1ra-1657/20 — art.264 al.3 lit. b CP

1ra-1657/20 — art.264 al.3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1657/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Boicov Mihail, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar

al Curții de Apel Comrat din 12 februarie 2020, în cauza penală în privința lui

Boicov Mihail xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.06.2014 - 14.11.2019;

Instanță de apel: 03.12.2019 - 12.02.2020;

Instanță de recurs: 08.07.2020 - 16.12.2020.

A C O N S T A T A T :

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal, la 4

ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport pe termen de 3 ani.

Potrivit art.90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Coreachin Vladimir a

fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din contul lui Boicov Mihail în

beneficiul lui Coreachin Vladimir suma de 12 045 lei cheltuieli pentru

înmormântare, suma de 6 551 lei cheltuieli pentru masa de pomenire și suma de

30 000 lei, cheltuieli pentru prejudiciul moral cauzat de infracțiune, în rest acțiunea

civilă a fost respinsă ca nemotivată.

pe data de 07 februarie 2014, aproximativ la orele 07:50 (organul de urmărire

penală n-a stabilit ora precis), aflându-se la volanul automobilului de model

Mercedes Sprinter, cu n\î xxx, deplasându-se pe autostradă M-3 (Giurgiulești -

Comrat - Chișinău), pe sectorul drumului la 77 km + 500 metri, a încălcat cerințele

p.45 sub pct.(2) Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr.357 din 13.05.2009, exprimat prin fapt neîndeplinirea cerințele

prezentului Regulament, în cazul în care în vizibilitate apar obstacole - automobilul

de model Mercedes Vito, cu xxx, sub conducerea cet. Satalkin Victor, el n-a redus

1

viteza autovehiculul până să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului, ci a ieșit pe banda cu sens opus, și ca rezultat a avut loc tamponarea între

autovehiculele susmenționate.

În urma accidentului rutier, pasagerul automobilului cu n/î xxx, Coreachin

Nicolai cu leziuni corporale sub formă de trauma contondentă abdomenului, cu

deteriorarea intestinului subțire, hemoperitoneum 100 ml. (clinic fractura

multieschiloasă închisă a corpului și ramurilor ambelor oase sciatic tulburarea

totală a cavității cotiloide din dreapta, a ramurii inferioare și a corpului osului

pubian stâng cu deteriorarea peritoneului parietal cu hemoragie retro peritoneală

extinsă în cavitatea bazinului mic e culoare roșu-închis, ruj vezicii, hematom

celulozei anti veziculare și cavității retro peritoneale; traumă craniu-cerebrală

închisă, comoție cerebrală, excoriații în regiunea frontal din stânga (clinic);

cicatrice în regiunea rădăcinii nasului, după indiciul pericolului pentru viață se

referă la vătămarea GRAVĂ a sănătății, a fost adus la IMSP SR Coi iar la 21

februarie 2014, după ce a fost operat, a decedat în secția de reanimarea IMSP SR

Comrat.

La fel, în urma accidentului rutier care a avut loc, pasagerului automobilului

Mercedes Vito, Vorobiov Vladimir, care la momentul accidentului rutier la fel era

pe bancheta din spate a automobilului dat, au fost cauzate următoarele leziuni

corporale: trauma craniu-cerebrală acută, comoție cerebrală; fractura închis a

osului sciatic și a osului pubian cu deplasarea fracturilor cauzate prin acțiunea

obiectului dur contondent sau în timpul lovirii de un astfel, puteau să se formeze

posibil, în termenul și la circumstanțele menționate în trimitere, care au du

vătămarea MEDIE a sănătății.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal.

acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Boicov Mihail să fie condamnat în

baza art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip deschis, fără aplicarea prevederilor art.90 Cod penal și cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 3 ani.

În motivarea cerințelor sale a invocat că:

- prin sentința judecătoriei Comrat din 14.11.2019, Boicov Mihail a fost

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit. b) Cod

penal, adică încălcarea regulilor siguranței circulației de către persoană care a

condus mijlocul de transport, ce a dus din imprudență la decesul persoanei, adică

inculpatul a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii GRAVE, în urma

cărui fapt a survenit consecințe cele mai grave - decesul persoanei;

- în conformitate cu cerințele art.61 Cod penal, pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane;

- prevenția poate fi atinsă prin două căi: a) condamnatul este lipsit de

posibilitatea de a comite o nouă infracțiune; b) condamnatul este înspăimântat prin

faptul aplicării față de el a pedepsei pentru infracțiunea comisă;

2

- în mod obiectiv pedeapsa pricinuiește greutăți, care de asemenea constituie

factor rezistent în comiterea infracțiunilor. Teama de pedeapsă este un mijloc

destul de efectiv de corectare juridică și prevenție privată, iar nepedepsirea

provoacă infracțiuni;

- de aceea forța de prevenire a pedepsei în mare majoritate depinde de

inevitabilitate. Cu cât infracțiunea este urmată de inevitabilitate, cu atât mai efectiv

se atinge scopul prevenției generale;

- conținutul infracțiunii urmează să fie asociat cu consecința lui inevitabilă -

pedeapsa echitabilă;

- consideră că, aplicarea de către instanța de judecată a art.90 Cod penal, nu

corespunde gravității faptei comise, în legătură cu ce partea acuzării de stat insistă

asupra faptului, că pentru infracțiunea comisă de inculpatul Boicov Mihail să-i fie

numită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe termen de 4 ani, cu

executarea pedepsei în instituție penitenciară de tip deschis, cu privarea dreptului

de a conduce mijloace de transport pe termen de 4 ani, fără aplicarea art.90 Cod

penal, totodată va fi asigurată atingerea scopului restabilirii echității sociale,

corectării și reeducări celui vinovat, precum și al prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni.

3.1. Inculpatul și avocatul acestuia Cojocaru Andrian au contestat cu

apel sentința, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare,

din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea cerințelor sale au invocat că:

- instanță ilegal l-a condamnat pe Boicov Mihail în baza art.264 alin.(3) lit.

b) Cod penal, la caz lipsind în acțiunile lui elementele constitutive a infracțiunii și

anume latura obiectivă;

- la 07 februarie 2014, Boicov Mihail a ieșit din s. Beșalma în direcția mun.

Chișinău cu mijlocul de transport de model Mercedes Sprinter, cu n/î XXX. În care

se aflau, Filioglo Svetlana, Filioglo Victor, Capaclî Gheorghi și Capaclî A., ieșind

pe drum și-a dat seama, că era ghețuș cu o ceață ușoară, însă vizibilitatea era

normală. La ieșire din mun. Comrat, a mers spre stația de alimentare cu benzină

"Lukoil", a ieșit din stație pe carosabil și încă odată s-a convins, că era ghețuș

groaznic, de aceea circulația a continuat-o cu viteza minimă;

- pe drumul în rampă cu cotitură periculoasă, pentru Bocov Mihail pe stânga,

iar pentru mijlocul de transport Mercedes Vito, cu n/î XXX pe dreapta, în timp ce

automobilul din față a mers în pantă, a observat, că fă farurile erau stinse, fără a se

încadra în cotirea spre dreapta a ieșit pe carosabil, și s-a lovit într-un troian de

zăpadă, mijlocul de transport de model Mercedes Vito, cu n/î XXX, a ieșit pe

carosabilul, pe care se deplasa automobilul lui Boicov Mihail și a început să se

alunece, înaintând cu roțile blocate pe drum în vale, ce era acoperit cu gheață cu

întoarcere ulterioară, partea posterioară o depășea pe cea anterioară. Boicov Mihail

a micșorat viteza, care și așa era mică și îndată ce a reușit în mod încet să oprească,

a primit prima lovitură care s-a dovedit a fi cea mai puternică cu roata posterioară

stângă, în colțul drept al automobilului, iar roata stângă a mijlocului de transport

de model Mercedes Vito, cu n/î XXX a nimerit în cârligul de pe longeronul din

dreapta, lăsând boțitura pe roata posterioară stângă la mijlocul de transport condus

de către Satalkin Victor. După prima lovitură el a fost întors și mijlocul de

transport Mercedes Vito, cu n/î XXX, 1-a tras pe automobilul condus de Boicov

3

Mihail, după sine și a mai avut loc o lovitură lunecoasă în partea stângă. După

aceea, automobil de model Mercedes Vito, cu n/î С LC 118 s-a întors pe drum la

180 de grade și partea lui posterioară a mers înainte și el cu partea laterală a zburat

pe acostament;

- prima tamponare între mijlocul de transport a lui Boicov Mihail și mijlocul

de transport Mercedes Vito, cu n/î XXX a avut loc pe carosabilul;

- mijlocul de transport a lui Boicov Mihail la momentul lovituri nu se

deplasa și se afla pe carosabilul în direcția deplasării, pe carosabilul cu sens opus.

Mijlocul de transport a lui Boicov Mihail a fost mutat în faza de aruncare într-o

parte, ceea ce a constituit rezultatul forței apărute în urma loviturii mijlocul de

transport de model Mercedes Vito, cu n/î С LC 118;

- consideră, că prima instanță eronat a apreciat circumstanțele cauze și eronat

a interpretat Regulamentul Circulației Rutiere;

- condamnându-1 pe Boicov Mihail în baza încălcării cerințelor pct.24 sub

pct.2 di Regulamentul circulației rutiere și concret în faptul că „fără a îndeplini

cerințele prezentului Regulament, în cazul apariției în limitele vizibilității a

obstacolului - mijlocului de transport de model Mercedes Vito, cu n/î XXX, sub

conducerea cet. Satalchin Victor, nu a micșorat viteza mijlocului său de transport

până la oprire, pentru a nu pune sub amenințare siguranța circulației, a ieșit pe

carosabilul cu sens opus, în urma căruia fapt a avut loc tamponare între mijloacele

de transport menționate;

- prin sentința, instanță de judecată a menționat că mijlocul de transport de

model Mercedes Vito, cu n/î XXX, ca "Obstacol", nu știe din ce motive se referă

la acest termen dat în dicționarul explicativ și nu la acel care urmează să figureze

în documentele de drept ale Republicii Moldova;

- conform Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului RM cu nr.357 din 13.05.2009, în secțiunea "Dispoziții generale

figurează noțiunea clară și exactă a termenului "obstacol" care presupune că „ Este

interzisă crearea de restricții pentru circulația vehiculelor sau a pietonilor prin

executarea lucrărilor pe drum, depozitarea de materiale ori de obiecte pe

carosabilul drumurilor publice sau pe trotuare, fără acordul prealabil al poliției. Nu

este considerată producătoare de restricții lăsarea unor materiale sau obiecte pe

trotuare în cazul în care, prin aceasta, nu se stânjenește circulația pietonilor”;

- obstacolele producătoare de restricții pentru circulația pe drumurile publice

trebuie semnalizate de cei care le creează, cu mijloace de semnalizarea pe drum,

conform prescrierilor date de poliție;

- nu se exclude faptul, că în acest sens, procurorul a indicat, că în

conformitate cu dicționarul explicativ "obstacol" impediment, ce reține careva

acțiuni sau dezvoltarea a ceva, ce stă pe calea realizării a ceva". Tot aici, pentru a

reda baza de drept concluziei sale, procurorul falsifică sub punctul 2 din punctul 42

a Regulamentului circulației rutiere, expunându-1 în conținutul său în felul

următor: obstacol - obiect imobil pe carosabil (mijloc de transport defectat sau

deteriorat, defectul carosabilului, obiecte străine ș.a.) ce nu permit a continua

circulația pe această bandă;

- în opinia apelanților, acest fapt certifică, că procurorul nu numai că nu a

reușit să studieze chestiunea dată în legislația Moldovenească (explicarea exactă a

termenului "Obstacol pentru circulație" ce se dă la articolul 1 din Regulament -

4

„înlăturarea obstacolelor pentru circulație, apărute pe drumuri auto în urma

accidentelor, calamităților naturale și a altor circumstanțe imprevizibile”, adoptată

prin HG RM nr. 247 din 03 mai 1996, întru executarea cerințelor Legii RM 509

din 22.06.1995 „Cu privire la drumuri auto", însă și incorect a citat sub punctul 2 al

punctului 42 din Regulamentul circulației rutiere, care în realitate sună în felul

următor: în extravilanul localităților conducătorii trebuie să conducă mijloace de

transport cât mai aproape de marginea dreaptă a părții carosabile;

- instanță de judecată a căzut de acord cu concluziile procurorului precum

că, anume inculpatul Boicov Mihail a provocat situația rutieră periculoasă,

încâlcind cerințele Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 357 din 13.09.2009 și anume: punctele 1-2 din art.42, ce prevede

că, conducătorii trebuie să conducă mijloace de transport cât mai aproape de

marginea dreaptă a părții carosabile, ținând cont de lățimea părții carosabile,

gabaritele mijloacelor de transport și intervale de siguranță necesare. Conform

Regulamentului circulației rutiere punctul 42 sună în felul următor: 1)

Determinarea benzilor de circulație se efectuează prin marcaj sau/și indicatoarele

rutiere 5.37.1 - 5.41.3, iar în lipsa acestora - de către conducătorii vehiculelor,

ținând cont de lățimea carosabilului, gabaritele vehiculelor și intervalele de

siguranță necesare, 2) Pe drumurile cu circulație dublu sens care au cel puțin două

benzi pe direcție, este interzisă intrarea pe banda de circulație destinată sensului

opus;

- au afirmat că, inculpatul nu a încălcat punctele 42 și 45 Regulamentului

circulației rutiere. Prin nici o expertiză tehnică sau prin alt document constatator nu

s-a stabilit, că el se deplasa la momentul tamponării și de asemenea nu a constatat

faptul, că Boicov Mihail a ieșit pe carosabil cu sens opus;

- conform normelor Regulamentului circulației rutiere și legislației

Republicii Moldova, mijlocul de transport de model Mercedes Vito, cu n/î XXX,

ce se deplasa înaintând cu roțile blocate pe carosabilul cu sens opus cu viteza de

aproximativ 80-90 km/oră, nicidecum nu poate fi calificată ca "obstacol", ci este

sursa de pericol sporit;

- de asemenea au considerat, că prima instanță nu a dat apreciere justă

probelor, prezentate în materialele cauzei, iar concluziile instanței sunt arbitrare.

Baza probatorie a învinuirii, precum și probele acceptate de instanță ca temei de

demonstrare a vinovăției inculpatului Boicov Mihail, nu dovedesc vina lui,

referindu-se la prevederile art. art.93 alin.(1) - (2), 99 și 101 alin.(1) - (2) Cod de

procedură penală;

- totodată, au indicat că prima instanță a constatat că vinovăția inculpatului

în comiterea infracțiunii ce i se încremeneală și-a găsit confirmare prin declarațiile

succesorul părții vătămate Corechin Vladimir și parte vătămată Vorobiov

Vladimir, el fiind irelevante, deoarece ultimul dormea, plus la aceasta a semnat o

recipisă prin care a declarat că nu are pretenții de ordin material sau moral și refuză

să depună acțiunea civilă;

- la fel, consideră că prima instanță nu a dat o apreciere corespunzătoare

declarațiilor a martorilor Satalchin V. și a lui Statin I. care au descris realitatea

obiectivă;

- critică și modalitatea prin care instanța de judecată a examinat procesele

verbale de la fața locui, fotografiile și schema accidentului rutier din 07.02.2014;

5

- cauza primirii traumelor de către Coreachin Nicolai și Vorobiov Vladimir

la accidentul rutier, după versiunea părții apărării, bazată pe declarațiile lui

Satalchin Victor și martorilor acestuia (pasagerii mijlocului de transport de model

Mercedes Vito, cu n/î С LC), transportați ilegal în calitatea de pasageri în

portbagajul neechipat pentru aceste scopuri sub conducerea lui Satalchin Victor;

- consideră că, Vorobiov Vladimir nu putea să iasă prin fereastra laterală a

automobilului, deoarece la tamponare ar fi avut traumă de la capota automobilului,

ar fi zburat prin sticla laterală sau putea să cadă pe banda de circulație când

automobilul și-a încetat rotirea după tamponare cu partea posterioară. Dar, întrucât

în chiuvetă a intrat cu frânare partea laterală stângă, atunci Vorobiov Vladimir ar

fi fost strâns de Coreachin Vladimir, care ședea lângă el și în acest caz nu ar fi

căzut pe omăt prin fereastra laterală;

- au afirmat că, nu toate documente au fost examina de către instanța de

judecată și nu au fost cercetate toate probele, de aceea ele nu pot fi acceptate că au

demonstrat vinovăției lui Boicov Mihail, ce contravin prevederilor p.9) art.94 Cod

de procedură penală;

- în afară de acesta, în opinia apelanților, instanța de judecată a ignorat

încălcare drepturilor inculpatului la etapa urmăririi penale, ce sunt garantate de

art.6 din Convenție pentru apărarea drepturilor omului și libertățile fundamentale,

ce statuează, că oricărui cetățean i se garantează dreptul la un proces echitabil în

termen rezonabil, precum și la egalitatea posibilităților la etapa prejudiciară,

inclusiv accesul la probe;

- au considerat, că prima instanță ilegal i-a numit inculpatului pedeapsa

penală sub formă de privarea a acestuia de a conduce mijlocul de transport pe o

perioadă de 3 ani;

- în sinteza celor invocate au notat că, în procesul penal au fost încălcate

grav drepturile inculpatului la un proces echitabil, iar în ședință de judecată nu au

fost constatate clar și exact toate circumstanțele ale celor întâmplate la 07.02.2014.

Materialele cauzei penale lasă sub întrebare multe detalie ale accidentului, iar toate

dubiile urmează să fie interpretate în favoarea celui vinovat.

2020, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, analizând probele

cercetate a ajuns la concluzia că prima instanță a dat apreciere justă probelor

administrate și prezentate de către părți și întemeiat a ajuns la concluzia privind

vinovăția inculpatului în baza art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art.art.93, 99 și 101

Cod de procedură penală, la cercetarea raportului de expertiză judiciară nr.1099 din

27.10.2016, procesului verbal de audiere a martorului Vorobiov Vladimir în

ședința de judecată din 13.04.2017, procesului verbal de audiere a succesorului în

drepturi al pății vătămate Coreachin Vladimir în ședința de judecată din

13.04.2017, fotografiilor de la locul accidentului rutier, procesului verbal de

audierea martorului Filioglo Victor în ședința de judecată din 21.11.2017,

procesului verbal de audiere a martorului Satalchin Victor în ședința de judecată

din 23.11.2017, procesului verbal de audiere a martorului Cojocaru Vladimir în

ședința de judecată din 23.11.2017, procesului verbal de audiere a martorului

6

Saghin Ilia în ședința de judecată din 05.04.2018, procesului verbal de audiere a

martorului Chiseeva Oxana în ședința de judecată din 21.06.2018, procesului

verbal de audiere a expertului Cravcenco Victor în ședința de judecată din

29.11.2018, procesului verbal de audiere a specialistului Topal Carolina în ședința

de judecată din 29.11.2018, procesului verbal de audiere a martorului Capaclî

Gheorghi în ședința de judecată din 05.09.2019, procesului verbal de audiere a

inculpatului Boicov Mihail în ședința de judecată din 05.09.2019.

Instanța de apel a menționat că, indiferent de volumul și conținutul cererii de

apel, depusă de către inculpat și apărătorul acestuia, în cea mai mare parte se

conține aprecierea subiectivă a probelor cauzei și circumstanțele accidentului de

circulație rutieră, în comiterea căruia a fost recunoscut vinovat inculpatul Boicov

Mihail.

După cum rezultă din conținutul cererii de apel, partea apărării nu este de

acord cu sentința primei instanțe referitor la vinovăția lui Boicov Mihail în

comiterea infracțiunii ce i se incriminează, deoarece consideră, că în acțiunile

inculpatului, lipsește latura obiectivă a infracțiunii, prevăzută la art.264 alin.(3) lit.

b) Cod penal, că instanța eronat a apreciat circumstanțele cauzei și eronat a

interpretat Regulamentul circulației rutiere, nu a dat apreciere corectă probelor,

prezentate în materialele cauzei.

Însă, cele menționate de către apelanți nu pot fi luate în considerație,

deoarece din probele care au fost cercetate în instanța de apel reiese, că în acțiunile

inculpatului este prezentă latura obiectivă, deoarece anume inculpatul a încălcat

cerințele p. 45 p (2) din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului cu nr. 357 din 13.05.2009, în cazul în care în limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar

să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului.

Aceste încălcări s-au exprimat prin faptul, că anume inculpatul Boicov

Mihail, fără careva dubii la instanța de apel, în cazul în care în limita vizibilități

apare obstacol - mijlocul de transport Mercedes Vito, cu n/î XXX, sub conducerea

cet. Satalchin Victor, nu a micșorat viteza mijlocului său de transport până la

oprire, pentru a nu pune sub amenințare siguranța circulației, ci a ieșit pe carosabil

cu sens opus, în rezultatul cărui fapt a avut loc tamponare între mijlocul de

transport de model Mercedes Vito, cu n/î XXX și mijlocul de transport de model

„Mercedes Sprinter” n/î XXX.

Instanța de apel a fost de acord cu concluzia primei instanțe, că inculpatul

Boicov Mihail, fiind conducătorul mijlocului de transport de model Mercedes

Sprinter, nu a întreprins măsurile cuvenite pentru a opri mijlocul său de transport,

după cum prescrie Regulamentul circulației rutiere în situația apărută, ci a încercat

să ocolească obstacolul din drum sub formă mijlocului de transport Mercedes Vito

și în așa mod să evite eventuala tamponare a mijloacelor de transport menționate,

prin ieșire pe banda de circulație a mijloacelor de transport, care veneau cu sens

opus, ceea ce este inadmisibil.

Instanța de apel a notat că, argumentul apelanților precum, că prima instanță

eronat s-a referit la definirea noțiunii de "obstacol", dată în dicționarul explicativ

„Ojegov” și nu în acel, care trebuie să figureze în documente juridice a Republicii

Moldova, este unul nefondat. Deoarece lipsa noțiunii de „obstacol” în

Regulamentul circulației rutiere sau în alt act legislativ nu înseamnă lipsa dreptului

7

instanței de judecată de a aprecia una sau altă situație ca obstacol în conformitate

cu acea normă de drept, în care se conține termenul vizat.

În cadrul acestei cauze penale, inculpatul a încălcat p.45 alin.(2) din

Regulamentul circulației rutiere, astfel în cazul apariției obstacolului, mijlocul de

transport de model Mercedes-Vito sub conducerea lui Satalchin Victor nu a

micșorat viteza până la oprire și a ieșit pe carosabil cu sens opus.

De asemenea, instanța de apel a fost de acord cu concluzia primei instanțe de

judecată precum că, declarațiile date de inculpatul Boicov Mihal în ședința de

judecată, prin care el nu se consideră vinovat în încălcarea Regulilor de circulație

rutieră, nu pot apreciate ca veridice, deoarece contravin materialelor cauzei penale

și se combat prin probele cercetate în instanța de apel.

Astfel, în rezultatul examinării cauze penale, analizând probele den cauza

penale, instanța de apel a concluzionat, că anume inculpatul Boicov Mihail a

provocat situația rutieră periculoasă, încâlcind cerințele Regulamentului circulației

rutiere, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13.09.2009, și anume:

punctele 1 și 2 al art.42 și art.45 punctul 2 din Regulamentul circulației rutiere.

Totodată, instanța de apel a subliniat că, inculpatul nu a prezentat nici în

prima instanță, nici în instanța apel careva date de fapt, ce pun sub îndoială, ori

exclud declarațiile succesorului în drepturi al părții vătămate, martorilor și alte

probe ale învinuirii, care sunt în dosar.

Instanța de apel nu a putut lua în considerație argumentele apelanților

precum că, la întocmirea procesului-verbal de cercetare la fața locului din

07.02.2014 colaboratorii IP Comrat a încălcat prevederile art.art.260 și 261 Cod de

procedură penală. Fiindcă în conformitate cu art.260 alin.(4) Cod de procedură

penală, procesul-verbal se citește tuturor persoanelor care au participat la

efectuarea acțiunii de urmărire penală explicându-li-se, totodată, că au dreptul de a

face obiecții, iar acestea urmează să fie consemnate în procesul-verbal. Însă în

cazul dat, după cum rezultă din proces-verbal de cercetare la fața locului din

07.02.2014, nu au parvenit careva cereri și observații din partea participanților.

În alt context, instanța de apel a apreciat critic și alegațiile apelanților

precum, că Vorobiov Vladimir împreună cu Coreachin Nicolai au fost transportați

în portbagajul mijlocului de transport de model Mercedes Vito și traumele a lui

Vorobiov Vladimir au fost primite din cauza obiectelor nefixate în portbagaj în

urma loviturii acestui automobil în troienele de zăpadă, deoarece aceasta este doar

o presupunere a apelanților și nu sunt consolidate prin careva probe.

Argumentul apelanților precum, că în cadrul urmăririi penale au fost multiple

încălcări, nu au fost luate în considerație de către instanța de apel, deoarece în

timpul lauri cunoștinței cu materialele cauzei penale, partea apărării nu a declarat

despre careva încălcări în prevederile legale, din care motive nu sau găsit temeiuri

pentru a recunoaște nulitate actelor procesuale în conformitate cu prevederile

art.251 alin.(4) Cod de procedură penală.

Instanța de apel a menționat că nerecunoașterea vinovăției de către inculpatul

Boicov Mihail în comiterea infracțiunii comise este o forma de apărare a lui și

încercarea de a evita răspundere penală, deoarece probele reflectate mai sus

dovedesc vinovăția acestuia în comiterea faptei, ce i se incriminează baza art.264

alin. (3) lit. b) Cod penal.

Cu referire la individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului

8

instanța de apel cu referire la prevederile art.art.8, 10, 61, 65, 70, 72, 75-77 Cod

penal a statuat că prima instanță a aplicat corect prevederile acestor nome în raport

cu personalitate inculpatului Boicov Mihail și a fost îndrept să suspende

condiționat executarea pedepsei penale în temeiul art.90 Cod penal.

acesteia.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă argumente similare

celor menționate în cererea de apel (pct.3 din prezenta decizie), suplimentar a

indicat că:

- în decizia contestată, instanța de apel a menționat că temei de casare este

necorespunderea concluziilor instanțelor de judecată, expuse în sentința de

condamnare cu circumstanțele de fapt ale cauzei penale, astfel recurentul

specificând că de și a fost menționată această prevedere legală instanța de apel nu

a verificat sub toate aspectele circumstanțele substanțiale care era în stare să

influențeze decizia adoptată;

- la fel, consideră că au fost încălcate esențial prevederile codului de

procedură penală la examinarea cauzei penale;

- faptul nevinovăției sale în acest accident rutier este confirmat prin concluzia

instanței de apel de la pag.60, în care a fost notat că este de acord cu argumentul

apărării că Satalkin Victor prin acțiuni iresponsabile a creat o situație periculoasă

pentru siguranța traficului rutier;

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat

de inculpat, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, or, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Colegiul reține că, din conținutul recursului inculpatul nu invocă vreun temei

de drept prevăzut la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, însă criticele

acestuia se cuprind în pct.6) al normei menționate, care prevede, că hotărârile

9

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când decizia atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

În esență, criticele recurentului se axează pe ideea că instanța de apel nu a

intrat pe deplin în esența acțiunilor inculpatului Boicov Mihail, acestea fiind

apreciate greșit, eronat menținând sentința de condamnarea a acestuia.

Raportând norma de drept citată la circumstanțele cauzei, Colegiul constată

că acest temei nu-și găsește confirmare în speța dedusă judecății.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, relevă în mod concludent că instanța de apel dispunând menținerea

sentinței, corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei,

în conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de

drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, fiind apreciate în

conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludentei, utilității, veridicității și coroborării lor.

În acest context, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul

recurentului că, instanțele de fond la adoptarea hotărârii de condamnare s-au bazat

în exclusivitate pe probele acuzării, care nu coroborează cu celelalte probe,

deoarece acesta reprezintă poziția subiectivă a inculpatului.

Totodată, instanța de recurs ține să menționeze că, potrivit art.101 alin.(2)

Cod de procedură penal, judecătorul apreciază probele conform propriei

convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în

mod obiectiv, călăuzindu-se de lege. Astfel, competența de apreciere a probelor în

instanța de judecată îi revine judecătorului.

De asemenea, Colegiul penal apreciază drept declarativ argumentul

recurentului precum că au fost încălcate esențial prevederile codului de procedură

penală la examinarea cauzei penale, însă ne fiind adusă vreun argument plauzibil

în susținerea acestei poziție, doar fiind motivat sub aspectul de apreciere a probelor

de către instanțiile ierarhic inferioare, care nu sau adeverit la examinarea

recursului declarat.

Mai mult, Colegiul penal nu poate reține nici argumentele inculpatului

precum că, nevinovăția sa în acest accident este confirmat prin concluzia instanței

de apel de la pag.60, în care a fost notat că este de acord cu argumentul apărării că

Satalkin Victor prin acțiuni iresponsabile a creat o situație periculoasă pentru

siguranța traficului rutier, de vreme ce, aceasta este o formă aleasă de inculpat de a

înțelege și interpreta concluziile instanție de apel, încercând în așa fel de a evita

răspundea penală.

În continuare Colegiul penal accentuează că potrivit jurisprudenței CtEDO, în

asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de

probă, acestea demonstrând cu prisosință soluție dată de instanțele de fond, soluție

pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară,

fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii

sale în cauza Albert vs România din 16 februarie 2010, statuează că art.6 §1 din

10

CtEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Totodată, se reține că motivele invocate în recursurile de pe rol, au constituit

deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate

în acest sens (pct.4. din decizie).

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurent în recursul declarat, ce ar fi afectat hotărârea atacată sub

aspectele invocate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și

motivată corect, iar recursul declarat este inadmisibil fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Boicov Mihail,

împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 12 februarie

2020, în cauza penală în privința lui Boicov Mihail xxx, deoarece este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 ianuarie 2021.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Cobzac Elena

11