1ra-193/2021 — art. 264-1 alin. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Soroca, sediul Central din 11 martie 2020, Cobîlaș Boris a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal și și în baza acestei Legi, ia fost stabilită acestuia pedeapsa sub formă de 4 (patru) luni închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art.90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei în privința lui Cobîlaș Boris, și stabilită acestuia perioada de probațiune de 1 (un) an. A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Pentru a se pronunța în sensul celor expuse mai sus, prima instanță a reținut, că Cobîlaș Boris, la 01 februarie 2020, fiind privat de dreptul de a conduce mijlocul de transport, încălcând cerințele art.14 pct. a) al Regulamentului Circulației Rutiere, care determină că „conducătorul de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care a provocat reducerea reacției, fiind bolnav traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere”, a urcat la volanul automobilului de model „Mercedes E200” cu n/î XXXXX și în jurul orelor 20.45, conducându-l pe str. Luceafărul din mun. Soroca, a fost stopat de către angajații Inspectoratului Național de Patrulare și fiind suspectat conducătorul auto în consumul băuturilor alcoolice și conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate, a fost testat 1 alcoolscopic la alcooltestul din dotare „Drager”. Potrivit extrasului de tichet nr.3430, concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat la cet. Cobîlaș Boris, era de 0,81 mg/l, ceea ce, conform art.13412 alin.(3) Cod penal constituie stare de ebrietate cu grad avansat. Acțiunile lui Cobîlaș Boris au fost încadrate în baza art.2641 alin.(4) Cod penal cu indicii de calificare: conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvîrșită de către o persoană care a fost privat de a conduce mijlocul de transport. Instanța de fond a pronunțat sentința în cauză în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală.

Sentința a fost atacată cu apel de către procurorul în Procuratura raionului Soroca, Cebanciuc Alexandru, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Cobîlaș Boris să fie recunoscut în comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal și în baza acestei Legi, prin prisma art.3641 alin. (8) Cod procedură penală, să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Să fie soluționată soarta corpurilor delicte. 3.1 În motivarea apelului a indicat, că: - în conformitate cu prevederile pct.3) al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.8 din 11.11.2013 „Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale”, pedeapsa care urma a fi aplicată inculpatului Cobîlaș Boris trebuia să fie apreciată și de alte circumstanțe cum ar fi: caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia; - stabilirea unei pedepse cu închisoare inculpatului Cobîlaș Boris cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal este indezirabilă, deoarece are ca efect formarea unei practici vicioase, de sine încredere în rândul persoanelor condamnate pentru așa gen de infracțiuni și încurajează alte persoane la comiterea infracțiunilor de genul dat, având în vedere ineficacitatea aplicării pedepsei în cazul dat. Doar aplicarea unei pedepse reale cu închisoarea și anume în limitele solicitate de acuzatorul de stat, are ca efect corectarea și reeducarea persoanelor ce au comis astfel de tipuri de infracțiuni și va determina o transformare reală și profundă a conștiinței lor individuale și o modificare statornică și de durată ale comportamentului lor; - stabilirea unei astfel de pedepse, ar crea o revoltă și nemulțumire din partea societății față de înfăptuirea actului de justiție și organele de drept, deoarece fapta de care este învinuit inculpatul este de o rezonantă social sporită, având o conotație enormă în societate; - aplicarea de către instanța de judecată a pedepsei privative de libertate, neaplicând prevederile art.90 Cod penal, ar fi binevenită și echitabilă în coraport cu infracțiunea comisă, cît și cu opinia publică; 2 - faptul că Cobîlaș Boris s-a căit sincer de cele comise nu motivează prin sine aplicarea unei pedepse non privative de libertate, deoarece nu reduce gradul și pericolul social al faptei incriminate ultimului; - necătând la faptul că Cobîlaș Boris nu are antecedente penale, acesta anterior a fost judecat pentru o infracțiune similară și evident că pedeapsa stabilită anterior nu a influențat asupra corijării condamnatului; - reieșind din argumentele expuse supra, dat fiind faptul că inculpatul anterior, la 26.11.2019 a fost judecat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 al.(1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității și, după o perioadă de timp, relativ scurtă săvârșește o infracțiune similară, ce denotă faptul că pedeapsa aplicată nu l-a corijat, consideră că, în privința inculpatului Cobîlaș Boris este necesară aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, cu executarea reală a acesteia, de oarece în conformitate cu pct.4) al Hotărîrii menționate supra, anume această pedeapsă își va asigura atingerea scopului prevăzut de art.61 alin.(2) Cod penal - restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților cît și a altor persoane; - prima instanță neîntemeiat i-a aplicat lui Cobîlaș Boris prevederile art.90 Cod penal în coraport cu infracțiunea care i se incriminează și cu pericolul social pe care-l reprezintă ultimul, inclusiv cu personalitatea inculpatului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți, din 01 iulie 2020, a fost respins ca fiind nefondat apelul declarat de procuror și menținută sentința fără modificări. 4.1 În motivarea soluției instanța de apel a menționat că, prima instanță a făcut o analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile făcute de instanța de fond privind vinovăția inculpatului Cobîlaș Boris rezultă din probele administrate, cărora le-a fost dată o apreciere legală sub toate aspectele, complet și obiectiv. Referitor la pedeapsă, care de fapt este latura contestată de procuror prin apelul declarat instanța de apel a apreciat, că prima instanță la stabilirea pedepsei a ținut cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în art.61 alin.(2) Cod penal, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei potrivit prevederilor art.75 Cod penal, care prevăd scopul pedepsei penale de restabilire a echității sociale, de corijare a celui condamnat, de prevenirea săvârșirii de ei a noi infracțiuni. Instanța de apel a indicat, că prima instanță în motivarea soluției adoptate a reținut că, prin sentința Judecătoriei Soroca, sediul Central din 26.11.2019, Cobîlaș Boris a fost condamnat în baza art.2641 alin.(1) Cod penal la pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 140 ore, cu anularea dreptului de a conduce mijlocul de transport. În acest sens, instanța de judecată a constatat că fiindu-i aplicată inculpatului Cobîlaș Boris pedeapsa în formă de muncă neremunerată, acesta nu a pășit pe calea corijării continuând să comită și alte infracțiuni, având antecedent penal 3 nestins. Însă, potrivit informației prezentate de către Biroului de probațiune Soroca, Cobîlaș Boris, condamnat prin sentința Judecătoriei Soroca, sediul Central din 26.11.2019 la pedeapsa de 140 ore muncă neremunerată în folosul comunității, s-a aflat la evidența biroului în perioada 16.12.2019 - 29.01.2020. Biroul de probațiune Soroca a încheiat supravegherea conduitei condamnatului la 29.01.2020 în legătură cu ispășirea pedepsei (f.d.22). Instanța de apel a reținut, că fapta din speță a fost comisă de către inculpatul Cobîlaș Boris la data de 01.02.2020, după executarea integrală a pedepsei stabilite lui anterior și scoaterea lui de la evidența Biroului de Probațiune Soroca, considerente din care reiese că antecedentul penal în privința inculpatului este stins. Instanța de apel a mai reținut că, prima instanță a stabilit inculpatului Cobîlaș Boris o pedeapsă echitabilă faptelor infracționale comise, pedeapsă care corespunde împrejurărilor cauzei, normelor legale și va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului. Instanța de apel a conchis, că pedeapsa stabilită inculpatului se încadrează în limitele prevăzute de lege. Prima instanță la stabilirea pedepsei a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei și corect a aplicat prevederile art.90 Cod penal, argumentând concluzia sa prin faptul, că inculpatul Cobîlaș Boris la locul de trai se caracterizează satisfăcător din punct de vedere a comportamentului în societate (f.d.29), fapt confirmat prin caracteristica eliberată de OSS al IP Soroca, inspector superior, Ursachi Petru, precum că aduceri forțate nu a avut, de materiale compromițătoare nu dispune, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află. Interdicții de aplicare a prevederilor art.90 Cod Penal nu s-au constatat.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către procurorul în procuratura de Circumscripție Bălți, Prisacari Lilia prin care invocând temei recurs pct. 6, 10, prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei în latura penală, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit căreia Cobîlaș Boris să fie condamnat în baza art. 2641 alin.(4) Cod penal, cu aplicarea art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală la 4 (patru) luni închisoare. 5.1. În motivarea cererii de recurs procurorul a invocat că: - pedeapsa stabilită de instanțele de judecată anterior inculpatului Cobîlaș Boris nu și-au atins scopul de reeducare, acesta comițând în continuare acțiuni contrare legii, fiind iarăși în stare de ebrietate cu grad avansat, considerând că principiul umanismului la stabilirea pedepsei pentru acțiunile sale se va extinde în continuare, pentru orice acțiune comisă contrară legii, prin aplicarea unei pedepse mai blânde sau fără executarea efectivă a pedepsei cu închisoarea; - în cauza dată instanțele de judecată nu au individualizat pedeapsa potrivit prevederilor art. 61, 75 Cod penal, iar aceasta s-a soldat cu stabilirea unei pedepse inechitabile, sub aspectul de executare a pedepsei de către inculpatul Cobîlaș Boris; 4 - inculpatul Cobîlaș Boris a mai fost condamnat pentru infracțiuni similare; - consideră că circumstanțele speței, urma să convingă instanța de apel că, inculpatul Cobîlaș Boris nu a conștientizat faptele comise de el, astfel urmând a stabili pedeapsă care să atingă scopul pedepsei penale prin izolare de societate, iar aplicarea prevederilor art.90 Cod penal cu dispunerea suspendării executării pedepsei inevitabil va duce la consecințe contrare scopului urmărit; - consideră că soluția instanței de apel a generat aplicarea inculpatului Cobîlaș Boris o măsură de pedeapsă prea blândă, iar practica judiciară inclusiv și cazul din speță demonstrează că, astfel de soluții nu sunt suficiente nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că, acesta urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5.1 din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii atacate, inclusiv cele reproduse în pct. 4.1 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând corect cont de prevederile art. 7, 61, 75, 90 Cod penal, 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, 5 precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului. În sensul normelor citate, Colegiul penal reține că, în cazul în care inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, dar potrivit rechizitoriului: „circumstanțe ce agravează vina învinuitului conform art. 77 CP nu s-au stabilit”, cauza a fost examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, acesta a recunoscut vina integral și s-a căit sincer de cele săvârșite, conștientizând gravitatea faptelor comise, anterior a fost atras la răspundere penală dar antecedentul penal este stins și a colaborat cu organul de urmărire penală, instanțele întemeiat au concluzionat că corectarea și reeducarea lui este posibilă fără izolare de societate, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, pentru o perioadă de probațiune, conform art. 90 Cod penal. Reținând cele menționate, Colegiu penal menționează că, instanțele de fond și de apel just au ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei și corect a aplicat prevederile art.90 Cod penal, argumentând concluzia sa prin faptul, că inculpatul Cobîlaș Boris la locul de trai se caracterizează satisfăcător din punct de vedere a comportamentului în societate (f.d.29), fapt confirmat prin caracteristica eliberată de OSS al IP Soroca, inspector superior, Ursachi Petru, precum că aduceri forțate nu a avut, de materiale compromițătoare nu dispune, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află precum și împrejurările constatate în speță, că anterior a mai fost condamnat, dar antecedentul penal este stins, or, în astfel de circumstanțe este neîntemeiată solicitarea invocată în recurs referitor la stabilirea inculpatului a celei mai aspre pedepse sub formă de închisoare cu executarea ei reală, cînd se prevăd și alte categorii de pedeapsă. Deci, pedeapsa aplicată inculpatului a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 4. din decizie). Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5.1 din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului. Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza 6 penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal. Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie asupra circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei. Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat. Prin urmare, conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 iulie 2020, în cauza penală în privința lui Cobîlaș Boris XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 05 martie 2021. Președinte Timofti Vladimir Judecători Boico Victor Toma Nadejda 7