1rh-1/21 — art. 313 CPP

Dosarul 1rh-1/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Toma Nadejda și Victor Boico,

a judecat în ședință publică cererea de revizuire declarată de către petiționarul

Ana Mîțu, prin care se solicită casarea încheierii judecătorului de instrucție al

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 08 octombrie 2013 și anulării ordonanței de

neîncepere a urmăririi penale din 02 iunie 2012.

Instanța de revizuire: 06.01.2021 – 08.02.2021.

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul – Nicolai Suvac, care a solicitat admiterea cererii de revizuire declarată

de către petiționarul Ana Mîțu;

Avocatul petiționarului Ana Mîțu – Dumitru Pavel, care a pledat pentru

admiterea cererii de revizuire declarate.

Colegiul penal lărgit asupra cererii de revizuire,

C O N S T A T Ă :

mun. Chișinău o plângere privind maltratarea acesteia de colaboratorii BPDS

,,Fulger" a IGP.

dispus refuzul în pornirea urmăririi penale cu clasarea procesului penal, din motiv

că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

ordonanța din 16 august 2013, plângerea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

procedură penală.

Chișinău din 08 octombrie 2013, a fost respinsă plângerea, fiind menținute

ordonanțele procurorilor.

1

în temeiul prevederile art. 4641 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită anularea

încheierii și ordonanțelor nominalizate, invocând că prin Hotărârea Curții Europene

pentru Drepturile Omului din 30 iunie 2020 (cererea nr. 23524/14) emisă în cauza

Mîțu v. Republica Moldova, a fost constată violarea Articolului 3 din Convenție sub

aspect material.

invocate, Colegiul penal lărgit conchide că aceasta urmează a fi admisă din

următoarele considerente.

Potrivit art. 4641 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile

pronunțate în cauzele în care Curtea a constatat o încălcare a drepturilor sau a

libertăților fundamentale ale omului ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol ca

urmare a soluționării amiabile a litigiului dintre stat și reclamanți pot fi supuse

revizuirii dacă cel puțin una dintre consecințele grave ale încălcării Convenției și a

protocoalelor adiționale la aceasta continuă să se producă și nu poate fi remediată

decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Conform art. 4641 alin. (11) Cod de procedură penală, dacă se constată că

cererea este întemeiată, instanța:

1) desființează, în parte, hotărârea atacată sub aspectul dreptului încălcat și rejudecă

cauza potrivit dispozițiilor art. 434–436 Cod de procedură penală, care se aplică în mod

corespunzător;

2) dispune, în cazul în care este necesară administrarea de probe, rejudecarea în ordine

de revizuire la instanța de judecată în fața căreia s-a produs încălcarea dreptului.

Examinând calea extraordinară de atac prin prisma dispozițiilor legale

menționate, Colegiul penal consideră cazul dat de revizuire ca fiind dublu

condiționat, ce presupune:

- existența unei hotărâri definitive a Curții, prin care sa constatat o încălcare a

drepturilor sau a libertăților fundamentale ale persoanei;

- și consecințele grave ale încălcării Convenției continue să se producă și să nu poată fi

remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Având în vedere cele menționate, Colegiul constată că prezenta cerere de

revizuire este formulată de o persoană cu privire la care Curtea Europeană s-a

pronunțat, existând o hotărâre prin care aceasta a constatat o încălcare a unui drept

al persoanei care solicită revizuirea.

În sensul vizat se atestă că, în cauza Mîțu v. Republica Moldova, a fost constată

violarea Articolului 3 din Convenție sub aspect material, și anume, Curtea a notat că

niciuna dintre autoritățile care a examinat plângerea reclamantei nu a atras atenție la

declarațiile acesteia, bazată pe un tricou cu o urmă de cizmă pe spate lăsat de un

ofițer al unității care a împins-o pe reclamantă la sol cu piciorul, când aceasta deja se

2

afla sub controlul a cel puțin doi ofițeri ai forțelor speciale antrenați special în a

imobiliza suspecții și când, precum a fost confirmat de un anumit număr de

persoane, aceasta abia își putea coordona mișcările.

Mai mult decât atât, Curtea de la Strasbourg a menționat că ,,(…)procuratura și

instanțele nu au făcut o analiză a modului în care operațiunea a fost planificată ca să

determine dacă toți pașii rezonabili au fost întreprinși cu scopul de a minimiza sau preveni

vătămarea celor ce se aflau în apartament. În deciziile luate nu există nici o mențiune a

verificării existenței și sursei ,,informației operaționale” conform căreia suspectul avea în

posesia sa arme de foc. Această informație a făcut necesară implicarea forțelor speciale și deja

consecințele relevante cu privire la folosirea forței. Nici procuratura, nici judecătorul nu au

examinat dacă unitatea avea dreptul de a utiliza mijloace speciale împotriva unei femei,

conform normelor prevăzute la articolul 8 al Legii nr. 218. În special, aceștia nu au examinat

dacă reclamanta a atacat ofițerii sau a opus rezistență într-un mod periculos pentru viața și

sănătatea altor oameni. Prin urmare, nici legalitatea folosirii forței nu a fost în totalitate

verificată de către instanțele naționale. Chiar mai mult, autoritățile nu au identificat care

ofițeri concret au maltratat reclamanta, în special împingând-o la sol cu o cizmă”.

De asemenea, Curtea a subliniat că, în pofida faptului că procurorii și

judecătorul de instrucție au verificat că forța a fost utilizată în circumstanțele

prevăzute de lege (în special opunerea rezistenței la cerințele poliției și necesitatea

de a neutraliza orice pericol potențial de la arme de foc), nici o analiză particulară a

nivelului forței utilizate nu a fost făcută, cu alte cuvinte, stabilind că forța a fost

utilizată legal asupra reclamantei și a soțului ei, autoritățile nu au verificat dacă o

astfel de forță a fost excesivă în aceste circumstanțe.

Într-un final, Curtea Europeană a stabilit că, modul în care reclamanta a fost

tratată din moment ce a fost imobilizată și planificarea insuficientă a operațiunii ce a

lăsat prea mult loc pentru improvizare și respectiv pentru o posibilă folosire excesivă

a forței, a constituit un tratament degradant încălcând Articolul 3 din Convenție.

Subsecvent, Colegiul penal reține că, fiecare înaltă parte contractantă la

Convenție are obligația, în temeiul art. 1 din Convenție de a recunoaște drepturile

Convenției oricărei persoane aflate sub jurisdicția sa și, în temeiul art. 46 § 1 din

Convenție, s-a angajat să se conformeze hotărârilor definitive ale instanței europene

în litigiile la care ea este parte. Adică, interpretările Curții cuprinse în hotărârile sale,

adoptate în privința Republicii Moldova, sunt obligatorii pentru instanțele

judecătorești naționale.

Mai mult decât atât, conform prevederilor alin. (8) art. 7 Cod de procedură

penală, hotărârile definitive ale Curții sunt obligatorii pentru organele de urmărire

penală, procurori și instanța de judecată.

Reieșind din sensul acestei norme, au caracter obligatoriu nu doar interpretările

Curții cuprinse în hotărârile sale adoptate în privința Republicii Moldova, dar și cele

3

adoptate în privința altor state. Cel mai eficient mod de a repune persoana căreia i-a

fost recunoscută încălcarea în situația sa inițială (restitutio in integrum) pentru

Republica Moldova ca stat contractant și în conformitate cu prevederile legale în

vigoare, este aplicarea căii de atac extraordinare, și anume, a procedurii de revizuire

a cauzei la nivel național, prin care instanța își retractează propria hotărâre.

Astfel, luând în considerație forța obligatorie a hotărârii CtEDO, Colegiul penal

stabilește că încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 08 octombrie 2013, este una neîntemeiată.

Or, judecătorul pripit a conchis precum că, plângerea petiționarei este una

nefondată, apreciind subiectiv circumstanțele cauzei, fără a intra în esență.

În aceste circumstanțe, ținând cont de hotărârea Curții Europene a Drepturilor

Omului din 30 iunie 2020, în cauza Mîțu v. Republica Moldova, și, că hotărârile

atacate sunt afectate de erori de drept, care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii cererii de revizuire, cu desființarea încheierii

judecătorului de instrucție al Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 08 octombrie

2013 și dispunerii rejudecării cauzei de către Judecătoria Chișinău în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de judecată urmează să înlăture erorile de drept

menționate, să țină cont de circumstanțele expuse, să judece cauza în strictă

conformitate cu legea și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

admite cererea de revizuire declarată de către petiționarul Ana Mîțu, se

desființează încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 08 octombrie 2013, și dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria

Chișinău alt complet de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 16 februarie 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

Nadejda Toma

Victor Boico

4