1ra-204/21 — art. 174 alin. 1 CP

1ra-204/21 — art. 174 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-204/2021

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

10 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion și Catan Lilian,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Arnaut Valentina în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Strășeni din 13 iunie 2019 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 23 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui

Poclitari Oleg Xxxxx, născut la xxxx, originar

și domiciliat în s. Xxxx, r-nul Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

Oleg a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1)

Cod penal și conform Legii, prin aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3

(trei) ani.

având scopul satisfacerii poftei sexuale, știind cu certitudine că minora Xxxx Xxxx, nu

are împlinită vârsta de 16 ani, din luna aprilie xxxx până în prezent, concubinează cu

aceasta, în casa părinților minorei Xxxxx Xxxxx din s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, timp în care

au întreținut de nenumărate ori raporturi sexuale, în rezultatul cărora minora Xxxxx

Xxxxx a rămas însărcinată la moment (înaintării învinuirii 29.03.2019) în luna a cincea.

Acțiunile lui Poclitari Oleg au fost calificate în temeiul art. 174 alin. (1) Cod

penal - raportul sexual cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 16 ani, adică,

raportul sexual altul decât violul, actele de penetrare vaginală, comise asupra unei

persoane despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani.

Studiind probele din dosar administrate la faza urmăririi penale, instanța de

judecată a constatat că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu

1

privire la persoana acestora, care permit stabilirea pedepsei și ca urmare a admis, prin

încheierea protocolară din 28 mai 2019, cererea inculpatului Poclitari Oleg, confirmată

de apărătorul său - Ion Gumeniuc, prin care acesta a declarat că recunoaște săvârșirea

faptei indicate în rechizitoriu și a solicitat examinarea cauzei penale în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală.

solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea

cauzei penale și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță cu stabilirea unei pedepse mai blânde, sub formă de închisoare pe un termen

de 2 ani și conform prevederilor art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată să fie

suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de un an.

3.1. În motivarea cererii de apel, avocatul a indicat că, instanța urma să țină cont

de prevederile art. 75 Cod penal și de faptul că, în cazul dat Poclitari Oleg are loc

permanent de trai unde se caracterizează pozitiv, e orfan și a început să concubineze

cu minora Xxxxx Xxxxx cu acordul părinților ultimei și doar cu scopul de a avea în

sfârșit și el familia și casa sa, din care motiv a considerat că în privința lui pot fi

aplicate prevederile art. 90 Cod penal - suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probațiune minimal de un an.

2019, apelul declarat de către avocatul inculpatului a fost respins, ca nefundat, cu

menținerea sentinței.

4.1. În motivarea hotărârii adoptate, instanța de apel a menționat că, instanța de

fond corect a constatat că prin acțiunile sale inculpatul Poclitari Oleg a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 174 alin.(1) Cod penal.

Sentința primei instanțe a fost contestată de avocat în numele inculpatului doar

în partea individualizării pedepsei, însă ce ține de încadrarea juridică și vinovăție

sentința nu a fost atacată.

În ședința de judecată inculpatul Poclitari Oleg a depus o cerere în scris în care

a indicat că recunoaște săvârșirea faptei indicate în rechizitoriu și solicită ca judecata

să se facă pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, potrivit

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penal.

Instanța de apel a notat că din analiza materialelor cauzei, a rezultat cert că

prima instanță a apreciat obiectiv prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, cumulul de

probe administrat la urmărirea penală și examinate în ședința de judecată a primei

instanțe, descrise în sentință, corect a adoptat soluția de condamnare a lui Poclitari

Oleg, în baza art. 174 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

2

Or, analizând hotărîrea instanței de fond sub aspectul menționat, în raport cu

circumstanțele cauzei, în prezenta speță, instanța de apel a considerat că, soluția

instanței în partea stabilirii modului de executare a pedepsei este întemeiată, la

adoptarea căreia s-a ținut cont în deplină măsură de norma prevăzută de art. 75 Cod

penal, ce prevede că persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și

în strictă conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal.

Totodată, instanța de apel a menționat că persoanei declarate vinovate trebuie

să i se aplice o pedeapsă, echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza căreia

persoana a fost condamnată, iar după caz, instanța este în drept de a aplica și

prevederile Părții Generale a Codului penal, inclusiv și ale art. 90 Cod penal, în cazul

în care nu sunt careva impedimente.

Având în vedere circumstanțele cazului confirmate prin probele acumulate la

dosar în raport cu motivul săvârșirii infracțiunii, precum și mijloacele folosite,

inclusiv personalitatea inculpatului care, deși a declarat că regretă faptele comise,

instanța a remarcat faptul că din comportamentul inculpatului nu a rezultat că acesta

ar avea o urmă de regret în urma faptelor comise, inclusiv de a adopta un

comportament în conformitate cu cerințele morale acceptate într-o societate. Din

aceste motive, instanța de apel a considerat că corijarea și reeducarea inculpatului

Poclitari Oleg poate avea loc numai cu izolarea acestuia de societate, fiindu-i numită

legal pedeapsă cu închisoarea.

Cu referire la solicitarea apărătorului de a fi aplicată suspendarea condiționată

a executării pedepsei, instanța de apel a remarcat că comportamentul inculpatului

Poclitari Oleg din cadrul cercetării judecătorești a demonstrat că ultimul nu a

conștientizat gradul și pericolul social al faptei comise, iar comportamentul ultimului

din cadrul cercetării judecătorești denotă incapacitatea de a se corecta și reeduca,

inclusiv de a adopta un comportament în conformitate cu respectarea cerințelor

morale acceptate într-o societate, ceea ce semnifică că la această etapă inculpatul

prezintă pericol social, la caz fiind irațională aplicarea suspendarii condiționate a

executării pedepsei.

Arnaut Valentina în numele inculpatului, prin care, indicând temeiurile de casare

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea

parțială a hotărârilor judecătorești, în latura stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei în

această parte, cu pronunțarea unei hotărâri prin care inculpatului Poclitari Oleg să-i

fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare cu suspendarea condiționată a

acesteia.

În argumentarea recursului invocă faptul că, pedeapsa aplicată inculpatului

este prea aspră, deoarece s-a ignorat principiul individualizării pedepsei, cât și lipsa

3

circumstanțelor agravante.

De asemenea, pedeapsa nu este echitabilă deoarece nu este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât de către condamnat,

precum și de alte persoane. Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea

aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de

neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmarit.

În cazul dat, Poclitari Oleg are loc permanent de trai unde se caracterizează

pozitiv, e orfan și a început să concubineze cu minora Fișer Ecaterina cu acordul

părinților ultimei și doar cu scopul de a avea în sfârșit și el familie, din care motiv

considerăm că în privința lui pot fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal -

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă.

penală, avocatul Sidlețchi Iurie în numele inculpatului a depus referință privitor la

opinia sa asupra recursului procurorului, menționând că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

Raționamentele instanței privind inadmisibilitatea recursurilor declarate, se

întemeiază, în drept, pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

potrivit căreia instanța examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este

în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

Totodată, se relevă că, potrivit dispoziției art.424 alin.(2) Cod de procedură

penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și

argumentate corespunzător de către recurent.

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante, erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului ordinar declarat de avocatul Arnaut Valentina în

numele inculpatului se constată că acesta, face referire la temeiurile de casare

prevăzute de art. 427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicitând ca în

privința inculpatului să fie stabilită pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a

executării acesteia.

4

Instanța de recurs, analizând textul cererii de apel în paralel cu cel din recurs,

constată că apărătorul critică aceleași chestiuni de drept – neaplicarea art. 90 Cod

penal. Însă, raționamentul care poate condiționa aplicarea prevederilor normei

menționate într-o cauză penală, întotdeauna are la origine persoana inculpatului și

comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de

manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de

infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă, conduita bună;

stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba

pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului și, pe de altă parte, executarea

pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei

condamnate.

La fel, se specifică că aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal – suspendarea

condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o

măsură oferită persoanei prin lege de a se corecta. În toate cazurile, este prerogativa

instanței de judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins fără executarea

efectivă a acesteia. În formarea acestei convingeri, instanța de judecată urmează să

țină cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, ceea ce la caz anume în

această consecutivitate și s-a realizat.

Colegiul penal consideră că pedeapsa stabilită inculpatului pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) Cod penal, de 3 ani închisoare, cu executarea

acesteia în penitenciar de tip semiînchis, este echitabilă, proporțională și va contribui

la atingerea scopului de corectare și reeducare a acestuia.

Instanța de recurs reține că, instanțele de fond au statuat asupra aplicării

pedepsei închisorii în privința lui Poclitari Oleg, la limita minimă prevăzută de

sancțiunea art. 174 alin. (1) Cod penal, coroborat cu art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, totodată ținând seama atât de circumstanțele atenuante, cât și de

cele agravante.

Pe de altă parte, în cuprinsul deciziei instanței de apel au fost expuse deja

raționamentele care au stat la baza respingerii solicitării părții apărării de a-i stabili

inculpatului o pedeapsă cu suspendarea condiționată a acesteia. Așadar, din partea

descriptivă a deciziei instanței de apel, se constată că instanța a dezbătut prin mai

multe argumente criticele apelantului ce vizau pedeapsa aplicată inculpatului,

circumstanțele atenuante sau agravante ce au influențat asupra operațiunii de

individualizare a pedepsei, totodată decizia cuprinde și temeiurile de respingere a

solicitării părții apărării privind stabilirea unei pedepsei neprivative de libertate.

Colegiul penal consideră că o atare modalitate de individualizare a pedepsei

corespunde exigenților legii penale, iar pedeapsa aplicată infractorului este echitabilă

raportat la scopul urmărit de legislator în art. 61 Cod penal, care îl va descuraja pe

inculpat de a comite pe viitor alte fapte infracționale de același gen.

5

În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la

jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu

că instanțele judecătorești trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul art. 6§1 al

Convenției (a se vedea în acest sens cauza Ruiz Torija vs. Spain, 9 decembrie 1994, §29).

Totuși, instanțele nu sunt obligate să ofere un răspuns detaliat la fiecare argument al

părților, mai cu seamă dacă el este invocat în mod repetat, iar extinderea la care se

aplică această obligație de a prezenta motive poate să varieze în dependență de

caracterul deciziei și circumstanțele cauzei. Or, în opinia Curții, în cazul în care

instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile

legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art. 6

din Convenție. (a se vedea în acest sens cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând

situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală,

Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. art. 414-419 Cod de procedură penală,

iar temeiurile invocate de către recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod

de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului.

Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare,

hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bulbuc Boris în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 23 octombrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Poclitari Oleg Xxxxx, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 03 martie 2021.

Președinte: Diaconu Iurie

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

6