lezat. Dînsul nu avut nici o calitate,

si nici nu a fost respectat dreptul său de a contesta actul dat. Reieșind din declarațiile

lui Isac Oxana depuse sub jurământ - dânsa a afirmat că calculul dat este unul

estimativ bazat pe nominalul indicat, realizarea căruia nu poate fi probată, deci suma

lipsa este una presupusă. Iar acuzarea și condamnarea trebuie să fie indubitabilă, nu

bazată pe suspiciuni;

- actul inspecției financiare din 10 octombrie 2014 pe perioada anului 2014,

01.01.2014-01.09.2014 semnat de către Ecaterina Mazur prezentul act- nu confirmă

careva încălcări pe perioada anului 2014 în cadrul SP, ceea ce demonstrează că

suspiciunile și concluziile de către OUP pentru anul 2014 sunt neîntemeiate;

- conform fișei postului cet. Oxana Dănuță din iunie 2012 –aceasta fiind

responsabilă de managementul SP, conducerea procesului de gestionare a

patrimoniului SP asigurarea și controlul asupra păstrării documentelor contabile

primare, informație de baza informațională de evidență contabilă precum și de

arhivare predarea lor in arhiva departamentală, asigurarea și controlul asupra

14

tinereii juste a evidenții contabile și a gestiunii instituției. Conform fișei respective

responsabil asupra actelor de evidenta contabila se face O. Dănuță, dânsa nu a

semnalat la politie furtul cărorva acte, sau falsul cărorva acte sau nimicirea (pentru

nimicire sunt acțiuni cu caracter penal stipulat în Codul penal);

- o altă probă importantă fiind invocată- f.d 182- răspunsul SP din 15.07 2016,

pe perioada anului 2013- 2015 careva demersuri către Editura Universul cu privire la

tipărirea blanchetelor nu sunt înregistrate la SP. Consideră că aceste probe nu au fost

apreciate de instanța de judecată în nici un fel;

- consideră declarațiile contabilei stranii contradictorii- și nu pot servi drept

acuzatorii deoarece contravin celorlalți martori. Consideră imposibil sa fiind contabil

și să nu cunoști legea contabilității, și alte legi de specialitate ce sunt necesare

evidenții contabile, inclusiv codul fiscal semnând în sensul dat rapoarte anuale

bilanțuri contabile pe parcursul anilor 2005- pînă în prezent 2017;

- consideră cu necesită a fi reținute declarațiile Inspectorilor Ojog,

Cara, Eftodi, Cheaburu, Raducan, Drumea, care confirmă că evidența permiselor se

făcea regulat de către Contabilitate fiind registre depuse de către ei, iar suma de

realizare conform declarațiilor lor indicată - cumulează cu aproximație 624.900 pe

parcursul celor 2 ani. Astfel- cum poate fi în coroborare aceste declarații cu cele

indicate de Oxana Dănuță, sau Diana Isac care invocă un calcul bazat pe nominal, si

nu unul real bazat pe Vânzări de permise). Or diferența dintre așa zisul nominal lipsa

2434190- tichete aproximativ realizate 624900 = fiind 1805290 lei poate fi o eroare de

calcul.

prezentat referință pe marginea recursului declarat, pledând pentru netemeinicia

recursului ca inadmisibil fiind vădit neîntemeiat, considerând corecte constatările

instanței de apel.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de

apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată, din următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept, comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea hotărârii atacate și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, în cazul

în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au

dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

15

Recurentul invocă în recursul declarat temeiuri de drept prevăzute de art.427

alin.(1), pct. 6) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în următoarele temeiuri: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar,

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; faptei săvârșite i

s-a dat o încadrare juridică greșită.

Potrivit prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

În sensul prevederilor din art.art.414 alin.(1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a se avea în vedere că nu

numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea superficială sau motivarea în termeni

vagi-evazivi, reprezintă motiv de casare.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

retine că, temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 6), Cod de procedură penală și-

au găsit confirmarea în cauza dată.

Astfel, potrivit prevederilor art.414 Cod de procedură penală și practicii

judiciare constante apelul, constituind o continuare a judecării fondului cauzei, legea

(art.414 alin.(4) Cod de procedură penală) prevede posibilitatea instanței de a da o

nouă apreciere probelor administrate la judecarea în prima instanță.

Astfel, la judecarea apelului, se poate proceda la cercetarea suplimentară a

probelor administrate de prima instanță (care pot fi, de altfel, apreciate diferit față de

felul cum au fost evaluate de instanța ierarhic inferioară), precum și la administrarea

oricăror probe noi.

Instanța de apel poate adopta una dintre soluțiile pe care le poate pronunța

prima instanță, apreciind temeinicia sau netemeinicia învinuirii, respectiv

dispunând, după caz, condamnarea, achitarea inculpatului, fie încetarea procesului

penal.

În această ipoteză, apelul are caracterul unei căi de atac de reformare, în sensul

că instanța de apel, după desființarea hotărârii atacate, procedează ea însăși, ca

instanță de control judiciar, la înlăturarea erorilor constatate, pronunțând o nouă

hotărâre. Prin urmare, instanța de apel rejudecă fondul cauzei la cel de-al doilea grad

de jurisdicție și nu ca primă instanță.

16

Mai mult, efectul devolutiv nu promovează o reeditare de către instanța de

apel a judecății care a avut loc în prima instanță, ci o nouă judecată, cu caracter

autonom, care are ca obiect reexaminarea acelor dispoziții din hotărâre, care au fost

greșit sau nelegal soluționate.

Verificând și analizând per ansamblu decizia instanței de apel, raportat la

criticele recurentului, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel la adoptarea

soluției nu a respectat întocmai exigențele legii procesual-penale în partea motivării

hotărârii.

Potrivit jurisprudenței constante a CEDO, chiar dacă dispozițiile art. 6

paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale impun instanțelor naționale să-și motiveze deciziile (a se

vedea în acest sens cauza Boldea vs. România), această obligație nu presupune

existența unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie

examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată

instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au

stat la baza pronunțării acesteia.

Curtea Europeană a mai consemnat în repetate rânduri că, la judecarea cauzei

de către instanța de apel și la adoptarea deciziei, aceasta nu se poate limita la

preluarea totală sau parțială a motivării formulate de instanța de fond, ci trebuie să

analizeze din nou cauza, în fapt și în drept, cu atât mai mult când este în situația

pronunțării unei noi hotărâri, și să răspundă argumentat la criticile și mijloacele de

apărare invocate de părți, or, doar astfel se demonstrează că părțile au fost auzite în

cadrul examinării acestei cauze penale.

Cu toate acestea, verificând decizia recurată, Colegiul penal lărgit constată că

instanța de apel nu a analizat punctual criticile invocate de avocat, ci s-a limitat doar

la expunerea unor fraze generale, menționând că: „...Deși inculpatul Ursu Iurie nu și-

a recunoscut vina în ședința instanței de fond în privința comiterii infracțiunii prevăzute de

art.191 alin.(5) Cod penal, vinovăția acestuia se confirmă prin următoarele probe pertinente,

concludente, utile și veridice ce coroborează între ele, după cum urmează…(pct. 23 al deciziei

recurate).” Această constatare a Curții de apel nu este urmată de o analiză amplă a

probelor prezentate atât de partea acuzării cât și de partea apărării, prin expunerea

clară și detaliată a faptului de ce unele sunt acceptate, iar altele respinse.

Față de cele ce preced, Colegiul reiterează că, declanșând o continuare a

judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept,

întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă

un control integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor care l-au

declarat și vizavi de problemele ce le ridică aceștia.

Astfel, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a

efectuării cercetării judecătorești, în decizia adoptată trebuia să expună concluzia

generală pe marginea apelului, precum și temeiurile de fapt și de drept care au dus

la respingerea criticilor invocate de avocat, analizând probele și indicând expres care

sunt motivele respingerii unora și aprecierii critice a altora.

17

Or, simpla motivare a instanței de apel precum că, probele demonstrează cu

certitudine vina inculpatului, instanța de recurs o apreciază ca fiind insuficientă și

nejustificată, or, potrivit art. 93 alin. (1) și alin. (2) Cod de procedură penală, probele

sunt elemente de fapt dobândite în modul stabilit de prezentul cod, care servesc la

constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea făptuitorului, la

constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor împrejurări importante pentru

justa soluționare a cauzei și în calitate de probe în procesul penal se admit elementele

de fapt constatate prin intermediul următoarelor mijloace: 1) declarațiile bănuitului,

învinuitului, inculpatului, ale părții vătămate, părții civile, părții civilmente

responsabile, martorului; 2) raportul de expertiză, etc.

Conform art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, toate probele administrate

în cauza penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv. Verificarea

probelor constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe,

administrarea de noi probe și verificarea sursei din care provin probele, în

conformitate cu prevederile prezentului cod, prin procedee probatorii respective, iar

în conformitate cu art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează

să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel la examinarea cauzei nu a

cercetat probele prezentate de către partea acuzării și partea apărării sub toate

aspectele, nu le-a verificat și analizat prin prisma pertinenței, concludenții, utilității

și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării acestora și nu

și-a motivat soluția adoptată, de asemenea instanța de apel nu a făcut o analiză

minuțioasă a chestiunilor de fapt criticate de părți și astfel nu a soluționat fondul

apelului declarat.

În contextul expus, se specifică că pentru corectitudinea judecării prezentei

cauze este important de a analiza minuțios toate probele acumulate în dosar, întrucât

aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal,

iar justa apreciere contribuie la elucidarea adevărului și la echitatea procedurii

desfășurate pentru toate părțile la proces, or, în decizia instanței de apel lipsește

analiza și aprecierea probelor.

În atare circumstanțe, se relevă că au fost încălcate prevederile art. 394 alin.(1)

pct. 2) Cod de procedură penală, unde este stipulat expres că, partea descriptivă a

hotărârii de condamnare trebuie să cuprindă probele pe care se întemeiază

concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe.

În consecință, precedându-se în asemenea mod, instanța de apel a admis

nerespectarea art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene, potrivit căruia - „... orice

persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, (...) a cauzei sale, de către o

instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra

temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa”.

Astfel, Colegiul penal observă lipsa unei motivări corespunzătoare și

suficiente pentru concluziile pronunțate, precum și expunerea argumentată a

18

instanței de apel asupra circumstanțelor și cerințelor avocatului, invocate în cererea

de apel.

De asemenea Colegiul penal constată nerespectarea de către instanța de apel a

prevederilor ce țin de procedura examinării demersului privind numirea expertizei

judiciare.

Astfel, în conformitate cu art.342 din Codul de procedură penală:

(1) Toate chestiunile care apar în timpul judecării cauzei se soluționează prin

încheiere a instanței de judecată.

(2) Încheierile privind măsurile preventive, de ocrotire și asiguratorii,

recuzările, declinarea de competență, strămutarea cauzei, dispunerea expertizei

judiciare, precum și încheierile interlocutorii, se adoptă sub formă de documente

aparte și se semnează de judecător sau, după caz, de toți judecătorii din completul

de judecată.

(3) Încheierile instanței asupra celorlalte chestiuni se includ în procesul-verbal

al ședinței de judecată.

(4) Încheierile date pe parcursul judecării cauzei se pronunță public.

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel contrar dispozițiilor art. 342

alin.(2) Cod de procedură penală a respins protocolar demersul avocatului Talmaci

Mariana privind numirea unei expertize economico-financiare (f.d.211, vol. IV), deși

potrivit acestei norme, cu referire la demersul dat, urma să pronunțe o încheiere

motivată sub formă de document aparte, făcându-se referința respectivă și reieșind

din prevederile art.142, 143, 145 Cod de procedură penală.

Prin urmare, se constată că instanța de apel nu a ținut cont de dispozițiile

normelor citate, respingând protocolar, contrar normelor legale demersul avocatului

Talmaci Mariana privind numirea unei expertize economico-financiare, or aceasta

urma prin încheiere motivată să se expună asupra temeiniciei demersului apărării

nominalizat.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit constată, că decizia instanței

de apel în cauza dată, este afectată de insuficiență în partea motivării soluției

adoptate, precum și admiterea nerespectării normelor ce guvernează procedura

judecării cauzei, circumstanțe incidente cazului de casare prevăzute de art. 427 alin.

(1), pct. 6) Cod de procedură penală, care la rândul său, reprezentând erori, ce nu

pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, să

verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în

strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirilor înaintate, să analizeze la modul cuvenit prezența

19

sau lipsa vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, ținând cont de

motivele expuse în prezenta decizie și de motivele invocate în recursul declarat, iar

ca urmare să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă

prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Talmaci Mariana în

numele inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 30 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui Ursu Iurie xxxxx și

dispune rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Decizia motivată pronunțată la 11 martie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

20