1ra-693/21 — art.187 alin. 2 lit.e,f CP

1ra-693/21 — art.187 alin. 2 lit.e,f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-693/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători - Cobzac Elena și Toma Nadejda

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către inculpatul

Roman Vasili prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 21 octombrie 2020, în cauza penală privindu-l pe

Roman Vasili xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Roman Vasili, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin. (2), lit. lit.

e), f) Cod Penal la 5 (cinci) ani închisoare.

Potrivit prevederilor art. art. 89 alin. (2), lit. a) și 90 alin. (1) Cod Penal,

executarea pedepsei cu închisoarea stabilite în privința lui Roman Vasili, s-a

suspendat condiționat pe un termen de probă de 5 (cinci) ani, cu liberarea ulterioară

de pedeapsă a inculpatului Roman Vasili, cu condiția că acesta în termenul de probă

nu va comite alte infracțiuni, va presta muncă neremunerată în folosul comunității în

mărime de 100 de ore, va achita către partea vătămată, în termen de 6 luni de la data

devenirii definitive a prezentei sentințe, prejudiciul cauzat prin infracțiune, precum și

cheltuielile de judecată stabilite prin sentință și astfel va îndreptăți încrederea ce i s-a

acordat.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului Roman Vasili în beneficiul lui

Chistol Ianoș suma de 550 (cinci sute cincizeci) lei, cu titlu de prejudiciu material

cauzat prin infracțiune, precum și suma de 449,6 lei (patru sute patruzeci și nouă lei,

60 bani), cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1.2. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul Roman

Vasili, intenționat și fiind conștient de caracterul ilegal al acțiunilor sale, prevăzând

urmările și admițând în mod conștient survenirea acestora, la 04 august 2019,

aproximativ la ora 21:47, urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei

persoane, în timp ce se afla în Parcul „Valea Trandafirilor” din mun. Chișinău, bd.

Decebal 6/2, în mod deschis, aplicând violența nepericuloasă pentru viața și sănătatea

persoanei, exprimată prin îmbrâncirea minorului xxxxx, a sustras deschis de la acesta

un telefon mobil de model „Samsung A6 plus” de culoare neagră, cu husă de culoare

aurie, nr. xxxxx, în valoare de 8800 lei, după care, cu bunul sustras, a părăsit locul

infracțiunii, într-o direcție necunoscută, cauzându-i părții vătămate o daună materială

considerabilă în sumă de 8 800 lei.

în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Botanica, Balan Galina prin care a solicitat

admiterea apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul Vasili Roman să fie

recunoscut culpabil de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. lit. e),

f) Cod Penal și în baza sancțiunii acestui articol, să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă

de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

2.1 În motivarea apelului procurorul a indicat că:

- instanța de judecată nu a apreciat obiectiv declarațiile inculpatului Roman

Vasili, nu le-a tratat cu suficientă critică, ori inculpatul a săvârșit fapta prejudiciabilă

față de minorul Chistol Ianoș la data de 04.08.2019, iar de la momentul săvârșirii

infracțiunii și până la ziua pronunțării sentinței în prezenta cauză au expirat mai bine

de 7 (șapte) luni, timp în care, desigur în prezența dorinței și a voinței,

responsabilității, inculpatul a fost în stare fizică să-și găsească un loc de lucru, pentru

a obține surse bănești necesare restituirii părții vătămate, despăgubirile materiale

(costul husei și restabilirea cartelei SIM, care a fost aruncată de către inculpat),

cheltuielile suportate de către acesta și reprezentantul legal pentru deplasarea în

instanță. Respectiv, instanța de judecată urma să aprecieze susținerile inculpatului ca

fiind declarative, lipsite de puterea de a fi suficient de convingătoare, credibile, ori

pentru a întreține 3 (trei) copii și soția, care este casnică, acesta urmează să

muncească, dar nu să fure ori, după caz, jefuiască alte persoane;

- în declarațiile sale inculpatul se contrazice, ori susținând că ar fi lucrat la mere

(cules, strâns, etc.), iar perioada august-noiembrie - este perioada culesului merelor,

respectiv, inculpatul urma să aibă venituri, în condiția în care ar fi lucrat, ori plata

pentru o zi lucrătoare la culesul merelor constituia în dependență de volumul de lucru

efectuat, de la 200-300 lei, inculpatul însă susține că, nu are bani, nu este angajat,

afară e iarnă. De fapt, cauza penală în privința lui Roman Vasili a fost remisă în

judecată în 30.08.2019, și deși s-au schimbat anotimpuri de la vară, până la primăvară,

inculpatul la începutul fiecărei ședințe de judecată tot promitea părții vătămate că îi

v-a restitui prejudiciul, așa de fapt și nu a întreprins nimic pentru a-l restitui;

-faptul că, inculpatul se contrazice, se mai dovedește și prin declarațiile acestuia,

conform cărora inițial susține că, nu cunoaște dacă partea vătămată are careva

pretenții de ordin material față de el, iar mai apoi declară că, ar fi vrut să se împace

cu partea vătămată, dar nu are bani, susțineri din conținutul cărora rezultă că

inculpatului îi este cunoscut valoarea prejudiciului pretins recuperării de către partea

vătămată;

- din aceleași considerente, acuzatorul de stat nu este de acord cu argumentele

instanței, care au condus la stabilirea condamnatului Roman Vasili a unei pedepse cu

aplicarea exigențelor art. 90 Cod Penal;

- instanța indică eronat în calculul termenului pedepsei cu închisoarea stabilit

prin prezenta sentință (5 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis), faptul că cet.

Roman Vasili, potrivit art. 111 alin. (1), lit. e) Cod Penal, are antecedente penale stinse

încă din anul 2014, luând în calcul vârsta tânără a acestuia (30 de ani), pornind de la

constatarea că, acesta face parte dintr-un grup etnic care potrivit rapoartelor ECRI

(Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței) privind RM (al cincilea

ciclu de monitorizare) are o percepție negativă în țară membrii căruia în mare măsură

suferă de discriminare, în special în ceea ce privește ocuparea forței de muncă,

educația și sănătatea, fapt ce accentuează marginalizarea lor socio-economică,

deoarece această circumstanță explică situația financiară precară a inculpatului și ar

fi putut să-l determine pe acesta să comită infracțiunea de care este acuzat, luând în

calcul faptul că inculpatul și-a recunoscut parțial faptele de care a fost acuzat, în

condițiile în care încadrarea acestuia în mediul carceral ar fi în stare să-i dăuneze mai

mult decât să fie benefică acestuia și societății, ori aceasta ar adânci și mai mult

marginalizarea socio-economică a inculpatului și ar putea crea dificultăți de

resocializare a condamnatului, instanța de judecată eronat a indicat că nu este rațional

ca Roman Vasili să execute pedeapsa stabilită, dar în asemenea circumstanțe,

apreciază că suspendarea condiționată pe un termen de 5 ani, a termenului de

pedeapsă stabilit prin prezenta sentință și acordarea posibilității condamnatului ca, în

acest termen, să se abțină de la comiterea oricărei infracțiuni, precum și să recupereze

părții vătămate cheltuielile cauzate prin infracțiune, va oferi o mai bună protecție

intereselor societății și va evita consecințele negative ale izolării de societate a

vinovatului și a plasării acestuia în mediul penitenciar;

- cu referire la vârsta inculpatului Roman Vasili, instanța exagerează atunci, când

o apreciază ca fiind una tânără, ori la această vârstă, inculpatul are trei copii, în această

perioadă a tinereții acesta a fost judecat de 2 (două) ori, iar infracțiunile, inclusiv și

prezenta le-a comis prin sustragere pentru că, avea nevoie de bani;

- prin urmare, în condițiile expuse, nu poate fi problema în originea/ori etnia

inculpatului, după concluziile instanței, problema este în persoana făptuitorului ori

aceste nu dorește să lucreze, etc.;

- prin pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de judecată nu a asigurat atingerea

scopului legii penale, stipulat la art. 2 alin. (1)-(2) Cod Penal, potrivit căruia, legea

penală apără, împotriva infracțiunilor, persoana, drepturile și libertățile acesteia,

proprietatea, și întreaga ordine de drept, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, ori inculpatul este o persoană predispusă spre săvârșirea infracțiunilor, nu

este angajată în câmpul muncii, iar pentru că are nevoie de bani a sustras deschis prin

aplicarea violenței nepericuloase pentru viață și sănătatea părții vătămate, cauzându-

i acestuia și o daună considerabilă, etc.;

- instanța nu a ținut cont de situația părții vătămate, care fiind minoră pe lângă

faptul că, este student (elev în școală profesională), mai activează împreună cu

membrii familiei sale în diferite domenii-construcții, lucrări sezoniere, etc., fapt

confirmat și de reprezentantul legal, mama acestuia, care de asemenea a declarat în

instanța de judecată că, familia lor este una numeroasă, au șase copii, trei din care

sunt minori, mai are în grijă patru nepoți și deși este casnică, soțul ei lucrează și are

un salariu de aproximativ 9 000 lei, când i se propune de lucru cu ziua, și respectiv

are timp nu se rușinează și merge fie la prășit, fie la cules, fie la dat cu var. De rând

cu ea merg și copiii, unii din care sunt minori, pe care îi învață de mici să muncească

pentru a se întreține;

- prin sentință au fost încălcate principiile legalității, dreptății, sentința fiind una

irațională, ori la stabilirea pedepsei instanța sa condus de emoții și nu a luat în calcul

criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 Cod Penal și

anume de gravitatea infracțiunii săvârșite (infracțiune gravă), de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat (anterior Roman Vasili a fost judecat, nu lucrează), precum și

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale acestuia;

- pornind de la cele enunțate, ținând cont de faptul că, inculpatul Roman Vasili

a fost condamnat anterior pentru fapte similare, și din nou a săvârșit sustragere

deschisă, adică jaful, procurorul ajunge la concluzia despre blândețea pedepsei

stabilite inculpatului, ori acesta nu a făcut pentru sine careva concluzii;

- în același timp se impune concluzia că, măsura de pedeapsă anterior aplicată

acestuia nu a fost suficient de efectivă, care să-l influențeze în sensul reeducării, ceia

ce vădit indică la necesitatea aplicării unei pedepse mai severe și respectiv

proporțională faptei prejudiciabile comise.

2020, a fost admis apelul declarat de către acuzatorul de stat, procuror în Procuratura

mun. Chișinău, oficiul Botanica, Balan Galina, casată parțial sentința și pronunțată o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care lui Roman

Vasili recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit.

lit. e), f) Cod Penal i s-a aplicat pedeapsa cu închisoare pe termen de 5 (cinci) ani, fără

amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, prevederile au fost menținute.

3.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel, cercetând în cumul probele

administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și

concludenței, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de

judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor

reținute în sarcina inculpatului Roman Vasili încadrarea juridică corespunzătoare, și

anume art. 187 alin. (2), lit. lit. e), f ) Cod Penal - jaful, adică sustragerea deschisă

a bunurilor altei persoane, săvârșită cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața

sau sănătatea persoanei, cu cauzarea daunelor în proporții considerabile.

Cu referire la învinuirea înaintată inculpatului Roman Vasili, instanța de apel a

constatat în baza probelor administrate de acuzatorul de stat că acțiunile infracționale

ale inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 187

alin. (2), lit. lit. e), f) Cod Penal al RM, sentința primei instanțe nefiind contestată în

această parte, de către părțile la proces.

Având în vedere limitele declarării apelului, verificând legalitatea și temeinicia

soluției instanței de fond referitor la individualizarea pedepsei penale în privința

inculpatului Roman Vasili, instanța de apel a constatat că, instanța de fond nu a

acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod Penal raportat la

prevederile art. 90 Cod Penal, respectiv, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care

atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acesteia.

Cu referire la argumentele instanței de fond în baza cărora a concluzionat că în

speță prin aplicarea față de inculpatul Roman Vasili a instituției suspendării

condiționate a executării pedepsei penale va fi atins scopul pedepsei penale

reglementat la art. 61 Cod Penal, instanța de apel le-a apreciat ca fiind nefondate,

respectiv, acestea nu pot fi menținute, or, reieșind din criteriile de individualizare a

pedepsei penale reglementate de art. 75 și art. 90 Cod Penal, raportându-le la

personalitatea inculpatului, la circumstanțele comiterii faptei prejudiciabile rezultă că

scopul pedepsei penale poate fi realizat doar prin dispunerea executării în condiții

reale a pedepsei sub formă de închisoare.

În acest context, instanța de apel nu a reținut ca fiind elocvente concluziile

instanței de fond pentru individualizarea pedepsei, faptul că inculpatul Roman Vasili

face parte dintr-un grup etnic, care potrivit rapoartelor ECRI (Comisia Europeană

Împotriva Rasismului și Intoleranței) privind RM (al cincilea ciclu de monitorizare)

are o percepție negativă în țară, membrii căruia în mare măsură suferă de discriminare,

în special în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, educație și sănătate, deoarece

aceste aspecte, nu constituie temei de aplicarea a art. 90 Cod penal în prezența

circumstanțelor cauzei și personalitatea inculpatului, or, în conformitate cu art. 5 alin.

(1) Cod Penal, persoanele care au săvârșit infracțiuni sânt egale în fața legii și sânt

supuse răspunderii penale fără deosebire de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii

politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate

națională, avere, naștere sau orice altă situație.

Totodată, deși instanța de fond a reținut argumentele inculpatului despre

dificultățile acestuia de a-și găsi un loc de muncă și lipsa veniturilor suficiente pentru

întreținerea sa și a familiei sale, totuși instanța de apel nu a stabilit că aceste

împrejurări au fost legate cauzal de săvârșirea infracțiunii, or, instanța de apel nu a

stabilit faptul că în urma sustragerii bunului părții vătămate - telefonul mobil,

inculpatul ar fi încercat să-și ajute financiar familia, ci mai degrabă se constată a fi o

îndeletnicire negativă a inculpatului, care anterior a fost judecat, pentru o infracțiune

similară, din domeniul infracțiunilor contra patrimoniului (art. 27, 186 alin. (2), lit.

lit. b), c), d) Cod Penal).

La fel, instanța de apel a reținut și faptul că în prezenta cauză penală partea

vătămată - Chistol Ianoș este o persoană minoră, care la data comiterii faptei avea

vârsta de 17 ani și care învață la școala profesională din or. Florești, cu toate acestea

ultimul lucrează și în construcții, având un venit lunar de aproximativ 6000 lei lunar.

În acest context, instanța de apel a reiterat că, una și aceiași circumstanță, în

speță - „săvârșirea infracțiunii ca urmare a unui concurs de împrejurări grele de ordin

personal sau familial” nu poate fi reținută în două situații distincte, și anume la

individualizarea pedepsei penale principale și la individualizarea pedepsei, sub

aspectul executării acesteia. Or, în afară de motivele care au servit temei pentru

stabilirea pedepsei principale, instanța de fond trebuia să motiveze suplimentar, din

care considerente a concluzionat că, nu este rațional ca inculpatul să execute real

termenul de pedeapsă stabilit

Colegiul Penal nu a reținut nici argumentul invocat de instanța de fond ce se

referă la vârsta inculpatului (30 de ani) de a concluziona despre aplicarea instituției

suspendării condiționate a executării pedepsei, reieșind din faptul că legea penală

reglementează drept circumstanță excepțională minoratul persoanei care a săvârșit

infracțiunea sau cu titlu de circumstanță atenuantă, respectiv, vârsta inculpatului de

30 de ani, nu poate fi apreciată ca o circumstanță în favoarea inculpatului.

Mai mult ca atât, instanța de apel a considerat că, la individualizarea pedepsei

penale, sub aspectul executării pedepsei, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că

inculpatul a comis infracțiunea împotriva unui minor, în acțiunile inculpatului fiind

reținută agravanta reglementată la lit. e) alin. (2) art. 187 Cod Penal (cu aplicarea

violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei) la fel, prejudiciul cauzat

prin infracțiune nu a fost recuperat, iar aceste aspecte ce caracterizează atât

personalitatea inculpatului, cât și împrejurările comiterii faptei sunt în contradicție cu

clemența conținută de instituția suspendării condiționată a executării pedepsei penale.

În acest sens, instanța de apel reieșind din criteriile generale de individualizare

a pedepsei penale reglementate la art. 75 Cod Penal și ținând cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite - care se califică ca infracțiune „gravă”, de persoana inculpatului

- care nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, la judecarea apelului

s-a eschivat de a se prezenta la ședința de judecată, fiind anunțat în căutare, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea - a fost reținută

circumstanța atenuantă - săvârșirea infracțiunii ca urmare a unui concurs de

împrejurări grele de ordin personal sau familial de faptul comiterii infracțiunii

împotriva unui minor, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

inculpatului și condițiile de viață ale inculpatului - inculpatul nu este încadrat în

câmpul muncii, nu a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune, a dispus aplicarea

inculpatului Roman Vasili recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 187 alin. (2), lit. lit. e), f) Cod Penal a pedepsei sub formă de închisoare pe un

termen de 5 (cinci) ani, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

ordinar de către inculpatul Roman Vasili, care neindicând careva temei prevăzut la

art. 427 alin.1) Cod procedură penală, a invocat că nu este de acord cu pedeapsa

aplicată și că a recunoscut vina și a restituit prejudiciul cauzat părții vătămate.

cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11 Cod procedură penală, procurorul a depus

referință, care a pledat pentru inadmisibilitatea recursului invocând că, instanța de

apel în partea stabilii pedepsei inculpatului și-a argumentat eficient soluția, a ținut

cont în deplină măsură de principiile generale de individualizare a pedepsei, de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării celui vinovat.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului

expusă în referință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen în conformitate cu art.422 Cod de procedură penală.

Conform art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

Recurentul în recursul ordinar declarat, nu indică careva temei de casare a

hotărârii instanței de apel, prevăzut la art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă că, deși recurentul nu a

indicat careva temei de casare a deciziei instanței de apel prevăzut la alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, pentru declararea recursului, din conținutul acestuia se

atestă că criticile aduse se subscriu temeiului de casare prevăzut la pct. 10) alin. (1) al

normei precizate, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Referitor la eroarea de drept prevăzută de art.427 alin.1) pct.10) Cod de

procedură penală, Colegiul penal în raport cu motivele invocate în recurs, care sunt

declarative, constată că o astfel de eroare nu și-a găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat în acest sens, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în

sensul casării hotărârii contestate întrucât instanța de apel i-a aplicat inculpatului

Roman Vasili în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal cu aplicarea prevederilor

art. art. 7,61,75, Cod penal o pedeapsă echitabilă și în limitele legii penale.

Astfel, Colegiul penal conchide că, instanța de apel la numirea pedepsei

inculpatului Roman Vasili a ținut cont de faptul că acesta nu a recunoscut vina, a

comis o infracțiune din categoria celor grave, nu a recuperat prejudiciul cauzat părții

vătămate, anterior s-a aflat în conflict cu legea, a comis infracțiunea asupra unui minor

stabilindu-i corect pedeapsa sub formă de închisoarea pe un termen de 5 (cinci) ani,

cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală concluzia

instanței de apel referitor la executarea reală a pedepsei închisorii, deoarece pedeapsa

stabilită, este proporțională faptelor comise de către inculpat.

Mai mult, Colegiul penal conchide că, la stabilirea pedepsei cu închisoarea,

instanța de apel și-a motivat soluția adoptată indicând din care motive a ajuns la

concluzia că corijarea și reeducarea inculpatului Roman Vasili pentru faptele comise

este posibilă doar cu aplicarea pedepsei închisorii reale, concluzii descrise detaliat la

pct.5.7-5.10 a deciziei instanței de apel, concluzii pe care Colegiul le însușește, fapt

ce este în deplină concordanță cu jurisprudența și practica Curții Europene pentru

Drepturile Omului, care în cauza Albert vs România din 16.02.2010, a statuat în pct.37

că art.6§1 CtEDO.

Din conținutul recursului Colegiul atestă, că autorul acestuia critică soluția

instanței de apel, în partea modului de executare a pedepsei stabilite, mai exact nu

este de acord cu aplicarea pedepsei reale cu închisoare, în privința sa, solicitând

menținerea sentinței în vigoare a sentinței fără a-și argumenta poziția.

Totodată, instanța de recurs reține, că instanța de apel corect a stabilit, că în

cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva motive ce ar concluziona că

nu este rațional ca inculpatul Roman Vasili să nu execute pedeapsa cu închisoare,

prevăzută de lege, astfel pedeapsa cu închisoare stabilită lui Roman Vasili cu

suspendarea condiționată a executării acesteia, pentru infracțiunea prevăzută de art.

187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, nu-și va atinge scopul de corectare a inculpatului.

La fel, Colegiul penal relevă, că conform alin. (1) art. 90 Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile

săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență,

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul

de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate

dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă pe care l-a fixat,

condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și

muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi

atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de

judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în

vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea

faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea

infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării

judecătorești.

În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor alin. (1) art. 90 Cod penal,

nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această

măsură de individualizare judiciară a pedepsei.

Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal

consideră întemeiate considerentele instanței de apel că, în prezenta cauză, nu s-au

constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a pedepsei cu

închisoare în privința inculpatului.

Totodată, Colegiul Penal notează că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod Penal nu

reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de

a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia. Analizând

condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei rezultă că aceasta

nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de judecată, care este liberă

să aprecieze dacă este cazul să o acorde.

Mai mult ca atât, instanța de apel la stabilirea pedepsei a ținut cont și de faptul

că inculpatul anterior fiind condamnat pentru comiterea infracțiunilor similare, acesta

nu a tras concluziile necesare, nu a mers pe calea corijării iar în consecință comite

altă infracțiune, nu a restituit prejudiciul cauzat părții vătămate care este minoră

circumstanțe, ce statuează, că o pedeapsă condiționată inculpatului nu ar fi efectivă și

nu și-ar atinge scopul pedepsei.

Nefondat este argumentul inculpatului precum că, a restituit prejudiciul cauzat,

or, la materialele cauzei nu se atestă careva probe ce ar confirma restituire

prejudiciului cauzat părții vătămate prin infracțiune.

În această ordine de idei, reieșind din scopul pedepsei penale - restabilirea

echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane, dispunerea în

privința acestuia a suspendării condiționate a pedepsei, poate doar să încurajeze

comiterea pe viitor de către inculpat și alte persoane a altor infracțiuni.

Prin urmare, Colegiul conchide că, pedeapsa stabilită lui Roman Vasili a fost

individualizată conform prevederilor legale ce reglementează acest aspect.

Totodată, la caz se constată lipsa circumstanțelor care ar servi drept temei pentru

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei

adoptate, recursul ordinar declarat de inculpatul Roman Vasili, fiind vădit

neîntemeiat, fapt ce condiționează soluția inadmisibilității acestuia.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Roman Vasili,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2020,

în cauza penală privindu-l pe Roman Vasili xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 03 martie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Toma Nadejda