1ra-766/2020 — art. 190 alin. 5 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 190 alin. 5 CP
- Temei legal
- articolul 427 alin.1 pct. 6, 8 CPP
1ra-766/2020 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-766/2020
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
12 noiembrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,
examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,
admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către
avocatul Șchiopu Arcadie în numele inculpatului și de către inculpatul
Ivanov Samuil, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 18 noiembrie 2019 și sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul
Buiucani din 25 iunie 2019, în cauza penală în privința lui,
Ivanov Samuil XXXXX, născut la XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 22.11.2018 – 25.06.2019
instanța de apel: 26.07.2019 – 18.11.2019
instanța de recurs: 15.01.2020 – 12.11.2020
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 25 iunie
2019, Ivanov Samuil a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și în baza acestei Legi i s-a stabilit
pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 9 ani în penitenciar de
tip închis cu privarea de dreptul de a exercita funcții legate de administrarea
bunurilor pe un termen de termen de 3 ani.
În baza art. 85 alin. (1) Cod Penal, pentru cumul de sentințe la
pedeapsa aplicată lui Ivanov Samuil prin sentință, s-a adăugat parțial partea
neexecutată a pedepsei stabilite prin decizia Curții de Apel Chișinău din
14.06.2016 și încheierea judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 28.09.2018
și s-a stabilit lui Ivanov Samuil pedeapsa definitivă de 10 ani închisoare cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a
exercita funcții legate de administrarea bunurilor pe un termen de 4 ani.
Acțiunea civilă înaintată de partea civilă Goncearov Valeriu privind
încasarea de la Ivanov Samuil a prejudiciului material cauzat prin
infracțiune în sumă de 8000 euro, s-a admis integral.
S-a încasat de la Ivanov Samuil în beneficiul lui Goncearov Valeriu
prejudiciul material cauzat prin infracțiune în sumă de 8000 euro,
echivalentul în lei moldovenești conform cursului valutar al Băncii
1
Naționale a Moldovei la data executării sentinței având în vedere rata
inflației pe parcursul anilor.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Ivanov
Samuil, aproximativ la mijlocul lunii aprilie 2016, fiind deținut în
penitenciarul nr. 13, mun. Chișinău, având intenția dobândirii ilicite a
bunurilor altei persoane, prin inducerea în eroare a lui Goncearov Chiril,
care în acea perioadă se deținea cu el într-o celulă în penitenciarul nr. 13,
mun. Chișinău, prin prezentarea ca adevărată a unei fapt mincinoase și
anume asigurându-1 pe Goncearov Chiril că are cunoscuți la libertate care
pot influența persoane cu funcții de răspundere, în vederea revizuirii și
reducerii la maxim a termenului de detenție lui Goncearov Chiril prin
intermediul lui Rusu Eduard, care nu cunoștea despre intențiile infracționale
ale lui Ivanov Samuil, sub acest pretext, a dobândit ilicit de la tatăl lui
Goncearov Chiril, Goncearov Valeriu, cu care s-a întâlnit lângă comuna
Stăuceni, mun. Chișinău, bani în sumă de 10 000 de euro, care conform
cursului oficial al BNM, constituia echivalentul a 224 023 lei, bani pe care
Ivanov Samuil i-a însușit și i-a cheltuit în scopuri personale, cauzându-i
părții vătămate Goncearov Valeriu, o daună materială considerabilă, care
este în proporții deosebit de mari.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către avocatul
Popescu Ion în numele inculpatului, solicitând casarea sentinței, rejudecarea
cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima
instanță prin care inculpatul Ivanov Samuil să fie achitat pe motiv că fapta
nu a fost săvârșită de inculpat, invocând că, în acțiunile inculpatului lipsește
componența infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, iar probele
prezentate în acest scop și susținute în învinuirea sa sunt insuficiente,
irelevante, organul de urmărire penală, pripit, fără a cerceta toate
circumstanțele, au pornit urmărirea penală pe cauza dată, nu au dat nici o
apreciere și nici nu s-au expus asupra contractului verbal de împrumut,
nerestituirea integrală la timp a împrumutului oferit de partea vătămată, nici
de cum nu dovedește că Ivanov Samuil se face vinovat de comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, partea vătămată a făcut
declarații contradictorii la diferite etape de audiere, divergențe care nu au
fost înlăturate, prin declarațiile martorilor audiați nu se confirmă învinuirea
adusă lui Ivanov Samuil.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18
noiembrie 2019, s-a respins apelul, cu menținerea sentinței.
4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță
a conchis corect că acțiunile inculpatului Ivanov Samuil se califică în baza
art.190 alin. (5) Cod penal, adică escrocheria, după semnele calificative
„dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau
2
mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, care a
produs daună considerabilă, săvârșită în proporții deosebit de mari".
Aceste circumstanțe au fost stabilite în baza probelor examinate în
conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală din punct de
vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, inclusiv în
ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor..
În acest aspect instanța de apel a indicat că, deși inculpatul Ivanov
Samuil nu a recunoscut vina în comiterea acțiunilor descrise în actul de
învinuire, vina acestuia în privința comiterii infracțiunii prevăzute de art.
190 alin. (5) Cod penal, se dovedește integral prin cumulul de probe
pertinente, concludente, utile și veridice, după cum urmează:
- declarațiile părții vătămate Goncearov Valeriu;
- declarațiile martorului Guțu Olga;
- declarațiile martorului Rusu Eduard;
- declarațiile martorului Goncearov Chiril;
- declarațiile date în cadrul efectuării confruntării între partea vătămată
Goncearov Valeriu și Rusu Eduard, din 25.04.2018 f.d.65-68);
- declarațiile date în cadrul efectuării confruntării între partea vătămată
Goncearov Valeriu și Ivanov Samuil, din 17.08.2018 (f.d.77-80);
- declarațiile date în cadrul efectuării confruntării între martorul Goncearov
Chiril și Ivanov Samuil, din 22.08.2018 (f.d.77-80).
La fel, instanța de apel a consemnat că, raportând declarațiile anexate
la materialele cauzei oferite de către inculpat, constată că ele sunt date de
către acesta în scopul de a denatura adevărul și a se eschiva de la
răspunderea penală pentru faptele comise, mai mult ca atât, cele relatate de
inculpatul Ivanov Samuil se combat de întregul sistem de probe cercetat și
apreciat prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală și care
succesiv coroborează între ele, demonstrând vina inculpatului în comiterea
infracțiunii imputate.
Prin urmare, instanța de apel a respins alegațiile părții apelante prin
care se indică că în acțiunile inculpatului Ivanov Samuil lipsesc elementele
constitutive ale infracțiunii de escrocherie, or în acest sens prima instanță
corect a relevat, că obiectul infracțiunii prevăzute la art. 190 Cod penal, are
un caracter complex, unde obiectul juridic principal îl formează relațiile
sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile, iar obiectul juridic
secundar îl formează relațiile sociale cu privire la manifestarea de voință și
minimul necesar de încredere.
În același context, instanța de apel, a evidențiat că, delimitarea
infracțiunii de escrocherie față de încălcarea unor relații civile este
subsecventă prezenței sau lipsei scopului de cupiditate la momentul
asumării obligațiilor, iar primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui
3
angajament poate fi calificată ca escrocherie doar în cazul în care făptuitorul,
încă la momentul intrării în stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul
sustragerii lor și nu avea intenția să-și execute angajamentul asumat.
Totodată, alături de alte circumstanțe, intenția făptuitorului se
demonstrează prin: situația financiară extrem de neprielnică a persoanei
care-și asumă angajamentul la momentul încheierii tranzacției; lipsa de
fundamentare economică și caracterul nerealizabil al angajamentului
asumat; lipsa unei activități aducătoare de beneficii necesare onorării
angajamentului.
În ordinea celor relevate, instanța de apel a respins ca nefondate
alegațiile părții apărării precum, că la caz, acțiunile inculpatului ar cădea sub
incidența legislației civile, exprimate prin contractul verbal de împrumut, or
instanța de prim nivel corect a concluzionat în acest sens, că în speță acțiunile
inculpatului au depășit limitele cadrului civil, trecând în sfera de acțiune a
Codului penal, menționând că limita între un acord civil și o componență de
infracțiune fiind latura subiectivă, care în cadrul relațiilor civile este
caracterizată prin buna-credință a părților, iar în cazul escrocheriei este
caracterizată prin abuz de încredere și înșelăciune.
Mai mult, instanța de apel a mai indicat că, nu poate reține ca
plauzibile nici alegațiile părții apărării care în esență pretinde că declarațiile
părții vătămate ar conține divergențe care nu au fost înlăturate, inclusiv că
prin declarațiile martorilor audiați nu se confirmă învinuirea adusă lui
Ivanov Samuil, iar în acest sens instanța de apel a statuat că partea vătămată
Goncearov Valeriu, audiat atât la etapa urmăriri penale cât și în cadrul
cercetării judecătorești în prima instanță cît și în instanța de apel, a declarat
cert și fără echivoc, că aproximativ în luna aprilie 2016 a transmis suma de
10 000 euro, prin intermediul unei alte persoane, și anume a martorului Rusu
Eduard, inculpatului Ivanov Samuil, sumă pentru care ultimul l-ar fi
asigurat că va soluționa eliberarea fiului său din penitenciar, astfel instanța
de apel a notat, că din declarațiile părții vătămate Goncearov Valeriu nu se
atestă poziții contradictorii ale acestuia, or declarațiile acestuia fiind precise
și coerente asupra motivului transmiterii sumei de bani cît și în privința
persoanei căreia i le-a transmis.
Decizia instanței de apel, este atacată cu recursuri ordinare de către:
- avocatul Șchiopu Arcadie în numele inculpatului, indicând
temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8), 12) Cod de
procedură penală, prin care solicită casarea decizie și a sentinței, rejudecarea
cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă achitarea lui
Ivanov Samuil, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele
infracțiunii;
- inculpatul Ivanov Samuil, prin care solicită, casarea deciziei cu
4
stabilirea unei pedepse mai blânde.
5.1 În motivarea cererii de recurs avocatul a invocat că:
- instanța de apel nu a luat în considerație că în cadrul cercetării
judecătorești nu au fost acumulate un ansamblu de probe pertinente și utile
din care ar fi posibil de concluzionat că Ivanov Samuil a săvârșit infracțiunea
prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal;
- în motivarea deciziei, instanța de apel greșit a făcut concluzie din
declarațiile date de inculpatul Ivanov Samuil, prin care a declarat adevărul,
explicând că nu a comis infracțiunea de care este învinuit;
- la fel instanța de apel nu a ținut cont că, potrivit practicii judiciare,
latura obiectivă a infracțiunii menționate la art. 190 alin. (5) Cod penal,
constă în fapta prejudiciabilă care se exprimă prin acțiunea principală, care
constă în dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, adică sustragerea lor
și acțiunea sau inacțiunea adiascentă, care constă, în mod alternativ, în
înșelăciune sau abuz de încredere;
- latura subiectivă a infracțiunii în cauză se caracterizează prin intenție
directă, motiv și scop de profit, însă inculpatul Ivanov Samuil nu și-a putut
onora la timpul propus de a achita împrumutul oferit;
- instanța de apel nu aluat în considerație că acțiunile lui Goncearov
Valeriu și Ivanov Samuil existau raporturi juridico-civile;
- instanța de apel nu a luat în considerație motivele din apelul declarat
de avocatul Popescu Ion în interesele inculpatului Ivanov Samuil, totodată
nu sau apreciat critic declarațile martorului Goncearov Chiril, deoarece nu
s-a examinat la Curtea de Apel Chișinău, nici o cerere de apel depusă de
condamnatul Goncearov Chiril la începutul anului 2016, mai mult ca atât nu
putea fi atacată la Curtea Supremă de Justiție o astfel de decizie, pe motiv că
nu a existat o decizie a Curții de Apel Chișinău, prin care să fie supusă
recursului la CSJ, din care reiese că partea vătămată Goncearov Valeriu și
martorul Goncearov Chiril pentru a obține achitarea integrală de 8 000 euro
de la Ivanov Samuil, au declarat că, suma de 10 000 euro a fost transmisă
pentru soluționarea problemei referitor la termenul de executare rămas
pentru a fi eliberat Goncearov Chiril.
5.2 În motivarea cererii de recurs inculpatul a invocat că:
- principiul umanității prevede apărarea personalității ca o valoare
supremă a societății.
Referință asupra recursurilor ordinare declarate a fost depusă de
către procurorul Crijanovschi S., prin care a solicitat dispunerea
inadmisibilității recursurilor, ca fiind vădit neîntemeiate.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare
declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea
sunt inadmisibile, or, recursul avocatului Șchiopu Arcadie în numele
5
inculpatului este vădit neîntemeiat, iar recursul inculpatului nu îndeplinește
cerințele de formă și conținut din următoarele considerente.
7.1 Referitor la recursul ordinar declarat de către avocatul Șchiopu
Arcadie în numele inculpatului.
În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422
Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera
de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care
constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,
instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate
expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie
să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,
prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru
a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea
cauzei.
Colegiul penal reține că recurentul indică ca temeiuri pentru
declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8), 12) Cod de
procedură penală.
Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei
recurentului, Colegiul penal o consideră ca neîntemeiată.
Referitor la temeiul de drept invocat de recurent prin prisma art. 427
alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, și anume: nu au fost întrunite
elementele infracțiunii.
Instanța de recurs menționează că potrivit art. 113 alin. (1) Cod de
procedură penală, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și
constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei
prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de
norma penală.
Reieșind din conținutul deciziei instanței de apel, Colegiul constată că,
criticile formulate de recurent sub aspectul art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de
procedură penală, au format obiect de examinare la judecarea cauzei în
instanța de apel și asupra lor aceasta s-a pronunțat, dându-le o motivare
corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în pct. 4.1 al prezentei
decizii, concluzii pe care instanța de recurs le însușește și nu consideră
necesar repetarea acestora.
Conform deciziei adoptate, instanța de apel a apreciat probele din
dosar potrivit prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de
vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării
6
reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,
ajungând la concluzia corectă privind condamnarea inculpatului Ivanov
Samuil în baza art. 190 alin. (5) Cod penal.
Este de menționat că potrivit prevederilor art. 27, 414 alin. (1) și (2)
Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate
cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor
administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și
temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,
conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi
prezentate instanței de apel și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.
Reieșind din cele menționate supra, Colegiul penal conchide, că în
speța dată nu se constată erori de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8)
Cod de procedură penală, și anume că nu au fost întrunite elementele
infracțiunii.
Cu referire la motivele recursului, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct.
12) Cod de procedură penală, Colegiul penal nu se va expune, deoarece în
speța dată, în situația în care inculpatul nu recunoaște vinovăția în comiterea
infracțiunii ce i se incriminează, invocarea acestei erori, care prevede că
„faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită” este lipsită de logică, dar și
neîntemeiată, deoarece recursul nu conține o motivare sub acest aspect,
nefiind indicată norma penală în baza căreia urmau a fi încadrate acțiunile
inculpatului, iar potrivit prevederilor art. 427 alin. (2) Cod de procedură
penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor
prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală și motivelor expuse de către
recurent.
În concluzia celor expuse, Colegiul penal constată că decizia instanței
de apel nu este afectată de erori de drept invocate de recurent, prevăzute de
art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de procedură penală, la judecarea cauzei în
ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de
art. 413-418 Cod de procedură penală, prin urmare, hotărârea atacată este
legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind
vădit neîntemeiat.
Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială
veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe
aspectele contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și
pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în
corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în
cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO,
deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles
ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs
Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil
7
necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o
instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale
supuse atenției sale.
În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept
invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub
aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este
legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit
neîntemeiat.
7.2 Referitor la recursul ordinar declarat de către inculpatul Ivanov
Samuil:
Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârilor, este în drept să decidă asupra inadmisibilității
acestuia în cazul în care constată că nu îndeplinește cerințele de conținut,
prevăzute în art. 430 Cod de procedură penală.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,
instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate
expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie
să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,
prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru
a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea
cauzei.
Colegiul penal conchide că, în recursul ordinar nu este indicat niciun
temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,
fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și
argumentarea ilegalității hotărârilor contestate în acest sens (pct. 4.2 din
decizie).
Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește
condițiile de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să
completeze din oficiu recursul ordinar al avocatului și condamnatului cu
circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se expună, apoi,
asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurenți.
Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală,
instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în
favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele
legii.
Colegiul penal remarcă și faptul că, în conformitate cu art. 420 alin. (4)
Cod de procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința
cărora persoanele indicate în art.401 nu au folosit calea apelului ori au retras
apelul, dacă legea prevede această cale de atac. Persoana care nu a folosit
8
apelul poate ataca cu recurs decizia instanței de apel prin care i s-a înrăutățit
situația.
Potrivit materialelor cauzei, Colegiul penal constată că sentința primei
instanțe nu a fost atacată cu apel de către inculpatul Ivanov Samuil.
Prin urmare, instanța de recurs ordinar constată că în drept inculpatul
Ivanov Samuil nu a utilizat calea ordinară de atac apelul, iar recursul ordinar
declarat de către acesta nu se încadrează în art. 432 Cod de procedură penală.
În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal
pentru admiterea recursului ordinar declarat de către inculpat și potrivit
legii se impune inadmisibilitatea lui, deoarece nu îndeplinește cerințele de
formă și conținut.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 1), 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Șchiopu
Arcadie în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2019, în cauza penală în privința lui
Ivanov Samuil XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul
Ivanov Samuil, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 18 noiembrie 2019, în cauza penală în privința lui Ivanov
Samuil XXXXX, deoarece recursul nu îndeplinește cerințele de formă și
conținut.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 14 ianuarie 2021.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Boico Victor
Toma Nadejda
9