1ra-766/2020 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-766/2020 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-766/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

avocatul Șchiopu Arcadie în numele inculpatului și de către inculpatul

Ivanov Samuil, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 18 noiembrie 2019 și sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani din 25 iunie 2019, în cauza penală în privința lui,

Ivanov Samuil XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 22.11.2018 – 25.06.2019

instanța de apel: 26.07.2019 – 18.11.2019

instanța de recurs: 15.01.2020 – 12.11.2020

A C O N S T A T A T :

2019, Ivanov Samuil a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și în baza acestei Legi i s-a stabilit

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 9 ani în penitenciar de

tip închis cu privarea de dreptul de a exercita funcții legate de administrarea

bunurilor pe un termen de termen de 3 ani.

În baza art. 85 alin. (1) Cod Penal, pentru cumul de sentințe la

pedeapsa aplicată lui Ivanov Samuil prin sentință, s-a adăugat parțial partea

neexecutată a pedepsei stabilite prin decizia Curții de Apel Chișinău din

14.06.2016 și încheierea judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 28.09.2018

și s-a stabilit lui Ivanov Samuil pedeapsa definitivă de 10 ani închisoare cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a

exercita funcții legate de administrarea bunurilor pe un termen de 4 ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea civilă Goncearov Valeriu privind

încasarea de la Ivanov Samuil a prejudiciului material cauzat prin

infracțiune în sumă de 8000 euro, s-a admis integral.

S-a încasat de la Ivanov Samuil în beneficiul lui Goncearov Valeriu

prejudiciul material cauzat prin infracțiune în sumă de 8000 euro,

echivalentul în lei moldovenești conform cursului valutar al Băncii

1

Naționale a Moldovei la data executării sentinței având în vedere rata

inflației pe parcursul anilor.

Samuil, aproximativ la mijlocul lunii aprilie 2016, fiind deținut în

penitenciarul nr. 13, mun. Chișinău, având intenția dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane, prin inducerea în eroare a lui Goncearov Chiril,

care în acea perioadă se deținea cu el într-o celulă în penitenciarul nr. 13,

mun. Chișinău, prin prezentarea ca adevărată a unei fapt mincinoase și

anume asigurându-1 pe Goncearov Chiril că are cunoscuți la libertate care

pot influența persoane cu funcții de răspundere, în vederea revizuirii și

reducerii la maxim a termenului de detenție lui Goncearov Chiril prin

intermediul lui Rusu Eduard, care nu cunoștea despre intențiile infracționale

ale lui Ivanov Samuil, sub acest pretext, a dobândit ilicit de la tatăl lui

Goncearov Chiril, Goncearov Valeriu, cu care s-a întâlnit lângă comuna

Stăuceni, mun. Chișinău, bani în sumă de 10 000 de euro, care conform

cursului oficial al BNM, constituia echivalentul a 224 023 lei, bani pe care

Ivanov Samuil i-a însușit și i-a cheltuit în scopuri personale, cauzându-i

părții vătămate Goncearov Valeriu, o daună materială considerabilă, care

este în proporții deosebit de mari.

Popescu Ion în numele inculpatului, solicitând casarea sentinței, rejudecarea

cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care inculpatul Ivanov Samuil să fie achitat pe motiv că fapta

nu a fost săvârșită de inculpat, invocând că, în acțiunile inculpatului lipsește

componența infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, iar probele

prezentate în acest scop și susținute în învinuirea sa sunt insuficiente,

irelevante, organul de urmărire penală, pripit, fără a cerceta toate

circumstanțele, au pornit urmărirea penală pe cauza dată, nu au dat nici o

apreciere și nici nu s-au expus asupra contractului verbal de împrumut,

nerestituirea integrală la timp a împrumutului oferit de partea vătămată, nici

de cum nu dovedește că Ivanov Samuil se face vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, partea vătămată a făcut

declarații contradictorii la diferite etape de audiere, divergențe care nu au

fost înlăturate, prin declarațiile martorilor audiați nu se confirmă învinuirea

adusă lui Ivanov Samuil.

noiembrie 2019, s-a respins apelul, cu menținerea sentinței.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță

a conchis corect că acțiunile inculpatului Ivanov Samuil se califică în baza

art.190 alin. (5) Cod penal, adică escrocheria, după semnele calificative

„dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau

2

mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, care a

produs daună considerabilă, săvârșită în proporții deosebit de mari".

Aceste circumstanțe au fost stabilite în baza probelor examinate în

conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, inclusiv în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor..

În acest aspect instanța de apel a indicat că, deși inculpatul Ivanov

Samuil nu a recunoscut vina în comiterea acțiunilor descrise în actul de

învinuire, vina acestuia în privința comiterii infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (5) Cod penal, se dovedește integral prin cumulul de probe

pertinente, concludente, utile și veridice, după cum urmează:

- declarațiile părții vătămate Goncearov Valeriu;

- declarațiile martorului Guțu Olga;

- declarațiile martorului Rusu Eduard;

- declarațiile martorului Goncearov Chiril;

- declarațiile date în cadrul efectuării confruntării între partea vătămată

Goncearov Valeriu și Rusu Eduard, din 25.04.2018 f.d.65-68);

- declarațiile date în cadrul efectuării confruntării între partea vătămată

Goncearov Valeriu și Ivanov Samuil, din 17.08.2018 (f.d.77-80);

- declarațiile date în cadrul efectuării confruntării între martorul Goncearov

Chiril și Ivanov Samuil, din 22.08.2018 (f.d.77-80).

La fel, instanța de apel a consemnat că, raportând declarațiile anexate

la materialele cauzei oferite de către inculpat, constată că ele sunt date de

către acesta în scopul de a denatura adevărul și a se eschiva de la

răspunderea penală pentru faptele comise, mai mult ca atât, cele relatate de

inculpatul Ivanov Samuil se combat de întregul sistem de probe cercetat și

apreciat prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală și care

succesiv coroborează între ele, demonstrând vina inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate.

Prin urmare, instanța de apel a respins alegațiile părții apelante prin

care se indică că în acțiunile inculpatului Ivanov Samuil lipsesc elementele

constitutive ale infracțiunii de escrocherie, or în acest sens prima instanță

corect a relevat, că obiectul infracțiunii prevăzute la art. 190 Cod penal, are

un caracter complex, unde obiectul juridic principal îl formează relațiile

sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile, iar obiectul juridic

secundar îl formează relațiile sociale cu privire la manifestarea de voință și

minimul necesar de încredere.

În același context, instanța de apel, a evidențiat că, delimitarea

infracțiunii de escrocherie față de încălcarea unor relații civile este

subsecventă prezenței sau lipsei scopului de cupiditate la momentul

asumării obligațiilor, iar primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui

3

angajament poate fi calificată ca escrocherie doar în cazul în care făptuitorul,

încă la momentul intrării în stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul

sustragerii lor și nu avea intenția să-și execute angajamentul asumat.

Totodată, alături de alte circumstanțe, intenția făptuitorului se

demonstrează prin: situația financiară extrem de neprielnică a persoanei

care-și asumă angajamentul la momentul încheierii tranzacției; lipsa de

fundamentare economică și caracterul nerealizabil al angajamentului

asumat; lipsa unei activități aducătoare de beneficii necesare onorării

angajamentului.

În ordinea celor relevate, instanța de apel a respins ca nefondate

alegațiile părții apărării precum, că la caz, acțiunile inculpatului ar cădea sub

incidența legislației civile, exprimate prin contractul verbal de împrumut, or

instanța de prim nivel corect a concluzionat în acest sens, că în speță acțiunile

inculpatului au depășit limitele cadrului civil, trecând în sfera de acțiune a

Codului penal, menționând că limita între un acord civil și o componență de

infracțiune fiind latura subiectivă, care în cadrul relațiilor civile este

caracterizată prin buna-credință a părților, iar în cazul escrocheriei este

caracterizată prin abuz de încredere și înșelăciune.

Mai mult, instanța de apel a mai indicat că, nu poate reține ca

plauzibile nici alegațiile părții apărării care în esență pretinde că declarațiile

părții vătămate ar conține divergențe care nu au fost înlăturate, inclusiv că

prin declarațiile martorilor audiați nu se confirmă învinuirea adusă lui

Ivanov Samuil, iar în acest sens instanța de apel a statuat că partea vătămată

Goncearov Valeriu, audiat atât la etapa urmăriri penale cât și în cadrul

cercetării judecătorești în prima instanță cît și în instanța de apel, a declarat

cert și fără echivoc, că aproximativ în luna aprilie 2016 a transmis suma de

10 000 euro, prin intermediul unei alte persoane, și anume a martorului Rusu

Eduard, inculpatului Ivanov Samuil, sumă pentru care ultimul l-ar fi

asigurat că va soluționa eliberarea fiului său din penitenciar, astfel instanța

de apel a notat, că din declarațiile părții vătămate Goncearov Valeriu nu se

atestă poziții contradictorii ale acestuia, or declarațiile acestuia fiind precise

și coerente asupra motivului transmiterii sumei de bani cît și în privința

persoanei căreia i le-a transmis.

- avocatul Șchiopu Arcadie în numele inculpatului, indicând

temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8), 12) Cod de

procedură penală, prin care solicită casarea decizie și a sentinței, rejudecarea

cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă achitarea lui

Ivanov Samuil, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii;

- inculpatul Ivanov Samuil, prin care solicită, casarea deciziei cu

4

stabilirea unei pedepse mai blânde.

5.1 În motivarea cererii de recurs avocatul a invocat că:

- instanța de apel nu a luat în considerație că în cadrul cercetării

judecătorești nu au fost acumulate un ansamblu de probe pertinente și utile

din care ar fi posibil de concluzionat că Ivanov Samuil a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal;

- în motivarea deciziei, instanța de apel greșit a făcut concluzie din

declarațiile date de inculpatul Ivanov Samuil, prin care a declarat adevărul,

explicând că nu a comis infracțiunea de care este învinuit;

- la fel instanța de apel nu a ținut cont că, potrivit practicii judiciare,

latura obiectivă a infracțiunii menționate la art. 190 alin. (5) Cod penal,

constă în fapta prejudiciabilă care se exprimă prin acțiunea principală, care

constă în dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, adică sustragerea lor

și acțiunea sau inacțiunea adiascentă, care constă, în mod alternativ, în

înșelăciune sau abuz de încredere;

- latura subiectivă a infracțiunii în cauză se caracterizează prin intenție

directă, motiv și scop de profit, însă inculpatul Ivanov Samuil nu și-a putut

onora la timpul propus de a achita împrumutul oferit;

- instanța de apel nu aluat în considerație că acțiunile lui Goncearov

Valeriu și Ivanov Samuil existau raporturi juridico-civile;

- instanța de apel nu a luat în considerație motivele din apelul declarat

de avocatul Popescu Ion în interesele inculpatului Ivanov Samuil, totodată

nu sau apreciat critic declarațile martorului Goncearov Chiril, deoarece nu

s-a examinat la Curtea de Apel Chișinău, nici o cerere de apel depusă de

condamnatul Goncearov Chiril la începutul anului 2016, mai mult ca atât nu

putea fi atacată la Curtea Supremă de Justiție o astfel de decizie, pe motiv că

nu a existat o decizie a Curții de Apel Chișinău, prin care să fie supusă

recursului la CSJ, din care reiese că partea vătămată Goncearov Valeriu și

martorul Goncearov Chiril pentru a obține achitarea integrală de 8 000 euro

de la Ivanov Samuil, au declarat că, suma de 10 000 euro a fost transmisă

pentru soluționarea problemei referitor la termenul de executare rămas

pentru a fi eliberat Goncearov Chiril.

5.2 În motivarea cererii de recurs inculpatul a invocat că:

- principiul umanității prevede apărarea personalității ca o valoare

supremă a societății.

către procurorul Crijanovschi S., prin care a solicitat dispunerea

inadmisibilității recursurilor, ca fiind vădit neîntemeiate.

declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea

sunt inadmisibile, or, recursul avocatului Șchiopu Arcadie în numele

5

inculpatului este vădit neîntemeiat, iar recursul inculpatului nu îndeplinește

cerințele de formă și conținut din următoarele considerente.

7.1 Referitor la recursul ordinar declarat de către avocatul Șchiopu

Arcadie în numele inculpatului.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422

Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie

să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea

cauzei.

Colegiul penal reține că recurentul indică ca temeiuri pentru

declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8), 12) Cod de

procedură penală.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei

recurentului, Colegiul penal o consideră ca neîntemeiată.

Referitor la temeiul de drept invocat de recurent prin prisma art. 427

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, și anume: nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Instanța de recurs menționează că potrivit art. 113 alin. (1) Cod de

procedură penală, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de

norma penală.

Reieșind din conținutul deciziei instanței de apel, Colegiul constată că,

criticile formulate de recurent sub aspectul art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, au format obiect de examinare la judecarea cauzei în

instanța de apel și asupra lor aceasta s-a pronunțat, dându-le o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în pct. 4.1 al prezentei

decizii, concluzii pe care instanța de recurs le însușește și nu consideră

necesar repetarea acestora.

Conform deciziei adoptate, instanța de apel a apreciat probele din

dosar potrivit prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării

6

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

ajungând la concluzia corectă privind condamnarea inculpatului Ivanov

Samuil în baza art. 190 alin. (5) Cod penal.

Este de menționat că potrivit prevederilor art. 27, 414 alin. (1) și (2)

Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate

cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Reieșind din cele menționate supra, Colegiul penal conchide, că în

speța dată nu se constată erori de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală, și anume că nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Cu referire la motivele recursului, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct.

12) Cod de procedură penală, Colegiul penal nu se va expune, deoarece în

speța dată, în situația în care inculpatul nu recunoaște vinovăția în comiterea

infracțiunii ce i se incriminează, invocarea acestei erori, care prevede că

„faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită” este lipsită de logică, dar și

neîntemeiată, deoarece recursul nu conține o motivare sub acest aspect,

nefiind indicată norma penală în baza căreia urmau a fi încadrate acțiunile

inculpatului, iar potrivit prevederilor art. 427 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală și motivelor expuse de către

recurent.

În concluzia celor expuse, Colegiul penal constată că decizia instanței

de apel nu este afectată de erori de drept invocate de recurent, prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de procedură penală, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 413-418 Cod de procedură penală, prin urmare, hotărârea atacată este

legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind

vădit neîntemeiat.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe

aspectele contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și

pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO,

deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

7

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub

aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este

legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

7.2 Referitor la recursul ordinar declarat de către inculpatul Ivanov

Samuil:

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârilor, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că nu îndeplinește cerințele de conținut,

prevăzute în art. 430 Cod de procedură penală.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie

să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea

cauzei.

Colegiul penal conchide că, în recursul ordinar nu este indicat niciun

temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și

argumentarea ilegalității hotărârilor contestate în acest sens (pct. 4.2 din

decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește

condițiile de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul ordinar al avocatului și condamnatului cu

circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se expună, apoi,

asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurenți.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele

legii.

Colegiul penal remarcă și faptul că, în conformitate cu art. 420 alin. (4)

Cod de procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința

cărora persoanele indicate în art.401 nu au folosit calea apelului ori au retras

apelul, dacă legea prevede această cale de atac. Persoana care nu a folosit

8

apelul poate ataca cu recurs decizia instanței de apel prin care i s-a înrăutățit

situația.

Potrivit materialelor cauzei, Colegiul penal constată că sentința primei

instanțe nu a fost atacată cu apel de către inculpatul Ivanov Samuil.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar constată că în drept inculpatul

Ivanov Samuil nu a utilizat calea ordinară de atac apelul, iar recursul ordinar

declarat de către acesta nu se încadrează în art. 432 Cod de procedură penală.

În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal

pentru admiterea recursului ordinar declarat de către inculpat și potrivit

legii se impune inadmisibilitatea lui, deoarece nu îndeplinește cerințele de

formă și conținut.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Șchiopu

Arcadie în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Ivanov Samuil XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul

Ivanov Samuil, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 18 noiembrie 2019, în cauza penală în privința lui Ivanov

Samuil XXXXX, deoarece recursul nu îndeplinește cerințele de formă și

conținut.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 14 ianuarie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

9