1ra-682/2021 — art. 190 alin. 2 lit. b CP

1ra-682/2021 — art. 190 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-682/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Sandu Serghei în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 14 octombrie 2020, în cauza penală privindu-l pe

ZABULICA Alexandru XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.08.2018– 18.06.2020;

Instanța de apel: 17.07.2020 – 14.10.2020;

Instanța de recurs: 05.01.2021 – 10.02.2021.

c o n s t a t ă:

Alexandru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 2 ani 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități ce țin de administrare

și răspunderea materială a bunurilor altor persoane pe un termen de 2 ani.

În temeiul art. 87 alin. (2) Cod penal, s-a dispus că pedeapsa complementară

privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități ce țin de administrare

și răspunderea materială a bunurilor altor persoane pe un termen de 2 ani, urmează a

fi executată de sine stătător.

Au fost admise acțiunile civile înaintate de părțile vătămate-civile și s-a încasat

de la inculpat în beneficiu lui Grumațchi Ion suma de 11.500 lei, cu titlu de prejudiciu

material și în beneficiu lui Lungu Tatiana suma de 1200 lei, cu titlu de prejudiciu

material.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Alexandru, acționând în mod intenționat și din interes material, conștientizând

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, cunoscând urmările prejudiciabile și dorind

1

survenirea acestora, încălcând prin acțiunile sale relațiile sociale cu privire la posesia

asupra bunurilor mobile, la libertatea manifestării de voință și minimul necesar de

încredere, având intenția dobândirii ilicite a bunurilor ce aparțin altor persoane, prin

inducerea în eroare a persoanei, fiind deținut al Penitenciarului nr. 11 Bălți, unde la

moment își ispășește pedeapsa, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor ce

aparțin altor persoane, a telefonat-o pe Lungu Tatiana, cu care a făcut cunoștință, prin

intermediul concubinului ultimei, Jeleznâi Serghei, deținut în Penitenciarul nr. 11

Bălți și sub pretextul că are nevoie de careva bunuri pentru a-și rezolva probleme

personale de ordin financiar, întrând la aceasta în încredere, a indus-o în eroare prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în privința naturii, calităților

substanțiale ale obiectului, acțiuni prin care a determinat-o să procure pentru el, în

credit electrocasnice.

Ca urmare la 28.03.2018 între Lungu Tatiana și OM,,INVISTA,,SRL a fost

încheiat contractul de împrumut XXXXX, în sumă de 10.997,00 lei, care i-a oferit

posibilitatea lui Lungu Tatiana să i-a de la ,,ELDORADO ELECTRONIC,, SRL

XXXXX în credit pentru Zabulica Alexandru un aragaz de model ,,Zanetti z5000

EBR,, la preț de 2999 lei, mașină de tocat carne de model ,,Tefal NE205138,, la preț

de 1499 lei și o mașină de spălat automat de model ,,LG,, la preț de 6499 lei. Lungu

Tatiana a încheiat contractul de împrumut în interesele lui Zabulica Alexandru și și-a

asumat obligațiunile contractuale, cu condiția că ultimul va achita ratele lunare

conform condițiilor contractului nr. 586 din 28.03.2018, prin intermediul unor rude

de ale sale.

Tot el, continuând-și acțiunile ilegale, la fel prin înțelegere prealabilă și de

comun acord cu o persoană neidentificată până la momentul de față de către organul

de urmărire penală, urmărind același scop, sub același pretext, iarăși telefonând-o pe

Lungu Tatiana, și sub pretextul că are nevoie de careva bunuri pentru a-și rezolva

probleme personale, întrând la aceasta în încredere, a indus-o în eroare prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în privința naturii, calităților

substanțiale ale obiectului, acțiuni prin care a determinat-o să procure pentru el, în

credit electrocasnice.

Ca urmare la 03.04.2018 între Lungu Tatiana și OM,,INVISTA,,SRL a fost

încheiat al doilea contract de împrumut XXXXX, în sumă de 8968, 00 lei, care i-a

oferit posibilitatea lui Lungu Tatiana să i-a de la ,,ELDORADO ELECTRONIC,, SRL

XXXXX în credit televizor de model ,,LG 43 LH430V,, la preț de 8499 lei și un

mecanism pentru fixarea televizorului de model ,,Barkan E31.B,, la preț de 469 lei.

Lungu Tatiana a încheiat contractul de împrumut în interesele lui Zabulica Alexandru

și și-a asumat obligațiunile contractuale, cu condiția că ultimul v-a achita ratele lunare

conform condițiilor contractului nr. 602 din 03.04.2018, prin intermediul unor rude

de ale sale.

2

Imediat ce Lungu Tatiana a primit electrocasnicele nominalizate mai sus, le-a

transmis persoanei indicate de Zabulica Alexandru.

Ulterior, după ce bunurile menționate mai sus au fost transmise de către victimă

unei persoane intermediare de a lui Zabulica Alexandru, iar o altă persoană de gen

masculin neidentificată până la momentul de față de către organul de urmărire penală,

complice cu Zabulica Alexandru, a primit de la Grumațchi Ion în schimbul

electrocasnicilor enunțate mai sus, echivalentul bănesc în sumă de 14.500 lei, s-a

eschivat și a ignorat îndeplinirea angajamentului față de Lungu Tatiana, de a îndeplini

condițiile stipulate în contractele de împrumut încheiate de iure de Lungu Tatiana, dar

de facto bunurile erau procurate în credit, în interesele lui Zabulica Alexandru,

neachitând ratele lunare, astfel, cauzându-i părții vătămate Lungu Tatiana la

momentul comiterii infracțiunii, o daună materială în proporții considerabile în sumă

totală de 19.965 lei.

către avocatul Sandu Serghei în interesul inculpatului, care a solicitat casarea integrală

a sentinței, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat.

În motivare apelantul a invocat ilegalitatea și netemeinicia sentinței instanței de

fond, menționând că în cadrul urmăririi penale cât și în cadrul cercetării judecătorești

nu au fost stabilite complet și obiectiv circumstanțele infracțiunii, locul și timpul

comiterii acesteia, întregul probatoriu în cauza penală fiind bazat pe careva declarații,

care nu au fost confirmate prin alte mijloace probatorii corespunzătoare. Partea

acuzării a executat într-un mod neglijent obligația de cercetare sub toate aspectele,

complet și obiectiv cauza, în așa mod fiind încălcat dreptul la un proces echitabil. În

rezultat condamnarea s-a bazat doar pe declarațiile martorilor și părții vătămate.

Acuzarea a menționat în pledoarii că în baza descifrărilor telefonice oferite de

compania de telecomunicații, s-a stabilit că telefonul de pe care a fost contactată

partea vătămată se afla anume în celula unde se deținea Zabulica Alexandru,

încercând să inducă instanța în eroare. Acest argument al acuzării nu a fost probat prin

nimic, iar interpretările acuzatorului sunt niște insinuări.

Apărătorul a menționat faptul că, Zabulica Alexandru nu a deținut niciodată

telefon în penitenciar sau cel puțin pentru deținerea acestor obiecte interzise nu a fost

tras la răspundere. Arată, că prin incriminarea faptei prevăzute la alin. (2) art. 190

Cod penal se înrăutățește situația inculpatului, deoarece datorită faptului că nu a fost

demonstrată implicarea celei de-a doua persoane, fapta trebuie recalificată la alin. (1)

al art. 190 Cod penal, fiind evidentă încălcarea dreptului la un proces echitabil și

dreptului la apărare.

A indicat, de asemenea că, declarațiile depuse de către partea vătămată au fost

combătute prin declarațiile date de martori. Partea vătămată Lungu Tatiana, a declarat

3

că l-a recunoscut după voce pe Zabulica Alexandru, fiind sigură că era el, deoarece și

Jeleznîi Serghei a confirmat că a transmis lui Zabulica Alexandru numărul ei de

telefon. Tot ea a declarat că electrocasnicele au fost procurate de la magazinul

”Xenon”, iar martorul Morosan Adrian a comunicat că le-au procurat de la magazinul

”Gipfel”. Declarațiile făcute de martorul Jeleznîi Serghei indică asupra faptului că

Lungu Tatiana nu a vorbit direct cu Zabulica Alexandru. Mai declară că din spusele

Tatianei Lungu, pe ea a sunat-o un băiat care i-a spus să procure în credit

electrocasnice, precum ca să-l ajute pe Zabulica Alexandru, și toate discuțiile le-a

purtat cu acel băiat.

Instanța de fond nu a soluționat chestiunile prevăzute de prevederile art. 385 Cod

de procedură penală, astfel nu s-a făcut referire la probele pe care se întemeiază

soluția, precum și motivele pentru care au fost respinse alte probe, cu atât mai mult,

instanța nu a menționat probele care le acceptă și pe care le respinge. Instanța de fond

a indicat mai întâi că acțiunile lui Zabulica Alexandru se încadrează ca infracțiune în

prevederile art. 190 alin. (2) lit. b), Cod penal însă argumentarea acestei condamnări

o face în baza dispoziției vechi a art. 190 Cod penal, adică dobândirea bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere.

Mai arată, că în sentință instanța nu a descris elementele componente ale

infracțiunii imputate lui Zabulica Alexandru și nu a stabilit dacă în acțiunile descrise

este o însușire, și ce anume a fost însușit bunuri sau sume de bani. Mai mult ca atât

instanța constată că inculpatul a avut destul timp pentru a restitui suma de bani părții

vătămate (având o stare financiară bună), în cazul că nu a avut intenția de a însuși

suma respectivă, ducând-o în eroare, dar s-a preocupat de restituirea bunurilor doar

după adresarea unei plângeri de către Lungu Tatiana, la care sumă de bani face referire

instanța, nu se menționează.

apelul avocatului Serghei Sandu în interesul inculpatului a fost respins ca nefondat cu

menținerea sentinței fără modificări.

fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală,

respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, instanța de fond corect a pus la baza sentinței de condamnare probele

administrate și cercetate în ședința instanței de judecată și suplimentar în instanța de

apel, a stabilit starea de fapt și just a ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului s-au

încadrat în baza art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel a apreciat cele invocate de apelant și nerecunoașterea vinovăției

4

de către inculpat, ca fiind o metodă de apărare și expunere a dezacordului său cu

sentința emisă, ceea ce în situația dată nu putea echivala cu achitarea sa, după cum s-

a solicitat prin apel, or, aceste argumente contravin materialelor cauzei penale, expuse

supra.

La caz, instanța de apel a specificat că infracțiunea dată este îndreptată spre

cauzarea de prejudicii patrimoniului persoanei, deci gradul prejudiciabil al

infracțiunilor contra patrimoniului decurge din însăși natura valorilor sociale

vătămate sau periclitate. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relațiile sociale a

căror existență și desfășurare normală sunt condiționate de ocrotirea relațiilor

patrimoniale. Latura obiectivă a escrocheriei se realizează prin dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a persoanei prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința

naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților actului juridic nul sau anulabil,

ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean.

Latura subiectivă a escrocheriei se caracterizează prin intenție directă și prin scop de

profit.

Nu s-a reținut argumentul apelantului că, de către instanța de fond, nu au fost

stabilite complet și obiectiv circumstanțele infracțiunii, locul și timpul comiterii

acesteia și întregul probatoriu în cauza penală se bazează doar pe declarații, care nu

au fost confirmate prin alte mijloace probatorii corespunzătoare.

Partea vătămată Lungu Tatiana, care a depus sub jurământ declarații în instanța,

fiind avertizată de răspundere penală, a confirmat că este sigură că a fost apelată de

inculpatul, care a și determinat-o la luarea creditelor de consum pentru procurarea

pentru acesta a electrocasnicelor, ultimul asigurând-o că va achita ratele creditare,

totodată concubinul său Jeleznîi Serghei, anterior i-a spus că va da numărul ei lui

Zabulica Alexandru, pentru a-l ajuta, neconcretizându-i însă ce fel de ajutor,

spunându-i că Zabulica Alexandru îi va explica. Ulterior, în luna martie 2018 Zabulica

Alexandru a sunat-o, s-a prezentat și i-a zis să-l ajute și anume să i-a bunuri

electrocasnice: mașină de spălat de model LG, aragaz și o mașină de tocat carne în

credit, totodată asigurând-o că-i va transmite în fiecare lună bani pentru a achita

creditul. Pe Zabulica Alexandru, l-a recunoscut după voce, totodată când discuta cu

Jeleznâi Serghei, la telefon, acesta î-i comunica că acesta este numărul de telefon al

lui Zabulica Alexandru și de fiecare dată ridica Zabulica Alexandru și îi transmitea

telefonul lui Jeleznii Serghei.

Aceste declarații coroborează cu declarațiile martorilor Grumațchii Ion XXXXX

și Grumațchii Ion XXXXX, la fel vin în coroborare și declarațiile martorului Moroșan

Adrian.

Ce ține de motivul că Zabulica Alexandru, nu a deținut în penitenciar telefoane

și nu a fost atras la răspundere pentru deținerea obiectelor interzise, instanța de apel a

5

arată că nu poate fi reținut ca argument în modificarea soluției instanței de fond, or,

acest fapt se combate prin probele descrise supra.

Nu s-a reținut argumentul apelantului și s-a apreciat critic de instanța de apel, că

martorul Jeleznîi Serghei indică asupra faptului că Lungu Tatiana nu a vorbit direct

cu Zabulica Alexandru, totodată din spusele Tatianei Lungu, pe ea a sunat-o un băiat

care i-a spus să procure în credit electrocasnice, precum ca să-l ajute pe Zabulica

Alexandru, și toate discuțiile le-a purtat cu acel băiat.

În acest sens, s-a remarcat că inculpatul și Jeleznîi Seghei, se cunosc de mult

timp, aceștia fiind coinculpați și condamnați pe o altă cauză penală, ambii ispășesc

pedeapsa cu închisoare, astfel, acesta având interes de a-i ameliora situația lui

Zabulica Alexandru, iar, conform declarațiilor părții vătămate, urmează că la moment

nu mai concubinează cu Jeleznîi Serghei, totodată aceste declarații vin în contradicție

cu masa probantă a cauzei penale.

Ce ține de motivul invocat că, instanța de fond nu a făcut referire la probele pe

care se întemeiază soluția, precum și motivele pentru care a respins alte probe, și nu

a menționat probele pe care le acceptă și pe care le respinge, nefăcând referire la

probele apărării, instanța a arătat că la fel nu poate fi reținut, or, instanța de fond și-a

motivat sentința în conformitate cu prevederile art. 385 Cod de procedura penală,

totodată a făcut și referire la probele apărării, apreciind critic declarațiile martorilor

Jeleznîi Serghei și Zabulica Artiom.

Nu s-a reținut nici argumentul că instanța de fond a indicat că acțiunile lui

Zabulica Alexandru se încadrează ca infracțiune în prevederile art. 190 alin. (2) lit.

b), Cod penal însă argumentarea acestei condamnări o face în baza dispoziției vechi

a art. 190 Cod penal, în acest sens, instanța de fond și-a motivat soluția indicând latura

obiectivă a infracțiunii în varianta de după modificări.

A fost respins argumentul că, procurarea bunurilor în credit cu condiția

îndeplinirii unui angajament-achitarea procentelor, rambursarea creditului, urmează

a fi calificată ca escrocherie, deoarece inculpatul până la momentul intrării în posesie

a banilor/încheierii contractului, urmărea scopul însușirii acestora fără a executa

angajamentul asumat, neavând intenția de a achita creditul”, precum și că inculpatul

a avut destul timp pentru a restitui suma de bani părții vătămate (având o stare

financiară bună), în cazul că nu a avut intenția de a însuși suma respectivă, ducând-o

în eroare, dar s-a preocupat de restituirea bunurilor doar după adresarea unei plângeri

de către Lungu Tatiana, sunt contradictorii.

Astfel, instanța a ținut cont de gravitatea și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, care potrivit art. 16 Cod penal face parte din categoria celor grave, forma

vinovăției - intenția, personalitatea inculpatului, la evidența medicului narcolog,

psihiatru nu se află (f.d.71-72), nu a restituit prejudiciul părții vătămate, care printr-o

cerere a solicitat restituirea cheltuielilor pentru transportarea electrocasnicelor în

6

sumă de 1200 lei (f.d.242 vol. I), anterior a fost judecat de mai multe ori, la momentul

comiterii infracțiunii executând pedeapsa cu închisoare.

Ținând cont de circumstanțele expuse supra, de scopul pedepsei penale,

personalitatea inculpatului, instanța de apel a apreciat ca fiind justă soluția instanței

de fond că reeducarea și corectarea inculpatului este posibilă doar cu izolarea acestuia

de societate stabilindu-i pedeapsă cu închisoare în baza art. 190 alin. (2) lit. b) Cod

penal pe termen de 2 ani 6 luni cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita

activități ce țin de administrare și răspundere materială a bunurilor altor persoane pe

termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

numele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, fără a invoca prevederile art. 427

Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei

în instanța de apel.

În motivare recurentul a indicat că, instanța de fond și de apel au dat o apreciere

eronată a probelor, acestea fiind apreciate greșit, precum și nu au fost constatate și

elucidate pe deplin circumstanțe importante pentru soluționarea justă a cauzei.

Învinuirea este în contradicție cu definiția escrocheriei redate în dispoziția art.

190 Cod penal. Instanța de apel a motivat defectuos argumentul privind calificarea de

către prima instanță a acțiunilor potrivit dispoziției modificate a art. 190 Cod penal,

deoarece această calificare agravează situația recurentului, acest lucru fiind

inadmisibil. Instanțele nu au stabilit cele circumstanțe care urma să stabilească la

pronunțarea sentinței de condamnare și anume dacă fapta a fost săvârșită ori nu, dacă

fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări.

Din concluziile ambelor instanțe nu reiese clar ce a sustras și însușit inculpatul,

bunuri sau sume de bani de la partea vătămată. Acuzatorul de stat a menționat careva

probe suplimentare care nu au fost cercetate nici de instanța de fond nici de apel.

Cauza a fost examinată în apel fără participarea părții vătămate și civile, care urmau

a se expune asupra cererii de apel. Mai mult, ședința fixată la data de 14.10.2020

trebuia să fie o ședință preliminară.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Pornind de la dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, în care

se relevă că instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de

consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

7

constată că recursul este vădit neîntemeiat. Soluția instanței prin care se dispune

inadmisibilitatea cererii de recurs, din motiv că este vădit neîntemeiată, este precedată

de efectuarea verificării temeiurilor de casare invocate de parte, în raport cu actele

dosarului, drept urmare constatându-se că actul recurat este conform legii, fără a

prezenta vreo lipsă de natură să-l afecteze și să genereze desființarea acestuia.

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Din conținutul cererii de recurs rezultă, că recurentul critică hotărârea în partea

recunoașterii vinovăției inculpatului în infracțiune pentru care a fost condamnat,

solicitând rejudecarea cauzei, însă nu face trimitere la prevederile art. 427 Cod de

procedură penală.

Din contextul cererii de recurs, se poate de conchis cu certitudine că, critica

primordială a recurentului vizează doar chestiunea de apreciere a probelor,

constatarea și elucidarea circumstanțelor importante, nu s-a dat răspuns clar la ce a

sustras sau însușit Zabulica Alexandru, bunuri sau sume de bani cei aparțin părții

vătămate. Prin aceasta instanța de apel nu a dat o apreciere justă probatoriului

administrat, formulând o concluzie greșită despre vinovăția lui Zabulica Alexandru

în baza normelor de incriminare din rechizitoriu.

Într-un prim aspect, este relevant de a specifica că, raționamentele pe care se

fundamentează soluția de inadmisibilitate a prezentului recurs, se bazează pe aceea

că, Colegiul consideră inacceptabil faptul că apărătorul inculpatului, pe calea

recursului ordinar, dorește să se ajungă practic la o nouă analiză a circumstanțelor de

fapt din sentința primei instanțe și din decizia instanței de apel nu pentru a fi corectată

vreo eroare judiciară, ci doar în vederea reaprecierii probatoriului, în acest sens

instanța de recurs ordinar transformându-se într-o veritabilă instanță de apel, ceea ce

excede scopul pentru care aceasta a fost creată.

Totodată, este indubitabil faptul că, aprecierea probelor este unul din cele mai

importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depus

de către organele de urmărire, instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se

concretizează pe soluția care este dată în urma acestei activități. Legea stabilește că

probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludența, veridicitatea și

utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor sunt apreciate din punct de vedere

al coroborării.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează că la etapa

judecării recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

8

constatată de instanțele ierarhic inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al

instanțelor de fond.

De altfel, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu privire la

modul de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și plauzibil pentru a dispune

rejudecarea unei cauze penale, după cum solicită apărătorul.

Din atare considerente, Colegiul penal nu va analiza și verifica probele

administrate în cauză. Mai mult, că în cauza deferită judecății nu s-a constatat

discrepanța între cele reținute de instanțele de fond în vederea condamnării

inculpatului și conținutul real al probelor, sau ignorarea unor aspecte evidente ce ar fi

avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o

susține.

Colegiul consideră nemotivate și neîntemeiate argumentele invocate în cererea

de recurs, privitor la probe suplimentare, lipsa părții vătămate și civile și faptul că

ședința din 14.10.2020 trebuia să fie o ședință preliminară. În urma cercetării

materialelor cauzei s-a depistat că apărarea în cadrul ședinței nu a ridicat întrebarea

sau dacă participanții au careva completări sau obiecții. Conform procesului-verbal

din 14.10.2020 s-a petrecut ședința de judecată în lipsa părții vătămate Lungu Tatiana,

ce a confirmat prezența ei la ședință prin avizul de recepție (Vol. II, f.d. 111) dar din

motive necunoscute de instanța de judecată nu s-a prezentat (Vol. II, f.d 112-115).

Din acest punct de vedere, instanța de apel nu a încălcat nici o procedură de judecată

ce ar tergiversa judecarea corectă a cauzei penale.

Totodată, Colegiul ține să evidențieze că, afirmațiile părții apărării precum că

soluția de condamnare în privința inculpatului în baza art. 190 alin. (2) lit. b) Cod

penal, este fondată pe aprecierea eronată a probelor, lipsa elementelor infracționale

pentru art. 190 Cod penal sunt neîntemeiate. Or, după cum se constată din decizia

instanței de apel, precum și din sentința primei instanțe, pentru dispunerea

condamnării inculpatului în baza articolelor incriminate acestuia, s-au luat în vedere

toate probele acumulate de partea acuzării la etapa urmăririi penale, justificat

ajungându-se la concluzia că Zabulica Alexandru se face vinovat în baza art. 190 alin.

(2) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel în urma efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de

fapt reținută în cauză și a concluzionat corect că urmează a fi menținută condamnarea

în privința lui Zabulica Alexandru de cele incriminate prin rechizitoriu în baza art.

190 alin. (2) lit. b) Cod penal, deoarece faptele lui întrunesc toate elementele

infracțiunilor nominalizate.

În final, Colegiul consideră oportun de a se referi și la jurisprudența constantă a

Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că instanțele judecătorești

trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul art. 6§1 al Convenției (a se vedea în acest

sens cauza Ruiz Torija vs. Spain, 9 decembrie 1994, §29). Totuși, instanțele nu sunt

9

obligate să ofere un răspuns detaliat la fiecare argument al părților, mai cu seamă dacă

el este invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică această obligație de a

prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei și

circumstanțele cauzei. Or, în opinia Curții, în cazul în care instanța supremă refuză să

admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru această cauză,

o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art. 6 din Convenție. (a se vedea

în acest sens cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

Având în vedere considerentele menționate în partea descriptivă a prezentei

decizii și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de

procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța a respectat prevederile legale pertinente și relevante, prescrise de

art.414-419 Cod de procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar declarat

de avocat, sunt vădit neîntemeiate

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Sandu Serghei în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

14 octombrie 2020, în cauza penală privindu-l pe ZABULICA Alexandru XXXXX,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 martie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Boico Victor

10